ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "reunificare"

reunificare

,

În curs de actualizare…

Sub egida Plarformei Unioniste Acțiunea 2012 și a Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, a avut loc  joi, 26 noiembrie 2015, la Palatul Parlamentului, o importanță dezbatere cu titlul „1 decembrie 1918 – Ziua Reîntregirii Naționale”. Dezbaterea a pus în discuție prin contribuția participanților, experiențe, opinii, probleme dar mai ales oportunități și modele de atitudine demne de urmat pentru realizarea Reunificării celor două state românești despărțite azi, vremelnic, de granița de pe râul Prut.  

Urmărește înregistrarea audio completă a dezbaterii (Credit: Ion Anton, redactor – romaniabreakingnews.ro)

Aportul principal adus la realizarea dezbaterii, a aparținut liderilor celor două organizații, George Simion de la Acțiunea 2012 și Col.(r) Ion Petrescu – liderul informal al Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, care au reușit împreună să coaguleze în jurul Idealului Reunificării pus în discuție la această dezbatere, invitați de marcă, care prin experiența și activitatea lor în domenii ca, istorie, geopolitică, știință militară, intelligence militar, jurnalism,  drept și activism civic, au contribuit la conturarea unei diversități a abordării idealului „Reunificării”, și totuși unitare prin însăși natura scopului care i-a reunit pe toți la Parlamentului României – „1 decembrie 1918 – Ziua Reîntregirii Naționale”. Elocvent în acest sens, este îndemnul domnului Col.(r.) Ion Petrescu, care în articolul ce anunța această dezbatere, publicat pe blogul Adevărul, propunea un imperativ:

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (28)Dincolo de evocarea momentului de la 1 Decembrie 1918, este timpul ca (…) să fie demarate două inițiative concrete, în cele două state românești.

Prima ar viza contacte inițial informale, pentru stabilirea modalităților concrete, nu teoretice, în care se vor integra cetățenii europeni, dintre Prut și Nistru, în viitoarea Românie reîntregită, atunci când, pe cale democratică, va veni momentul reîntoarcerii înstrăinaților de Țară la Patria Mamă.

Inițiativa secundă ar avea în vedere necesara constituire a unei delegații a românilor din cele două entități statale existente acum, una care să zboare din Europa în Patria Unchiului Sam, pentru a pleda la Congresul Statelor Unite ale Americii, înțelegerea utilității și importanței unei Românii reunificate, puternice, la granița de est a NATO. Ambele acțiuni ar fi oglindirea principiului win–win, în care câștigătorii reunificării ar fi toți cetățenii europeni, din stânga și din dreapta Milcovului de azi. Sigur, și la București și la Chișinău există voci extrem de bine motivate, politic și financiar, pentru a amâna sine die dosarul reîntregirii naționale, etichetând pe unioniștii de acum utopici. Să le reamintim surprinderea și neputința comunității europene la agresiunea comisă de răsăriteni asupra Ucrainei, la invazia sutelor de mii de migranți din Orientul Mijociu și din alte zone marcate de sărăcie, care au luat cu asalt bătrânul nostru continent, la dislocarea unei forțe expediționare ruse în Siria. Dinamismul lumii de azi este aidoma unui tren de mare viteză, care oprește o singură dată în stația în care îndrăznim să mai reflectăm la lumina necesară, posibilă, inevitabilă a zilei de mâine, inclusiv a unei viitoare Zile Naționale sărbătorită așa cum se cuvine, in integrum, de cei care vorbesc limba lui Mihai Eminescu. – Col.(r) Ion Petrescu (pe blogul Adevărul)

Video:Col.(r) Ion Petrescu și G-ral. Degeratu – Dezbatere despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video:Col.(r) Ion Petrescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (2)„… intenționam să facem această activitate  (dezbatere) într-un edificiu  care are conexiuni cu Burxelles. Mi s-a spus de acolo, că fiind vorba de o „„dezirabială”” Unire cu Republica Moldova, nu ar fi prea încântați să ne primească. La Chișinău, când am fost recent, un interlocutor îmi spunea că la o recepție a unei ambasade străine, reprezentantul Uniunii Europene a zis că, „„dacă vă uniți cu România””, atunci România va fi în afara Uniunii Europene…

Aceste precizări ale mele, pornesc de la un adevăr. Dacă așa sunt lucrurile privite la București și dacă așa sunt unele comentarii la Chișinău, este clar că la nivelul Uniunii Europene se discută la nivel neoficial de posibilitatea  ca la un anumit moment, pe cale democratică, România Răsăriteană numită azi Republica Moldova, să revină la Patria Mamă.

În calitate de Colonel în rezervă, de om care mă uit la „Basarabia pământ românesc”, pentru că acolo s-a născut mama mea, în Românești, în stânga Prutului, bunicul meu la Lencăuți, pe malul drept al Nistrului, bunica mea, în Cetatea Albă, imi doresc ca această clipă să vină mai repede…” urmărește mai mult în înregistrarea video mai jos

În cadrul dezbateri Col.(r) Ion Petrescu a pus în discuție și ceea ce ar putea fi „Apărarea românilor pe Nistru” propusă pentru prima orară în cadrul emisiunii Valori Euroatlantice de G-ral. Constantin Degeratul, fost Șef al Statului Major General al Armatei Române.

