ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Putin"

Putin

,

Armata de blogheri pro-Kremlin cunoscută și sub numele de „trolii lui Putin” a schimbat radical și dezbaterile din mediul virtual, comentariile acestora stârnind valuri de neîncredere în rândul publicului cititor se arată într-o analiză  business24.ro, citată de romaniabreakingnews.ro

Pentru corespondenții de presă occidentali aflați la Moscova, existența „fermelor de troli” coordonate de Kremlin nu a reprezentat o surpriză prea mare. Într-o dezbatere online a ziarului The Guardian, aceștia prezintă modul în care propaganda și contra-propaganda din Rusia s-au transformat în fenomene virale.

Pro-Rusia, Pro-Ucraina

„Sub fiecare articol scris pe tema implicării Rusiei în criza din Ucraina sau a realității politice de aici observăm de fiecare dată zeci sau sute de comentarii scrise într-o engleză semi coerentă de către utilizatori care se semnau cu prenume englezești”, rememorează Shaun Walker, corespondent The Guardian la Moscova.

Nu înseamnă că toate aceste comentarii vin de la oameni plătiți de Kremlin. În ultimul an, criza din Ucraina și situația din Rusia au devenit subiecte care au polarizat publicul cititor în același mod în care au făcut-o subiecte de genul Israel/Palestina.

Același articol se întâmplă să fie denunțat drept o calomnie rusofobă dezgustătoare comandată de către CIA și o mizerie pro-Putin plătită de Kremlin.

„Cele două tabere de comentatori online nu obosesc în a se acuza de nazism unii pe ceilalți, deși, din acest punct de vedere, furia taberei pro-ruse este incomparabil mai bine reprezentată decât cea a pro-ucrainenilor”, relatează jurnalistul britanic.

De obicei, jurnalismul de valoare stârnește controverse prin expunerea unor probleme, abuzuri și drame, dar lipsa unei prese libere în Rusia face ca orice subiect prezentat de jurnaliștii occidentali să fie tratat ca parte a unei conspirații geopolitice planetare.

Partea cea mai rea a „trolilor” este că aceștia nu au nici cea mai mică reacție la critici constructive. Ceea ce face că mesajele lor să fie compuse în mare parte din insulte și injurii, și acelea prost exprimate.

Ignorarea mesajelor și comentariilor a devenit un obicei pentru orice jurnalist occidental prezent în Rusia. „Este păcat! De obicei, articolele noastre lăsa loc unor reacții constructive din partea cititorilor. Acum, îi ignorăm pur și simplu”, mărturisește Walker.

Frontul neîncrederii

O misiune și mai dificilă par să o aibă moderatorii forumurilor de discuții de pe site-ul publicației britanice.

„Propaganda rusească promovată în secțiunea de comentarii a site-ului este o constantă provocare pentru noi.

Spre deosebire de alte acțiuni de acest tip, cea dusă la îndeplinire de „trolii din Rusia” este destul de sofisticată și greu de depistat. Își maschează IP-ul, folosesc adrese false și se ascund în spatele unor conturi de utilizatori ireproșabil create”, explică Marc Burrows, unul dintre moderatorii de la The Guardian.

Și mai dificil se arată faptul că media de stat din Rusia propaga exact aceleași mesaje, astfel că devine greu să depistezi „postacii de serviciu ai Kremlinului” de simplii cetățeni îndoctrinați.

Sentimentul de neîncredere face ambele tabere să joace după reguli preluate parcă din perioada Războiului Rece.

„Cele mai toxice conversații se desfășoară parcă după scenariul filmelor din anii’ 70, unde toată lumea era agent dublu. Nu știi pe cine să mai crezi și ce este real, așa că din acest punct de vedere aproape că și-au atins scopul”, mai spune Burrows.

Luke și războiul clonelor

După 4 ani de activitate în postura de corespondent The Guardian la Moscova, Luke Harding s-a trezit pus pe listă neagră a Kremlinului și expulzat din țară, cu interdicția de a mai călca vreodată pe teritoriul Rusiei.

Abordase o serie de teme supărătoare pentru puterea de la Moscova, printre care adevărată avere a lui Putin, corupția de la nivel guvernamental sau cazul spionului FSB Alexander Litvinenko, asasinat la Londra.

În 2011, același an în care a fost expulzat din Rusia, Harding s-a trezit cu contul de Twitter clonat. Clona să poștă cu o viteză amețitoare toate informațiile oficiale difuzate de Kremlin.

„Am sunat la Twitter, în San Francisco, le-am explicat situația și contul fals a fost dezactivat. După care, ca o armată de zombi, alte 21 de conturi care îmi copiau identitatea au fost create pentru a răspândi informațiile pro-Kremlin”, povestește Luke Harding.

Nu a mai intrat în Rusia de atunci, dar anul trecut a raportat evenimentele sângeroase derulate în estul Ucrainei.

Mai multe articole ale sale au recepționat din senin peste 2.000 de comentarii, o cifră cu care orice jurnalist s-ar mândri în condiții normale.

„Din acestea, 1.200 cred că erau cu mesaje pro-Putin, iar alte 400 cu injurii personale. Eram fie spion CIA, agent MI6 sau un rusofob patologic, câteodată toate trei la un loc.

Respect dreptul oricui la un punct de vedere diferit, cred în dezbaterile raționale duse pe baza unor argumente solide. Partea proastă cu trolii este că nu are rost să te angajezi într-o discuție în contradictoriu cu ei”, spune Harding.

Internetul Roșu

Reportajele privind existența fabricilor de troli pro-Putin nu țin pasul cu frecvența cu care postacii Kremlinului reușesc să infecteze Internetul, deși în ultimele luni astfel de mărturisiri au apărut tot mai des în presa occidentală.

