ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "reintregire"

reintregire

,

În curs de actualizare…

Sub egida Plarformei Unioniste Acțiunea 2012 și a Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, a avut loc  joi, 26 noiembrie 2015, la Palatul Parlamentului, o importanță dezbatere cu titlul „1 decembrie 1918 – Ziua Reîntregirii Naționale”. Dezbaterea a pus în discuție prin contribuția participanților, experiențe, opinii, probleme dar mai ales oportunități și modele de atitudine demne de urmat pentru realizarea Reunificării celor două state românești despărțite azi, vremelnic, de granița de pe râul Prut.  

Urmărește înregistrarea audio completă a dezbaterii (Credit: Ion Anton, redactor – romaniabreakingnews.ro)

Aportul principal adus la realizarea dezbaterii, a aparținut liderilor celor două organizații, George Simion de la Acțiunea 2012 și Col.(r) Ion Petrescu – liderul informal al Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, care au reușit împreună să coaguleze în jurul Idealului Reunificării pus în discuție la această dezbatere, invitați de marcă, care prin experiența și activitatea lor în domenii ca, istorie, geopolitică, știință militară, intelligence militar, jurnalism,  drept și activism civic, au contribuit la conturarea unei diversități a abordării idealului „Reunificării”, și totuși unitare prin însăși natura scopului care i-a reunit pe toți la Parlamentului României – „1 decembrie 1918 – Ziua Reîntregirii Naționale”. Elocvent în acest sens, este îndemnul domnului Col.(r.) Ion Petrescu, care în articolul ce anunța această dezbatere, publicat pe blogul Adevărul, propunea un imperativ:

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (28)Dincolo de evocarea momentului de la 1 Decembrie 1918, este timpul ca (…) să fie demarate două inițiative concrete, în cele două state românești.

Prima ar viza contacte inițial informale, pentru stabilirea modalităților concrete, nu teoretice, în care se vor integra cetățenii europeni, dintre Prut și Nistru, în viitoarea Românie reîntregită, atunci când, pe cale democratică, va veni momentul reîntoarcerii înstrăinaților de Țară la Patria Mamă.

Inițiativa secundă ar avea în vedere necesara constituire a unei delegații a românilor din cele două entități statale existente acum, una care să zboare din Europa în Patria Unchiului Sam, pentru a pleda la Congresul Statelor Unite ale Americii, înțelegerea utilității și importanței unei Românii reunificate, puternice, la granița de est a NATO. Ambele acțiuni ar fi oglindirea principiului win–win, în care câștigătorii reunificării ar fi toți cetățenii europeni, din stânga și din dreapta Milcovului de azi. Sigur, și la București și la Chișinău există voci extrem de bine motivate, politic și financiar, pentru a amâna sine die dosarul reîntregirii naționale, etichetând pe unioniștii de acum utopici. Să le reamintim surprinderea și neputința comunității europene la agresiunea comisă de răsăriteni asupra Ucrainei, la invazia sutelor de mii de migranți din Orientul Mijociu și din alte zone marcate de sărăcie, care au luat cu asalt bătrânul nostru continent, la dislocarea unei forțe expediționare ruse în Siria. Dinamismul lumii de azi este aidoma unui tren de mare viteză, care oprește o singură dată în stația în care îndrăznim să mai reflectăm la lumina necesară, posibilă, inevitabilă a zilei de mâine, inclusiv a unei viitoare Zile Naționale sărbătorită așa cum se cuvine, in integrum, de cei care vorbesc limba lui Mihai Eminescu. – Col.(r) Ion Petrescu (pe blogul Adevărul)

Video:Col.(r) Ion Petrescu și G-ral. Degeratu – Dezbatere despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video:Col.(r) Ion Petrescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (2)„… intenționam să facem această activitate  (dezbatere) într-un edificiu  care are conexiuni cu Burxelles. Mi s-a spus de acolo, că fiind vorba de o „„dezirabială”” Unire cu Republica Moldova, nu ar fi prea încântați să ne primească. La Chișinău, când am fost recent, un interlocutor îmi spunea că la o recepție a unei ambasade străine, reprezentantul Uniunii Europene a zis că, „„dacă vă uniți cu România””, atunci România va fi în afara Uniunii Europene…

Aceste precizări ale mele, pornesc de la un adevăr. Dacă așa sunt lucrurile privite la București și dacă așa sunt unele comentarii la Chișinău, este clar că la nivelul Uniunii Europene se discută la nivel neoficial de posibilitatea  ca la un anumit moment, pe cale democratică, România Răsăriteană numită azi Republica Moldova, să revină la Patria Mamă.

În calitate de Colonel în rezervă, de om care mă uit la „Basarabia pământ românesc”, pentru că acolo s-a născut mama mea, în Românești, în stânga Prutului, bunicul meu la Lencăuți, pe malul drept al Nistrului, bunica mea, în Cetatea Albă, imi doresc ca această clipă să vină mai repede…” urmărește mai mult în înregistrarea video mai jos

În cadrul dezbateri Col.(r) Ion Petrescu a pus în discuție și ceea ce ar putea fi „Apărarea românilor pe Nistru” propusă pentru prima orară în cadrul emisiunii Valori Euroatlantice de G-ral. Constantin Degeratul, fost Șef al Statului Major General al Armatei Române.

Despre Colonelul (r.) dr. Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în București. După absolvirea Școlii Militare de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu”, din Sibiu, în 1977, a comandat, între 1977-1984, subunități de grăniceri, succesiv, în garnizoana Timișoara, ulterior la Aeroportul Internațional Otopeni.
În 1986 a absolvit Academia Militară fiind încadrat la săptămânalul pentru ostași
La datorie”. În decembrie 1989 a realizat, cu alți colegi, primul număr necenzurat al acestui periodic, pe care l-a dus personal la TVR, unde a și fost prezentat ca prima publicație militară liberă de orice influență ideologică. După 1989, redacția din care a făcut parte a fost integrată în aceea a săptămânalului „Armata României”, intitulat azi „Observatorul militar”. În 1991 a obținut certificatul de atestare al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
În 1992 a urmat cursul de limbă franceză la Academia de Înalte Studii Militare/A.Î.S.M.
În 1993 a primit premiul ziarului „Vremea” și al revistei „Totuși iubirea”, pentru publicistica promovată cu încurajarea lui Adrian Păunescu. În anul 1997 este numit șeful biroului presă al MApN, ulterior șeful secției mass-media din Direcția Relații Publice, până în 2000.
În 2000 a absolvit Colegiul de Studii Internaționale și de Securitate, din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate George C. Marshall, din Bavaria, în Germania. În noiembrie 2000 este numit directorul Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale. A asigurat mediatizarea, pentru presa militară, a summiturilor NATO de la Praga/2002 și Colorado Springs-SUA/2003. În perioada postdecembristă a îndeplinit misiuni peste hotare, ca jurnalist militar și ofițer de relații publice la exerciții multinaționale în Afganistan, Austria, Bulgaria, Canada, Cehia, China, Elveția, Franța, Germania, Irak, Italia, Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Ungaria, SUA și Turcia. În 2007 este împuternicit la comanda Direcției Informare și Relații Publice din MApN. Pentru TVR1 a realizat, în studioul TV al NATO, din Bruxelles, interviuri cu personalități politice și militare, de la Cartierul General al Alianței Nord-Atlantice, difuzate de televiziunea publică înainte de începerea Summitului NATO, de la București, din 2008. În 2009 a scris editoriale și analize politico-militare, în ziarele „Jurnalul național” și „Ziua”,în 2010/2011 la ARENA.MD și între 2010-2013 la ZIUAVECHE.RO. Din ianuarie 2013 este blogger la ADEVĂRUL și la VOXPUBLIKA.MD. Colaborează ca analist militar, la posturi de radio și televiziune. A inițiat, în 2014 și realizează și în prezent emisiunea “Valori euroatlantice”, la 6TV. A fondat Clubul Militar Român de Reflecție Euroatlantică.

Video: G-ral. Constantin Degeratu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Despre Rusia, cea care construiește riscuri de securitate în zonă, despre „riscurile identitare” majore pentru tânăra generație din stânga și din drepta Prutului și ceea ce ar fi „apărarea românilor pe Nistru”. (România – R. Moldova)

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (13)

„…construcția unei singure armate, nu neapărat formam o singură armată pe o singură coloană, ci așa cum am încercat în 1997-1998, când am reconstruit armata, …ea avea partea sa militară de dincolo de Prut, care trebuia organizată în acelaș mod. R Moldova are cel puțin aceleași drepturi ca și Siria lui Bassar al Assad, să ceară și să primească ajutor pentru protejarea intereselor sale sub agresiune teroristă dintr-o fantomatică formă statală sprijinită de Rusia pe Nistru.

Dintr-un anumit punct de vedere într-o astfel de direcție trebuie  să acționeze societatea civică în primul rând…  …dacă „strada”  este diapazonul problemelor noastre, ea trebuie și poate să înțeleagă aceste lucruri.  Gestiunea problemelor noastre nu trebuie să fie separată ci una singură.

Altfel, riscurile de securitate construite de Rusia în această zonă, sunt înfiorătoare pentru generația noastră. Sunt „riscuri identitare” majore, pe care acum aproape nimeni nu le înțelege și dacă nu vom ști să volorificăm aceste oportunități sau inoportunități, vom plăti un preț foarte scump mai încolo.

Într-o astfel de situație nu ar fi extrem de greu să facem ceea ce e de făcut, pentru că timp este, pentru că știm sigur că Rusia nu exploatează decât slăbiciuni, pentru că atâta vreme cât am anunțat de trei ani, că nu vom acționa militar în sprijinul Ucrainei, Georgia și R. Moldova, i-am invitat pe ruși să acționeze, …o strategie absolut stupidă” – vezi mai mult în înregistrarea video mai jos.

G-ral. Constantin Degeratu – a îndeplinit funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române în perioada 22 ianuarie 1997 – 15 februarie 2000. De asemenea, din anul 2005, el deține funcția de consilier de stat la Departamentul Securității Naționale din cadrul Administrației Prezidențiale. 

S-a născut la data de 2 noiembrie 1948, în comuna Ceptura (județul Prahova). După absolvirea Liceului, a urmat cursurile Școlii Superioare de Ofițeri Activi “Nicolae Bălcescu” din Sibiu, arma infanterie (1966-1969), la absolvirea căreia i-a fost acordat statutul de ofițer activ în cadrul Forțelor Armate, cu gradul de locotenent (26 octombrie 1969).

A studiat la Academia de Înalte Studii Militare din București (1971-1973), la absolvirea căreia a fost avansat la gradul de locotenent-major.

A revenit apoi în structurile operative ale Armatei Române în funcția de șef al Cercetării în statul major al Batalionului 26 Vânători de Munte “Avram Iancu” de la Brad (1973-1975). A activat apoi ca ofițer 3 (1975-1980) și ofițer 2 (1980-1982) la Secția Cercetare din statul major a Armatei a III-a (ulterior Armata a IV-a, prin renumerotare) din Cluj-Napoca, ofițer 2 pentru pregătire operativă la Secția Operații a Armatei a IV-a (1982) și ofițer 1 pentru cercetare științifică la Secția Operații a Armatei a IV-a (1983-1990).

În paralel cu funcțiile operative, Constantin Degeratu a mai urmat un curs postuniversitar de informatică organizat de ITC Cluj-Napoca (noiembrie 1975 – aprilie 1976), precum și Facultatea de Drept a Universității “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1983), obținând diploma de licență în Drept, cu o lucrare de licență privitoare la combaterea terorismului internațional prin mijloace juridice. De asemenea, a fost avansat la diferite grade: căpitan (1976), maior (1982), locotenent-colonel (1987) și colonel (1990).

Apoi, în perioada mai 1990 – decembrie 1994, a îndeplinit funcția de Șef al Secției Operații în cadrul Comandamentului Armatei a IV-a “Transilvania” din Cluj-Napoca. În acest timp, el și-a desăvârșit pregătirea militară participând la diferite cursuri de pregătire organizate de NATO (Primul curs comun pentru ofițeri din cadrul NATO și fostele state membre ale Tratatului de la Varșovia – NATO Defence College din Roma (octombrie 1991), Cursul pentru generali și amirali – NATO Defence College din Roma (octombrie 1993)).

Ulterior a mai absolvit Colegiul Național de Apărare din București (ianuarie – iunie 1994), Colegiul Regal de Studii de Apărare (RCDS) din Londra (ianuarie – decembrie 1995). În anul 1996, a obținut titlul științific de Doctor în Știința Militară, la Academia de Înalte Studii Militare din București cu teza „Prevenirea surprinderii strategice”.

La 25 octombrie 1993, Constantin Degeratu a fost avansat la gradul de general maior (general cu o stea) (din octombrie 1995, gradul s-a numit General de brigadă) În decembrie 1995, a fost numit în funcția de locțiitor al Șefului Direcției de Operații din Statul Major General.