Despre Colonelul (r.) dr. Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în București. După absolvirea Școlii Militare de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu”, din Sibiu, în 1977, a comandat, între 1977-1984, subunități de grăniceri, succesiv, în garnizoana Timișoara, ulterior la Aeroportul Internațional Otopeni.
În 1986 a absolvit Academia Militară fiind încadrat la săptămânalul pentru ostași
La datorie”. În decembrie 1989 a realizat, cu alți colegi, primul număr necenzurat al acestui periodic, pe care l-a dus personal la TVR, unde a și fost prezentat ca prima publicație militară liberă de orice influență ideologică. După 1989, redacția din care a făcut parte a fost integrată în aceea a săptămânalului „Armata României”, intitulat azi „Observatorul militar”. În 1991 a obținut certificatul de atestare al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
În 1992 a urmat cursul de limbă franceză la Academia de Înalte Studii Militare/A.Î.S.M.
În 1993 a primit premiul ziarului „Vremea” și al revistei „Totuși iubirea”, pentru publicistica promovată cu încurajarea lui Adrian Păunescu. În anul 1997 este numit șeful biroului presă al MApN, ulterior șeful secției mass-media din Direcția Relații Publice, până în 2000.
În 2000 a absolvit Colegiul de Studii Internaționale și de Securitate, din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate George C. Marshall, din Bavaria, în Germania. În noiembrie 2000 este numit directorul Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale. A asigurat mediatizarea, pentru presa militară, a summiturilor NATO de la Praga/2002 și Colorado Springs-SUA/2003. În perioada postdecembristă a îndeplinit misiuni peste hotare, ca jurnalist militar și ofițer de relații publice la exerciții multinaționale în Afganistan, Austria, Bulgaria, Canada, Cehia, China, Elveția, Franța, Germania, Irak, Italia, Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Ungaria, SUA și Turcia. În 2007 este împuternicit la comanda Direcției Informare și Relații Publice din MApN. Pentru TVR1 a realizat, în studioul TV al NATO, din Bruxelles, interviuri cu personalități politice și militare, de la Cartierul General al Alianței Nord-Atlantice, difuzate de televiziunea publică înainte de începerea Summitului NATO, de la București, din 2008. În 2009 a scris editoriale și analize politico-militare, în ziarele „Jurnalul național” și „Ziua”,în 2010/2011 la ARENA.MD și între 2010-2013 la ZIUAVECHE.RO. Din ianuarie 2013 este blogger la ADEVĂRUL și la VOXPUBLIKA.MD. Colaborează ca analist militar, la posturi de radio și televiziune. A inițiat, în 2014 și realizează și în prezent emisiunea “Valori euroatlantice”, la 6TV. A fondat Clubul Militar Român de Reflecție Euroatlantică.

Video: G-ral. Constantin Degeratu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Despre Rusia, cea care construiește riscuri de securitate în zonă, despre „riscurile identitare” majore pentru tânăra generație din stânga și din drepta Prutului și ceea ce ar fi „apărarea românilor pe Nistru”. (România – R. Moldova)

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (13)

„…construcția unei singure armate, nu neapărat formam o singură armată pe o singură coloană, ci așa cum am încercat în 1997-1998, când am reconstruit armata, …ea avea partea sa militară de dincolo de Prut, care trebuia organizată în acelaș mod. R Moldova are cel puțin aceleași drepturi ca și Siria lui Bassar al Assad, să ceară și să primească ajutor pentru protejarea intereselor sale sub agresiune teroristă dintr-o fantomatică formă statală sprijinită de Rusia pe Nistru.

Dintr-un anumit punct de vedere într-o astfel de direcție trebuie  să acționeze societatea civică în primul rând…  …dacă „strada”  este diapazonul problemelor noastre, ea trebuie și poate să înțeleagă aceste lucruri.  Gestiunea problemelor noastre nu trebuie să fie separată ci una singură.

Altfel, riscurile de securitate construite de Rusia în această zonă, sunt înfiorătoare pentru generația noastră. Sunt „riscuri identitare” majore, pe care acum aproape nimeni nu le înțelege și dacă nu vom ști să volorificăm aceste oportunități sau inoportunități, vom plăti un preț foarte scump mai încolo.

Într-o astfel de situație nu ar fi extrem de greu să facem ceea ce e de făcut, pentru că timp este, pentru că știm sigur că Rusia nu exploatează decât slăbiciuni, pentru că atâta vreme cât am anunțat de trei ani, că nu vom acționa militar în sprijinul Ucrainei, Georgia și R. Moldova, i-am invitat pe ruși să acționeze, …o strategie absolut stupidă” – vezi mai mult în înregistrarea video mai jos.

G-ral. Constantin Degeratu – a îndeplinit funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române în perioada 22 ianuarie 1997 – 15 februarie 2000. De asemenea, din anul 2005, el deține funcția de consilier de stat la Departamentul Securității Naționale din cadrul Administrației Prezidențiale. 

S-a născut la data de 2 noiembrie 1948, în comuna Ceptura (județul Prahova). După absolvirea Liceului, a urmat cursurile Școlii Superioare de Ofițeri Activi “Nicolae Bălcescu” din Sibiu, arma infanterie (1966-1969), la absolvirea căreia i-a fost acordat statutul de ofițer activ în cadrul Forțelor Armate, cu gradul de locotenent (26 octombrie 1969).

A studiat la Academia de Înalte Studii Militare din București (1971-1973), la absolvirea căreia a fost avansat la gradul de locotenent-major.

A revenit apoi în structurile operative ale Armatei Române în funcția de șef al Cercetării în statul major al Batalionului 26 Vânători de Munte “Avram Iancu” de la Brad (1973-1975). A activat apoi ca ofițer 3 (1975-1980) și ofițer 2 (1980-1982) la Secția Cercetare din statul major a Armatei a III-a (ulterior Armata a IV-a, prin renumerotare) din Cluj-Napoca, ofițer 2 pentru pregătire operativă la Secția Operații a Armatei a IV-a (1982) și ofițer 1 pentru cercetare științifică la Secția Operații a Armatei a IV-a (1983-1990).

În paralel cu funcțiile operative, Constantin Degeratu a mai urmat un curs postuniversitar de informatică organizat de ITC Cluj-Napoca (noiembrie 1975 – aprilie 1976), precum și Facultatea de Drept a Universității “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1983), obținând diploma de licență în Drept, cu o lucrare de licență privitoare la combaterea terorismului internațional prin mijloace juridice. De asemenea, a fost avansat la diferite grade: căpitan (1976), maior (1982), locotenent-colonel (1987) și colonel (1990).