Doi jurnaliști ruși, Irina Borogan și Andrei Soldatov, au avut răbdarea să analizeze comportamentul guvernului de la Moscova în spațiul online încă din zilele de început ale erei digitale.

Într-un volum de analiză intitulat „Red Web”, cei doi analizează influența pe care spionul fugar Edward Snowden a avut-o asupra metodelor folosite de Moscova în încălcarea libertăților din mediul online, dar și instrumentele și tehnicile de spionaj pe care guvernul rus le folosește frecvent.

Editat și publicat de Gabriel Negru – romaniabreakingnews.ro / Autor, sursă:  Marius Jianu –  business24.ro

,

Igor Girkin (Strelkov), comandantul teroristilor care au capturat orasul Slaviansk din Donbas și fost „ministru al apararii” in autoproclamata republica populara Donetk, este convins ca impreuna cu președintele rus Vladimir Putin va ajunge sa fie judecat de Tribunalul Militar Internațional de la Haga.

Declaratia a fost facuta in cadrul unui interviu acordat pe 13 decembrie televiziunii ruse „Rain” (Dojdy), citat de paginaderusia.ro.

Potrivit lui Strelkov, în perioada armistițiului Ucraina în …„ritm frenetic își restabilește armata„, pentru ca niciun „turist” (militar rus -n.r.) sa nu poata schimba echilibrul de forte de pe câmpul de luptă„.

In această iarnă sancțiunile occidentale ar trebui să submineze serios dorința poporului rus sa apere „lumea rusă„, dar mai ales – loialitatea funcționarilor noștri (deja extrem de îndoielnică). Iar NATO, între timp, ar trebui să finalizeze pregatirea opiniei publice care sa-și dea acordul pentru un ajutor militar direct, inclusiv intervenția armată în conflict, pentru apararea „suveranitatii Ucrainei„, – spune Strelkov.

Potrivit acestuia, pâna in primăvară, populația din „complet distrusulDonbas va ajunge sa-l urască pe Putin; numărul de refugiați va creste cu câteva sute de mii, iar armata Ucrainei, care va fi intărita cu trupe NATO, va ataca fortele separatiste. „Fără o intervenție la scara larga a armatei ruse, atacul Ucrainei va duce la o înfrângere rapidă a fortelor inferioare și demoralizate ale separatistilor„.

Strelkov avertizeaza despre posibilitatea unui „Maidan la Moscova”, care ar putea începe pe fondul „colapsului economic” și al „trădarii directe a populației ruse din Donbas„.

Dacă Putin va continua în același spirit, atunci cred că vom ajunge să fim vecini … de celulă la Haga. Dar asta numai in cazul in care vom ajunge în viață acolo” – spune ex-ministrul separatist.

După înfrângerea sa de la Slaviansk și contraofensiva fortelor ucrainene, acum fostul „prim-ministru” al DNR (Republica Populara Donetk) Alexandr Boroday l-a demis pe Strelkov de la conducerea operatiunilor militare.

Potrivit lui Strelkov, acțiunile lui Boroday au fost conduse de consilierul prezidențial Vladislav Surkov. Teroristul sustine ca acest Surkov considera „Novorossia” drept un proiect de succes pentru sifonarea fondurilor de la bugetul de stat rusesc.

„Mai exact el s-a distins extraordinar în această privință în Osetia de Sud, dar și în alte regiuni, unde a coodonat în acelasi mod „ajutorul rusesc„, – a declarat fostul rebel.

Sursa: deschide.md prin R.B.N. Press

,

Jurnalul.ro relateaza in editia sa de vineri 21 noiembrie: fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov consideră că actualul șef al statului rus, Vladimir Putin, îi repetă greșelile, începând să se creadă Dumnezeu.
 „Mi se pare că începe să sufere de aceeași maladie ca mine: încredere în sine excesivă. Și tot ce se spune, nu contează. El este deja Dumnezeu sau cel puțin adjunctul lui Dumnezeu, pe ce probleme – nu știu”, a spus Gorbaciov (83 de ani), în timpul prezentării noului său volum „După Kremlin”.

Mi se părea că l-am prins pe Dumnezeu de picior. Să nu fiți trufași niciodată, vanitatea mi-a jucat o festă‘, a exclamat fostul lider sovietic.

Gorbaciov este de părere că un stat puternic nu se construiește prin forță.

„Un stat puternic este un stat democratic. Un stat puternic nu poate dispersa în forță manifestații ale opoziției, iar dacă procedează astfel, acesta este un semn de slăbiciune”, a spus Gorbaciov, potrivit agenției de presă Unian, citată de Agerpres.

În cazul în care dificultățile te depășesc, nu trebuie să-ți fie teamă să te retragi, a subliniat ex-liderul sovietic. În același timp, Putin a făcut multe pentru a salva Federația Rusă de la dezintegrare după președintele Boris Elțin; deși a folosit metode autoritare, a făcut aceasta în interesul majorității, a mai spus Gorbaciov.

Intregul articol pe: jurnalul.ro

,

„Lituania ne arată că hotărârea, consecvența și lipsa “compromisurilor compromițătoare” se răsplătește”

În caz că nu ați aflat, Lituania tocmai i-a zis “Pa” lui Gazprom și i-a tras o palmă zdravănă lui Putin. Zilele trecute a devenit funcțional terminalul de gaz lichefiat de la Klaipeda, prin care Lituania poate să importe acum practic tot gazul de care are nevoie, din surse alternative la gazul rusesc: din Norvegia (cam un sfert) și de oriunde din lumea asta (restul). Mai mult, peste vreun an, după ce se mai fac niște investiții în rețeaua de transport de gaze și interconexiunea cu Letonia, gazul din terminalul lituanian poate acoperi cam 75% din necesarul tuturor celor trei țări baltice.

