ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Radu Baltasiu"

Radu Baltasiu

,

Crimeea nu prea e rusească. Poate a fost rusificată

Crimeea e o achiziție recentă a Rusiei. Face parte din bagajul „omului recent” de tip imperial, moscovit, care, în vest, la celălalt capăt al Europei are pe revoluționarul iacobin din Franța (cu 17 000 de victime ghilotinate,Britannica). Crimeea rusească este deci, parte a unui complex ideologic și mai puțin a unui bagaj identitar cum încearcă să se legitimeze de către unii analiști anexarea de facto a Crimeii din aceste zile. Crimeea are peste 2000 de ani de istorie scito-bizantină și turco-tătară față de care Rusia nu e decât un degetar. Dar cea mai serioasă concluzie nu e atât vechimea legitimității, cât conduita acestui „om recent”: întemeiat pe raptul teritorial și pe exploatarea tributală a comunităților peste care s-a înstăpânit, violent până la crima în masă (vezi gulagul comunist).

Surprinzător de superficială analiza unui Kissinger, de pildă: pentru acesta „religia rusească [!?] s-a extins de aici [regatul kievean]. Ucraina a fost parte din Rusia de secole, iar istoriile lor sunt interconectate.  Unele dintre cele mai importante bătălii pentru libertatea Rusiei au fost date pe teritoriu ucrainean, începând cu bătălia de la Poltava din 1709 … Flota Mării Negre – instrumentul Rusiei de proiecție a puterii spre Mediterana – este staționată pe baza unui contract pe termen lung la Sevastopol, în Crimeea. Chiar și dizidenți faimoși ca A. Soljenițin și J. Brodski au insistat că Ucraina a fost parte integrantă a istoriei Rusiei și, într-adevăr, a Rusiei.” (Washington Post, 6 martie 2014)

Kissinger „aduce” niște ruși să argumenteze … în favoarea intereselor rusești și ajunge la concluzia că … interesele rusești sunt corecte din moment ce sunt … argumentate de ruși. Nu mai puțin stranie este afirmația că „religia rusească” a început la Kiev. În primul rând că nu e rusească, este ortodoxă, iar centrul principal de iradiere al credinței la Marea Neagră era Bizanțul, cu centrul la Constantinopol. Kissinger a vrut să spună că slavii de răsărit cu centrul la Kiev au fost creștinați de bizantini pe vremea lui Vladimir. Teritoriul respectiv era cunoscut sub denumirea de „Rusia kieveană”, care la jumătatea sec. al XII-lea era deja stins. Slavii de est au renăscut ca structură politică o sută de ani mai târziu în jurul cnezatului Moscovei, Belarus și Ucraina, ca și o bună parte din Rusia de astăzi aflându-se sub autoritatea Lituaniei și/sau a Poloniei până târziu, la jumătatea secolului al XVIII-lea, pentru jumătate de mileniu. Crimeea nu a avut nici o legătură cu primele formațiuni slave, fiind o achiziție târzie, de tip imperial, a Rusiei. Apoi, faptul că rușii s-au bătut în Ucraina „pentru libertatea Rusiei” ar fi un argument că terenul respectiv ar fi legitim revendicat de Rusia.  Să înțelegem că, după ce termină cu Ucraina, rușii se pot duce liniștiți peste turci, că doar de acolo s-au încreștinat.  Bun, atunci statele occidentale din care au provenit cruciații care s-au bătut la Ierusalim în sec. XI-XIII pentru libertatea creștinătății să revendice Ierusalimul de azi! Și mai interesant: nici un cuvințel despre componenta suedeză a regatului moscovit, și nici atât despre întinsul regat polono-lituanian, ca să nu mai vorbim de secolele de dominație genoveză directă asupra Crimeii. Totodată, nici o surpriză despre nepomenirea oierilor moldoveni care și-au făcut veacul până aproape de al doilea război mondial în zonă.