Apoi, în perioada mai 1990 – decembrie 1994, a îndeplinit funcția de Șef al Secției Operații în cadrul Comandamentului Armatei a IV-a “Transilvania” din Cluj-Napoca. În acest timp, el și-a desăvârșit pregătirea militară participând la diferite cursuri de pregătire organizate de NATO (Primul curs comun pentru ofițeri din cadrul NATO și fostele state membre ale Tratatului de la Varșovia – NATO Defence College din Roma (octombrie 1991), Cursul pentru generali și amirali – NATO Defence College din Roma (octombrie 1993)).

Ulterior a mai absolvit Colegiul Național de Apărare din București (ianuarie – iunie 1994), Colegiul Regal de Studii de Apărare (RCDS) din Londra (ianuarie – decembrie 1995). În anul 1996, a obținut titlul științific de Doctor în Știința Militară, la Academia de Înalte Studii Militare din București cu teza „Prevenirea surprinderii strategice”.

La 25 octombrie 1993, Constantin Degeratu a fost avansat la gradul de general maior (general cu o stea) (din octombrie 1995, gradul s-a numit General de brigadă) În decembrie 1995, a fost numit în funcția de locțiitor al Șefului Direcției de Operații din Statul Major General.

La 22 ianuarie 1997, generalul Constantin Degeratu a fost numit ca șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, funcție pe care a deținut-o până la 15 februarie 2000. În această calitate a fost și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. De asemenea, în perioada ianuarie 1997 – septembrie 1999 a deținut și demnitatea de secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale.

A fost avansat pe rând la gradele de General de divizie (General maior, cu două stele) la 25 februarie 1997, General de corp de armată (General locotenent, cu trei stele) la 26 noiembrie 1998 și General de armată (General, cu patru stele) la 25 octombrie 2000.

Ca șef al Statului Major General, el a continuat restructurarea acestui organism suprem de conducere a Armatei, optând în aprilie 1997 pentru sistemul modular american. El a pregătit și a declanșat programele speciale de cooperare cu Statul Major Întrunit al Apărării al SUA și cu Statul Major al Apărării al Marii Britanii. În același timp, a condus activitățile pentru implementarea unui plan de restructurare și modernizare a Armatei Române în cooperare cu specialiști militari americani și britanici și cu responsabili ai Corpului Rand (SUA). În cadrul exercițiilor Parteneriatului NATO pentru Pace, Statul Major General al Armatei Române a condus nemijlocit activitățile de ordin militar în timpul conflictului din Iugoslavia, al „crizei albaneze” și al instituirii forțelor de menținere a păcii în Kosovo.

Generalul Degeratu este primul șef al Statului Major General, numit după evenimentele din decembrie 1989, care a trăit experiența observării unui conflict militar deschis, de durată, în proximitatea teritoriului național, conflict ce a angajat tehnologie de vârf în domeniul armelor de distrugere la distanță.

Video: G-ral. Eugen Bădălan la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

„…Peste trei ani se împlinesc un secol de la Unire, dată care ne găsește pe noi în situația de a nu avea România Mare… Basarabia, Nordul Bucovinei, lipsesc din teritoriul actual al României. Nu o să fac acum analiza  „„de ce lipsesc acele teritorii?””, „„cine este vinovat?””, pentru că mi s-a părut analiza domnului G-ral. Degeratu ultra concludentă. Eu vreu să vă spun altceva, de câte ori vine vorba de poporul român, eu imi pun întrebarea „„cum se definește un popor? care sunt elementele definitorii ale unin popor?”” și de fiecare dată îmi aduc aminte de cele trei criterii pe care nu eu  le-am stabilit, ci mulți istorici și sociologi le-au stabilit de-a lungul timpului, aceiași limbă, aceleași tradiții și obiceiuri – aceiași cultură și acelaș teritoriu.

Centenarul Marii Uniri ne va găsi tot fără „Marea Unire”. Nu cred că este tip suficient, ca în trei ani de zile să facem mișcări atât de ample, încât centenarul Marii Uniri să ne prindă într-o singură Țară.

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (22)Din perspectiva întrebării „„Când?””, trebuie să ne așteptăm, că sunt proiecte pe termen mediu, în nici un caz pe termen scurt.

Din perspectiva întrebării „„cum?””, văzând ce se întâmplă azi în lume cât și în cele două românii, cred că dacă așeptăm decizia liderilo politici de la București și Chișinău, de la Washington, Berlin, Moscova sau de mai știu eu unde, nu se va întâmpla nicodată. Ca acest lucru să se întâmple, trebuie să fie voința de nestrămutat a acestui popor trăitor în cele două țări. Dar pentru asta cred că avem nevoie de câteva elemente care nu se vor obține de la sine. Avem nevoie să redeșteptăm în noi spiritul de frățietate, de „„nevoie”” de a fi împreună. Avem nevoie să ne întoarcem la valorile noastre tradiționale, care sunt aceleași și pe malul drep și pe malul stâng al Prutului și avem nevoie să promovăm în mediul internațional, existența acestor valori unitare. Deci avem nevoie de ceea ce se cheamă a fi o educație de manifestare civică unitară, pe ambele părți ale Prutului. Dacă așteptăm asta să vină de la conducătorii ministerelor educației de la Chișinău sau București, vom aștepta degeaba. Trebuie deci să găsim acele formule de mobilizare care să înceapă mișcarea unionistă de jos în sus și nu de sus în jos.  Platforma dumneavoastră unionistă cred că este una dintre aceste formule, dar cred că trebuie extinsă și multiplicată, căci numai așa putem ajunge la acest deziderat. ”

Studiile sociologice făcute în perioada interbelică, când se încerca delimitarea graniței Europene pe baza analizei psihocomportamentale a grupurilor trăitoare în aceste spații și nu pe baze geografice. Și dacă geografic toată lumea susține că Europa se întinde până la Urali, din punct de vedere psihocomportamental Europa se oprea la Nistru! Atunci, dacă granița psihocomportamentală a Europei este Nistrul, cred eu că, Europenii pot fi și ei interesați să refacă această graniță acolo unde a fost ea dintodeauna.