La 22 ianuarie 1997, generalul Constantin Degeratu a fost numit ca șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, funcție pe care a deținut-o până la 15 februarie 2000. În această calitate a fost și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. De asemenea, în perioada ianuarie 1997 – septembrie 1999 a deținut și demnitatea de secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale.

A fost avansat pe rând la gradele de General de divizie (General maior, cu două stele) la 25 februarie 1997, General de corp de armată (General locotenent, cu trei stele) la 26 noiembrie 1998 și General de armată (General, cu patru stele) la 25 octombrie 2000.

Ca șef al Statului Major General, el a continuat restructurarea acestui organism suprem de conducere a Armatei, optând în aprilie 1997 pentru sistemul modular american. El a pregătit și a declanșat programele speciale de cooperare cu Statul Major Întrunit al Apărării al SUA și cu Statul Major al Apărării al Marii Britanii. În același timp, a condus activitățile pentru implementarea unui plan de restructurare și modernizare a Armatei Române în cooperare cu specialiști militari americani și britanici și cu responsabili ai Corpului Rand (SUA). În cadrul exercițiilor Parteneriatului NATO pentru Pace, Statul Major General al Armatei Române a condus nemijlocit activitățile de ordin militar în timpul conflictului din Iugoslavia, al „crizei albaneze” și al instituirii forțelor de menținere a păcii în Kosovo.

Generalul Degeratu este primul șef al Statului Major General, numit după evenimentele din decembrie 1989, care a trăit experiența observării unui conflict militar deschis, de durată, în proximitatea teritoriului național, conflict ce a angajat tehnologie de vârf în domeniul armelor de distrugere la distanță.

Video: G-ral. Eugen Bădălan la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

„…Peste trei ani se împlinesc un secol de la Unire, dată care ne găsește pe noi în situația de a nu avea România Mare… Basarabia, Nordul Bucovinei, lipsesc din teritoriul actual al României. Nu o să fac acum analiza  „„de ce lipsesc acele teritorii?””, „„cine este vinovat?””, pentru că mi s-a părut analiza domnului G-ral. Degeratu ultra concludentă. Eu vreu să vă spun altceva, de câte ori vine vorba de poporul român, eu imi pun întrebarea „„cum se definește un popor? care sunt elementele definitorii ale unin popor?”” și de fiecare dată îmi aduc aminte de cele trei criterii pe care nu eu  le-am stabilit, ci mulți istorici și sociologi le-au stabilit de-a lungul timpului, aceiași limbă, aceleași tradiții și obiceiuri – aceiași cultură și acelaș teritoriu.

Centenarul Marii Uniri ne va găsi tot fără „Marea Unire”. Nu cred că este tip suficient, ca în trei ani de zile să facem mișcări atât de ample, încât centenarul Marii Uniri să ne prindă într-o singură Țară.

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (22)Din perspectiva întrebării „„Când?””, trebuie să ne așteptăm, că sunt proiecte pe termen mediu, în nici un caz pe termen scurt.

Din perspectiva întrebării „„cum?””, văzând ce se întâmplă azi în lume cât și în cele două românii, cred că dacă așeptăm decizia liderilo politici de la București și Chișinău, de la Washington, Berlin, Moscova sau de mai știu eu unde, nu se va întâmpla nicodată. Ca acest lucru să se întâmple, trebuie să fie voința de nestrămutat a acestui popor trăitor în cele două țări. Dar pentru asta cred că avem nevoie de câteva elemente care nu se vor obține de la sine. Avem nevoie să redeșteptăm în noi spiritul de frățietate, de „„nevoie”” de a fi împreună. Avem nevoie să ne întoarcem la valorile noastre tradiționale, care sunt aceleași și pe malul drep și pe malul stâng al Prutului și avem nevoie să promovăm în mediul internațional, existența acestor valori unitare. Deci avem nevoie de ceea ce se cheamă a fi o educație de manifestare civică unitară, pe ambele părți ale Prutului. Dacă așteptăm asta să vină de la conducătorii ministerelor educației de la Chișinău sau București, vom aștepta degeaba. Trebuie deci să găsim acele formule de mobilizare care să înceapă mișcarea unionistă de jos în sus și nu de sus în jos.  Platforma dumneavoastră unionistă cred că este una dintre aceste formule, dar cred că trebuie extinsă și multiplicată, căci numai așa putem ajunge la acest deziderat. ”

Studiile sociologice făcute în perioada interbelică, când se încerca delimitarea graniței Europene pe baza analizei psihocomportamentale a grupurilor trăitoare în aceste spații și nu pe baze geografice. Și dacă geografic toată lumea susține că Europa se întinde până la Urali, din punct de vedere psihocomportamental Europa se oprea la Nistru! Atunci, dacă granița psihocomportamentală a Europei este Nistrul, cred eu că, Europenii pot fi și ei interesați să refacă această graniță acolo unde a fost ea dintodeauna.

Dacă suntem obligați să răspundem la întrebarea „„cum putem face Reunificarea?””, atunci suntem obligați să răspundem la întrebarea și „cine ne mai poate ajuta?””, pentru că în actualul context internațional, o asemenea mișcare, fără să atragem sprijinul comunității internaționale. mi se pare imposibil. Sprijinul coomunității internaționale poate fi atras plecând tocmai de la valorile Europene. Aici se naște firesc întrebarea: Oare liderii actuali ai Uniunii Europene, care vor fi aceiași și în viitor, sunt interesați de acest lucru? Răspunsul poate fi  – nu sunt interesați, sau au alte interese, care pot merge până acolo încât să sacrifice unele teriotrii și unele popoare de dragul internațional sau de dragul unor beneficii.”

O soluție ar fi indiguirea Rusiei lui Putin, a spus G-ral. Eugen Bădălan, descriind situația Rusiei care va continua să provoace pe toată lumea așa cum o face în acest moement. Tocmai acest proces de îndiguire și o conștientizarea Alianței Nordatlantice și Europene că ar avea de câștigat în urma Reîntregiriri României, ar fi o soluție de răspuns la întrebarea – „cine ne poate ajuta”.

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (23) Eugen Bădălan s-a născut la data de 30 decembrie 1951, în satul Traian (județul Brăila) este general de armată și a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (2004-2006).

A absolvit cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi de Infanterie „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1973) și apoi Academia de Înalte Studii Militare, secția Arme Întrunite (1980).

Ulterior, și-a perfecționat pregătirea militară urmând cursul postacademic de comandanți de regiment (1985); cursul postacademic superior (1993); un curs de perfecționare în cunoașterea limbii engleze (1999); Colegiul Național de Apărare (2000); master în administrația publică (2003). În anul 1998, a obținut titlul științific de doctor în științe militare, cu teza „Armata de arme întrunite în perspectiva mileniului trei. Contribuții la dezvoltarea doctrinei de luptă a trupelor de uscat”.

După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcțiile de comandant de pluton și locțiitor de comandant de companie la Regimentul 301 Mecanizat (1973-1977); locțiitor de comandant de batalion, comandant de batalion și ofițer 2 la Regimentul 301 Mecanizat (1977-1983); șef de stat major și comandant la Regimentul 282 Mecanizat (1983-1989); șef de stat major (prim-locțiitor al comandantului) la Divizia 11 Mecanizată din Oradea (1989-1990).

Eugen Bădălan a fost numit în funcțiile de șef de stat major și comandant al Diviziei 67 Mecanizate (1990-1994), apoi comandant al Corpului 8 Armată (1994-1995).

În perioada 18 octombrie 1995 – 12 septembrie 1997, generalul de brigadă Eugen Bădălan a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana Buzău. Este apoi prim-locțiitor al șefului Statului Major al Trupelor de Uscat (1997-1998); șef al Direcției Protecție și Siguranță Militară – fosta Direcție a Contrainformațiilor Militare (1998-1999); locțiitor și adjunct al șefului Statului Major General (1999-2000).

A fost avansat la gradul de general de corp de armată (cu 3 stele) la 25 octombrie 2000, fiind numit în funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre (noiembrie 2000 – octombrie 2004).

La data de 25 octombrie 2004, Eugen Bădălan a fost înaintat la gradul de general de armată (cu 4 stele) și a fost numit în funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române.

Generalul Eugen Bădălan a desfășurat o bogată activitate științifică, fiind autorul a numeroase articole și lucrări publicate în reviste de specialitate. De asemenea, a susținut o serie de comunicări în cadrul unor sesiuni, simpozioane sau conferințe. Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și al Fundației Colegiului Național de Apărare.

Începând din anul 2004 este conferențiar universitar la Colegiul Național de Apărare.

Video: G-ral. Mihaiu Margarit la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

 

Video: G-ral. Stan Petrescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Amiral Eugen Laurian la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Col. Anatol Munteanu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: George Simion la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918 (p.1)

Video: George Simion la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918 (p.2)

Video: George Simion la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918 (p.3)

Video: Istoric Constantin Corneanu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Eugen Popescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Avocat Alexandru Surcel (A2012) Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Gheorghe Nicolaescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: dr. Marius Vacarelu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: dr. Petrisor Peiu (FUMN) la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Vlăsceanu Andrei la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Iulian Popescu Acțiunea 2012 – la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Concluzii Col. Petrescu și G-ral. Degeratu – Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii 1 decembrie 1918

Video: George Simion concluzii la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

În curs de actualizare…

,

Punct de vedere prezentat de Marian Clenciu – Președintele Consiliului Național al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina față de un text publicat pe romaniabreakingnews.ro sub titlul „Manipulatorii reîntregirii teritoriale a României” autor Nicolae Lupan și prezentat mai jos.

Cu mâhnire citesc zilele acestea în revista ART-EMIS articolul patriotului român Nicolae Lupan ”Manipulatorii reîntregirii teritoriale a României”. În poziție de tragere venerabilul patriot președinte al Probasarabiei Mondiale, execută tot ce a mișcat sau mișcă contrar opiniilor domniei sale catalogând după modelul democrației franceze cu „zăpăcit”,„bărbuță”,„biet”, „neica-nimeni”,„mincinoși”, diferiți oameni de stat, cultură etc. Cu o prodigioasă activitate patriotică, autor de articole, cărți și emisiuni, a lăsat Academiei Române mărturie și spre consultare îintreaga operă personală pusă în slujba Unionismului.

Cine nu subscrie ideilor, pozițiilor și metodelor domniei sale este anti-unionist și împotriva neamului românesc. Nicolae Lupan-DIXIT.

Venerabilul patriot, probabil din cauza orelor tîrzii, a început să confunde Pro Basarabia Mondială cu Pro Basarabia și Bucovina înființată de col. Dăianu prin anii 50, la Paris și Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina înființată în anul 1990 la București, asociație cu personalitate juridică și sediu în București.
Legătura este că domnia sa a fost continuator al primei, membru fondator al ultimei, cît și președinte (90-92) și fondator, președinte și orice dorește dînsul celei de a treia – Pro Basarabia Mondială.
În Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina (ACPBB), domnia sa are meritul de a fi membru fondator și primul președinte. Președinte a fost până când acoperirea cheltuielilor a devenit o povară pentru filialele ACPBB și în plus ambiția de a transforma Asociația în partid politic, care a fost stopată în urma unor tumultoase desbateri și cu urmarea pierderii de membrii și sedii. Este momentul cînd ACPBB își vede de drum fără implicațiile, consultațiile, sfaturile, directivele domnului Nicola Lupan.

O dată cu apariția internetului, ACPBB este prezentă și vizibilă. Doar cine nu este interesat poate spune că n-a aflat sau nu știe nimic (vezi www.probasarabiasibucovina.ro ) despre activitatea ACPBB criticată de venerabil.
Ca ”biet” președinte în funcție, cum am fost catalogat de domnia sa, aflat la cel de al doilea mandat, țin să amintesc venerabilului patriot Nicolae Lupan că ACPBB este condusă de o Adunare Generală a Reprezentanților, un președinte ales care dispune și de un Comitet Executiv. Domnia sa nu se găsește în nici una din structurile ACPBB sau a filialelor ACPBB și nici nu se poate erija în mentor, for tutelar sau judecător. Are insă dreptul de a critica și îmbogăți fondul personal lăsat în custodia Acadamiei. Noi avem însă dreptul de a-i cere să-și amintească: – multe din realizările de laudă ale Domniei Sale au fost și ale ACPBB-ului fără de care Mondiala căreia le subscrie ar fi fost mult mai săracă dacă nu chiar firavă rău. Noroc că PRO BASARABIA fără precizarea corectă Mondială sau alta se poate confunda cu ușurință. Tocmai de aceea prin această O POZIȚIE vrem să ne delimităm.