Înțelegem imperativul ieșirii la mările calde al Rusiei. Dar tot atât de bine Putin are atâtea „mări calde” neexploatate în Siberia și un popor obosit de atâtea experimente geopolitice de „ieșire la Mediterana”, începând cu Petru cel Mare, apoi cu Lenin, Stalin, Hrușciov etc.

Piggybacking unguresc la geopolitica rusească

Nu întâmplător, fenomenul este agreeat de ideocrația altei comunități inventate, aceea a „marii națiuni ungare” – prin glasul unora ca Tokes, de care s-ar fi delimitat „moderații din UDMR”:  „Această populație, secuii din România, începe să devină o minoritate pe propriul teritoriu, ca și cei care trăiesc în Crimeea acum”, ca și cum de maghiarizarea acestora ar fi altcineva responsabil (Realitatea, 11 martie 2013). Mai întâi de toate: este același stil de gândire. Istoria este gândită exclusiv în termenii achiziției teritoriale, elite neastâmpărate, care nu au altceva mai bun de făcut prin lume. Cât timp vor tolera americanii îngemănarea celor două interese la Marea Neagră?

În „gura rușilor”, ideologia eurasianistă a „apărării popoarelor” – națiunilor și a familiei, a credinței, în fața valului atlantist monetarist sună la fel ca tinicheaua monetaristă a corectitudinii politice. Diferența dintre cele două este că, în timp ce prima dintre aceste „ideologii eliberatoare” a reușit rara performanță să genereze o respingere înmagazinată etnic (Rusia este asociată cu reacții bazale de respingere), cea de-a doua încă e asociată cu ceva util – societatea de consum. E adevărat, experimentul neoliberal condus aici la nivel mental prin fenomenul intelighenției dilematice, „sătule de România”, și, în plan economic, de FMI, a ajuns într-un punct periculos, mai ales prin oligarhia care a pus mâna pe jandarmerie și a început să bată țăranii cu icoane la piept – cei ce se opun Chevron, la Pungești.

Dincolo de provocările stihiei noului capitalism lipsit de etică, cea mai gravă provocare în această parte de lume rămâne geopolitica complexului omului recent, sau a imperiului de substituție (cum i-a spus Iorga). Din acest punct de vedere, eurasianismul combinat cu obsesia hungaristă sunt principalul factor de instabilitate al momentului. Există și o parte pozitivă. Agresiunea teritorială reactivează sentimente identitare, elemente de bază ale instinctului de supraviețuire, 
tocmai cele agresate de către ideologia neoliberală curentă.


Pe termen scurt, aventura combinatorie a lui Ponta va ieși tare șifonată. Sentimentul identitar nu poate fi păcălit de azi pe mâine. Reformele succesive ale educației și imbecilizarea forțată prin media, iată, nu au anesteziat general opinia publică. Cum să poată o strategie de public relations să scoată din mintea oamenilor „asocierea PSD-ului cu ungurii” care, taman acum,  la Târgu Mureșul lui Cofariu (Jurnalul Național, 23 martie 2010 și Raportul Harghita Covasna al Parlamentului României, 1991) și-au găsit să dea în cap jandarmilor, aceeași jandarmi care i-au bătut la ordinele guvernului PSD-PNL pe țăranii de la Pungești? (pentru incidentele din 10 martie de la Târgu Mureș, vezi Evenimentul Zilei, aceeași dată)

Se poate geopolitică fără stat?

America a reacționat la povestea rusească trimițând niște tehnică: în aer și pe apă. În Marea Neagră a trimis un distrugător (o fi îndeajuns).
Să nu ne facem iluzii, apele pe care navighează distrugătorul american Truxtun în Marea Neagră sunt foarte puțin adânci (Jurnalul, 15 martie 2014) . Două din statele de mare importanță NATO de aici – România și Bulgaria, aproape că nu mai practică suveranitatea națională, element indispensabil oricărei geopolitici a rezistenței. Nu poți pune o flotă credibilă într-o chiuvetă: aceasta este întotdeauna partea proiecției puterii unui stat. Singurele ape care mai conferă flotabilitate (legitimitate) unor vase de război ca Truxtun este sentimentul de agresiune identitară pe care Rusia iar a reușit să-l declanșeze, în special în România, Polonia și țările baltice.
Statalitatea ucraineană aproape că nu există în istorie. Naționalism ucrainean însă da! Combinație cu adevărat explozivă, pentru că statul are și rolul de a standardiza aspirațiile naționale și a le face dezirabile pentru celelalte societăți. Fără cultura statului, naționalismul ucrainean poate intra oricând în derivă, ciocnindu-se cu diverse alte structuri, la fel de inflamabile, din regiune.