Dacă suntem obligați să răspundem la întrebarea „„cum putem face Reunificarea?””, atunci suntem obligați să răspundem la întrebarea și „cine ne mai poate ajuta?””, pentru că în actualul context internațional, o asemenea mișcare, fără să atragem sprijinul comunității internaționale. mi se pare imposibil. Sprijinul coomunității internaționale poate fi atras plecând tocmai de la valorile Europene. Aici se naște firesc întrebarea: Oare liderii actuali ai Uniunii Europene, care vor fi aceiași și în viitor, sunt interesați de acest lucru? Răspunsul poate fi  – nu sunt interesați, sau au alte interese, care pot merge până acolo încât să sacrifice unele teriotrii și unele popoare de dragul internațional sau de dragul unor beneficii.”

O soluție ar fi indiguirea Rusiei lui Putin, a spus G-ral. Eugen Bădălan, descriind situația Rusiei care va continua să provoace pe toată lumea așa cum o face în acest moement. Tocmai acest proces de îndiguire și o conștientizarea Alianței Nordatlantice și Europene că ar avea de câștigat în urma Reîntregiriri României, ar fi o soluție de răspuns la întrebarea – „cine ne poate ajuta”.

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (23) Eugen Bădălan s-a născut la data de 30 decembrie 1951, în satul Traian (județul Brăila) este general de armată și a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (2004-2006).

A absolvit cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi de Infanterie „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1973) și apoi Academia de Înalte Studii Militare, secția Arme Întrunite (1980).

Ulterior, și-a perfecționat pregătirea militară urmând cursul postacademic de comandanți de regiment (1985); cursul postacademic superior (1993); un curs de perfecționare în cunoașterea limbii engleze (1999); Colegiul Național de Apărare (2000); master în administrația publică (2003). În anul 1998, a obținut titlul științific de doctor în științe militare, cu teza „Armata de arme întrunite în perspectiva mileniului trei. Contribuții la dezvoltarea doctrinei de luptă a trupelor de uscat”.

După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcțiile de comandant de pluton și locțiitor de comandant de companie la Regimentul 301 Mecanizat (1973-1977); locțiitor de comandant de batalion, comandant de batalion și ofițer 2 la Regimentul 301 Mecanizat (1977-1983); șef de stat major și comandant la Regimentul 282 Mecanizat (1983-1989); șef de stat major (prim-locțiitor al comandantului) la Divizia 11 Mecanizată din Oradea (1989-1990).

Eugen Bădălan a fost numit în funcțiile de șef de stat major și comandant al Diviziei 67 Mecanizate (1990-1994), apoi comandant al Corpului 8 Armată (1994-1995).

În perioada 18 octombrie 1995 – 12 septembrie 1997, generalul de brigadă Eugen Bădălan a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana Buzău. Este apoi prim-locțiitor al șefului Statului Major al Trupelor de Uscat (1997-1998); șef al Direcției Protecție și Siguranță Militară – fosta Direcție a Contrainformațiilor Militare (1998-1999); locțiitor și adjunct al șefului Statului Major General (1999-2000).

A fost avansat la gradul de general de corp de armată (cu 3 stele) la 25 octombrie 2000, fiind numit în funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre (noiembrie 2000 – octombrie 2004).

La data de 25 octombrie 2004, Eugen Bădălan a fost înaintat la gradul de general de armată (cu 4 stele) și a fost numit în funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române.

Generalul Eugen Bădălan a desfășurat o bogată activitate științifică, fiind autorul a numeroase articole și lucrări publicate în reviste de specialitate. De asemenea, a susținut o serie de comunicări în cadrul unor sesiuni, simpozioane sau conferințe. Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și al Fundației Colegiului Național de Apărare.

Începând din anul 2004 este conferențiar universitar la Colegiul Național de Apărare.

Video: G-ral. Mihaiu Margarit la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

 

Video: G-ral. Stan Petrescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Amiral Eugen Laurian la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Col. Anatol Munteanu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: George Simion la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918 (p.1)

Video: George Simion la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918 (p.2)

Video: George Simion la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918 (p.3)

Video: Istoric Constantin Corneanu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Eugen Popescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Avocat Alexandru Surcel (A2012) Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Gheorghe Nicolaescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: dr. Marius Vacarelu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: dr. Petrisor Peiu (FUMN) la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Vlăsceanu Andrei la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Iulian Popescu Acțiunea 2012 – la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Concluzii Col. Petrescu și G-ral. Degeratu – Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii 1 decembrie 1918

Video: George Simion concluzii la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

În curs de actualizare…

,

Un marș de amploare pentru „resetarea” României și Republicii Moldova prin Unire și formarea unui guvern comun a avut loc duminica la Chișinău, relatează Radio Chișinău.

Organizat la inițiativa Blocului Unității Naționale și a Consiliului Unirii, cu sloganul „Resetăm cele două state românești”, evenimentul a început cu o slujbă de comemorare a victimelor incendiului din clubul ‘Colectiv’ de la București. Ulterior, participantii s-au îndreptat spre ambasadele României, Germaniei și SUA în Republica Moldova, scandând lozinci unioniste.