De ce e important?

Lituania era una din țările cele mai dependente de un eventual șantaj energetic rusesc (arma cu care Putin divizează cu succes Europa). Fără capacitate de înmagazinare pentru gaze, cu importuri 100% din contracte cu Gazprom, pe termen lung în termeni restrictivi, la prețuri dictate de ruși, cu vreo 15% mai mari decât prețurile la care cumpăra Germania tot de la Gazprom prin North Stream. Fiind teribil de antipatică rușilor, Lituania avea chiar cele mai mari prețuri pentru gaz din toată Europa. Mai mult, chiar rețeaua de transport și distribuție (adică țevile de gaz de pe teritoriul Lituaniei) erau controlate tot de Gazprom. În 2009, Lituania și-a închis și centrala nucleară (Ignalina) de tip sovietic – Cernobâl, ca urmare a presiunilor UE, ajungând și mai dependentă de importurile de energie din Rusia.

Gazprom a făcut toate presiunile posibile pentru a bloca proiectul LNG și ieșirea Lituaniei de sub controlul energetic rusesc – de la opoziția de a ceda rețele altor companii și lobby-ul făcut pentru întârzierea proiectului LNG și până la amenințări “fizice”. De pildă, zilele trecute un submarin rusesc a fost observat în porțiunea suedeză a Mării Baltice, incident suspectat că ar avea de a face cu o eventuală tentativă de sabotaj a terminalului LNG. Dar Lituania nu s-a lăsat intimidată.

Proiectul LNG s-a decis, contractat și construit în 3 ani. Anul acesta, de pildă, se lucra la construcția terminalului LNG 24 de ore pe zi. Tot în 2014, la capătul unei lupte legale de mai mulți ani, Lituania a reușit, prin amenzi record date de Consiliul Concurenței, să forțeze Gazprom să renunțe la controlul asupra rețelelor de gaz din țară (pentru cunoscători: în UE, cine controlează producția sau furnizarea de gaz nu poate controla și transportul sau distribuția, pentru a nu bloca intrarea competiției pe piață, și trebuie să vândă/transfere rețelele altora, așa-numitul “unbundling” din Pachetul Trei). Gazprom a trebuit în cele din urmă să cedeze rețelele.

Lituania s-a mai bătut și cu Comisia Europeană să se construiască terminalul LNG la ei, cu argumente imbatabile: Klaipeda e singurul port baltic care nu îngheață în tot timpul anului, și Lituania are presiune mai mare în rețea decât Letonia și Estonia, adică poate exporta mult mai ușor decât invers. Lituania a împins la UE urgentarea unor proiecte de interconectare – finanțate parțial de UE – care au loc chiar acum (Lituania-Polonia, Lituania-Letonia). În tot acest timp, nu a cedat nicio clipă amenințărilor, șantajului Gazprom cu prețuri mari, lobby-ului intern pro-rus sau propunerilor dinspre stânga de a “nu supăra Rusia, totuși.

Să nu uităm că discutăm despre un stat minuscul (un pic peste 3 milioane de locuitori), cu enclava rusească Kaliningrad în coastă și Armata Roșie la graniță. Și totuși, Lituania a ținut și ține o direcție clară, pro-occidentală, consecventă, influențând și deciziile UE în același timp.

A fost meritul unor politicieni responsabili și al unui popor care știe ce să aleagă: au votat a doua oară cu “doamna de fier” Grybauskaite și contra politicienilor de cealaltă parte care propuneau “orice fel de pace, numai nu război cu Rusia”. Grybauskaite a solicitat ferm sprijin NATO; a susținut din toate puterile negocierile Ucrainei cu UE anul trecut (la summit-ul din noiembrie 2013, când Lituania avea și președinția rotativă a Consiliului); și a fost o vocală susținătoare a sancțiunilor europene la adresa Rusiei.

Lituania ne arată că hotărârea, consecvența și lipsa “compromisurilor compromițătoare” se răsplătește: Gazprom, de pildă, a fost forțat încă de anul acesta să reducă prețurile Lituaniei cu 20%. În 2015 expiră contractul pe termen lung cu Gazprom și Lituania poate negocia cu oricine, chiar și cu Gazprom, însă în termeni de piață, nu în genunchi: chiar dacă nici gazul lichefiat nu e ieftin, Gazprom nu mai poate ține prețurile la nivelul din anii trecuți și nici nu mai poate șantaja că va opri de tot gazul din conductă, Lituania are alternative și își va putea ajuta și vecinii în maxim un an. Face aceleași lucruri și în energie electrică: complet dependentă de rețeaua rusească și importând energie din Rusia, Lituania va investi într-o nouă centrală nucleară și în interconectări cu țările din UE din apropiere.

Astăzi, Lituania a reușit să-și câștige cu adevărat independența de ruși după 25 de ani și reușește să împingă și în UE în aceeași direcție.

Cine a făcut posibile aceste lucruri?

O “doamnă de fier”, Dalia Grybauskaite, care nu se teme să spună public că Putin e o amenințare pentru pacea în Europa și că Europa trebuie să fie unită, iar NATO să apere statele baltice și Ucraina.