Prin reacțiile statului de a pune cu botul pe labe pisicile grase de pe Wall Street, am înțeles că SUA și Marea Britanie știu că economia se face cu și pentru popoare și deci nu au renunțat la ideea de dreptate economică, componentă a suveranității (BBC, 13 martie 2014). Eh, aici în România, dacă SUA vrea un partener geopolitic, și nu doar un portavion agricol la Marea Neagră, e cazul să încurajeze altă generație de politicieni, nu doar neplagiatoare, dar nici nedilematică, convinsă că spațiul românesc e o miză morală, națională.  Altfel, Truxtun ar putea eșua, cel puțin în zona românească a Mării Negre – dilemele nu au adâncime cognitivă din simplul motiv că nu gândesc strategic, în termenii suveranității.

Crimeea: o nouă ordine mondială (după Georgia)

„”Este cel mai complicat moment pe care regiunea noastră și Europa în ansamblu l-a avut în ultimii 45 de ani. Nu am mai avut un moment în care o mare putere, Federația Rusă, intră într-un conflict frontal cu o putere regională, Ucraina, într-o escaladare de tensiune și de retorică cu blocul occidental, european și nord-american”, a comentat senatorul PSD.” (Cotidianul, 16 mar. 2014)

Lumea este, într-adevăr, într-un punct de inflexiune, încă unul, într-un interval foarte scurt. Am aflat nu doar că lumea e condusă de stihia raționalizatoare a unora (nu mulți) care au pus stăpânire pe fluxurile financiare, că dezmățul lor trebuie suportat de noi (bail out-urile instituțiilor de credit din bani publici). Raționalizarea lumii propusă de americani e la cel mai jos nivel de credibilitate, iar visul american nu e departe de coșmar prin monetizarea și birocratizarea lumii. Europa, la rândul ei, a ieșit din găoacea protectoare a visului Europei Unite, gândită de de Gaulle și Adenauer, nu pentru a fi mai puternică, cât pentru a îmbătrâni prematur, în labirintul unei birocrații ateizante tot mai puternice, pierzând pe drum scopul existenței sale: protejarea națiunilor europene. Asta în postmodernitate.  Dar vine Rusia direct din epoca lui Petru cel Mare și arată lumii că ea vrea … pământ. Parcă n-ar avea destul. Pe de-o parte, etica capitalistă este la cel mai jos nivel din toate timpurile, pe de alta, statul de forță s-a trezit și nu consumă doar intimitate (ca în Vest – vezi obsesia supravegherii electronice), dar și granițe (Est). Între acestea două, ca o notă stridentă, dar periculoasă, jocurile Ungariei, veșnic în căutare drupă crupa vreunui armăsar geopolitic pe care să-l călărească, dacă se poate, fără știrea lui și a victimei, ca tăunele. Nu de alta dar poate avea succes. UDMR a fost aproape mereu la guvernare, chiar și atunci când se afla „în opoziție”, cu circa 2000 de experți în structurile administrației publice locale și centrale, la nivelul anului 2013. Nu e nici o problemă ca statul român să aibă un proiect de incluziune socială și de protejare a minorităților, e chiar obligatoriu pentru coerența securității societale. În același timp însă, numai cine gândește la nivel de găletușă cu nisip nu înțelege fenomenul cuceririi din interior al unui stat, mai ales acolo unde se constituie adevărate mașinării majoritare de tip economic, politic, cultural.   De data aceasta, spre norocul nostru, vectorul la care s-a atașat geopolitica maghiară, „factorul rusesc” nu se bucură de prea multă credibilitate.