ASOCIAȚIA CULTURALĂ PRO BASARABIA ȘI BUOVINA este o asociație culturală, apolitică, non guvernamentală cu personalitate juridică și ne subscrisă nici unei alte asociații. Avem la activ realizări cu care ne mândrim, rapoarte de activitate și fiscale publice, cu activități popularizate în folosul tuturor etnicilor români din spațiul de geneză și cultură românească. Vezi www.probasarabiasibucovina.ro
Cele bune despre noi sunt la vedere ca și cele rele, scrise de dumneavoastră. Vă putem pune la dispoziție și public cele rele despre dumneavoastră care au dăunat ACPBB cu subiect, predicat, dată și nume (motiv pentru care nu vă regăsiți nici măcar ca membru ACPBB încă din 93 cînd membrii erau doar refugiați basarabeni și bucovineni ,cosîngeni ai dumneavoastră).
În încheiere stimate domnule Nicolae Lupan poate ar fi fost momentul să reflectați cu înțelepciunea vârstei asupra efectelor de zîzanie, a analizelor domniei voastre și cât de constructive sunt pentru că greșiți față de adevăr, nu păstrați ordinea firească a lucrurilor în sensul că scopul este mai important decît inconvenientele interne, aduceți critici care trebuiau făcute la timp pentru a avea efect și deveniți astfel eroul singular al unui partizanat de la care asteptați sancționarea unora și recompensarea altora. Asta-i valabil la un partid, Patria nu sancționează , nu recompensează.
Cu deosebită stimă, urări de sănătate și viață lungă.

Marian Clenciu
președinte ACPBB

P.S.Pentru orice nelămurire sau explicație office@probasarabiasibucovina vă stă la dispoziție.

Dat spre publicare miercuri 3 iunie 2015

N.R. România Breaking News : Domnul Nicolae Lupan, a fost mereu apreciat și primit cu brațele deschise în mijlocul Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina (vezi foto mai jos), chemat chiar și la evenimentele importante organizate de Asociație.

Nicolae Lupan in biroul Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina, alături de un „biet” președinte al Consiliului Național – Marian Clenciu

Mai jos textul incriminat al venerabilului Nicolae Lupan, care a invadat internetul:

Nicolae Lupan. MANIPULATORII REÎNTREGIRII TERITORIALE A ROMÂNIEI

La 97 de ani ai Actului Unirii de la Chișinău
Nicolae Lupan. MANIPULATORII REÎNTREGIRII TERITORIALE A ROMÂNIEI
Formulez acest titlu cu gândul la marii manipulatori ai lumii ca să încep, totuși, cu impostura și carierismul președinților, prim-miniștrilor și parlamentarilor de strânsură de pe cele două maluri ale Prutului!
Unul, filorus, ca să nu zic antiromân, întrebat la Paris de ce nu candidează și pentru Basarabia, răspunse cu zâmbetul ce-l caracterizează: “Pentru că nu sunt moldovean”!
La care, “omologul“ său de la Chișinău zicea, pre păsăreasca lui: “Am sî vă spun eu când am sî fim gata di uniri“ (!).
Iar primul ministru al acestuia, că să-i țină hangul, se fălea făcând-o pe glumețul: “Nicicând, nici pe vremea lui Decebal, n-a fost mai bine decât acum” (!).
Un al doilea, cu bărbuță, ajuns și el pe piscurile Cotrocenilor, îi promitea lui Jacques Chirac că “România va face sacrificii istorice”! Drept care și “zămisli“ împreună cu Severin mișelescul tratat româno – ucrainean! Și tot el, de român ce era, zicea că “Trecutul nu ține de foame”! Și unde? În incinta Mauzoleului de la Mărășești!
… Un al treilea, zicea și el, prostește, că “este de acord cu Actul Final de la Helsinki privind inviolabilitatea granițelor de după cel de al doilea război mondial“, temperându-și interlocutorii cu aceea că “sunt și alte state europene care au pierdut teritorii și nu le mai cer înapoi”!
Un al patrulea, zăpăcit, și tot la Cotroceni, în prezența a nenumărați exilați politici, zicea cu neobrăzare: “Pe mine nu mă interesează a cui este Basarabia, ci dacă sunt respectate acolo drepturile Omului”!
Lista acestei spețe de rătăciți ai Neamului ar putea fi continuată! Prin nimicnicia lor însă nu merită nici măcar aluzie la numele ce le poartă.
*
Rostesc cuvintele “Manipulatori ai Reîntregirii” și mă întreb: ce caută sus-pușii bucureșteni la înfumurații lor “colegi” de la Chișinău? Să nu înteleagă ei că a te duce la acești antiunioniști înseamnă a recunoaște existența unui al doilea stat românesc? Să nu știe ei că până la căderea zidului Berlinului nici un cancelar al Germaniei Federale nu s-a dus, din principiu, în Germania zis Democrată?
Există o zicere: “Spune-mi cu cine te întâlnești, ca să îți spun cine ești“! Reluând zicala, mă întreb fără înconjur: “Ce căuta Traian Băsescu la Chișinău“?… Să-l vadă pe un “neica nimeni“, pe nume Nicolae Timofti, din ale cărui mâini necurate să primească “decorație“ o tinichea zis republicană și moldovenească?! Să nu fi auzit “Băsică“, cum îl alint și eu uneori, de vorba cu tâlc: “Dacă îi dai nas lui Ivan – el se suie pe divan“?!
E cazul să-l trag de mânecă și pe domnul Radu Dudă care, filozofând, își bagă lingura de principe făcut, nu născut, unde nu-i fierbe oala: “Relațiile Republicii Moldova cu România au păstrat virtuți“! Să însemne nereîntregirea teritorială a României, din cauza antiunioniștilor de la Chișinău, “virtute“?!
*
Revenind la oportuniștii chișinăueni de la începutul anilor ’90 un lucru era limpede! Acela că scrierile și emisiunile mele de la Europa Liberă l-au făcut până și pe Grigore Vieru să publice în Literatura și arta lui Nicolae Dabija din 28 Mai 1992 grosolanul articol de o pagină de ziar: “Lăsați Bâcul în pace, domnilor”!…
Bădărănie din care voi reda doar începutul: “De la o vreme încoace d-l Nicolae Lupan, cel de pe malul Senei, vine tot mai des a ferici Românii “de pe malul Bâcului” cu niște scrisori pariziene în care ne trage de urechi și ne pleșneste peste obraz cu palma moralei patriotice, dându-ne lecții de istorie națională…” (!). Etc!
După un astfel de articol, ce ciupea vădit struna celor care mă batjocoreau decenii în șir la radio, la televiziune, în presă, în adunări publice, ca “dușman al poporului moldovenesc”, mai putea a fi socotit Grigore Vieru “unionist” în adevăratul înțeles al cuvântului?!…
Această reacție a mea, de acum 23 de ani, era una din cele mai compătimitoare pentru bietul “Grig”! Prilej ce-mi aduce aminte de năstrușnica lui filozofie în “doi peri” pe care o lansa în primăvara anului 1990: “Nu suntem încă gata de unire”!
Dedesubtul, nu numai al lui “Grig”, auzit pe-ici-pe-colo la Chișinău și până în ziua de azi, fiind acela că “România nu este … Germanie Federală”!
Plus furia Moscovei instigată de cea a cerberilor autohtoni de la Chișinău! Furie stârnită de neobosita activitate națională a “Pro Basarabiei și Bucovinei” al cărei fondator și animator sunt din toamna anului 1974: Memorii la ONU și UE privind problema teritoriilor românești furate de Moscova și Kiev la 1940 și 1944; colocvii naționale și internaționale cu mii de participanți pe tema Reîntregirii ținute la Bruxelles, Paris și București; scrisori adresate parlamentelor antiunioniste de la Chișinău și București; înlățarea Crucii – Monument Mareșalului Ion Antonescu pe locul asasinării din Valea Piersicilor de la Jilava; refacerea Mormântului Mariei Mareșal Antonescu la Cimitirul Bellu; comemorări ale Actelor Unirii de la Chișinău și Cernăuți! Etc!
*
Ajunși în fruntea Comitetului Național, ales în toamna anului ’93, naivi cum erau, Nicolae Halipa și Valeriu Graur au abătut “Pro Basarabia și Bucovina” de pe calea Reîntregirii pe cea a unei pretinse integrări culturale!
Să nu fi priceput ei că din punct de vedere cultural, prin Traian și Decebal, prin Doina și Miorița, prin Ciocârlia și Perinița, prin Eminescu și Bălcescu, românii de pe cele două maluri ale Prutului sunt integrați de când lumea?!
Se ajunsese până într-acolo că la 27 Martie nu se sărbătorea Actul Unirii, ci “realizarile” zisei Republici Moldova!… Ca de câțiva ani, să se sară, cum se zice, din lac în puț ”! Mai precis: filialele din România ale “Pro Basarabiei și Bucovinei”, în frunte cu cea de la București, astăzi păstorită de Marian Clenciu, nici nu mai comemorează cum ar trebui Actul Unirii de la Chișinău! In-cre-di-bil.
Dar ce să-i pretinzi unui biet Clenciu, dacă la rugămintea mea din decembire 2004 ca Parlamentul și Guvernul României să comemoreze împreună Actul Unirii de la Chișinău, Senatul României mi-a dat acest răspuns neromânesc: “Biroul Permanent al Senatului n-a aprobat propunerea Asociației Mondiale “Pro Basarabia și Bucovina”!
În acest sens, ne putem aștepta la ceva mai românesc de la actualul Senat, corupt și compromis, în frunte cu un președinte răscorupt și răscompromis civic și politic?!
Un președinte de duzină care, pe lângă nesăbuințele de zi cu zi inerente funcției de al doilea om în stat, prin interpuși care n-au nimic în comun cu Reîntregirea teritorială a României, patronează și o dubioasă organizație a studenților basarabeni din București! Organizație ce a umplut gardurile și zidurile țării cu dubiosul slogan: “Basarabia e România“! În loc de, să zicem: “Basarabia – pământ românesc“, “Basarabia – una din cele zece provincii ale României“ etc!
*
Și încă un “colac peste pupăză”… Cartea-album a Mariei Dohotaru, titulara “Pro Basarabiei și Bucovinei” din Onești-Bacău, privind “Crucea Mântuirii Neamului Românesc” (!), înălțată undeva pe malul stâng al Prutului!
Cruce ce se bate cap în cap cu Catedrala Mântuirii Neamului în curs de înalțare la București! 306 pagini, presărate cu peste 150 de fotografii ale unor persoane care nu au nici în clin nici în mânecă cu titlul lucrării! Ș-apoi și guralivii vorbitori de pe parcursul cărții-paradă declară căse împlinesc 20 de ani de la independența Republicii Moldova (!). Independență față de cine?… Față de țara-mamă România? Unora le arde chiar de glume: “Ori toți Românii sunt moldoveni, ori toti moldovenii sunt Români”?!…
Cât despre textele de sub fotografii, mai șocant decât toate este cel de sub chipul destructivului Mircea Druc!… Text ce corespunde întocmai vorbei Sfătosului de la Humulești cu “povestea în care niciun cuvant drept să nu fie”!
O carte în contradicție flagrantă cu genericul de bază al platformei-program a Asociației Mondiale “Pro Basarabia și Bucovina” – R e i n t r e g i r e a Națională a României!
Singurul merit al acestei stufoase lucrări sunt Doina și fotografia lui Eminescu, plus cea a bravului unionist Gheorghe Ghimpu care a făcut 6 ani de închisoare rusească pentru că ceruse deschis revenirea Basarabiei la România!
În schimb, M i h a i, fratele, din a cărui gură n-a auzit nimeni vreodată cuvântul “Reîntregire”, ajuns președinte interimar al pârâtei Republici Moldova s-a cerut în excursie “oficială”, însoțit de președintele României, nu la Mănăstirea Dealu, ci la Mănăstirea Putna!
*
…Nu știu cum se face, dar la noi, cam în toate și peste tot, “tună și-i adună” (!). Cum a fost și în 23 februarie 2014, la Radio România Actualități, cazul cu Gabriel Basarabescu și Vasile Dâncu!
Doi “grămătici” care, ca să se afle în treabă, îi numeau pe românii nord-bucovineni “minoritate națională”!
Să nu știe acești repetenți la istorie ce înseamnă colonizare ruso-ucraineană și deportare a românilor nord-bucovineni în fund de Siberii?!
Acte de amoralitate șovină, cărora Titus Corlățean le pune vârf în ziua de 3 martie 2014, la Bruxelles, numindu-i pe cei 400.000 de români nord-bucovineni… “ucraineni de origine română”!…
În acest trist context, gândul mă duce la enigmaticul profesor George Muntean care, la începutul anului 1990 scria: “Se știe că actualmente o parte a Bucovinei face parte din Uniunea Sovietică, iar altă parte intră în componența României… Suntem însă departe de absurda idee de a formula anumite revendicări sau pretenții… Anume prin asta ne deosebim de “Pro Basarabia și Bucovina” care înclină tot mai mult spre o activitate politică… (!).”
*
Am în față “Flacăra lui Adrian Păunescu” 674. Număr apărut sub genericul “Dor de 1 Decembrie 1918”. Nu era oare mai românește ca redacția să fi scris: “96 de ani de la Reîntregirea teritorială a României de la 1918”?
Mai mult, parcurgând cele 16 pagini ale săptămânalului, la nici unul din cei 16 autori ai articolelor n-am găsit cuvântul Reîntregire!
Cuvânt de negăsit și în Programul Editiei a XVIII-a a Congresului Spiritualității Românești din 1-3 decembrie 2014 de la Alba Iulia! Fapt ce m-a și făcut să nu particip la lucrarile Congresului!
*
Nu pot să nu mă refer, în mod deosebit, la manipulatorii de la TVRi care dă nenumărate exemple de deturnare absurdă de pe drumul cel drept al conștiinței naționale românești! Cum ar fi tot felul de “sfaturi” în ajutorul românilor de peste mări și țări!
Lucrul cel mai grav fiind ridicarea în slăvi a vieții celor instigați de același TeVeRe internațional să-și părăsească copiii, părinții, frații, surorile, rudele, prietenii în căutarea arhicunoscutelor “copite de cai morți”!…
Din punctul meu de vedere, cu excepția emisiunii „Investiți în România„, toate celelalte, de tipul Un doctor pentru dumneavoastră”, sunt făcături antinaționale care sapă la rădăcina patriotismului românesc.
Cum este și emisiunea „Vocea românilor de pretutindeni se face auzită prin TVRi” care, sunt sigur, va păcăli mulți tineri și tinere să ia drumul pribegiei, formând numita diasporă românească! Ca regulă, apolitică și lăudăroasă! Cum e cazul unei doamne naive din Spania care bravează cu faptul că a înființat “Asociația Românilor și Moldovenilor din Madrid“!
Oare nu cumva acest TVRi, manipulat din umbra Marelui Manipulator Mondial, are ca scop micșorarea numărului populației indigene din interiorul României și repopularea ei cu tot felul de străini nepoftiți?…
Gurile rele, uneori și a subsemnatului, susțin că în prima decadă a anului 2000 circa 500.000 de evrei ar fi obținut, pe ascuns, cetățenie română pe cele două maluri ale Prutului! Se mai zice că, în final, numărul acestor „evrei secretizați” ar trebui să ajungă la 1.000.000! Un milion!
Revenind la manipulatorii nereîntregirii noastre naționale, mă întreb dacă Președintele Traian Băsescu a fost corect atunci când îi dădea unui Tismăneanu misiunea să condamne iudeo-comunismul din România? Comunism adus de dincolo de Nistru mai întâi în Basarabia, iar apoi și în interiorul țării de evrei bolșevizați! Printre care și Tismanețchi, tatăl lui Tismăneanu! Vorbește undeva domnul Tismăneanu în raportul său despre sutele de mii de români basarabeni, nord-bucovineni și herțeni care, pentru că erau români, au fost exterminați.
*
Cât despre gafele președinților României, ca principali manipulatori ai nereîntregirii noastre naționale, cele ale lui Klaus Iohannis sunt înzecit mai de necrezut prin gravitatea și rapiditatea lor în timp și spatiu!
Ce fel de Președinte al României o fi el dacă, la Bruxelles, îl asigura pe ucraineanul Poroșenco de solidaritatea României în conflictul cu Moscova?! Ce fel de președinte român e acela care, la auzul imnului de stat al ocupantului ucrainean, ia pozitia de drepți și-și duce mâna la inimă?! Și unde? La Kiev! Unde n-ar fi trebuit să se ducă pentru nimic în lume!
Cum să te solidarizezi, tu român, cu un ocupant de pământuri românești pe care le pângărește și le ucrainizează cu sălbăticie de 70 de ani?!
Îmi permit să-i sugerez noului Președinte al României că România nu e Sibiu și că problema problemelor românești este Reîntrgirea teritorială a României! A României – nu a Ucrainei!
Poate fi oare o gafă mai apolitică, mai antiromânească, decât cea din 17 Martie 2015, de la Kiev, a Președintelui Iohannis: s u s ț i n e r e a integrității teritoriale a Ucrainei„?!
Țară ocupantă care de la 1944 încoace a persecutat și decimat mai rău decât rușii populația băștinașă, deznaționalizând tot ce este românesc de când lumea în Nordul și Sudul Basarabiei, în Nordul Bucovinei și Herța Dorohoiului, furându-ne Brațul Chilia și Insula Șerpilor.Așadar, prin tot ce face și zice despre aberanta Republică Moldova, Klaus Iohannis nu este un unionist!
Scriu toate astea pentru că nu pot să nu le scriu și mă gândesc cu dispreț total la toți rătăciții neamului românesc de pe cele două maluri ale Prutului, care, toată-ziua-bună-ziua, îi trag cu aberația de Republica Moldova.
Îi întreb pe acești răufăcători dacă a scris Eminescu undeva în dorințele sale de la vârsta de doar 17 ani, “dulce Moldavie“ (!) sau: “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie / Țara mea de glorii, țara mea de dor? / Brațele nervoase, arma de tărie, / La trecutu-ți mare, mare viitor“ !?
*
Prin nepăsarea lor totală față de Reîntregirea teritorială a României, posturile de televiziune zis naționale, nu sunt posturi românești în adevăratul sens al cuvântului!
Ce caută în fruntea lor un Stelian Tănase care, mai acum câțiva ani, împreună cu confratele său Mircea Dinescu compara, la nu mai țin minte ce Antenă, harta României cu o baligă de vacă” prin care „mușuroia” președintele de atunci al României!
În acest neromânesc context, cum să nu mă refer la nesăbuita inscripție de la TVR 1: „Premierul Republicii Moldova (atunci Vlad Filat) trasează viitorul țării vecine„!… Basarabia – țară?! Nesăbuință la care Filat n-a avut nimic de obiectat!
Sau, cum să nu îl trag de mânecă pe Ion Cristoiu care zicea că „Lucinschi este unul dintre cei mai cinstiți oameni de stat„?!… Să nu fi știut el, Cristoiu, că acest Piotr Kirilovici și-a clădit întreaga carieră politică moscovită pe bază de antiromânism și de strâmbare a vorbirii lui Nicolae Ceaușescu?!…
Potrivit tendențiozității și falsității emisiunilor TVR cu de la Stelian Tănase citire, cum ar fi Ora Regelui” s-ar putea crede că de toate relele acelui blestemat 23 august 1944 n-ar fi vinovat Regele Mihai, urmat de Gheorghe Gheorghiu Dej, Petru Gorza și Ana Pauker, ci cuplul Ceaușescu care, de fapt, a pus capăt tuturor fărădelegilor ruso-comuniste de până la 1965!
*
… Rotunjesc cuvântul manipulator” și nu pot să-i trec cu vederea pe unii consilieri prezidențiali și guvernamentali, cu ferma convingere că, dacă ei ar fi cu adevărat principiali și obiectivi în sfaturile lor de zi cu zi, multe dintre stângăciile geopolitice de la Cotroceni și de la Palatul Victoria ar fi evitate! De unde, probabil, și faptul că manipulatori ai nereîntregirii naționale devin chiar președinții și prim-miniștrii de după 1989! Inclusiv Klaus Iohannis care, culmea, la Bruxelles, cerea „europenizarea” zisei Republici Moldova în afara României.
O culme și mai culme a fost acest anunț nesăbuit: „Una dintre primele vizite în străinătate ale Președintelui Iohannis va fi cea din Republica Moldova„!… E român oare consilierul care a lansat tâmpenia „străinătații” pentru Basarabia?!
Ce caută noul președinte al României la Regele Mihai care l-a dat pe mâna Moscovei pe Mareșalul Ion Antonescu – Soldat, Erou și Martir al Neamului Românesc?! Iar apoi l-a și asasinat prin faptul că n-a „binevoit” să-l grațieze!
Să fie la mijloc faptul că au aceeași origine etnică? Alta decât cea daco-română! Și religie alta decât cea a României! Și părinți fugiți în Germania! Ca român, nu zic că aceste anomalii mă dor! Nu! De zgâriat însă, mă zgârie!
Ce căuta Președintele României ladineul oficial” oferit de Casa Regală la Castelul Peleș cu ocazia zilei de naștere a Principesei Margareta? Dineu, în al cărui cadru Klaus Iohannis a cuvântat: “Familia regală reprezintă nu numai o pagină esențială din istoria țării noastre, ci și un simbol al valorilor pe care le admir: respect față de oameni…” Etc! Să fi fost respect față de oameni, atunci când titularul Casei Regale de la 1944 aducea rușii pe capul întregii suflări românești?!
*
… Dar să revin, domnule Președinte Iohannis, la Regele Mihai, un rege de cea mai reacredință naținoală care, deși își dăduse asentimentul regesc pentru începerea războiului nostru sfânt din răsărit, a urzit în taină cu camarila lovitura de stat de la Palat din seara fatidicei zile de 23 August 1944!
Lovitură ce s-a terminat cu arestarea Mareșalului Ion Antonescu și darea lui, deliberată, pe mâna rușilor prin dezertorul din Armata Română Emilian Bodnarenko, devenit Emil Bodnăraș!
Regele Mihai care, așa cum scrie Gheorghe Brătianu în memoriile sale, a zis: Dacă îl lăsăm pe Antonescu să facă singur armistițiul ne va ține sub papuc„!…
Regele Mihai care în proclamația din seara zilei de 23 August 1944, pregătită cu câteva zile înainte, spunea: România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii„, adăugînd că Națiunile Unite au garantat independența țării noastre„. Ceea ce nu era adevărat!
Regele Mihai care, prin lovitura sa de la Palat, a dus la aceea că 180.000 de soldați, subofițeri și ofițeri ai Armatei Române au fost luați prizonieri de Armata Roșie până la 12 Septembrie 1944, data semnării pretinsului armistițiu româno-sovietic.
Regele Mihai care, negociindu-și abdicarea, a dezertat la 30 Decembrie 1947 din postul de Comandant Suprem al Armatei Române, în loc să se fi opus, fie și cu prețul vieții, așa cum a făcut-o Constantin Brâncoveanu!
Regele Mihai care, în 2009 era de acord cu candidatura Principelui Radu la funcția de Președinte al României! Or, prin Traian și Decebal, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, românii sunt monarhiști de când lumea!
Regele Mihai care, după aceste și alte ușor zis gafe antiromânești, a fost prezent la parada militară din 9 Mai 2010 de la Moscova, dușmanul de moarte al României!
O precizare: ceea ce spun de-a lungul acestor considerente nu e ceva strict personal, ci în numele probasarabenilor, probucovinenilor și herțenilor de pretutindeni!
Nenorocul nostru al Românilor a făcut ca, de la 1944 încoace, să nu avem guverne cu adevărat naționale care să ceară deschis lumii întregi să ni se întoarcă tot ce ne-a fost furat de ruși prin Pactul Ribbentrop – Molotov, nul și neavenit până și pentru Moscova.
*
… Revenind la titlul acestor durute spuse îl întreb pe Klaus Iohannis, precum și pe toți cei care dintr-o țară au făcut și mai fac două:
– Se va ocupa România, fie și în al doisprezecelea ceas, de Reîntregirea Neamului, lucru pe care Bucureștiul nu-l face de zeci de ani, sau va lăsa în continuare această problemă a problemelor românești pe bieții umeri ai „Pro Basarabiei și Bucovinei Mondiale”, nefinanțată de nimeni?
– Vom asculta la infinit trilul de ciocârlie „moldovenească” întru ajutorarea Basarabiei, ca un al doilea stat Românesc, sau le vom spune, românește, ciocârlanilor în misiune rusească să renunțe la zisa independență a Basarabiei, lăsând-o să revină acasă?
În caz contrar, place nu place, toți antiunioniștii cad sub necruțătoarea și bine meritata incidență a reproșului cu care Eminescu își încheie Scrisoarea III:
Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!
Nicolae Lupan, ziarist și scriitor
27.03 – 10.04.2015
București
,

Ovidiu Nahoi: Dragi activiști pro-unioniști, Din capul locului vă spun că demersul vostru este unul demn de apreciere prin sinceritatea lui și emoționant prin gradul vostru de implicare. Manifestația pe care ați organizat-o sâmbătă, 16 mai, la Chișinău, a produs un puternic impact mediatic și a avut darul de a readuce chestiunea unirii în dezbaterea publică.

La aceasta a contribuit, desigur, și decizia autorităților din Republica Moldova de a-i interzice intrarea pe teritoriul țării lui George Simion, președintele organizației ”Acțiunea 2012”. Dar a contribuit mai ales situația actuală din Republica Moldova.