Dalia Grybauskaite

Câteva detalii care o pot face și mai interesantă pentru noi, în contextul alegerilor  prezidențiale:

– a candidat independent la președinția Lituaniei

– e primul președinte femeie din istoria țării

– avea deja un job asigurat la Bruxelles (comisar european), alegând să candideze pentru că și-a dat seama de mizele enorme din propria țară

– a refuzat să numească un Cabinet până când secretarii de stat suspectați de corupție nu au fost scoși din componența guvernului, deși depășea puțin atribuțiile președintelui; a reușit să se impună bazându-se pe “legitimitatea directă mai recentă” (fusese aleasă mai recent decât Parlamentul)

– a ținut constant direcția pro-occidentală și a sprijinit puternic proiectele energetice de creștere a securității și independenței – atât prin susținere directă, cât mai ales prin leadership, convingându-i pe cei din jurul ei s-o urmeze

– a susținut în permanență în politica externă că UE trebuie să sancționeze Rusia și NATO să apere granițele de est

– a promovat direcția europeană a Ucrainei

– nu în ultimul rând, e un președinte care și-a dat seama că, atunci când ai un război la graniță și corupție acasă, distincția stânga-dreapta devine destul de irelevantă și singurul lucru care contează e să faci ce e mai bine pentru poporul tău, misiune mai potrivită pentru un președinte al tuturor cetățenilor. Ca idee, Grybauskaite a venit, inițial, dinspre centru-stânga; dar a promovat mai curând ideile susținute de partidele lituaniene de centru-dreapta: piață competitivă europeană, independență de ruși, coloană vertebrală, pentru că acesta era interesul public în contextul dat.

Autor, sursa:  Otilia Nutu, contributors.ro / Nastul.tv  prin R.B.N. Press

,

Președintele rus Vladimir Putin și omologul său moldovean Nicolae Timofti au avut vineri un schimb dur de replici, cu ocazia summitului Comunității Statelor Independente (CSI) de la Minsk, notează cotidianul rus Moskovski Komsomoleț, speculând că cei doi lideri au fost aproape de a se lua la bătaie.

Timofti și-a exprimat regretul în legătură cu atitudinea Rusiei față de semnarea Acordului de Asociere între Republica Moldova și UE și i-a reproșat lui Putin introducerea embargourilor pentru produse moldovenești.

„Ne pare rău că, în urma negocierilor și consultărilor pe care le-am avut, colegii noștri din Rusia au introdus embargoul. Nu au fost aduse argumente plauzibile privind introducerea embargoului”, a subliniat Timofti.

La rândul său, Putin și-a exprimat regretul că Republica Moldova refuză să se consulte cu Rusia privind asocierea sa cu Uniunea Europeană.

„Rusia a inițiat consultări intense cu Uniunea Europeană și Ucraina. Și iată rezultatul, am convenit că intrarea în vigoare a Acordului de liber-schimb UE-Ucraina va fi amânată. Dar unde a fost Republica Moldova? De ce cu R. Moldova nu am putut construi asemenea relații? Ne-am adresat (Chișinăului) în repetate rânduri cu o propunere similară, dar, din păcate, nu am primit un răspuns clar din partea colegilor noștri moldoveni”, a denunțat liderul rus.

„Nu ne-am opus niciodată unor relații mai apropiate cu UE, noi înșine dorim această apropiere”, a subliniat Putin, apreciind că „dificultățile apar nu din cauza unor măsuri restrictive, ci a refuzului partenerilor noștri de a să discuta în mod deschis despre toate riscurile pentru economia rusă”.

Schimbul de replici între Putin și Timofti a continuat chiar și în timpul discursului lui Emomali Rahmon, președintele Tajikistanului. Jurnaliștii prezenți la reuniune nu au reușit să audă discuția dintre cei doi lideri, însă au apreciat că Putin și Timofti au fost aproape de a se lua la bătaie, scrie Moskovski Komsomoleț (MK) în ediția de vineri.

Potrivit cotidianului, discuția tensionată dintre liderul rus și cel moldovean a provocat îngrijorarea președintelui Kârgâzstanului, Almazbek Atambaev. El a scris cu creionul un mesaj adresat liderului belarus Aleksandr Lukașenko, însă Timofti și Putin s-au calmat destul repede și nu a fost nevoie de intervenția președintelui belarus.

Rusia a impus la 18 iulie un embargou asupra importurilor de fructe și legume moldovenești, iar din 1 septembrie a introdus și taxe vamale pentru importurile unor produse provenind din Republica Moldova. Măsura a fost decisă după ce Chișinăul a semnat la 27 iunie Acordul de Liber Schimb cu UE.

Discursul președintelui Nicolae Timofti, care s-a arătat indignat de faptul că piața Rusiei s-a închis după ce Moldova a semnat Acordului de Asociere cu UE, se pare că l-a enervat la culme pe liderul de la Kremlin, Vladimir Putin.

După ce președintele Federației Ruse a anunțat că nu este împotriva apropierii de UE și a criticat dur faptul că autoritățile de la Chișinău nu au examinat atent și profesionist impactul legat de consecințele pe care le va avea Acordul de Asociere asupra celorlalți parteneri ai Republicii Moldova, Vladimir Putin a continuat discuția cu Timofti și în afara discursului oficial.

Se pare că schimbul de replici între Putin și Timofti a fost destul de aprins. Cel puțin asta se vede din imaginile oficiale. Potrivit MK.ru, jurnaliștii prezenți la eveniment nu au putut să audă discuția dintre cei doi lideri, dar au avut impresia că ambii președinți erau cât pe ce să se ia la bătaie.

Potriviti presei, tensiunea dintre cei doi lideri care stăteau alături la aceeași masă l-a marcat pe președintele Kârgâzstanului, Almazbek Atambayev. Acesta a luat un creion de pe masă și a scris un mesaj pentru președintele Republicii Belarus, Aleksandr Lukașenko. Însă, în final, nu a fost necesară intervenția liderului de la Minsk.