Dincolo de toate acestea, gestul lui Putin este unul istoric. Este un prim pas în „schimbarea hărții Eurasiei”, recunosc americanii de la Carnegie. Nu trebuiau decât să-l ia în serios pe Dughin, care scria recent, negru pe alb: „1. Nu ne vom limita să anexăm Crimeea. Asta e sigur. Dacă ieri, reunificarea cu Crimeea a fost pentru noi o mare victorie, astăzi este un lucru infinit mai mic. Mizele cresc. Oamenii din Sud-Estul Ucrainei se trezesc treptat. Este exact acel „greu la înșeuat dar ușor la călărit” (vechi proverb rusesc).
2. Tot ceea ce e într-adevăr important de-abia urmează. Nu ne așteptăm la o victorie facilă. Pentru orice, trebuie să plătești prețul. Acum, suntem martorii nașterii unei noi realități politice, de aceea totul capătă o semnificație deosebită. Nu este o întreprindere tehnică, nu este un pariu. Aceasta este însăși istoria. Bătălia pentru Ucraina este o bătălie pentru reunificarea popoarelor slave …” (tex
tul în rusă aici: 
Rossia3.ru, nedatat; traducerea de față de la George Damian – comentarii – Geo).
Cine urmează: R. Moldova? Vreun stat din Asia Centrală? Lisabona! – doar e revoluție universală, vorba lui Dughin.

Materialism 3.0

Marxismul a însemnat prima epocă materialistă, implementată prin revoluția bolșevică, leninistă de după 1917. Cunoaștem, în special în Est, urmările. A urmat mitul eliberării omului prin „mai mult înseamnă mai bine” al societății de consum, care a ajuns pe culmi prin criza financiară ieșită la iveală în 2008 (totul înseamnă bani. Cu cât ai mai mulți, cu atât mai bine). Acum Rusia a prins puteri și readuce geografia în discuție. Îi trebuie spațiu, „mai mult spațiu rusesc”.

Ucraina este, iată, o falie geopolitică pe această trezire. Dar, după cum vedem, tensiunile de aici sunt, în esență, aspectele unor ispite materiale: rușii învinuiesc pe vestici că au monetizat aiurea planeta, noi spunem că nici ei nu ies din materialitate și din obsesia cuceririlor pe orizontala spațiului prin ispita geografiei, fie ea și spiritualizată prin panslavismul 2.0 de tip Dughin. Pentru a ieși din criză, omul are nevoie de recuperarea interiorității sale, nu de achiziții materiale, cu atât mai puțin de reinventarea unei identități imperiale. Aici e loc pentru toată lumea. Infinit.

Autor: Radu Baltasiu / Criza ucraineană din România



BBC, 13 mar. 2014, „Bank of England: Bankers may have to return bonuses”, http://www.bbc.com/news/business-26561878#
Dughin, Alexandr, „Orizonturi ale Revoluției noastre. Din Crimeea la Lisabona” [unele popoare nu mai prididesc cu invenții etc., intelectualitatea rusă a rămas blocată în proiectul revoluției universale], nedatat, http://rossia3.ru/politics/russia/gorizonty_revol 
Cotidianul, 16 mar. 2014, „Geoană: Anexarea Crimeii s-a produs deja”, http://www.cotidianul.ro/geoana-anexarea-crimeei-s-a-produs-deja-234048/ 
Encyclopaedia Britannica, 2014, „French Re
volution”. Regimul terorii din timpul Revoluției franceze a fost marcat de arestarea a peste 300 000 de persoane și de executarea a peste 17000, de multe ori fără nici o judecată. Toate acestea în mai puțin de un an (sept. 1793-iul. 1794)!

