ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "razboiul din Transnistria"

razboiul din Transnistria

,

„Detașamentele înarmate de fasciști români și moldoveni au invadat Transnistria în 1992. Acestei cohorte i-au ripostat detașamentele armatei transnistrene: cazaci, garda militară și voluntari” – „Враг Народа” („Dușmanul poporului”)

…a uitat însă de Armata a 14-a Rusă și de faptul că R. Moldova era statul agresat, nu Transnistria, parte a Statului R.Moldova și că din punct de vedere militar a respins cu succes armata a 14-a rusă dar a pierdut pe plan diplomatic prin trădările de la vărful politicii moldovene din acea perioadă (n.r.)

Rogozin e cel care acum 21 de ani a îndreptat Kalașnikovul în direcția concetățenilor NOȘTRI  (Timpul.md)

În anul 2006, Dmitri Rogozin, oaspetele nedorit (în R.Moldova), dar poftit spre umilința noastră de actualii guvernanți (Guvernul R.Moldova n.r.), a publicat la Moscova, cartea „Враг Народа” („Dușmanul poporului”).

În capitolul „Calul Troian”, Rogozin vorbește despre sângeroasa sa implicare în conflictul armat de pe Nistru din 1992.

„Pentru prima dată am ajuns în zona de conflict la sfârșitul lunii mai a anului 1992. (…) M-am întors la Moscova, pentru a aduna voluntari dornici să participe la acțiunile militare din Transnistria. Pe 23 iunie, m-am întors în stânga Nistrului și deja mă aflam în cadrul detașamentului de voluntari din Rusia și Ucraina, pe traseul Dubăsari-Râbnița”, se destăinuie Rogozin în cartea sa.

„Detașamentele înarmate de fasciști români și moldoveni au invadat Transnistria în 1992. Acestei cohorte i-au ripostat detașamentele armatei transnistrene: cazaci, garda militară și voluntari”, scrie Rogozin despre moldovenii care s-au ridicat întru apărarea vetrei strămoșești.

„Transnistria trebuie să revină fără întârziere în componența Federației Ruse, conform voinței poporului, exprimate în cadrul referendumurilor care au avut loc în această regiune”, mai crede Dmitri Rogozin.

Astăzi, separatiștii transnistreni sărbătoresc așa-zisa „independență” a RMN, iar Rogozin, vine să-i susțină (sperăm, de această dată, fără armă!) în demersurile lor.

În aceeași zi, la Chișinău, Rogozin va fi primit și îmbrățișat de către șeful Guvernului, care, obligat de protocol (sau din proprie dorință?), afișând un zâmbet ciudat, îl va îmbrățișa cordial pe cel care acum 21 de ani a îndreptat automatul Kalașnikov în direcția concetățenilor noștri, apăsând cu ură pe trăgaci.

În orice altă țară, un asemenea „monstru politic”, nici nu s-ar fi gândit să se apropie de „locul crimei”, iar la noi acesta este așteptat cu pâine, sare, flori și busuioc, și nu de procurori, cum s-ar cuveni, ci de un soi de (ne)oameni de stat. Până când?

Sursa: vox.publika.md via timpul.md
Autor: VALERIU MUNTEANU

,

La 22 decembrie 2012 a avut loc adunarea generală a Federației Asociațiilor de Veterani și Rezerviști ai  Forțelor Armate ale Republicii Moldova, constituită de 14 organizații obștești, care întrunesc în rîndurile sale peste 3500 de ofițeri și plutonieri în rezervă și retragere, a structurilor de forță ale Republicii Moldova.

        Adunarea generală a reales organele de conducere ale Federației. Președinte a fost ales colonelul (r) Anatolie Cociug ( ex- viceministru al Apărării). Calitatea de vicepreședinți le-a revenit: generalului de brigadă(r) Nicolae Petrica ( ex-prim viceministru al Apărării, șef al Marelui Stat Major al Armatei Naționale), colonelului (r) Alexandru Gorgan ( ex – viceministru al Apărării), colonelului (r) Tudor Samoilenco ( ex – președinte a Federației).