Surse:Publika.md,  Mediafax.ro

,

Prin tirurile de artilerie ale armatei ruse asupra forțelor ucrainene, președintele rus Vladimir Putin „ar putea aprinde de fapt un foc pe care să nu-l poată opri, a atras atenția joi generalul Martin Dempsey, șeful Statului Major interarme al SUA.

În loc să aplaneze violențele, Putin „a luat de fapt decizia de a escalada situația” , a spus comandantul forțelor armate americane, potrivit Reuters.

El a făcut aceste afirmații într-un discurs susținut la Institutul Aspen, ce survine în contextul în care SUA au acuzat Rusia de tiruri de artilerie de pe teritoriul său asupra unor poziții ale armatei ucrainene în conflictul cu separatiștii proruși din estul Ucrainei.

Departamentul de Stat al SUA a precizat de asemenea că există dovezi că Rusia intenționează să trimită forțelor separatiste mai multe lansatoare de rachete.

În discursul său de joi, generalul Martin Dempsey a spus că decizia lui Putin de a lansa tiruri de artilerie peste frontiera cu Ucraina a schimbat întreaga situație și relația Rusiei cu SUA și Europa.

Dempsey a atras atenția că amplificarea violențelor de către Rusia a declanșat „un val tot mai mare de naționalism” care s-ar putea răspândi.

„Îngrijorarea mea reală este că acest foc aprins într-o parte izolată din estul Europei s-ar putea să nu rămână în estul Europei. Și cred că acesta este un risc real”, a afirmat șeful Statului Major interarme al SUA.

El a mai spus că armata rusă este probabil un participant ezitant în conflictul din Ucraina și că, deși nu a mai vorbit cu omologul său rus în ultimele două luni, menține deschisă linia de comunicare.

„Cred că armata rusă și liderii ei pe care îi știu sunt probabil întrucâtva participanți ezitanți în această formă de război”, a spus Dempsey, precizând că Rusia folosește atât forțe convenționale de-a lungul frontierei, cât și agenți în interiorul Ucrainei.

Tensiunile au fost amplificate și de doborârea avionului Malaysia Airlines în estul Ucrainei săptămâna trecută. SUA au spus că există dovezi că avionul cu 298 de persoane la bord a fost lovit de a o rachetă-sol aer produsă în Rusia și lansată de separatiștii care se luptă cu guvernul ucrainean.

Ca măsură de precauție, Dempsey a dezvăluit că Pentagonul analizează deja posibile răspunsuri militare ale SUA și NATO la acțiunile agresive ale Rusiei împotriva Ucrainei, răspunsuri care implică baze, linii de comunicare sau căi maritime ale armatei americane.

Potrivit lui Dempsey, strategii militari americani analizează opțiuni “pe care nu a trebuit să le mai analizăm de 20 de ani”, de la sfârșitul Războiului Rece. El a sugerat că SUA și aliații lor americani vor discuta despre un potențial răspuns la summitul NATO din septembrie.

Dempsey l-a acuzat pe însuși Putin de escaladarea violențelor în Ucraina. „Este foarte clar o încercare a lui Putin de a oferi o compensație pentru nemulțumirile legate de căderea Uniunii Sovietice”, a declarat el.

Sursa:nbcnews, Lockerdome.com,independent

,

Declarație! Putin dă 100 MILIOANE DE EURO pentru a impiedica apropierea Republicii Moldova în Uniunea Europeană !

Peste o sută de milioane de euro ar fi fost oferiți de regimul de la Kremlin pentru deturnarea apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Așa susține cunoscutul scriitor Nicolae Dabija întrun editorial publicat în săptămânalul “Literatura și Arta”.

“Banii pentru „revolta poporului” din Republica Moldova contra intrării noastre în Uniunea Europeană și pentru aderarea noastră la Uniunea Gulagurilor, inițiată de Putin, Nazarbaev și Lukașenko, peste o sută de milioane de euro, sunt direcționați de către Federația Rusă prin conturile unui miliardar rus, Aleksandr Beleaev, către beneficiarii Renato Usatâi, Mark Tkaciuk, Igor Dodon ș.a., care trebuie să recurgă la tot ce le trece prin minte, inclusiv la „revolte armate”, doar ca să împiedice intrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană”, scrie Nicolae Dabija în editorialul citat.

„Putin își dă seama că fără Ucraina și Republica Moldova Federația Rusă devine un stat asiatic, iar așa-zisa Uniune Euroasiatică e una mai degrabă musulmană, așezată doar cu o margine a ei pe continentul european”, precizează autorul.

,

SUA și UE și-au înăsprit joi sancțiunile și avertizează deschis cu adoptarea unora economice. În plus vor avea loc manevre militare în estul Europei. Dar e de ajuns? Nu-i prea puțin?Nu-i prea târziu?

A „reinventat” Putin Occidentul?

Sigur e că ajută la „repararea lui”, după cum s-a exprimat recent Klaus-Dieter Frankenberger, editorialistul ziarului conservator german, Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Care evocă absurdul clivaj apărut în raporturile transatlantice și indignarea neostoită stârnită în Germania nu de mult de afacerea, divulgată de către Edward Snowden, a supravegherilor clandestine ale comunicațiilor telefonice, electronice și internautice efectuate de serviciul secret american, NSA. „Nori negri” s-au bulucit atunci pe cerul raporturilor germano-americane, subliniază Frankenberger, care amintește de „indiferența, lipsa de interes și de fermitate” pe care și le-au reproșat mutual, în trecut, partenerii transatlantici.