Sufocat de corupția elitelor politice și financiare, statul se îndreaptă cu pași îngrijorător de repezi către categoria celor eșuate. În aceste condiții, tot mai mulți cetățeni încep să se gândească serios la ”cartea românească”, mai ales văzând succesele luptei împotriva corupției de pe celălalt mai al Prutului.

Și vă mai dau o veste bună, deși sunt sigur că o cunoașteți: în 2014, România a devenit primul partener comercial al Republicii Moldova, înaintea Federației Ruse, atât la importuri, cât și la exporturi. Oricum, statisticile arată că economia Republicii Moldova este în mai mare măsură orientată către Uniunea Europeană decât către Federația Rusă. Cine nu crede să consulte statisticile oficiale de la Chișinău.

Dar tocmai pentru că situația începe să devină serioasă, e timpul să reflectăm și noi, la fel de serios, la consecințe și mai ales la direcția pe care mișcarea unionistă ar putea să o apuce.

Mai întâi de toate, trebuie să admitem că unirea ar aduce între granițele României reîntregite o minoritate rusofonă (nu neapărat rusă) de circa un milion de persoane. Unirea nu se poate face împotriva acestor oameni, ci împreună cu ei.

Timpul.md: În loc să învețe limba oficială a acestei țări și să se integreze în viața ei culturală, minoritatea rusofonă din R. Moldova îi alungă pe băștinași peste Prut cu lozinca „Geanta, gara, București!”.

A discutat cineva cu ei? Știm cam ce își doresc? Pot fi convinși că România va fi o țară mai bună și pentru ei?

Dar autoritățile din România au un plan în această privință?

Nu am auzit o asemenea dezbatere la noi. Deocamdată, rusofonii din Republica Moldova știu cam ce li se transmite la posturile de propagandă rusești.

Apoi, ar fi o mare greșeală dacă le-am transmite fraților de peste Prut ideea (periculoasă) că o unire cu România, decisă peste noapte, ar fi calea ușoară de a pătrunde în Europa. Că România acceptă Republica Moldova oricum, fără reforme în economie, în sectorul financiar și în justiție.

Problema e că nu sunt deloc clare mecanismele politice și juridice prin care o entitate care nu îndeplinește standardele europene ar putea fi admisă în Uniunea Europeană (ca să nu mai vorbim despre NATO) – să lăsăm cazul Germaniei, Uniunea de azi e cu totul altceva decât Comunitatea Economică de acum 25 de ani.

Gândiți-vă dacă nu ar fi cazul ca, înainte de a agita un discurs naționalist, să ”exportăm” idei și standarde europene în Republica Moldova. Ar fi pe placul mai multora, chiar și dintre cei care nu sunt etnici români.

Dar, până la urmă, ce fel de stat român propunem? Unul centralizat, ca acum, ceea ce ar presupune desființarea oricăror instituții autonome la Chișinău (să nu vorbim de Tiraspol, presupunând că unirea se va face fără Transnistria)? Își doresc asta cei de peste Prut? Dacă nu, suntem gata ca, de dragul unirii, să deschidem discuția privind un model federal?

Și în final, să vorbim despre lucruri practice. Un stat presupune o infrastructură unitară. Dar noi nu avem nici măcar o linie ferată cu ecartament european de la Iași la Chișinău! Ca să nu mai vorbim despre autostrăzi!

Desigur, nu stă în puterea activiștilor unioniști să realizeze proiecte de infrastructură. Dar o presiune constantă asupra autorităților de la București și Chișinău ar ajuta enorm. Un proiect major de intrastructură ar însemna, pentru ”românoscepticii” de dincolo de Prut, mai mult decât o sută de mitinguri.

Lucrurile sunt așadar, mai complicate decât par, dar chiar și așa ideea nu trebuie abandonată. Ar fi însă nimerit să-i adăugăm doza necesară de pragmatism și de inteligență politică. Altfel, rămânem cu steagurile. Iar pe podurile de flori nu poate trece niciun gram de marfă.

Cât despre Basarabia, va rămâne pe mai departe o periferie prăfuită și cam ciudată a României, din care însă politicienii șmecheri de la București își vor trage în continuare voturi.

Sper că nu asta vreți, dragi activiști unioniști. Succes! – Ovidiu Nahoi /cotidianul.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

Într-o manifestare de protest fără precedent, vama Leușeni a fost blocată în acest weekend de circa o mie de persoane care au protestat contra restricției aplicate lui George Simion, liderului Platformei Unioniste Acțiunea 2012, membră în Alianța pentru o Românie Curată.  

Adevărul raportează că în urma negocierilor cu șeful Poliției de Frontieră din Republica Moldova, Dorin Purice, protestatarii au decis să deblocheze Vama Leușeni, plină de autocare cu studenți basarabeni care veneau la școală în România, după ce au primit asigurări că au fost inițiate procedurile legale de anulare a interdicției pentru dl. Simion. Săptămâna trecută a văzut cea mai mare manifestare în favoarea unirii în mulți ani la Chișinău, la care gruparea lui Simion a fost printre organizatori.

Nu sunt adepta destabilizării țărilor vecine prin demonstrații, dar nu a existat niciun motiv legal valabil ca dl. Simion să fie expulzat. În plus, există rațiuni temeinice pentru neliniștea oamenilor din țara vecină: summitul de la Riga în ce privește parteneriatul de Est al Uniunii Europene din această săptămână va confirma un vechi avertisment de al meu (cred că sunt doisprezece ani de la el), anume că nu va exista o extindere a UE în Moldova, Ucraina sau Georgia, chiar dacă UE va proteja, în măsura posibilităților sale, dreptul acestor țări de a-și decide singure soarta. Dar tot în limita posibilităților lor, ceea le îngustează decizia foarte mult. Scriind prin anul 2002-2003, contra curentului și a unor analiști foarte respectabili cu Nicu Popescu, am spus mereu că Moldova nu va intra niciodată în UE decât prin România, că înțeleg că pentru a dejuca propaganda comunistă putem pretinde contrariul (că e mai ușor de vândut Europa moldovenilor decât România), dar că, en fin de compte, nu putem minți lumea, că de aceea e nevoie de comentariu politic extern independent, nu doar de diplomație și servicii. Subiectul cu neutralitatea Moldovei e absolut fals. Moldova a semnat, cu bravură, un acord de asociere cu UE – asemenea acorduri rareori aduc avantaje țărilor economic mai slabe, ele sunt doar o posibilitate de a evolua -, a bravat încă un embargo rusesc, e coruptă (ca și Ucraina) până la măduvă – dar e imposibil când ai o elită proeuropeană așa de subțire să o mai și epurezi pentru corupție, și cu acordul semnat cu tot a avut bănci devalizate și economia pusă în pericol. Moldovei nu i se mai poate cere nimic în plus. Europa nu vrea să piardă Moldova către ruși – dar nici nu îi va promite că există posibilitatea aderării pentru a o câștiga.

Nu slăbiciunea europeană duce la pierderea Ucrainei, Moldovei sau Georgiei, nici vreo înțelegere secretă între Germania și Rusia. Văd că unii de la SIE au adoptat acest punct de vedere, propagat și de unii analiști apropiați serviciilor americane. Se scrie, prin paginile controlate de generalul Talpeș, istoric apropiat de familia Ceuașescu, consilier al lui Ion Iliescu și părinte al unui SIE considerat de generalul Pacepa ”sovietic”, dar de alții o oficină a CIA, că la Riga va avea loc o nouă Ialtă, de la care vom fi excluși. Trebuie să nu înțelegi, vorba profesorului meu Ghiță Ionescu, ce a fost la Ialta, ca să spui așa ceva. La Ialta, Churchill a concedat rușilor influența asupra unei părți din Europa de Est pe care o ocupau deja în schimbul uneia pe care o puteau ușor ocupa fără să-i oprească nimeni. A salvat ce se putea salva, Grecia în primul rând, și parțial Iugoslavia și Polonia, prin simplă abilitate, pentru că occidentalii nu s-ar fi dus să lupte să apere țările astea, dar Stalin da. La fel, Germania, și aici Vlad Socor se înșeală, nu face un nou pact Ribentropp Molotov cu Putin. Există mai mare interes în Germania pentru Moldova decât în România la ora actuală. Dacă citim acțiunile germane – cum ar fi acordul Minsk 2- ca un Munchen 1938 ne înșelăm. De fapt Minsk 2 nu a fost făcut să salveze frontierele Ucrainei – nu se mai pot salva – ci statul ucrainean însuși, că dacă Putin ar fi vrut să îl ocupe nu ar fi avut cine să i se opună. Forța lui Putin nu stă în armamentul său, ci în faptul că opinia lui publică e mult mai indiferentă la morți. Un lider occidental care ar ocupa o regiune dintr-o țară vecină, chiar una cu pretenții vechi – să zicem că Germania ar intra în Alsacia sau Austria în Tirolul de Sud – ar pierde alegerile imediat. De fapt mecanismele democratice nici nu ar permite să se ajungă până acolo. Putin invadează o țară vecină și are o rată de aprobare mult mai mare decât Klaus Iohannis (mai atenți când interpretăm ratele astea de aprobare). În asta stă forța lui, de asta cei care, ca Vlad Socor, recomandă să creștem pierderile rușilor vânzând armament Ucrainei greșesc. Putin poate suporta proporțional mult mai mulți soldați ruși morți decât poate Occidentul suporta – sau ajuta – ucraineni morți sau refugiați. De fapt numai cine consideră interesele americane ca separate de ale Europei poate recomanda escaladarea ca și cale de rezolvare în Ucraina. Europa a luat calea, mai realistă, de o îngheța conflictul. Șansele de aderare la UE ale Ucrainei care îngheață, cu această ocazie, nu au fost niciodată realiste. Nici ale Moldovei sau Georgiei – dacă Georgiei i se facilitează vizele e deja maxim a ce se putea face.

Asta lasă lupta de zi cu zi din Moldova, integrarea ei economică treptată la voia cui are interes și se pricepe – nimic nu e închis, dar nu se va rezolva diplomatic. În ziua în care integrarea economică și culturală va fi mult mai mare, toate vămile pot fi ocupate de o mulțime mult mai mare și asta va fi tot – o să explicăm UE că nu îi putem scoate de acolo trăgând în ei. Nimic nu e imposibil, dar nimic nu ne va veni pe calea ipocriziei.

În lumina celor de mai sus, aș fi și eu curioasă, care e mandatul cu care România merge la Riga. Pe al Poloniei sau Lituaniei îl știu – se face de luni de zile campanie internațională, dar din păcate aceste țări, promotoare ale Moldovei, au cam fost înfrânte de realitate tura asta. Nu îl știu însă pe al nostru. Pe siteul MAE nu este. Nici pe cel al președinției letone, deși acesta – excelent făcut – are diverse poziții. Ce să mai vorbim de siteul Președinției – acolo concursurile pentru muzeul Cotroceni și pactul pentru educație al lui Băsescu sunt încă la concurență cu ultima conferință de presă – 31 martie ac – a președintelui nostru actual.

Ca atare, în dezbaterea asta, dacă președintele vorbește prea mult sau prea puțin, să nu fie vreo urmă de îndoială, președinția (că e vorba de instituții, nu de persoane) nu face deocamdată tot ce trebuie și timpul de grație la care toți cei noi în funcție au dreptul expiră. E datoria șefului statului să ne consulte pe problemele expuse de mine aici, și rezultatul unui consens avizat să fie poziția noastră la Riga. Ar fi trebuit demult dezbătută și cunoscută pentru a fi legitimă, or, ea nu există decît prin documente secrete la ora asta. Ceea ce e avantajos, că așa nu putem să vedem dacă e bună sau proastă. Nici măcar dacă există. Fapt e însă, când ai o manifestație de 30.000 de oameni în țara vecină care vor Unirea, cînd ai o vamă blocată și un summit important, trebuie să spui ceva. Nu poți să taci. Nici nu mai servește să faci damage control la păduri la zece zile după ce ar fi trebuit să reacționezi, sau să te plângi că vorbește Ponta. Fraier ar fi să nu vorbească Ponta atunci când i se oferă asemenea oportunități. Administrația prezidențială a ratat să transmită mesajul principal din ziua unu a pădurilor – că președintele e contra tăierilor și monopolurilor. La fel, declarațiile de după Riga nu vor mai face nicio audiență. Ca persoană privată care l-a apărat public pe Klaus Iohannis când era atacat de establishmentul corupt al presei noastre doar pentru că nu pot sta deoparte când cineva face o porcărie, trebuie să spun clar că azi nu mai poate merge la fel, azi președintele are forța de a apăra pe cei slabi de nedreptăți, de a antrena opinia publică de partea cauzelor bune, de a o forma în subiectele de interes national. E momentul ca șeful statului să plătească ceva din marele credit care i s-a dat. Și tăcerea nu e o formă de plată. E bine că președintele nu își dă cu părerea despre justiție și anchete, e bine că nu dă lovituri de stat cum îl îndeamnă unii iresponsabili și că nu face mahala. Dar sunt și lucruri de făcut. Ce s-a putut face din simplă euforie, ca în prima vizită a lui Klaus în Moldova, s-a epuizat. Trebuie să trecem la treabă, și să discutăm public care sunt soluțiile. Consensul constituțional care e principala sarcină a președintelui se construiește prin dezbatere, care la ora asta lipsește cu desăvârșire pe zona asta. Am fost întotdeauna de partea lui Bogdan Aurescu, dar găsesc, colocvial spus, foarte slabă mișcarea și pe partea guvernului. Am scris despre Riga doar pentru că mă temeam că altfel nu va exista decât opinia SIE, și, mai rău, a unui SIE din anii nouăzeci, și așa au ajuns multe zone din politica externă, combinație de impostori noi cu spioni vechi. Hai, că putem mai mult și mai ales basarabenii au nevoie să ne mișcăm mai bine.