„Tragedia din ‘Colectiv’ a arătat clar că în România e nevoie de o ‘resetare’ a clasei politice. De cealaltă parte, dezastrul social-economic în care a ajuns Republica Moldova a arătat clar că e nevoie de o reorganizare a statului în întregime. Și la București, și la Chișinău avem șansa să facem un pas vital pentru a trăi toți într-o Românie mai bună: un guvern comun pentru cele două state românești’, a declarat Constantin Codreanu, reprezentantul Blocului Unității Naționale.

„Trăiască, trăiască, trăiască și-nflorească, Moldova, Ardealul și Țara Românească!’, „România, nu uita, Basarabia e a ta!’, „Același sânge, aceeași țară, români am fost cu toții odinioară!’, ‘Unire!’, ‘Basarabia e România!’, ‘Chișinău și București — două inimi românești!’ au fost mesajele scandate de manifestanți.

Participanții la marș au parcurs un traseu de la Monumentul lui Ștefan cel Mare și în drum s-au oprit în fața ambasadelor SUA, Germaniei ș României, cărora le-au transmis principala revendicare: instituirea unui guvern comun de ambele părți ale Prutului.

„Conjunctura actuală în care se află România și Republica Moldova este una favorabilă îndeplinirii idealului tuturor românilor — Unirea. Atât guvernul de la Chișinău, cât și cel de la București au căzut. Este cel mai oportun moment pentru crearea unui guvern comun al României și Republicii Moldova care să aibă pe agenda sa o singură prerogativă — Unirea celor doua state românești. Acest fapt ar permite și îndeplinirea revendicărilor pe care mișcarea civică Tinerii Moldovei le-a avut încă de la ședința comună a celor două guverne: un spațiu economic unic, cu monedă unică gestionată de către Banca Națională a României, politică externă și de apărare comună, preluarea și investigarea tuturor cazurilor de corupție din Republică de către DNA’, a declarat Elena Podoleanu, membru al comitetului organizatoric al Platformei Unioniste ‘Acțiunea 2012’.

Marșul de astăzi de la Chișinau a avut loc paralel cu manifestații pro-Unire similare, desfășurate la București și în alte orașe din România.

Blocul Unității Naționale este o coaliție formată din 22 de entități nonguvernamentale, printre care și Platforma Unionista Acțiunea 2012, Mișcarea Civică Tinerii Moldovei, Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova și Asociația foștilor deținuți și victime ale represiunilor din Republica Moldova.

,

Unirea Republicii Moldova cu România este singura soluție pentru ieșirea din situația precară în care se află Republica Moldova. Așa sună Declarația forului Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova dată spre publicare presei din R. Moldova și cea din România, în 28 octombrie 2015.

Primul pas în acest sens aeste conform declarației, reconstituirea unui nou Sfat al Țării, spun scriitorii. Și asta în condițiile în care ideea reunificării se regăsește în Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991, în care se cere denunțarea protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molotov.

Scriitorii din R. Moldova îndeamnă societatea să susțină ideea Unirii.

Uniunea Scriitorilor din R. Moldova ia atitudine și condamnă cu fermitate ultimele evoluții (de fapt, involuții) de pe scena social-politică a Republicii Moldova. Revendicările populare privind tragerea la răspundere a beneficiarilor jafului secolului și restituirea miliardului furat din buzunarul cetățenilor, în ultimă instanță, sunt, pur și simplu, ignorate de oficialități. Aservită oligarhilor mafiotizați ce se ascund după imunitatea parlamentară,

Este fără rost să mai așteptăm de la așa-zisa „clasă politică” anumite viziuni clare și salvatoare privind destinul nostru istoric. Suntem, în schimb, forțați să tot urmărim spectacole stupide de răfuială meschină interpartinică, de exerciții demagogice, de mimare a luptei cu corupția, de manifestări organizate de agenți sub acoperire ai FSB-ului etc. Observatorii străini remarcă faptul că Republica Moldova s-a transformat rapid dintr-o „poveste de succes” în Căderea în lanț a așa-ziselor guverne europene și jocurile parlamentare de culise au compromis în fapt ideea europeană și au sporit decepția populației până la cota critică de circa 80% de neîncredere față de clasa politică și instituțiile statului, conform ultimelor sondaje.

Mai mult, după nesfârșitele crize din scurta perioadă de existență a Republicii Moldova este evi-
Dent că proiectul statal RM a eșuat, statul devenind captivul oligarhilor și politicienilor corupți.

În aceste condiții, luând în calcul numeroasele apeluri și inițiative civice, Uniunea Scriitorilor consideră că singura soluție salvatoare pentru Republica Moldova, unica modalitate de a evita un colaps economic și social este Reunificarea cu România.

Primul pas, în viziunea noastră, ar fi reconstituirea, după exemplul reconstituirii Declarației de independență, arsă de comuniști, a unui nou Sfat al Țării, aidoma celui din 1917-1918, pe aceleași principii de reprezentativitate politică, socială, etnică și confesională. Considerăm că tocmai reconstituirea Sfatului Țării ar conferi legitimitatea istorică și geopolitică a continuității noastre în timp și nu existența artificială și efemeră a actualei statalități captive.

Această idee este subliniată și în Declarația de independență de la 27 august 1991, în care se cere explicit denunțarea consecințelor Protocolului secret al Pactului Molotov-Ribbentrop, în urma căruia Basarabia a fost ocupată, la 28 iunie 1940, de URSS, și în urma acestei ocupații, Sovietul Suprem al URSS, precum se subliniază în Declarație, „încălcând chiar prerogativele sale constituționale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea URSS Cu privire la formarea RSS Moldovenești unionale”, în niște frontiere reduse arbitrar, care nu coincid cu frontierele Basarabiei istorice, în hotarele căreia s-a format, în 1917, Republica Democratică Moldovenească. Cu atât mai mult că declararea RSSM s-a făcut fără desfășurarea unor alegeri democratice și existența, cel puțin formală, a unor instituții statale care ar fi conferit o oarecare legitimitate unei ilegitimități transformate în timp în actuala republică.