        Delegații Adunării generale au aprobat o  declarație în legătură cu situația școlilor naționtale din regiunea transnisnistreană a Republicii Moldova, care se anexează:

 

                      Declarația

                     delegaților Adunării Generale a Federației Asociațiilor de

               Veterani și Rezerviști ai Forțelor Armate ale Republicii Moldova

 

       Mai mult de 20 de ani o parte din teritoriul suveran al Republicii Moldova este ocupat de forțele antinaționale separatiste de la Tiraspol, încurajate și susținute in totul de Federația Rusă.

       În rezultatul instalării acestui regim dictatorial, în regiunea transnistreană, sunt încălcate flagrant drepturile fundamentale și libertățile locuitorilor de aici.

       Cel mai mult are de suferit populația băștinașă, care este supusă unei discriminări fără de precedent, unui genocid cultural. Declarînd trei limbi de stat, real în toate domeniile vieții se utilizează, în mod obligatoriu, doar una –limba rusă. Din 1992, în raioanele din stînga Nistrului, în scolile unde învață copiii moldoveni este interzisă predarea în baza grafiei latine.  În școli sunt interzise manualele editate la  Chișinău, utilizîndu-se cele editate 25 – 30 de ani în urmă, în fosta URSS, sau editate recent în Federația Rusă, care sunt depășite de timp, moral și științific . În acele manuale sunt  promovate teoriile antiștiințifice de existență a limbii și națiunii moldovenești, care chipurile diferă de cea românească, sunt tratare subiectiv  evenimentele istorice, inclusiv  cauzele și vinovații  declanșării războiului din 1992. Fiind impuși să învețe într-o limbă inexistentă – moldovenească în baza grafiei chirilice(rusești), copiii băștinașilor sunt lipsiți de viitor.

      Opinia publică din Republica Moldova și cea internațoinală  cunoaște faptul că pentru revenire la grafie latină în școlile din Transnistria, în perioada 1992–1997, părinții și cadrele didactice din cîteva localități au fost nevoite  să treacă prin mai multe lupte și încercări.

   Trecând prin momente de mare pericol, amenințări și atacuri  din partea organelor separariste de la Tiraspol, totuși  au reușit să supravețuiască și să activeze 8 școli naționale:  liceele din orașele Tiraspol,Tighina,Rîbnița, Dubăsari și Grigoriopol, precum și gimnaziile din  satele Corjova și Roghi din raionul Dubăsari.

     Activitatea instructiv – educațională aici  se produce în condiții extraordinar de dificile, care au fost create artificial de către autoritățile neconstituționale secesioniste. Șapte  din cele opt școli nu au sedii proprii. Iar sediile închiriate nu asigură condiții elementare de activitate școlară.

     Se face tot posibilul ca aceste instituții de învățămînt să fie lichidate.  Organele de reprimare  din acest spațiu, susținute și dirigate de Moscova, au pus în acțiune un întreg arsenal de forme și metode inumane: întemnițări, terorizări și maltratări a pedagogilor, părinților și copiilor, care au opus  rezistență  față de administrația neconstituțională de la Tiraspol. S-a purces la devastarea și lichidarea școlilor naționale, arestarea pedagogilor și părinților, destituirea nelegitimă din funcții a părinților, interzicerea activității didactice pentru cei care aveau o altă viziune decît cea acceptată de Tiraspol.

     Această politică antinațională și antidemocratică a fost confirmată recent  și de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului prin hotărîrea sa  din 19 octombrie 2012, care a condamnat Federația Rusă pentru violarea drepturilor la educație a copiilor din regiunea transnistreană.

     După hotărîrea CEDO, atacurile moral – psihologice asupra acestor școli s-au intensificat vădit. Practic, zilnic în Transnistria se fac declarații amenințătoare  în adresa lor. Școlile sunt discreditate prin răspîndirea unor zvonuri false despre nivelul și standardele  primitive de predare. Ceia ce nu corespunde realității.