Sursa: romaniacurata.ro  prin romaniabreakingnews.ro

,

   Aniversarea celor 25 de ani de existență ai Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina ne bucură pentru faptul că lupta pentru reîntregirea neamului și a țării nu s-a pierdut în vâltoarea vremurilor, a tranziției către un viitor marcat de revenirea la valorile democratice, însă ne întristează faptul că idealul reîntregirii nu a putut fi împlinit pe de-a întregul.

   În contextul evoluțiilor evenimentelor din spațiul ex-sovietic, clasa politică românească din dreapta Prutului, de după 22 decembrie 1989, poate fi acuzată de o lipsă de viziune strategică în ceea ce privește viitorul politic al spațiului dintre Prut și Nistru, având în vedere faptul că exista o educație istorică precară și o lipsă de informare asupra realităților, fără a mai vorbi despre decizii politico-strategice controversate, din anii ’90, aflate în legătură cu lipsa unei „strategii răsăritene” a României. Această „strategie răsăriteană” nu a existat înainte de 1989 și, cu atât mai puțin, după.

   Recunoașterea existenței „unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forța în urma înțelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop” ce reprezenta „un pas decisiv spre înlăturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor și intereselor poporului român”, după cum se menționa în Declarația Guvernului României de recunoaștere a independenței Republicii Moldova din 27 august 1991, nu a putut genera un consens național și o strategie adecvată menită a înlătura nedreptățile ISTORIEI. S-au făcut multe pentru apropierea sufletească, culturală, și parțial economică, dintre cei aflați pe ambele maluri ale Prutului, însă au existat și multe reproșuri, mai mult sau mai puțin întemeiate. Asociația Culturală Pro-Basarabia și Bucovina a fost implicată din plin în acest teribil efort de a susține și oferi conținut idealului reîntregirii.

   În contextul apropierii clipei în care se vor aniversa 100 de ani de la Unirea Basarabiei și a Bucovinei cu România, Asociația Culturală Pro-Basarabia și Bucovina și Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice Gheorghe I. Brătianu” susțin necesitatea existenței unei strategii coerente a României față de românii din spațiul ex-sovietic și minoritățile etnice aflate în spațiul dintre Prut și Nistru, precum și inserarea în preambulul unei noi și viitoare Constituții a României, dacă nu chiar a celei prezente, a unui text care să prevadă obligația morală pentru poporul român, pentru elitele sale politice conducătoare, de a nu renunța la idealul reîntregirii țării, respectiv inserarea următorului text:Întregul popor român este mandatat să înfăptuiască prin liberă autodeterminare, precum și în temeiul principiilor Actului Final al CSCE de la Helsinki din 1975 și ale dreptului internațional, reîntregirea României și afirmarea acesteia ca un membru egal în drepturi într-o Europă unită”.

   În contextul evoluției evenimentelor politico-diplomatice din Republica Moldova și din spațiul CSI, precum și al eforturilor UE de extindere a spațiului de securitate și prosperitate de la frontierele sale, se impune ca relația bilaterală dintre România și Republica Moldova să se bucure de o atenție specială, sporită, din partea instituțiilor administrației publice centrale și a factorilor de decizie politico-militară de la București.

   Acordarea unei atenții aparte acestei relații bilaterale, atât din punct de vedere politic cât și administrativ, impune necesitatea organizării unei/unor formule instituționale care să gestioneze acest proces complex dintre România și Republica Moldova, precum fostul Oficiu pentru Gestionarea Relațiilor cu Republica Moldova (OGRRM) din cadrul Cancelariei Primului-Ministru (din perioada 2001 – 2009), dacă nu chiar reînființarea OGRRM, pentru a se putea gestiona relația dintre România și Republica Moldova la cote valorice ridicate și a se da, astfel, un semnal politico-diplomatic extrem de puternic către UE, NATO, CSI, Federația Rusă și nu numai, referitor la interesele strategice ale României în spațiul dintre Prut și Nistru, precum și la afirmarea dorinței statului român de a deveni vectorul intereselor strategice ale UE și NATO în spațiul geopolitic ex-sovietic.

   Sprijinirea de către România a procesului de integrare europeană a Republicii Moldova, implicarea în proiectele ce vizează asigurarea securității energetice a RM, precum și sprijinul economic și politic în relația cu centrele de putere geopolitice din spațiul ex-sovietic nu ar trebui să împieteze asupra necesității păstrării, în suflete și în conștiință, și afirmării idealului reîntregirii spațiului de pe ambele maluri ale Prutului, chiar și într-o Europa unită.

   Acest ideal trebuie să rămână scump sufletului fiecărui român indiferent de vremurile istorice pe care le traversăm.

Totodată, făcând referire la strigătul de durere a românului Toma Jalbă din Transnistria, la 21 octombrie 1917, „Fraților nu ne lăsați, nu ne uitați!”, suntem obligați de ISTORIE, de adevărurile existenței noastre istorice zbuciumate, să ne gândim și la ei, românii din spațiul transnistrean, din Nordul Bucovinei și Ținutul Herței, să înțelegem ce și cum se întâmplă și să acționăm pentru apărarea identității lor naționale, pentru respectarea drepturilor lor cetățenești și umane.

*Declarația a fost dată la 25 martie 2015, în Parlamentul Românei – Sala „Avram Iancu”,  în contextul aniversării unui sfert de veac de activitate pentru Neamul Românesc a Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina (ACPBB), în numele Consiliului Național al ACPBB prin președinte Marian Clenciu și a Asociației Europene pentru Studii Geopolitice și Strategice – „Gheorghe I. Brătianu”, prin președinte Dr. Constantin Corneanu.

Facsimil declarație:

*

*

***

Despre ASOCIAȚIA CULTURALĂ PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA (ACPBB) la ceas aniversar – 25 DE ANI DE ACTIVITATE

            ACPBB și-a semnat actul de naștere în ziua de 11 ianuarie 1990 ca asociație nonguvernamentală, apolitică și nonprofit. Constituită inițial din retrași, refugiați și repatriați din teritoriile ”eliberate” și însușite  de ocupantul roșu, inițiatorii erau parte din masa de oameni  ce vor constitui aportul de populație  și forță de muncă al  României  post belice, ce căutau adăpost și sprijin.

Mulți dintre refugiați au fost vânați, arestați, expatriați, condamnați la ani grei de regim de „epuizare”.  Este cazul preotului ziarist Vasile Țepordei care deși ajuns în România ca refugiat a fost arestat de autoritățile militare sovietice și trimis la Cercul Polar. După ispășirea pedepsei se întoarce în România, unde sistemul impus de ocupant îl arestează și condamnă din nou. Călit în închisori comuniste cu o conștiință de neam de neclintit, era român din Basarabia, este „gratulat” după ispășirea condamnării cu domiciliul obligatoriu, celebru DO aplicat pe documentul de identitate.  Semnătura lui se află pe actul de constituire al ACPBB.

Valeriu_GraurValeriu Graur (foto), alt semnatar, are și el o poveste, dacă chinurile și nedreptățile se pot numi poveste. La mai puțin de  un an,  în anul 1941 este declarat dușman al poporului și deportat.

Tatăl, în lagăr de prizoneri de război, mama în lagăr de muncă iar copilul crescut în creșele comuniste devine un  homo-sovieticus perfect. Nu cunoștea decît limba rusă și era convins că este  rus.

ADN-ul se trezește, devenind un român  din Basarabia. Asta nu se iartă și cu concursul securității românești (gest incalificabil pentru care nimeni nu a fost tras la răspundere) este condamnat la deportare 4 ani în Siberia. Asta se întîmpla în anii 70.

În 1977 se repatriază definitiv devenind un excelent profesor de matemaică  și fizică la un liceu în apropierea Gării de Nord. A fost unul din membrii fondatori  ai ACPBB care a activat cu multă dăruire.

Despre Valeriu Graur:   IN MEMORIAM, Valeriu Graur …un patriot, un erou, un nume de legendă, un destin zbuciumat, un suflet luminos, un capitol aparte în istoria luptei de rezistență a românilor basarabeni

Valeriu Graur a intrat in panteonul Eroilor Neamului Romanesc

 

Primul președinte  al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina, Nicolae Lupan, fost colonel al Armatei Regale Române, scriitor, publicist și patriot militant, este cel ce preia conducerea primei asociații a refugiaților din Basarabia și Bucovina ce fusese înființată la Paris imediat după sfârșitul conflagrației mondiale de către colonelul Dăianu. Din cauza unei societăți ce nu vroia să cunoască realitatea  și a unei guvernări rău voitoare Pro Basarabia și Bucovina a fost nevoită să se mute în Belgia după care Dl.Lupan o readuce la Paris.

Avînd experiență în formarea și conducerea unor organizații non guvernamentale  în primele zile ale lui Ianuarie 1990,  dl. Lupan a luat legătura cu foști refugiați, foști membrii ai Cercurilor Basarbene (organizații desființate la ordinul guvernării comuniste) care își păstraseră legăturile și se întîlneau în anumite zile la Biserica Precupeții Noi.  Un om cu experiență, cercuri  deja existente  gata să activeze benevol și bunăvoința PNȚ care pune la dispoziție sala. Așa a luat naștere Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina.

Am avut ocazia la festivitatea de 25 de ani să prezint pe doi din cei trei membrii fondatori în viță. Domnul Gavrilă Copil (Citește: Gheorghe Gavrilă Copil, un român, către Vladimir Putin și ucraineni. Despre o scrisoare deschisă, reîntregirea neamului românesc, amintiri, trădări și multe altele, spre neuitare și folosul românilor) și doamna Iulia Cristea Scutaru. Toți trei deși la vârste înaintate sunt încă activi. Le urez multă sănătate  și-i asigur  că actuala conducere  a asociației (aleasă în ședința de Dare de Seamă și Alegeri din 25 martie 2015) împreună cu toți membrii vor duce mai departe activitatea de ajutorare a entităților românești situate în spații pe care  granițele României  nu le-a cuprins. Vorbim despre acei români asupra cărora ocupantul s-a străduit din răsputeri să-i inventeze/schimbe limba și naționalitatea prin metode barbare (execuții ad-hoc, condamnări, confiscări, deportări).

Pot pune la dispoziție oricui, 3 din cele 4 volume a cite 700 de pagini cu listele celor deportați supuși rusificării fără drept de a se întoarce în locurile natale și dacă reușeau să se întorcă nu puteau pretinde să locuiască în propria casă.

S-au petrecut lucruri greu de înțeles și de aceea trebuie să fim mai precauți în a califica cu ușurință pe acei românii care au trăit  toate acestea și suntem datori față de ei și de noi să facem tot posibilul pentru integrarea lor în arealul de  limbă, cultură și istorie românească.

ACPBB are peste 20 de filile și toate cu realizări concrete, meritorii. După 25 de ani sperăm ca o parte  însemnată din realizările noastre să facă obiectul unei cărți la care deja se lucrează. Am spus o parte pentru că arhiva noastră nu este copletă, o mare parte din ea pierzâdu-se odată cu sediul din Regina Elisabeta.

În marea majoritate, actiunile noastre sunt rodul eforturilor proprii dar trebuie să recunosc că am beneficiat și de sprijin din parte MAE-DPRRP, a Ministerului Culturii precum și numeroși sponsori cu dragoste de neam și țară.

Avem parteneriate și colaborăm în realizarea proiectelor noastre cu Asociația Convergențe Europene, Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice – „Gheorghe I. Brătianu”,  Institutul Frații Golescu, Platforma Civică 2012, Fundația Universitară „Spiru Haret”, Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovara Culturii Tradiționale Românești  și subliniez că aceste parteneriate sunt doar cele încheiate de filiala București, la nivel național numărul lor îmi este necunoscut.

Le mulțumim tuturor pentru înțelegere și sprijin, pentru că au înțeles să fie cu noi pentru  o cauză de interes național.