Urmărind modelul sud-coreean, dar și exemplul german, această structură, civico-politică – Sfatul Țării-2 – s-ar concentra pe următoarele direcții:

• consultări cu partenerii externi, europeni și americani;

• inițierea și realizarea unor proiecte românoeuropene între R. Moldova, România și UE;

• accelerarea procesului de integrare sub scutul de securitate euro-atlantică;

• ridicarea standardelor de viață;

• explicarea populației de diferite etnii din Republica Moldova a beneficiilor valorilor româno-europene;

• convocarea unui Congres civic reprezentativ care ar instituționaliza noua direcție etc.

Facem apel către întreaga societate, uniunile de creație, instituțiile de învățământ, savanți, cadrele didactice și oamenii de afaceri, ONG-uri, persoanele de bună-credință să se implice și să sprijine această idee.

Înțelegem asumarea acestei mari responsabilități, faptul că moștenirea ideologiei sovietice, dar și confruntarea cu separatismul și ideologia Federației Ruse au creat suficiente bariere care, totuși, pot fi depășite printr-un efort comun, consecvent și tenace.

În situația în care un sfert de secol de independență a Republicii Moldova a însemnat, de fapt, o mișcare din neunde spre nicăieri, datoria noastră ca intelectuali, ca oameni ai cetății este să atragem atenția întregii populații a Republicii Moldova asupra singurei căi de izbăvire – integrarea în Europa, prin reunificarea celor două state românești, Republica Moldova și România, într-un singur stat.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova

28 octombrie 2015

Textul a fost publicat în Literatură și Artă din R. Moldova și preluat de mass-media din R. Moldova

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Ovidiu Nahoi: Dragi activiști pro-unioniști, Din capul locului vă spun că demersul vostru este unul demn de apreciere prin sinceritatea lui și emoționant prin gradul vostru de implicare. Manifestația pe care ați organizat-o sâmbătă, 16 mai, la Chișinău, a produs un puternic impact mediatic și a avut darul de a readuce chestiunea unirii în dezbaterea publică.

La aceasta a contribuit, desigur, și decizia autorităților din Republica Moldova de a-i interzice intrarea pe teritoriul țării lui George Simion, președintele organizației ”Acțiunea 2012”. Dar a contribuit mai ales situația actuală din Republica Moldova.

Sufocat de corupția elitelor politice și financiare, statul se îndreaptă cu pași îngrijorător de repezi către categoria celor eșuate. În aceste condiții, tot mai mulți cetățeni încep să se gândească serios la ”cartea românească”, mai ales văzând succesele luptei împotriva corupției de pe celălalt mai al Prutului.

Și vă mai dau o veste bună, deși sunt sigur că o cunoașteți: în 2014, România a devenit primul partener comercial al Republicii Moldova, înaintea Federației Ruse, atât la importuri, cât și la exporturi. Oricum, statisticile arată că economia Republicii Moldova este în mai mare măsură orientată către Uniunea Europeană decât către Federația Rusă. Cine nu crede să consulte statisticile oficiale de la Chișinău.

Dar tocmai pentru că situația începe să devină serioasă, e timpul să reflectăm și noi, la fel de serios, la consecințe și mai ales la direcția pe care mișcarea unionistă ar putea să o apuce.

Mai întâi de toate, trebuie să admitem că unirea ar aduce între granițele României reîntregite o minoritate rusofonă (nu neapărat rusă) de circa un milion de persoane. Unirea nu se poate face împotriva acestor oameni, ci împreună cu ei.

Timpul.md: În loc să învețe limba oficială a acestei țări și să se integreze în viața ei culturală, minoritatea rusofonă din R. Moldova îi alungă pe băștinași peste Prut cu lozinca „Geanta, gara, București!”.

A discutat cineva cu ei? Știm cam ce își doresc? Pot fi convinși că România va fi o țară mai bună și pentru ei?

Dar autoritățile din România au un plan în această privință?

Nu am auzit o asemenea dezbatere la noi. Deocamdată, rusofonii din Republica Moldova știu cam ce li se transmite la posturile de propagandă rusești.

Apoi, ar fi o mare greșeală dacă le-am transmite fraților de peste Prut ideea (periculoasă) că o unire cu România, decisă peste noapte, ar fi calea ușoară de a pătrunde în Europa. Că România acceptă Republica Moldova oricum, fără reforme în economie, în sectorul financiar și în justiție.

Problema e că nu sunt deloc clare mecanismele politice și juridice prin care o entitate care nu îndeplinește standardele europene ar putea fi admisă în Uniunea Europeană (ca să nu mai vorbim despre NATO) – să lăsăm cazul Germaniei, Uniunea de azi e cu totul altceva decât Comunitatea Economică de acum 25 de ani.

Gândiți-vă dacă nu ar fi cazul ca, înainte de a agita un discurs naționalist, să ”exportăm” idei și standarde europene în Republica Moldova. Ar fi pe placul mai multora, chiar și dintre cei care nu sunt etnici români.

Dar, până la urmă, ce fel de stat român propunem? Unul centralizat, ca acum, ceea ce ar presupune desființarea oricăror instituții autonome la Chișinău (să nu vorbim de Tiraspol, presupunând că unirea se va face fără Transnistria)? Își doresc asta cei de peste Prut? Dacă nu, suntem gata ca, de dragul unirii, să deschidem discuția privind un model federal?

Și în final, să vorbim despre lucruri practice. Un stat presupune o infrastructură unitară. Dar noi nu avem nici măcar o linie ferată cu ecartament european de la Iași la Chișinău! Ca să nu mai vorbim despre autostrăzi!