A modificat situația radical criza iscată de agresiunea antiucranieană și anexarea Crimeii? Unii cred că da. Vestul s-ar afla în fața unei „provocări geopolitice” de o dimensiune nemaipomenită „de la sfârșitul Războiului Rece încoace”, notează ziaristul german..

În fapt, vestul, și aici greșește analistul din Frankfurt, se găsește în fața unei provocări mai serioase decât cea reprezentată de agonica Uniune Sovietică, în ultima ei fază crepusculară. E vorba de un pariu care amintește fatal de cel, pierdut inițial de occident, din anii 30 ai veacului trecut, când Hitler a reușit să cucerească fulgerător întreaga Europă, înainte ca aliații să-i zăgăzuiască, într-un târziu, expansiunea și în final să-l învingă.

Primele reacții ale liderilor principalelor puteri apusene par, totuși, încurajatoare. Președintele SUA, Obama, a avut grijă să se consulte în repetate rânduri cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei. Ambii par să fi înțeles pe deplin necesitatea ineluctabilă a unității occidentale. Ambii par conștienți de absurditatea oricărei tentative de rezolvare a crizei în absența americanilor sau a germanilor.

Uniți, partenerii transatlantici ar putea într-adevăr ajuta mult la îngrădirea pericolului reprezentat de regimul Putin. Republica Federală ar rezista cu siguranță unui război comercial cu Rusia, dar, date fiind dependențele ei comerciale, fie și non-decisive, de Moscova, germanii ar avea mai mult de suferit decât americanii de pe urma unor sancțiuni severe impuse Rusiei lui Putin.

Concomitent, o parte din țările esteuropene, precum Ungaria sau Bulgaria, ar fi în mare pericol din pricina servituților lor energetice, depășind mult obligațiile contractuale ale germanilor față de ruși.

Și totuși. E greu de crezut că expansionismul etnocentrist practicat de Kremlin în baza „doctrinei Putin”, a jafului de teritorii pe cale de a se orienta spre vest și spre democrație, după prezumtive „chemări în ajutor” ale minoritarilor ruși va putea fi frânat pe termen lung.

Apoi, Putin nu se va opri de la sine, decât poate vremelnic, dacă vestul nu adoptă un mănunchi de măsuri ferme. Vor trebui și au și început să fie incluse între ele și cele defensiv-militare, în măsură să liniștească teritoriile de la marginile fostei Uniuni Sovietice speriate, cum sunt cele baltice, în ciuda apartenenței lor la NATO, de brutalitatea agresiunii lui Putin. Și cu atât mai puțin poate lipsi din aceste demersuri un set de sancțiuni economice severe, singura alternativă credibilă la cartea militară.

Dar ar susține societățile occidentale astfel de sancțiuni? Pe moment, naționalismul de epocă de piatră afișat de liderul de la Kremlin nu seduce pe mai nimeni, în vest. Triumfalismul lui găunos îi dezechilibrează totuși pe destul de mulți în răsărit, unde atracția pentru exclusivism etnicist, pseudo-eroi, machism politic și aventurieri cu ștaif militarist n-a dispărut niciodată.

E-adevărat că decizia milioanelor de cetățeni care au susținut revoluția Euro-Maidanului e elocventă. E un semn de sex-appeal. E un certificat clar de bună purtare acordat de Răsărit Occidentului, al cărui model e și pentru credincioșii ortodocși din Ucraina net mai atrăgător decât neo-imperialismul actual amintind de cel, de tristă amintire, al țarilor și al sovietelor.

În plus, în Ucraina sunt puțini cei care au uitat complet de milioanele de compatrioți morți de foame în anii 30 ai veacului trecut din pricina ordinelor scelerate ale unui Stalin.

Dar la nivelul elitelor occidentale continuă, parțial, precara adecvare care, prin menajare excesivă a prezumtivelor obsesii securitare ale Moscovei, i-a dat lui Putin șansa de a se înfrupta din teritoriul ucrainean, așa cum Moscova smulsese anterior părți din Georgia ori Republica Moldova.

Primirea rapidă a acestor țări sub umbrela alianței nordatlantice, blocată de germani în 2008, ar fi împiedicat, foarte probabil, raptul. Pe moment nu s-au evaporat ezitările, în vest. Nu e sigur că liderii de la Washington și Berlin au tras concluziile necesare din erorile lor din trecut și vor proceda, între altele, la veritabila izolare economică a Rusiei și la integrarea rapidă a Ucrainei și Republicii Moldova.

Criza, e-adevărat, îi reunește. Dar nici unul din ei nu-și etalează întreaga mână, nici unul nu pare să aibă curajul să le explice compatrioților săi întregul adevăr. Nici unul nu zugrăvește franc, fără cosmetizări și ocolișuri, pericolul imens care a reapărut la răsărit prin agresiune și aruncarea în aer a ordinii europene postbelice, prin decredibilizarea totală a Moscovei, ca partener, prin declanșarea unui proces de militarizare, a cărui dinamică proprie riscă să scape de sub control.

Pacifismul continuă să fie extrem de răspândit în Germania, iar America nu și-a revenit încă din surmenajul iscat de războaiele post nine/eleven. Refulările sunt la îndemână. Nu-i sigur deci că faptele de arme ale liderului de la Kremlin îi vor trezi definitiv la realitate pe occidentali, iar vestul se va „repara satisfăcător”, înainte ca agresiunea lui Putin să se prefacă în „apocalipsa lui Putin”.

Petre M. Iancu / dw.de

,

obamaPreședintele SUA, Barack Obama, a făcut apel la Rusia să înceteze „intimidarea” Ucrainei și să reducă numărul de soldați masați la granița ucraineană. Obama a mai solicitat ca Rusia să facă eforturi pentru detensionarea situației de la graniță și să intre în dialog cu autoritățile de la Kiev.