     Școlile cu predare în grafie latină sunt numite de oficialitățile transnistrene cuiburi fasciste care educă teroriști.

     Timp de 20 ani, sacrificîndu-și viața, profesorii din școlile nominalizate au apărat interesele statului, au demonstrat verticalitate, dragoste față de neam și țară, înaltă demitate.

      Pedagogii acestor școli, și în primul rînd  directorii  sunt supuși în continuare unor noi și mari riscuri, care, în ultimul timp, capătă o amploare tot mai pronunțată. Viața  și viitorul lor  e în pericol permanent.

     Noi, cei care am stat la baza creării statului Republica Moldova și am apărat, cu arma în mîni, integritatea și suveranitatea lui, salutăm hotărîrea înaltei Curți Europene și ne închinăm în fața acestor oameni curajoși, care punîndu-și în pericol viața au adus o enormă victorie morală Republicii Moldova, inclusiv în plan internațional. Suntem mîndri de pedagogii – patrioți din Transnistria, care demonstrează timp îndelungat înalte calități morale, devotament, curaj și sacrificiu. Totodată suntem îngrijorați de situația în care se află ei, de lipsa unui mecanism real de protejare a cadrelor didactice, a elevilor acestor școli și a părinților lor.

       Aceasta ne obligă să cerem acțiuni concrete din partea conducerii Republicii Moldova pentru garantarea funcționării de mai departe a școlilor cu predare în grafia latină, în regiunea transnistreană, și asigurarea securității personale a acestor categorii de buni și devotați cetățeni ai statului nostru.

       Ținînd cont că forțele de menținere a păcii din partea Federației Ruse sunt nu numai inutile, dar prin cîrdășia lor permanentă cu pacificatorii transnistreni, prezintă și un focar real de instabilitate în țară, insistăm ca instituțiile statale, abilitate cu drepturile respective, să inițieze urgent procedura de revedere a Convenției din 21 iulie 1992, cu privire la principiile de reglementare pașnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova și de transformare a misiunii de pacificare în una internațională, sub egida ONU sau OSCE.

       Cerem ca Federația Rusă să-și respecte obligațiunile internaționale și să-și retragă necondiționat efectivul, armamentul și munițiile din teritoriul regiunii transnistrene, care indiscutabil este parte componentă a Republicii Moldova.

        Totodată ne adresăm către toate forțele sănătoase din societate, instituțiile internaționale, către toți oamenii de bună credință cu îndemnul de a susține pe toate căile posibile aceste școli, care sunt unicile instituții statale ale Republicii Moldova în acest spațiu.

         Cauza noastră este dreaptă și adevărul va triumfa. Dumnezeu să ne ajute.

       În numele  delegaților  Adunării Generale a Federației Asociațiilor de Veterani și Rezerviști ai Forțelor Armate ale Republicii Moldova au semnat:

         Anatolie Cociug, colonel(r), ex- viceministru al Apărării,

         președinte al Federației  Asociațiilor de Veterani și Rezerviști ai

         Forțelor Armate ale Republicii Moldova

         Nicolae Petrica, General de brigadă(r), ex-prim viceministru  al

         Apărării, șef al Marelui  Stat Major al Armatei Naționale,

         vicepreședinte al Federației Asociațiilor de Veterani și Rezerviști ai

         Forțelor Armate  ale Republicii Moldova

         Vasile Grosu, general de brigadă(r), ex-prim locțiitor al șefului

         Marelui Stat Major al Armatei Naționale

         Alexandru Gorgan, colonel(r), ex- viceministru al Apărării,ex-

         secretar al Consiliului Suprem de Securitate al Republicii

         Moldova, vicepreședinte al Federației Asociațiilor de Veterani și

         Rezerviști ai Forțelor Armate  ale Republicii Moldova

         Tudor Samoilenco, colonel(r), dr., vicepreședinte al Federației    

         Asociațiilor de Veterani și Rezerviști ai Forțelor Armate ale

         Republicii Moldova

22 decembrie 2012 ,   mun. Chișinău

,

In  continuare cateva  cuvinte  despre  autorul  cartii  ” Transnistria – Cronica  unui  razboi  nedeclarat ” .