Desigur, nu stă în puterea activiștilor unioniști să realizeze proiecte de infrastructură. Dar o presiune constantă asupra autorităților de la București și Chișinău ar ajuta enorm. Un proiect major de intrastructură ar însemna, pentru ”românoscepticii” de dincolo de Prut, mai mult decât o sută de mitinguri.

Lucrurile sunt așadar, mai complicate decât par, dar chiar și așa ideea nu trebuie abandonată. Ar fi însă nimerit să-i adăugăm doza necesară de pragmatism și de inteligență politică. Altfel, rămânem cu steagurile. Iar pe podurile de flori nu poate trece niciun gram de marfă.

Cât despre Basarabia, va rămâne pe mai departe o periferie prăfuită și cam ciudată a României, din care însă politicienii șmecheri de la București își vor trage în continuare voturi.

Sper că nu asta vreți, dragi activiști unioniști. Succes! – Ovidiu Nahoi /cotidianul.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

La cateva luni dupa ce 2.000 de moldoveni au organizat un mars pe strazile Chisinaului pentru a cere unirea Republicii Moldova cu Romania, un grup de parlamentari romani promoveaza ideea reunificarii dintre cele doua tari.

Grupul celor 41 de parlamentari pro-unionisti, „Prietenii Unirii” isi propune intarirea legaturilor economice si culturale dintre cele doua tari. Cel mai controversat punct de pe agenda lor este acela care propune ca Romania sa vina cu o „oferta” in vederea alipirii celor doua tari despartite de Prut.

Trebuie sa lucram cu Moldova, sa ii ajutam sa descopere Europa si valorile europene, iar daca unirea va fi o solutie acceptata de Uniunea Europeana si de NATO, am fi incantati sa o punem in practica„, a declarat Ovidiu Raetchi, parlamentar PNL, citat de EuObserver.

Afirmatiile vin in contextul in care la granitele dintre cele doua tari sunt doua probleme stringente: criza din Ucraina, care nu pare sa se stinga nici dupa acordul Minsk 2, dar si conflictul inghetat din republica separatista autoproclamata Transnistria. In plus, aducerea in discutie a unei eventuale alipiri a Basarabiei de Romania ar putea largi schisma dintre Rusia si UE.

Moldova nu are nicio sansa de supravietuire si singura solutie de a iesi din criza este o unire cu Romania.

Miscari unioniste au aparut de ambele parti ale granitei, care vad unirea ca un raspuns la problemele actuale ale Republicii Moldova: criza economica, devalorizarea monedei si coruptia. In acest sens, circa 2.000 de tineri moldoveni au iesit pe strazile Chisinaului in septembrie, numele miscarii fiind „Tinerii Moldovei„. „Moldova nu are nicio sansa de supravietuire si singura solutie de a iesi din criza este o unire cu Romania”, spune Dinu Plangau, presedintele grupului.

De altfel, activistii de peste Prut vad Romania ca un exemplu de succes politic si economic, avand in vedere cresterea economica, parteneriatele cu UE si NATO si ofensiva radicala impotriva coruptiei, care a trimis sute de politicieni si oameni de afaceri dupa gratii, cateva exemple fiind Relu Fenechiu (fost ministru al Transporturilor), Cristi Borcea (fost actionar Dinamo), Dan Adamescu (seful Astra Asigurari), Dan Voiculescu (patronul trustului media Intact). Cu toate acestea, partidele din Parlamentul de la Chisinau au fost rezervate in a milita pentru unire.

Mai mult, in timp ce moldovenii isi doresc integrarea in UE, acestia nu vad la fel de benefica o integrare in NATO. Potrivit unui sondaj realizat de institutul de sondare Moldovean IMAS, 47% dintre moldoveni isi doresc o aderare la UE, in timp ce 48% din ei sunt in favoarea unei Uniuni Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan.

De altfel, peisajul politic al tarii s-a schimbat. Dupa alegerile din 1 decembrie, cand cele mai multe voturi au fost luate de Partidul Socialist condus de Igor Dodon. Acesta a declarat, imediat dupa alegeri, ca nu intentioneaza sa faca o alianta cu partidele pro-europene, in timp ce Guvernul este condus de o coalitie fragila dintre liberali si comunisti. Ca atare, partidele pro-ruse au reusit sa se impuna ca stindarde ale schimbarii in fata unui electorat tot mai dezamagit. In acest climat politic, procentul celor care vor o unire cu Romania este cuprins intre 7.5% si 15%, cu foarte mici fluctuatii in ultimii 10 ani. Romanii, in schimb, s-au pronuntat in proportie de 76% in favoarea unirii, potrivit unui sondaj IRES din 2013.

Lupta pentru Moldova, pe doua fronturi: Rusia si Romania

Rusia si Romania s-au luptat pentru teritoriul actual al Republicii Moldova timp de pste 200 de ani, de cand Imperiul Otoman a cedat controlul asupra statului vasal al Moldovei. Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei in 1812 si l-a numit Basarabia. In timp ce Romania isi promoveaza interesele unioniste sub umbrela „reunificarii”, Rusia sustine ca este de fapt o „reanexare”. Actualul teritoriu al Moldovei a fost parte a Imperiului Tarist intre 1812 si 1918 si apoi republica a URSS intre 1945 si 1991, cand a fost proclamata independenta Republicii Moldova. Romania, care exista ca stat din 1860, a fost unita cu Republica Moldova intre 1918 si 1940.

Ce isi propune grupul parlamentarilor romani care vor unirea

Grupul „Prietenii Unirii” are doua scopuri: in primul rand sa vada daca o uniune este posibila, iar apoi promovarea unor politici de tip soft pentru a crea relatii economice, sociale si culturale intre cele doua tari. Ei vad realizarea acestui tel prin crearea unor legaturi de transport, sprijinirea sistemului educational din Republica Moldova, oferirea burselor de studiu pentru studentii care vin de acolo, dar si intensificarea dialogului politic.