Potrivit informațiilor serviciilor secrete din SUA, Rusia ar fi masat câteva mii de militari la granița cu Ucraina.

„Acest lucru poate fi o încercare de intimidare a Ucrainei sau poate însemna că Rusia are alte planuri”, a spus Obama într-un interviu pentru CBS News.

Referindu-se la omologul său rus, Vladimir Putin , Obama susține că:

„Acesta a demonstrat că este afectat de dispariția Uniunii Sovietice. Însă acest lucru nu este o scuză pentru reîntoarcerea la practicile din timpul Războiului Rece”.

„Cred că este o dovadă de naționalism și el trăiește cu impresia că Occidentul a profitat de Rusia în trecut. Ceea ce i-am spus în mod repetat este că citește greșit intențiile Occidentului. Și cu siguranță că interpretează greșit politica externă a SUA. Interesul nostru nu este să izolăm Rusia și nu avem niciun alt interes în Ucraina decât ca cetățenii ucraineni să poată decide singuri ce să facă cu viața lor”, a mai spus Obama.

Sursa:Jurnalul.ro

,

Dacă Putin ar citi scrisoarea mea, iată ce i-aș spune…

vladimir-putin-preocupatȘtiu, această scrisoare ne va ajunge niciodată pe masa de lucru a preaputernicului V. Putin, așa cum nu ajung și alte sute, poate chiar zeci de mii de scrisori, de acest gen. Mai știu, de asemenea, că aceste rânduri n-au cum să-l sperie pe preaîncăpățânatul monarh moscovit. Dacă aș ști că ar citi scrisoarea mea, iată ce i-aș spune …

Stimate domnule V. Putin,

Potrivit televiziunilor din Rusia „fasciștii ucraineni omoară populația rusofonă”… Ca urmare, dumitale ai motivat acțiunile militare Ucraina. Noi am mai auzit asemenea „argumente”, tot la televiziunile rusești, când moldovenii , numiți „fasciști români”, erau prezentați drept agresori și asasini ai populației rusofone din Tiraspol și Bender. Atunci, în 1991-1992, R. Moldova, care abia se înfiripa ca stat, a pierdut războiul cu Moscova. Dar a fost un război, un război pe care Rusia l-a purtat împotriva tânărului stat tot sub pretextul apărării populației rusofone” de „fiara românizatoare”… Să știți însă că nici în 1991-1992 n-am văzut fasciști în RM, nici acum… Bande de tineri fascizați pot fi văzute doar în Moscova. De ce nu aperi, domnule Putin, populația propriei țări de fasciști?

Haideți despre acei rusofoni să vorbim întru apărarea cărora mențineți trupe militare pe teritoriul unui stat independent și suveran, declarat neutru, și în numele cărora ne suciți mâinile de două decenii și ceva, ca nu cumva, ferească Cel de Sus, moldovenii s-o ia spre Europa. Îmi dau seama, domnule președinte, că ești la curent cu adevărata istorie a acestei Europe din ultimele două secole. Când a putut, cum s-a ivit cea mai mică ocazie, Rusia dumitale s-a comportat ca un adevărat bandit față de români. A ocupat jumătate din țara Moldovei în 1812, supunând populația blândă și credulă din acest spațiu la un proces barbar de deznaționalizare. Ei bine, aceea a fost Rusia veche, Rusia țaristă…Dar nici Rusia nouă nu a fost mai umană cu noi: nu s-a împăcat niciodată cu actul reintegrării neamului românesc și, când s-a ivit momentul potrivit, pe 28 iunie 1940, a intrat cu tancurile în Basarabia. A intrat fără referendum și fără să-i întrebe pe părinții mei dacă vor să trăiască în URSS.

Apoi a fost un cumplit război, un subiect pentru noi, basarabenii, extrem de sensibil: cu ce am ieșit noi din acel război, care a fost victorios pentru Rusia? Da, Europa a scăpat de Hitler și de fascism, dar noi, basarabenii, ne-am „pricopsit” cu Stalin și cu comunismul…

Astfel, după includerea ”republicii unionale” RSSM în componența „marii familii frățești a popoarelor sovietice”, Moscova a promovat deschis, în mod criminal, o politică de genocid în raport cu populația română din această provincie: au fost deportate și nimicite floarea, crema intelectuală a provinciei, ne-ați organizat o foamete cumplită, după care bieții țărani care au mai rămas în viață au fost băgați în colhozuri, ați schimbat structura demografică, aducând „specialiști” în toate domeniile, transformându-i pe băștinași în oameni de sortul doi, holopi nenorociți…Toate aceste acțiuni criminale erau dirijate de la Moscova, principalii executanți erau ruși (sau) vorbitori de limba rusă: acum vă mirați de ce cea mai luminată parte a moldovenilor vrea să scape de Rusie și să se apropie de Europa…

Cu toate acestea, moldovenii, când în 1990-91 au putut să-și declare independența, nu s-au dedat la acte de răzbunare împotriva rușilor sau a altor minorități. A fost o dovadă antologică de cultură politică și toleranță manifestată de noi. Și cum ni s-a plătit pentru asta? Ne-ați creat două autonomii – una la Tiraspol și una la Comrat, ca să ne țineți în șah în cazul când am fi dorit să ne uităm spre Europa… În răstimpul ce s-a scurs de atunci Rusia, declarându-se succesoarea de drept a URSS, a continuat să promoveze împotriva R. Moldova o politică obraznică și ostilă: presiuni politice, blocade economice, provocări la Nistru ș.a. Nu vă ajunge spațiu, v-ați lățit pe două continente, ce să facă rușii cu pământurile noi?!