Dl.  Costaș  Ion  se  naste  in  1944  in  satul  Țarigrad , raionul DROCHIA . Bunicul  sau  Matei  Costaș a  fost  deportat  in  Kazahstan  in iunie  1941  , fiind  considerat ” kulak ” adica  chiabur  deoarece  avea  15  hectare  de  pamant  , doua  tractoare  si  o presa  de  ulei si  circa  100  de  oi . Bunicul  Matei s-a  intors  in  sat  abia  in  1952 . O  soarta  la  fel  de  dura  a  avut  si  bunicul  matern , Simion  Tofan , deportat  in  Kazahstan , in localitatea  Kzîl – Orda , de  unde  s-a  intors  abia  in  1954 . Tatal  viitorului  general  , Grigore  Costaș , a ” luptat  in  Armata  Română  sub  conducerea  Mareșalului  Dezrobitor  Ion  Antonescu ” impotriva  hidrei  bolsevice ”   pentru  eliberarea  Basarabiei  si Nordului  Bucovinei  de  sub  cisma  sovietica  ” . Tatal  sau  cade  prizonier  la  bolsevici  si  este  eliberat abia  in  1948  si  se  intoarce  in satul  natal  basarabean . Un  an  mai  tarziu , tatal  sau , Grigore  Costaș este  deporat  cu  sotia  si  cei  trei  copii  in  Siberia  ” pe  motiv ca  erau  chiaburi  ” . Astfel  la  frageda  varsta  de  5  ani  , viitorul  general  sovietic  de  aviatie  ajunge  cu  parinti  si  cele  doua  surori  in  fiorosul  lagar  din  Kurgan unde  locuiesc  intr-un  bordei  de  pamant . Ulterior  sunt  transferati  in  Kazahstan  in  celebrul  lagar  de  la  Karaganda  . Sunt  eliberati  abia  in  1958 , dupa  9  ani  de  lagare  ispasite  pentru  simpla  vina  ” ca  se  nascusera  romani ” . Costaș Ion  nu  se  lasa  invins  de  viata  si  de  sistemul  sovietic . Lupta  de  mic , invata  si  recupereaza  tot  ce  pierduse  in anii  copilariei  arestate  si  inchise  in  lagarele  sovietice  . In  1967  este  absolvent  al  Scolii  Superioare  de  Aviatie  din  Harkov , devine  comandant  de  escadrila  de  bombardiere  IAK – 28 . Apoi  studiaza  la  Academia  Fortelor  Aeriene ” Iuri Ggarin ” pe  care  o  promoveaza  cu  rezultate  deosebite  cu  ” diploma  rosie ” . Acest  lucru  îi  dă  posibilitatea  să  aleagă noul  loc  de  muncă .

Din  motive  financiare  , Costaș  Ion  alege  să  lucreze  în  fosta  Germanie  de  Est , lângă  Cottbus , apoi  într-o  periferie  a  Berlinului . Satisfactiile  profesionale  se  împletesc  cu  cele  familiale :  devine  comandantul  unui  regiment  de  bombardiere  supersonice  de  mare  altitudine , ultraperformante, purtatore de bombe ATOMICE, tactice MIG – 25  RB  dar  si  tatal uni  baiat  Alexandru , si  a  unei  fetite  , Inna .

Dupa serviciul in fosta  Germanie  de  Est-RDG a fost avansat si a fost numit  in localitatea (Ozernaia Padi,Suburbie VLADIVOSTOK) Comandant-Adjunct  al Diviziei de aviatie, avioane de lupta vanatoare, Tip MIG-29, MIG23 si  peste un an, a fost avansat  sinumit Comandat de Divizie de Aviatie, MIG-29,MIG23,MIG-25RB – STEPI (la frontiera URSS cu Mongolia), Districtul militar Transbaical- CITA. Acesta functie a permis ulterior  absolvirea Academiei Marelui Stat Major General al URSS.