De altfel, politicienii romani sustin unirea, fiind o tema populara avand in vedere ca peste 70% dintre romani si-o doresc. Astfel, fostul presedinte Traian Basescu spunea ca este „proiectul lui de suflet”, in timp ce premierul Victor Ponta spunea ca „angajamentul meu este sa facem impreuna o a doua mare unire a Romaniei”. Din 2010, Romania si-a crescut sprijinul fata de Moldova – in prezent ofera 100 milioane de euro pentru a sprijini educatia si infrastructura.

Miscarile activiste in acest sens vin si din partea Actiunii 2012, un grup umbrela format din 30 de grupuri unioniste din Romania, Moldova, Elvetia, Franta, Italia si Statele Unite, care vor ca Romania sa faca un efort in acest sens pana in 2016. La nivel teoretic, activitii, alaturi de cativa politicieni spun ca un referendum comun intre cele doua tari ar putea fi organizat in 2018.

Sursa: wall-street.ro prin România Breaking News

Editor Lena Captari

,

Petrișor Peiu de la Fundația Universitară a Mării Negre (FUMN) îi dă replica lui Cristian Tudor Poepscu referitor la opiniile enunțate vis-a-vis de o eventuală reunificare a României cu Basarabia enunțate cu prilejul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie din R. Moldova. „inoportunitatea reunificării României și Republicii Moldova

Stimate domnule Cristian Tudor Popescu,

Apreciez de mulți ani talentul dumneavoastră polemic, care se bazează, fără îndoială, pe o cultură solidă și pe o mare capacitate de a corela diverse categorii. Vă mărturisesc că, nu de puține ori, opiniile dumneavoastră au dat, cum se spune „ora exacta” în ceea ce privește judecarea unor subiecte controversate de către opinia publică.

Am citit cu interes și, de ce să n-o spun, cu mâhnire, intervenția dumneavoastră prilejuită de alegerile din 30 noiembrie din Republica Moldova și mai ales considerațiile referitoare la inoportunitatea reunificării României și Republicii Moldova.

Am citit cu dezamăgire pasajele referitoare la Reunificare pentru că mi-am dat seama că ați căzut, cu ușurință de această dată, în capcana judecăților facile, superficiale și nu ați încercat să vedeți în profunzime.

Trecând peste aspectele emoționale ale subiectului reunificării, îmi permit să vă atrag atenția asupra unor aspecte care țin de ordin economic (în sfera concretului):

Distanța între performanțele celor două economii este mare, în raport de 5:1 după indicatorul PIB/capita, dar ea crește neîncetat din 1990 (când se afla în raportul 1,5:1) și va crește în continuare cu o pantă lină, dar va crește; acestea sunt previziunile unanime ale analiștilor instituțiilor internaționale (FMI, Banca Mondială etc.);
Practic, cu cât mai târziu se va produce reunificarea, cu atât va fi mai „scumpă” și mai dureroasă;
În lume există două situații extreme similare: cazul celor două state germane (RFG și RDG) și cazul celor două state coreene (Republica Coreea și RPD Coreeană); în momentul reunificării Germaniei, raportul între performanțele economice era de 2,5:1, iar raportul între mărimea țărilor era de 4:1- reunificarea a „costat” un PIB al Germaniei din 1990 pe o durată de 20 ani; în cazul celor două state coreene, raportul între PIB/capita este de peste 20:1 și raportul între mărimea țărilor este 2:1, ceea ce face ca estimarea costurilor de reunificare să fie foarte dificilă și să ajungă la două PIB-uri actuale ale puternicei economii sudice; în plus modelul de reunificare KIM (Korean Integration Model), realizat de către Ministerul Integrării de la Seul, este dispus pe mai multe trepte temporale și este proiectat să se desfășoare pe parcursul a 50 ani;
România reunificată ar deveni o țară cu 25 milioane de locuitori, iar noua dimensiune a economiei ar putea deveni scânteia care să conducă la o creștere anuală de peste 5%, obiectiv pe care nici noi, nici Republica Moldova nu reușim să îl atingem altfel;
Este ușor de prevăzut că procesul de integrare în UE al Republicii Moldova va fi unul lung și dureros, pe când în cazul reunificării, acest teritoriu ar intra direct într-o logică de absorbție a fondurilor structurale, specifică oricărui stat membru; gândiți-vă numai că imensa suprafață agricolă a Basarabiei ar putea beneficia de subvenția la hectar aferentă Politicii Agricole Comune (PAC).

Iată, domnule Cristian Tudor Popescu, suficiente argumente pentru a reconsidera judecata dumneavoastră referitoare la oportunitatea reunificării celor două state românești.

Aș dori să adaug și faptul că „prudența” actualului premier Iurie Leancă referitoare la NATO este un semn de neînțelegere a realităților lumii de azi din partea unor politicieni „moldoveniști”: nu există niciun caz de țară fostă comunistă care s-a integrat în UE fără a fi, mai înainte, membru NATO; nu există nicio garanție reală de securitate pentru Republica Moldova în afara unei posibile umbrele NATO. Este adevarat că ar fi foarte dificil ca Republica Moldova să se integreze în NATO, în schimb reunificarea cu România ar oferi și aici o soluție mai rapidă și mai puțin dureroasă.

Vă mai rog, domnule Cristian Tudor Popescu să faceți un exercițiu de imaginație și să încercați să vedeți cam ce presupune păstrarea actualei divizări pentru Republica Moldova: „încătușarea” într-o zona gri, cu economia expusă capriciilor Moscovei, cu o societate profund divizată și fără o perspectivă reală a parcursului european.

Cu stimă,

Petrișor Peiu

Fundația Universitară a Mării Negre (FUMN)

Sursa:  fumn.eu

 Foto – R.B.N. Press – Românii din Bălți (R. Moldova) sărbătorind Ziua Unirii Basarabiei cu România (martie 2014)

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press