Ce poziție a ocupat minoritatea rusă în acești ani – că despre asta voiam să vorbesc. Grație indicațiilor și sprijinului primit de la Moscova această minoritate pe care, chipurile, o apărați cu armata rusă din Transnistria, s-a comportat constant în cel mai dușmănos mod față de noi, băștinașii. Niciuna din aspirațiile noastre – fie lingvistice, fie etno-istorice nu numai că nu au fost sprijinite, ci obstrucționate cu cinism și violență. Rămânând o enclavă lingvistică, neintegrată în viața cultural-spirituală a RM, această minoritate ne învață cum se numește limba noastră, ce istorie trebuie să studiem și ce vector politic trebuie să urmeze țara noastră. De ce faceți aceste lucruri?

Cu sprijinul financiar al Rusiei la Chișinău activează deschis agenții de influență a Moscovei, „dislocați” prin fel de fel de fundații, partide, dar și în organele puterii de stat. Practic, minoritatea rusă s-a aflat și se află într-un război permanent cu populația autohtonă majoritară care are alte aspirații, decât cele asiatice. Această minoritate continuă să se simtă aici mai bine chiar ca la ea acasă: nu a învățat limba acestei țări, face business în limba rusă, are partide prin care se manifestă, partide care lucrează împotriva independenții țării mele…Ca și mai înainte, cu adevărat discriminați suntem tot noi, moldovenii, etnicii români strânși între malurile a două râuri blestemate. Acum, când cursul oficial proeuropean, proclamat și promovat de actuala guvernare, începe a da roade, minoritatea rusofonă a fost „pusă la treabă” și, prin gura partidelor și onegeurile finanțate de Moscova, țipă că i se încalcă drepturile… Nu m-aș mira de loc dacă ați da comanda ca trupele rusești de la Tiraspol să intre în Chișinău ca să apere această minoritate…„discriminată”!

În ce privește tema preferată a propagandei rusești – Unirea R. Moldova cu România. Toate lumea știe – inclusiv Rusia! – că în estul Europei există o singură națiune neolatină, românii, iar moldovenii sunt o parte a acestei națiuni. Dacă astăzi Moldova dintre Prut și Nistru nu este parte componentă a României, vina e a Rusiei. De aici încolo, dacă va dori sau nu R. Moldova să se reunească cu România, vor decide moldovenii. Cu ce drept se implică Rusia și minoritatea rusofonă de aici în această problemă? Dacă în continuare moldovenii vor decidă să se numească români de ce asta ar trebui să-i deranjeze pe ruși? Rusofonii care după 1991 au decis să-și lege destinul de această țară trebuie să respecte aspirațiile populației care a dat denumirea acestei țări. Rusia și-a rezolvat toate problemele, i-a rămas numai aceasta – cum vor să se numească moldovenii și cu cine vor să se unească sau nu?

O problemă aparte o constituie Mitropolia Moldovei, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe de la Moscova. Știm, Rusia reacționează nervos când i se spune că această Mitropolie este o structură de ocupație rusească. Patriarhul Kiril însă nu ratează nicio ocazie ca să  declare public că R. Moldova este o parte a „lumii ruse”. Știți foarte bine că R. Moldova este de fapt o parte a lumii latine și că partea cea mai cultă și mai instruită a societății moldovenești vrea să revină în această lume, nu în cea rusă. Cu toate acestea, Moscova folosește clericii acestei mitropolii pentru a face propagandă pro-rusă și antiromânească, antieuropeană, adâncind clivajul societății moldovenești. Și aici un rol important îl joacă minoritatea rusă, căreia, chipurile, i se lezează drepturile…

Rusia stă ca o pajură neagră deasupra noastră și eu mă tem că istoria se poate repeta. Istoria cea criminală a „eliberărilor frățești”, evident.

Toată lumea înțelege, domnule Putin, că minoritatea rusă din RM este ținută ostatecă și e folosită de Moscova în realizarea scopurilor ei imperiale. Îți este în cot dumneata de adevăratele probleme ale rușilor de aici. Nu te-ai gândit niciodată ce s-ar putea întâmpla dacă moldovenii, după atâta amar istoric adunat de la ruși, acum ar începe să se răzbune… Salvă Domnului, suntem un popor civilizat și cult și nu ne vom lăsa provocați…

Rusia niciodată nu și-a cerut iertare de la moldoveni pentru nenorocirile ce i le-a provocat timp de două secole. Știu, nici nu-și va cere. Rusia se crede prea mare și importantă ca să se coboare la nivelul câtorva milioane de români amărâți și mioritici, închiși între malurile Prutului și Nistrului. Mai știu, că Moscova nu crede lacrimilor…și vocea mea e o voce în pustiu. Un președinte cu adevărat patriot al Rusiei, domnule Putin, ar trebui să se preocupe de problemele Rusiei, nu ale noastre. Iată de ce, dacă aș ști că ați citi această scrisoare, v-aș ruga să ne lăsați ne pe noi în pace. Lasă-i și pe ucraineni în pace. Și pe belaruși. Și pe kazahi. Lasă în pace și minoritățile ruse care s-au pomenit în afara Rusiei după dispariția URSS.

Ocupă-te de țara ta, domnule Putin, pentru că o vei pierde. Noi, oricum, vom ajunge acolo unde dorim, mai devreme sau mai târziu.

Iar noi vrem cât mai devreme… Prea mult am suferit. Avem acest drept.

……………………………………………………………………………….

Chișinău, 11 martie , 2014

Constantin Tănase / Timul.md

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press