Evenimentul Zilei, 10 martie 2014, „Marș cu incidente al secuilor prin Târgu Mureș …”, http://www.evz.ro/detalii/stiri/peste-4000-de-manifestanti-secui-au-plecat-intr-un-mars-neutorizat-prin-targu-mures-imbr-1086314.html : „În acest an, Primăria Târgu Mureș, la propunerea Comisiei de avizare a evenimentelor publice, nu a mai dat autorizație pentru organizarea marșului, deoarece la mitingul din 2013 au participat membrii unor organizații din afara județului Mureș și din Ungaria, între aceștia numărându-se reprezentanți ai partidului de extremă dreapta Jobbik, ai Gărzii Maghiare și ai Organizației 64 de Comitate, care au promovat sloganuri xenofobe de genul ‘Opincari, plecați acasă!’, ‘Să piară Trianonul!’, ‘Ținutul Secuiesc nu e România!’, ‘În București toți sunt țigani!’ etc.”
Kissinger, Henry, „Opinions. How the Ukraine crisis ends”, în Washington Post, 6 martie 2014, http://www.washingtonpost.com/opinions/henry-kissinger-to-settle-the-ukraine-crisis-start-at-the-end/2014/03/05/46dad868-a496-11e3-8466-d34c451760b9_story.html?hpid=z2: „Russian history began in what was called Kievan-Rus. The Russian religion spread from there. Ukraine has been part of Russia for centuries, and their histories were intertwined before then. Some of the most important battles for Russian freedom, starting with the Battle of Poltava in 1709 , were fought on Ukrainian soil. The Black Sea Fleet — Russia’s means of projecting power in the Mediterranean — is based by long-term lease in Sevastopol, in Crimea. Even such famed dissidents as Aleksandr Solzhenitsyn and Joseph Brodsky insisted that Ukraine was an integral part of Russian history and, indeed, of Russia.”
Jurnalul Național, 23 martie 2010, „Mihăilă Cofariu, românul preschimbat în maghiar”, http://jurnalul.ro/special-jurnalul/mihaila-cofariu-romanul-preschimbat-in-maghiar-539335.html 
„Alături de maghiarii și românii angrenați în conflict, în Târgu-Mureș au existat și alți „participanți”, discreți, dar foarte eficienți: ziariștii străini. De parcă ar fi devenit brusc o Mecca a presei mondiale, orașul a fost invadat atunci de cameramani și jurnaliști ai unor agenții internaționale. Cum de au apărut ei acolo, chiar înainte de declanșarea ostilităților? Au fost anunțați că se va întâmpla ceva important? Nu am aflat niciodată.
Dar dacă au venit „la pont”, după cum se spune în lumea presei, înseamnă un singur lucru: evenimentele au fost planificate anterior, iar televiziunile străine au fost aduse special de cineva ca să răspândească niște imagini șocante. Iar una dintre aceste scene-simbol a fost cea în care un om, îmbrăcat cu un pulover verde, era atacat cu sălbăticie. Deja rănită grav, plină de sânge, victima era întinsă pe caldarâm.
Dar asta nu era deajuns: unul dintre agresori l-a mai lovit în cap cu o pancartă pe care scria ceva. Iar comentariile ziariștilor străini au fost de-a dreptul dramatice: iată un maghiar ucis cu sălbăticie de românii incitați de culoarea verde a puloverului care le-ar fi amintit de una dintre culorile drapelului magiar. A fost o imagine-șoc care a făcut înconjurul lumii, prezentându-i pe români ca pe o nație de criminali sălbatici.
Situația s-a lămurit în câteva zile: „maghiarul” era de fapt românul Mihăilă Cofariu, iar „românul” ucigaș era, în realitate, maghiarul Barabas Erno. Rănită grav, victima a scăpat totuși cu viață. Ba, mai mult, omul a fost tratat într-un spital din Germania, unde s-a refăcut aproape complet. Dar de atunci și până acum, Cofariu a rămas tot ungur, căci presa internațională nu a mai demontat niciodată diversiunea care i-a schimbat naționalitatea.”
Jurnalul Național, 15 martie 2014, „Distrugătorul american Truxtun va efectua exerciții suplimentare împreună cu nave aliate în Marea Neagră”, http://jurnalul.ro/stiri/externe/distrugatorul-american-truxtun-va-efectua-exercitii-suplimentare-impreuna-cu-nave-aliate-in-marea-neagra-663657.html
Parlamentul României, „Raportul Comisiei Parlamentare de audiere a persoanelor care, după 22 decembrie 1989, au fost nevoite să-și părăsească locul de muncă și domiciliile din județele Harghita și Covasna”, București, 1991, Cap. IV, Dosar 55, fila 8: „Dl. Wolfkory Lászlo ne spunea: „Încă nu ați plecat? Duceți-vă învârtindu-vă”. Când au fost arătate evenimentele de la Târgu Mureș, profesoara de franceză, Feyer Cornelia, în timp ce era bătut Cofariu, ne spunea: „Uitați-vă la românii voștri ce fac” – Dosar 55 f. 9.
Realitatea, 11 martie 2014, „Tokes compară ținutul secuiesc cu Crimeea”, http://www.realitatea.net/tokes-compara-tinutul-secuiesc-cu-crimeea_1397019.html 