Colegii de promotie au fost Gen. Djohar Dudaev – Primul Presedine a al CECENIEI  si Gen.Pavel Gracev – Ministru Apararii din Rusia. Dupa destramarea URSS devine ministru  de  Interne  al  R. Moldova ( 1990- 1992 ) si  ulterior  ministru  Apararii  R. Moldova  ( dupa  1992 ) , generalul Costaș  Ion , in ciuda  dificultatilor  si  presiunii  timpului  ( a  trebuit  sa  pregateasca  in  doua  luni  de  zile  o  armata  de  voluntari ) a  reusit  sa  se  opuna  cu  relativ  succes  teribilei  Armate  a  14-a  pentru  ca  lucrase  acolo  isi  cunostea  fostii  colegi , conceptia  si  mijloacele de  lupta  ale  acestora , etc .

Generalul Costas  Ion  povesteste  toata  desfasurarea  razboiului  ca  un  participant  direct  , intr-un  stil  alert  de  ” roman – politist ”  si  nu  ca  un istoric . Costas Ion  se  dovedeste  si  un  bun  cunoscator  si atent  observator  al  societatii  sovietice  si  moldovenesti  de   la  sfarsitul  anilor  ‘ 80  si  inceputul anilor ‘ 90 . In  ciuda  faptului  ca  si-a  petrecut  9  ani  din  copilarie  , generalul  Costas  Ion  analizeaza  totul  fara  ura , fara  patima , cu  obiectivitatea  rece  si  impartiala  a  unui  comandant  militar  chiar  si  atunci  cand  isi  pune  intrebari  despre  fostii  colaboratori  ai  KGB -ului  din  Chisinau , iar  acolo  unde  nu  are  certitudini  100 % verificabile , nu  se  lanseaza in  speculatii  fara  acoperire  ca  atatia  altii  .

Cartea  ” Transnistria – Cronica  unui  razboi  ” nedeclarat ” este  o  carte  – document  ce  contine  in  filele  sale  nu  doar  marturii , evenimente  memorabile  precum  arestarea  de  catre  luptatorii MAI -ului  de  la  Chisinau  a  lui  Igor  Smirnov la  Kiev  unde  acesta  se  ascundea , dar  si  numeroase  documente  de  arhiva . In  ciuda  faptului  ca  are  vreo 670  de  pagini , cartea  este  o  ” carte  vie ” , captivanta  si  care  se  citeste  pe  nerasuflate . Dincolo  de  marturii , raman  analizele generalului  Costaș Ion și  astăzi  valabile  și  dincolo  de  acestea  rămâne  chiar  personajul  Costaș Ion , personaj  de  calibru  mare , un    ”  bombardier  greu  ” care  nu  s-a  lasat doborât  de  inamic in  ciuda  conditiilor  neprielnice  ale  Istoriei , o personalitate care  s-a  dovedit  pana  la  capat  UN  MARE  OM  DAR  MAI ALES  UN  MARE  ROMÂN   !

Va invitam in continoare sa urmariti scurtul interviu acordat echipei R.B.N.Press de  G-ral. Ion Costaș care face dezvaluiri in premiera pentru publicul din Romania, referitor la cauzele deznodamantului razboiului din Transnistria, care a fost total nefavorabil Republicii Moldova,  desi castigase batalia pe teatrul de razboi cu sprijinul vital din partea  Ministerului Apararii din Romania prin Ministrul de atunci, G-ral.Niculae Spiroiu, un om de mare curaj si demnitate.

Dacian  Dumitrescu

(*acest  articol  poate fi preluat de toate  publicatiile  romanesti  din tara  si  de  peste  hotare cu  precizarea  sursei )

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press