Dacă vorbim despre Noi ca asociație, de 25 de ani de rodnică și meritorie activitate, trebuie să-mi asum  ca președinte al Consiliului Național și două mari neînpliniri. Una este nedobândirea Statutului de Interes Public și asta înseamnă că nu ne-am făcut suficient percepuți ca asociație, ca activitate, ca importanță ca necesitate  de către cei ce hotărăsc acordarea unui astfel de statut fără să aduc în discuție că poate cei în drept să-l acorde pot fi ei înșiși distanțați de acest deziderat al interesului național pentru care jură cu mâna pe biblie. Pînă acum am avut 2  astfel solicitări eșuate dar vom persista.

O altă mare durere/neîmplinire este nerealizarea Cimitirului Eroilor Români de la Crocmaz. Avem un parteneriat pentru realizarea acestui obiectiv cu primăria Crocmaz, avem documentația dar ne lipsec fondurile.

Cimitirul sau mai bine spus cimitirele ostașilor eroi ai Armatei Române din satul Crocmaz  prin  a căror necistire  se comite o blasfemie și ne duce în derizoriu eroii, istoria și respectul de sine.

Sigur,  în anul 2015 o  să fim mai tari, mai mulți și mai buni,un semn deja există, prin inființarea de noi filiale la Reghin în 2014 și la Giurgiu în 2015.

Și este un semn bun, acela al respectului de neam, de românitate. Poate sună bombastic dar acest interes există, este viu, vizibil și se manifestă.

Vreau prin intermediul publicației dumneavoastră – România Breaking News, una dintre cele mai dedicate și mai loiale activității ACPBB, să salut și să felicit cu prilejul împlinirii a 25 de ani de activitate pe toți membrii  ACPBB din Onești, Vatra Dornei, Ploiești, Constanța, Giurgiu, Piatra Neamț, Craiova, Timișoara, București, Bacău, Iași, Rușețu, Edineț, Chișinău, Roman, Botoșani, Negrești, Reghin, Brăila, Tîrgu Neamț, SatuMare, Pitești, Brașov, Sibiu, Buzău, gânduri bune pentru toți partenerii noștri actuali și viitori.

Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina este și va fi o realitate, o prezență activă, dedicată în slujba neamului românesc pe care o dorim națiune liberă, democrată, prosperă și în totalitate europeană.

Cu deosebită stimă pentru cititorii dumneavoastră care prin lecturarea acestui articol au realizat că noi, membrii ACPBB, suntem cei mai buni și cei mai frumoși.

…S-a revărsat modestia dar să știți că nu pătează și oricum dacă domniile voastre doresc, o să mai auziți despre noi, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina în anul 26 de activitate.

președinte ACPBB – Marian Clenciu
www.probasarabiasibucovina.ro
presedinte [at] probasarabiasibucovina.ro

Foto-Video: Onor pentru 25 de ani de activitate a Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina închinată Neamului Românesc

Video – Înregistrarea transmisiei Live  de la Parlamentul României

Imagini de la Festivitatea de Omagiere a unui Sfert de Veac de Activitate pentru Neamul Românesc a Asociației Culturale…

Posted by Romanian Breaking News – RBN press on 26 Martie 2015

*Felicitare și răspuns din partea Administrației Prezidențiale la invitația adresată Excelenței Sale, Președintele României, Dl. Klaus Iohannis

publicat de româniabreakingnews.ro

,

Noi, membrii Consiliului Unirii, în cadrul căruia activează Partidul Național Liberal din Republica Moldova, Asociația veteranilor de război – 1992 ”Tiras-Tighina”, alte partide din Republica Moldova și din România și numeroase organizații nonguvernamentale, persoane din Diaspora românească – semnatari ai acestui Memorandum, purtători ai memoriei genetice a neamului românesc, comemorăm azi cu pioșenie și mândrie cea de-a 95-a aniversare de la înfăptuirea Actului istoric de la 27 Martie 1918, prin care Basarabia – golgota și lacrima neamului românesc – revenea la Patria mamă.

După o lungă perioadă de ocupație țaristă (1812-1918) sosi, în sfârșit, ora astrală a Basarabiei de a se uni cu Țara-mamă. Această unire a căpătat un cadru legal pe 27 martie 1918, când, în ședința Sfatului Țării de la Chișinău, se proclama Unirea Republicii Democratice Moldovenești (fosta Basarabie răpită) cu România :

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: «Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama ei România ».

Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi și totdeauna!

Președintele Sfatului Țării, Ion Inculeț;

Vicepreședinte, Pantelimon Halippa;

Secretarul Sfatului Țării, Ion Buzdugan

Actul Unirii din 27 martie 1918, înscris cu litere de aur în istoria României, va rămâne pe veci legal și sfânt, nefiind niciodată denunțat de nimeni!

Ce a urmat după 28 iunie 1940, cunoaștem din documentele de arhivă, cercetările istoricilor români, de la noi și din diferite țări, ce atestă, de o manieră indubitabilă, că a avut loc un rapt tâlhăresc, criminal, o consecință directă a tranzacției sovieto-naziste din 23 august 1939 privind partajarea „sferelor de influență” între cele două regimuri totalitare ale secolului XX.

Parlamentele multor state au considerat înțelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernele sovietic și german, ca nulă ab initio și au cerut lichidarea consecințelor ei politico-juridice, fapt relevat și în Declarația de la Chișinău din 28 iunie 1991.

La 27 august 1991 Parlamentul de la Chișinău PROCLAMA solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populații a Republicii Moldova și în fața întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ȘI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ȘI VIITORUL, FĂRĂ NICIUN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ȘI NĂZUINȚELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAȚIUL ISTORIC ȘI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAȚIONALE.

Dacă ar fi înțeles strict clasa politică buchia Declarației de Independență, ca

document sfânt și ar fi urmat calea decolonizării, decomunizării, modernzării și dezvoltării, precum Țările Baltice, am fi avut astăzi o altă situație politică și social-economică, alte perspective.

Astfel, prin ignorarea fățișă a spiritului și a conținutului Declarației, la cei 22 de ani de la proclamarea Independenței, Republica Moldova încă nu a aruncat la groapa istoriei moștenirea sovietică nefastă. Bilanțul acestei perioade de timp este cumplit de tragic: două conflicte separatiste, o armată străină pe teritoriul statului, o societate divizată pe criterii etnice, o treime din cetățeni plecați peste hotare, o limbă fără denumire, mimarea democrației, capturarea statului și a tuturor instituțiilor sale de către grupări corupte și mafiote, interesele vitale ale poporului total neglijate, regres socio-economic pe toate dimensiunile. R.Moldova este cel mai sărac stat din Europa – la propriu și la figurat.

Geneza acestui handicap își are originea în minciuna ce a produs dezbinare și haos în societate, în mutația oribilă, încă de la 1812, inoculată în mentalitatea basarabenilor pe durata celor 178 de ani de colonizare, deznaționalizare și genocid.

Aceste adevăruri istorice trebuie spuse, cu toată tăria și demnitatea, trebuie conștientizate și asumate fără ură și părtinire, ca bază pentru o reconciliere civică profundă și durabilă. O altă abordare va însemna menținerea poporului român în umilință, buimăcire și rătăcire istorică, demolarea continuă a patrimoniului și a valorilor naționale, prin perpetuarea unor falsuri și a unor valori străine neamului românesc.

În ciuda eforturilor factorilor externi și interni, ostili neamului românesc, la 22 februarie 2012, s-a produs o coalizare a forțelor naționale ale românilor de pretutindeni, apărînd o mișcare unionistă de larg consens național – „Consiliul Unirii” – succesor și continuator al cauzei Consiliului Național al Unirii, fondat la 1 decembrie 1991 de către un grup de parlamentari de la Chișinău și București, în frunte cu românul Mircea Druc.

În 2013, pornind de la situația dramatică din cel de-al doilea stat românesc, se impune ieșirea la rampă a forțelor unioniste, cu un nou proiect politic, social, economic și geopolitic, pragmatic și sincronizat cu acțiuni și pași reali spre reîntregire…

În activitatea sa , CU se ghidează  de conceptul  de program „MANIFESTUL  UNIONIȘTILOR”, promovându-și consecvent moțiunea de integrare europeană, prin Unirea (Reîntregirea) cu România.

Pentru noi, românii, anul 1918 a fost un an de o mare încărcătură simbolică pentru destinul neamului.

Nicolae Bălcescu, ne-a lăsat o lege sfântă: „Națiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă, dar Națiunea odată distrusă, este definitiv dispărută!”

Această povață a devenit izvorul din care sorbim adevărul, responsabilitatea și mândria că suntem români, a devenit ideologia se ghidează în activitatea și acțiunile sale Consiliul Unirii – platformă unionistă a tuturor românilor.

Înfaptuirea statului național i-a permis națiunii române valorificarea energiilor, a capacitaților creatoare de stimulare a progresului socio–economic. În anii interbelici România s-a înscris pe traiectoria modernizării autentice, aducându-și, în plan internațional, contribuția substantială la opera de pace și securitate.

Fiind convinși că starea de separare actuală a României este în totală contradicție cu mostenirea lăsată de anul 1918, considerăm că ea trebuie corectată prin efortul tuturor fortelor politice, ale societății civile și ale instituțiilor statutului și că reunificarea, prin înlăturarea irevocabilă a consecințelor Tratatului Ribbentrop-Molotov,  distanțarea de minciună și de comunism sunt, pentru R.Moldova, unicul mijloc de realizare a scopului suprem: îmbunătățirea calității vieții populației și integrarea în UE, recuperarea decalajelor economice considerabile față de Țara-Mamă, apoi – și față de mediile pe UE:

1. Ținem sa aducem omagiul nostru profund celor 86 de deputați, români – basarabeni din Sfatul Țării care, prin semnăturile lor, au devenit adevărați părinți cofondatori, dar și martiri ai României Întregite.

2. Menționăm, că Actul unificării statului național unitar român în 1918 a fost în mare măsură rodul puternicei solidarități a neamului românesc, exemplu ce ar trebui urmat de contemporanii noștri. Solicităm clasei politice, societații civile românești ca, împreună cu mass media de pe cele două maluri de Prut, să înceapă o campanie activă de educare a populației în spiritul conștientizării imperativului reunificării Țării.

3. Prin activizarea Consiliului Unirii, cerem românilor de pretutindeni, inclusiv celor din Diaspora, să aibă pe agenda lor, ca prioritate absolută, susținerea eforturilor pentru readucerea R.Moldova în România Reîntregită.

4. Cerem Presedințiilor, Parlamentelor, Guvernelor, partidelor politice, societăților civile din ambele state românești să adopte o pozitie comună și unitară în problema națională și, în concordanță cu idealurile unității naționale și ale Statului unitar Român, precum și cu spiritul Declarației de Independență a R.Moldova din 27 august 1991, să reconfirme Actul Unirii din 27 martie 1918, aducându-se ajustările respective în Constituția României, după exemplul Germaniei reunificate. Ziua de 27 martie 1918 să fie declarată sărbătoare națională.

5. Cerem ca autoritățile celor două state românești, de pe ambele părți ale Prutului, să facă angajamente publice și să asigure fondurile necesare pentru restabilirea, din anonimat, a monumentului, distrus de către Armata Sovietică în 1944, – “Turnul Dezrobirii Basarabiei” în s.Ghidighici, mun.Chișinău, cu edificarea ulterioară a Memorialului Patimilor Românești, care reprezintă omagiul adus martirilor români ai ocupației sovietice, conformându-se Declarației politice din 9 iunie 2009, prezentată în plenul Senatului de Președintele Comisiei de Politică Externă a Senatului, care susținea necesitatea construirii acestui Memorial prin inițiativele românilor din întreaga lume.

6. Considerăm că cele două Guverne, de la București și Chișinău au datoria morală, față de destinul neamului românesc, să întreprindă măsuri politice și diplomatice concrete, pentru a sensibiliza opinia publică internațională, instituțiile Uniunii Europene și celelalte state, asupra dorinței poporului român de reunificare printr-un proces asemănător celui al națiunii germane. Cerem armonizarea politicii externe în direcția reprezentării comune a unei politici naționale, care să conducă la o tranziție fără sincope, spre integrarea Basarabiei în România și, prin aceasta, populația Basarabiei să obțină de drept cetățenia Uniunii Europene.

87,25% dintre români sunt de acord cu Unirea (Sunt rezultatele unui sondaj realizat de către Centrul Român de Studii și Strategii și publicat la 17 august 2012, care au scos în vedere că majoritatea covârșitoare a cetățenilor României sunt de acord cu o eventuală Unire a celor două state românești).

7. Îndemnăm partidele liberale, democratice de dreapta, ca forțe politice proromânesti și prounioniste din R.Moldova, să dea dovadă de maturitate politică, înțelepciune și să gaseasca modalitatea, în interesul național, ca, în cel mai scurt timp, să se unească într-un front comun, constituind o forta credibila si reprezentativă a populației majoritare românesti din Basarabia.