Despre conexiunile dintre Ungaria și Rusia, în problema de acum, vezi:
Dan Tanasă Blog, 14 mar. 2014, „Sociologul Dan Dungaciu: În momentul acesta Ungaria este o problemă pentru regiune”, http://www.dantanasa.ro/2014/03/14/sociologul-dan-dungaciu-in-momentul-acesta-ungaria-este-o-problema-pentru-regiune/#more-16080 
Paul Ghițiu, „Ungaria-Rusia, o relație caldă, caldă, aproape fierbinte (I), în Estica, 15 martie 2014, http://www.estica.eu/article/ungaria-rusia-o-relatie-calda-calda-aproape-fierbinte/ 
SPQR, 1 martie 2014, „Germania și Rusia … prin Ucraina în România”,http://radubaltasiu.blogspot.ro/2014/03/germania-si-rusia-prin-ucraina-in.html 

Pentru o discuție pe marginea crizei din Ucraina, vezi și
Ilie Bădescu, „Quadratura ucraineană”, 5 martie 2014,
http://universitatea-emaus.ro/2014/03/05/ilie-badescu-quadratura-ucraineana/ 
George Damian, „Să terminăm cu ipocrizia”, 13 martie 2014, http://www.george-damian.ro/sa-terminam-cu-ipocrizia-putin-si-a-atins-scopul-5556.html
Aurel Rogojan, „La granițele României. Criza din Ucraina – consecința secolelor de arbitrariu geopolitic”, înZiariștiOnline, 3 martie 2014, http://www.ziaristionline.ro/2014/03/04/aurel-rogojan-la-granitele-romaniei-criza-din-ucraina-consecinta-secolelor-de-arbitrariu-geopolitic/

,

 

„Domnule profesor, ați dat publicității un studiu deosebit de important privind harta mentală a tinerilor basarabeni care învață în țară. Cum v-a venit ideea acestui studiu?”

„Ideea studiului a venit din necesitatea reluării unei analize aprofundate a chestiunii tinerilor basarabeni – pentru că ultima cercetare serioasă a fost făcută în anul 2002 de un consorțiu de institute de cercetare, universități, la comanda unor ministere. Erau pe atunci Ministerul Informațiilor, Ministerul Afacerilor Externe și al treilea, Ministerul Educației. De data asta, ministerele ca atare au fost mai puțin interesate, dar structuri din cadrul lor au simțit nevoia continuării analizei, și ca reacție la cele 2-3 studii făcute anii trecuți. Conform acelor studii, ar fi reieșit fie că basarabenii nu învață, fie că nici nu există ca atare – ei erau numiți moldoveni în analizele respective -, ba mai mult, societatea românească este dezinteresată de ei și multe alte ciudățenii de acest gen.”

Vorbim de niște structuri care propovăduiesc “moldovenismul” ca entitate separată?

Da, din nefericire, după cum v-am spus, așa-zisa societate civilă la noi este controlată de interese care n-au legătură cu România, cu românescul, dar nici nu stau locului, nu numai că nu au legătură, țin morțiș să arate că românescul este tot mai mic, că România este tot mai mică, după ce că și-așa ea este mai mică decât a fost la 1918. Analizele respective arătau că nici nu există basarabeni, ci doar moldoveni, în consecință, moldoveni în sensul străini de România, nu în sensul de moldoveni cum ar fi oltenii sau ardelenii.

…Moldova aceea în varianta sovietică?

Așa vorbeau studiile respective. Sigur, dintr-o perspectivă europeană, întrucât oamenii au suficientă viclenie pentru a se acoperi cu o haină ideologic dezirabilă.

Care erau concluziile și direcțiile propuse în urma studiului întocmit de ei?

Bursele nu își mai au rostul – asta era una dintre concluzii -, apoi că studenții basarabeni nu învață, că statul român ar trebui să aibă alte priorități… Ba mai este o instituție de cercetare apărută relativ recent, Geopol, dacă nu mă înșel – a scris și cotidianul.ro despre ea. Am numărat cuvintele; o singură dată se folosește cuvântul Basarabia – basarabean, în rest numai moldovean, moldovenesc. Sigur, în context europenist, adică românii se apropie mai mult de Europa dacă renunță la Moldova, la Basarabia.

Care sunt rezultatele acestui studiu, ce ne indică el? Ce am constatat și ce avem de făcut?

Noi am constatat că, pentru peste 70% dintre studenții basarabeni, România și românescul le aparțin, Basarabia este pământ românesc, și România este „a noastră”. Asta înseamnă că ei se percep ființând în cadrul spațiului românesc. În același timp, ei realizează că România este într-un moment de mare slăbiciune și plasează într-un context al dezideratului ideea de românesc. Pentru că, prioritar pentru ei, imediat după asta este munca în Uniunea Europeană. Deci peste 64% dintre ei consideră că prioritatea zilei de mâine este să muncească în Uniunea Europeană, iar România din acest punct de vedere este o trambulină. Avem de-a face aici cu o mare dramă, pentru că ei simt nevoia de românesc, dar în același timp nu se pot realiza decât ca individualități în exteriorul României, respectiv în Uniunea Europeană. Și aici sunt multe lucruri de făcut și de discutat. Sunt aproximativ 45% pentru care prioritatea zilei de mâine este unirea. Ei realizează că nu poți să faci unirea imediat așa cum e România astăzi, așa cum e Republica Moldova astăzi, așa cum e contextul european în care România a fost sau este încă cvasi-absentă ca o voce credibilă.

Apropo de studiile de la care am plecat, 60% dintre cei intervievați au fost de acord cu faptul că bursa contribuie la apropierea dintre cele două maluri ale Prutului, deci nici vorbă despre poveștile că bursa reprezintă o pierdere de vreme, în condițiile în care numai 30% dintre studenți nu se simt identitari, atrași de spațiul românesc. Eu zic că este un rezultat destul de bun, mai ales în condițiile în care corelăm discuțiile pe care le-am avut la rectorate, și am vorbit la toate universitățile mari din țară. Fără excepție, rectorii de acolo ne-au mărturisit că studenții basarabeni, acolo unde există, sunt între primii 10 în facultățile respective.

Există și un pericol aici, al manipulării conștiințelor acestor tineri, prin ceea ce înseamnă o parte a instituțiilor noastre de învățământ în condițiile în care ele sunt penetrate de niște indivizi care fac parte dintr-o așa-zisă societate civilă de structură globalistă…

Învățământul românesc a abandonat misiunea românească. Și asta chiar înainte de a ni se aproba nenorocirea asta numită Bologna, care fracturează sistemul de învățământ exact când studentul se maturizează emoțional. Această problemă ar trebui discutată răspicat și pusă pe tapet, pentru că noi o să avem mult de tras de pe urma acestui proces care birocratizează, transformă într-un business învățământul, inclusiv pe cel de la stat. Din cauză că din punct de vedere politic s-a abandonat ideea de misiune a spațiului românesc pe care ar trebui să o aibă învățământul, atunci învățământul funcționează inerțial și la modă este ideologia integrării în Uniunea Europeană. Ideea este că acești tineri din Basarabia nu prea au ce învăța din punct de vedere identitar.