8. În scopul realizării dezideratului reîntregirii Țării, Consiliul Unirii propune partidelor politice și societății civile, spre discuție, un proiect de concept (viziunea unioniștilor ) procedural de Reîntregire a Țării:

Premiza: Inițierea proiectului să fie susținută de ambele Parlamente și coordonată la nivel de societăți civile.

Conținutul structural al Conceptului:

1.Pregătirea și elaborarea unui studiu istorico-juridic în problema consecințelor ruperii teritoriului de la Est de Prut de către Rusia (perioada 1812 – 2012);

2. Argumentarea și elaborarea scenariului Reîntregirii:

2.1. Etapă I – pregătitoare: elaborarea proiectelor politice, culturale și socio-economice, în scopul consolidării societății de pe ambele maluri ale Prutului, în susținerea ideii de Reîntregire a Țării, după modelul german; pregătirea (cu strângere de semnături) și înaintarea către autoritățile române a unei petiții de revendicare a dreptului la cetățenia română, prin adoptarea unui act normativ, conform căruia toți basarabenii și bucovinenii, care au depus, în condiții legale, o cerere de recunoaștere a cetățeniei române la Ministerul Justiției sau la Consulatul României din Chișinău, Cernăuți sau Odesa, să fie recunoscuți ca cetățeni români și repuși în drepturile cetățenești, prin eliberarea de către MAI a actelor de identitate.

Noi, basarabenii ”suntem români și punctum”. Statul Român nu ne-a retras cetățenia, noi nu ne-am dezis de ea. Deci, suntem cetățeni romani, cu întreruperi sub ocupație străină. Cazul e analogic celui al Mitropoliei Basarabiei.

2.2. Etapă II – anularea consecințelor Pactului Molotov-Ribentrop și realizarea actului Reîntregirii prin deciziile Parlamentelor de la București și Chișinău;

            3. Apriori (premărgător) procesului propriu-zis de Reîntregire:

3.1. Elaborarea și punerea în acțiune a unui plan strategic de acțiuni comune pentru sincronizarea proceselor social-economice din cele două state românești, elaborarea și realizarea proiectelor comune, în special privind modernizarea societății și dezvoltarea Infrastructurii;

3.2. Inițierea și negocierea cu UE, SUA și România a unui plan de modernizare multidimensional, a unui Plan MARSHALL.

Proiectul elaborat urmează a fi mediatizat pentru discuții și îmbunătățiri din partea societății civile, a partidelor politice și a instituțiilor publice de pe ambele maluri ale Prutului, aprobat ulterioar de către ambele Parlamente. Noi vedem o Românie reîntregită, prin prisma potențialului uman și a atuurilor politico-economice ale României modernizate, cu care ne vom mândri noi, copii și nepoții noștri : O Țară cu o populație de peste 25 milioane de locuitori, cu un grad înalt de securitate, România va deveni a doua mare piață în Europa Centrală. Poziția sa geografică, geopolitică, tezaurul național, importanța resurselor naturale, potențialul intelectual și o mână de lucru calificată sunt factori favorizanți.

Dumnezeu sa ajute Națiunea Româna să-si împlineasca idealul național al Reîntregirii.

Chișinău, 27 martie 2013

 

Către Excelența Sa,

Președintele Republicii Moldova, dl Nicolae Timofti

Poziția Consiliului Unirii privind căile de depășire a crizei politice din R.Moldova

 

Stimate Domnule Președinte,

Noi, membrii Consiliului Unirii, în cadrul căruia activează Partidul Național Liberal din Republica Moldova, Asociația veteranilor de război – 1992 ”Tiras-Tighina”, alte partide din Republica Moldova și din România și numeroase organizații nonguvernamentale, persoane din diaspora românească – reprezentanți activi ai societății civile, îngrijorați de situația politică tensionată, cauzată de prestația clasei politice de la guvernare, ne exprimăm poziția, urmărind un singur scop – sensibilizarea societății în legătură cu responsabilitatea tuturor pentru momentul politic, pentru a-l influența prin atitudinea luată de membrii CU.

În 2010, Alianța pentru Integrare Europeană a inițiat  un obiectiv de interes național major – accederea R.Moldova în  UE. Acordul de Constituire a AIE-2 includea valorile și principiile pe care noua coaliție de guvernământ s-a angajat să le promoveze, acestea cuprinzând 7 priorități:

  1. Integrarea europeană

  2. Reintegrarea statului

  3. O creștere economică sustenabilă

  4. Supremația legii și neutralizarea corupției

  5. O politică externă eficientă și echilibrată

  6. Descentralizarea puterii

  7. Combaterea sărăciei. Servicii publice de calitate

La numai doi ani de existență, liantul de «beton» al coaliției a fost erodat prin fenomenele nocive din interior (mafia, corupția, interesele înguste de partid, oligahizarea sistemelor politic și economic ș.a.) și influențele antinaționale din exterior, cedând lamentabil.

În toți anii de după Independență, în perioadele când vectorul european al celui de-al doilea stat românesc devine mai pronunțat și mai realizabil, inițiatorul și sprijinitorul separatismului, Federația Rusă, regizează provocări pentru deturnarea demersului european al statului, prin slăbirea securității politico-militare și economice a statului, călcându-ne în picioare ca parte a unei națiuni mari, cu istorie bogată, România – acum membră a familiei euroatlantice. Iar Chișinăul oficial, în loc să manifeste demnitate națională, să ceară un tratament adecvat din partea Moscovei, se complace și tace.

Nici o guvernare, până în prezent, nu a luat măsurile necesare pentru a negocia cu F.Rusă de pe poziție de stat suveran și independent, ce nu ar permite implicarea factorilor externi în treburile noastre interne. Nici față de liderii separatiști nu se aplică, în continuare, legea, nu au fost demascate acțiunile capilor „coloanei a cincea” de a ne menține ca stat-ostatic pe orbita intereselor antieuropene și antiromânești ale F.Ruse. Necontracararea acestor procese submersibile ne demonstrează că actuala conducere nu apără nici integritatea statului în fața ingerințelor forțelor ostile cauzei naționale, drept dovadă e și formarea, în luna februarie, a unor detașamente paramilitare căzăcești la Ocnița, Otaci, Comrat, cu sprijinul autorităților publice locale. Adevărul pare să fie că cei ce conduc R.Moldova nu știu, de fapt, care e cauza noastră națională.

Această stare de lucruri, suprapusă unei crize permanente de sistem, a adus statul în prag de faliment. La nivel oficial, în rapoarte și în declarațiile demnitarilor, nu se întrevede o îngrijorare ce ar trebui să fie strigătoare la cer, urmare a stagnării proceselor de reformare și modernizare a statului. Nu se recunoaște (este o temă tabu) că societatea, în ansamblu, se află de multă vreme într-o criză de sistem profundă, neînregistrîndu-se, practic, o creștere economică!

Este cert că o politică, insuficient de bine explicată, nu are șansa de a fi acceptată de cei pe care îi vizeaza: oamenii.

De ce atâta forfotă în jurul intereselor clasei politice de la guvernare? Pentru că, în spatele acesteia, se află o populație însărăcită în proporție de 95%, lăsată de izbeliște, marginalizată și uitată inclusiv de mass media! Această stare toarnă apă la moara comuniștilor și a generat, inevitabil, a doua criză politică din ultimii doi ani, compromițând proiectul politic al integrării celui de-al doilea stat românesc în Europa!

Ca urmare, societatea a intrat într-o perioadă de debusolare totală, toată lumea caută vinovații, mai ales pe segmentul de centru-dreapta al eșichierului politic.

Suntem convinși și conștienți că vina, de fapt, cade pe liderii și echipele de conducere a partidelor, care uzurpează actul decizional în structurile politice, ce neglijează mecanismele democratice în entități politice gestionate ca SRL-urile. Aceasta este lecția de bază pentru regândirea și reformarea sistemului politic și electoral, ce generează astăzi monopolul politic oligarhic.

Sondajele indică un nivel de neîncredere în guvernarea R.Moldova, decăzut până la 10%, raportat catastrofal și la regimul comunist! Cauza rezidă și în declarațiile liderilor AIE și ale Opoziției, în încercările fatale de redirecționare a demersului proeuropean, prin declanșarea de alegeri parlamentare anticipate.

Cum vedem noi, unioniștii, ieșirea din actuala criza politică.

Domnule Președinte,

Sperăm ca această Poziție a Consiliului Unirii, ca Platformă unionistă parte a societății civile, să fie apreciată ca o presiune curajoasă și adecvată în luarea deciziilor de către Excelența Voastră în zile de grea cumpănă.

Propunerea are menirea să calmeze rivalitatea din alianță, să contribuie la identificarea consensului în AIE -3 – singura condiție ce ar putea evita naufragiul vectorului european. Comuniștii antieuropeni și antiromâni, la fel ca și socialiștii, ieșiți din găoacea comunistă, nu pot fi o alternativă conducerii actuale a statului.

Considerăm drept important rolul pe care îl puteți avea acum prin autoritatea funcției, prin experiența de a alege grâul de neghină, prin voința de a menține echilibrul în societate și a realiza idealul național.

Există șansa de a nu se devia de la calea marcată de AIE spre UE.  Iată cele TREI condiții obligatorii:

 Toți factorii decizionali să aplice, în elaborarea soluției, o abordare realistă, sinceră, adecvată momentului, punându-se la negocieri în față Adevărul și Interesul Național.

 

Programul de guvernare, relativ bun, să fie transmis spre realizare noului cabinet AIE, pentru a se porni, din mers, la acțiuni.

 

Acceptarea unei soluții de consens – a unui Guvern condus de o personalitate – lider informal din societatea civilă sau mediul din afaceri, care ar face față provocărilor expuse în Poziția noastră.

Înscăunarea unui Cabinet Tehnocrat al Salvării Naționale, condus de un lider proeuropean, ar spori dialogul obiectiv al formațiunilor din Alianță, ar reduce influența liderilor de partid asupra politicilor Guvernului și ar evita utilizarea abuzivă a resurselor administrative de către componentele AIE în viitoarele alegeri. Succesul sau insuccesul acestei echipe va depinde de majoritatea parlamentară, de responsabilitatea colectivă asumată pentru eficiența actului decizional, de concentrarea eforturilor pentru realizarea Programului de guvernare.

Societatea este în căutarea unui lider național. Istoria ne arată că marile evenimente sunt opera unor mari personalități – Isus Hristos, Ștefan cel Mare și Sfânt, Napoleon, Lee Kuan Yew ș.a. Partea din stânga Prutului a națiunii române este în căutarea, identificarea și promovarea unui lider vizionar, stâlp al spiritualității dacice, înțelept, carismatic, patriot cu demnitate, ghidat de interesele poporului, capabil să-și asume destinul Țării, gata de sacrificiu pentru reîntregirea și modernizarea Statului în cadrul UE.

Președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat la Chișinău: «Am avansat negocierile privind Acordul de Asociere. Democrația și ordinea de drept stau la baza acestui acord. Scopul nostru comun este de a încorpora drepturile omului și a include economia Moldovei în economia vastă a Europei. Trebuie să ne asigurăm anumite standarde, pentru ca să deveniți parte a acestei Uniuni, pentru că astfel UE va deschide mai multe uși».

Platforma Consiliul Unirii, comemorând cu adancă pietate și mândrie națională Actul istoric de la 27 Martie 1918, prin care Sfatul Țării de la Chișinău a dat semnalul înfăptuirii României Întregite, a demonstrat conștiința că starea de separare actuală a României, în totală contradicție cu moștenirea lăsată de anul 1918, trebuie îndreptată spre reîmplinirea idealului național al Reîntregirii, prin eforturile forțelor civile și politice românești și implicarea majoră a statutului.

În speranța că Poziția noastră va fi auzită, primiți, domnule Președinte Nicolae Timofti, asigurările noastre de adâncă considerație.

În numele Consiliului Unirii semnează :

 

Ștefan Maimescu, ex-deputat, membru al Consiliului Național al Unirii-1991, membru al

Consiliului ,,Asociației Parlamentul-90”, președintele Asociației socio-culturale ”Maluri de Prut” din Italia

Anatol Caraman, locotenent-colonel, cavaler al Ordinului “Ștefan cel Mare”,

președintele Asociației Veteranilor Războiului – 1992 ”Tiras-Tighina”

Gheorghe Mârzencu, ziarist, membru ai Asociației obștești ”Memoria victimelor regimului

totalitar comunist”

Gheorghe Viță, jurist, președintele Uniunii Românilor din Basarabia, nordul Bucovinei și

Ținutul Herța

Vitalia Pavlicenco, doctor în filologia română, ex-deputat, deținătoare a Ordinului Național al

României “Pentru Merit” în Grad de Comandor, președintele PNL

Anatolie Revenco, vicepreședinte al Partidului Național Liberal

Timotei Țurcanu, inginer

Consiliul Unirii

Chișinău, 27 martie 2013

 

 

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press