Ei vin aici și îmbracă o cămașă ideologică mai degrabă, care nu prea le folosește nici din punctul de vedere al competențelor, cu excepția universităților cu profil tehnic, de medicină, de biologie, eventual și de arhitectură, unde musai trebuie să înveți ceva, că altfel nu se „învârte șurubul, cade casa, nu înțelege animalul…”. La științele sociale este o mare problemă, pentru că ei învață o ideologie integraționistă, în care nici vârfurile europene nu mai cred, nici școlile germane, nici cele franceze – știți foarte bine că discuția despre multiculturalism este falimentară în Europa Occidentală, mai ales de când cu criza în care 40% dintre tineri în general în Europa sunt șomeri. Deci iată că ideologia aceasta pur și simplu, în sine, nu are nici măcar valoare economică. Iar ei vin în facultățile de la noi și sunt oarecum îmbrăcați în această haină care nu le furnizează prea multe competențe.

Nu există riscul să le și spălăm creierele cu această ocazie?

Ba chiar asta se întâmplă. Am avut lideri de organizații pe care i-am întrebat: „Uite ce frumoasă e localitatea unde sunteți, ați mers să vedeți ce se întâmplă în jur? Că aveți cetăți, aveți muzee, aveți țărani, gospodării…”. Și mi-au zis că nu. Pe de altă parte – ca să zic așa -, au și un limbaj foarte cosmopolit, asta prind foarte repede.

Ce ar fi de făcut? Care ar fi pașii de urmat la această oră, pe această temă, de către „politichia” românească?

Ar trebui inițiată sau revitalizată structura tutoriatului. Ei practic, săracii, nu știu unde e gara, care e troleibuzul care îi duce la cămin și care e administratorul pe care trebui să îl caute, și când, pentru a-și lua cheile, dacă tot primesc bursa. Ei se ajută între ei printr-un program „Adoptă un boboc! „, dar structurile instituționale sunt cvasiinexistente, cu excepția cazului în care decanii sau rectorii sunt de bun-simț și doritori să ajute și dau telefoane „pe picior” ca să rezolve problema. Nu mai vorbim de tururi ale spațiului românesc, ale marilor cuceriri culturale, care ar reprezenta un alt pas spre integrare. Apoi legătura cu structurile de plasare de forță de muncă, bursa nu le ajunge pentru a trăi, nivelul de trai în Basarabia este cum este și-atunci sunt nevoiți să se angajeze, dar pentru că sunt – paradoxal – considerați studenți străini de către statul român, nu se bucură de niciun privilegiu birocratic legat de angajare. Și-atunci toate se sparg în capul angajatorului, care fie îi angajează „la negru” cu salariu de mizerie, fie durează foarte mult cu actele trimise și aprobate la București. …. E nevoie de o piață regională a muncii – de ce nu, în comun cu Basarabia? -, de o integrare a Poștei, a CFR – ecartamentele -, a curentului electric… Trebuie făcut ceva! Noi dăm doar burse. Tot e bine, ce să zic?

La noi trebuie recuperată ideea de misiune către spațiul românesc. Nu este clar ce ne dorim acum, îi pregătim pentru economia de piață, pentru integrare, numai pentru România nu avem aplecare.

Avem cu cine pleca la „luptă”?

Da, atâta timp, iată, cât purtăm această discuție și dacă va exista voința politică să fie lăsați „meseriașii” în pace să-și facă treaba și se va renunța la lingușitori, atunci vom avea un început!

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press