ZIARIȘTI ONLINE

Pierderea unui titan al Istoriei Romaniei. Larry Watts, Ilie Badescu, Ioan Scurtu si Cristian Troncota despre prezenta perena a Profesorului Gheorghe Buzatu

Am aflat de moartea profesorului Gheorghe Buzatu cu mare tristețe. Profesorul Buzatu aparține aceleiași generații de istorici ca profesorul Constantiniu – puternici în convingerile lor, calmi în apărarea pozițiilor lor, chiar și nepopulare, și mereu gata să facă față criticilor pe care gândirea independentă le atrage de multe ori. Pierderea unui alt titan dintre istoricii contemporani români într-o atât de scurtă perioadă este cu siguranță de jelit.

Prof. univ. dr. Ilie Bădescu: Schiță de portret în culorile duhului unui neam

Gheorghe Buzatu a fost unul dintre luptătorii exemplari pentru apărarea dreptului la gândire. Formula sa de personalitate face parte din marea familie de spirite libere ale istoriografiei românești postbelice, în particular, postdecembriste, care au refuzat să se supună ordinului de îngenunchiere a gândirii românești și de automutilare identitară, așa cum cereau insistent cei ce s-au insinuat în fruntea culturii române călărind pe creasta de val stârnită de revoltații care l-au dat jos pe Ceaușescu în decembrie albastru.

Ceaușescu trebuia să cadă, fără îndoială, dar nu ca să vină la pupitrele conștiinței românești profesorii de antieminescianism, de antiromânism etc. și nici pentru ca unii să poată visa liber la un plan de o așa de teribilă zdruncinare a poporului român încât să nu-și mai poată reveni, nu 20 de ani, cum a proorocit Brucan, ci 100 de ani, cum li se arată și cum năzuiesc următorii lui.

Într-un asemenea câmp de încrâncenări răzbate pe linia din față a frontului minunatul Gheorghe Buzatu. Grăbindu-se să dezgroape documente în arhivele de la Moscova, știind ce preț are clipa cea repede, istoricul și deopotrivă patriotul fără pereche ne-a oferit una dintre primele lucrări de gravă analiză asupra Cominternului prevenindu-ne asupra primejdiei reconquistei cominterniste, ceea ce s-a și întâmplat, din nefericire.

Gheorghe Buzatu este între istorici cel mai apropiat de formula istoriografică ilustrată de Nicolae Iorga, aceea a unui istoric de largă cuprindere a domeniilor, astfel că a scris despre marile personalități riscând să ia în piept curentul ca în cazul cărții despre Antonescu, a elaborat cele mai complete monografii asupra unei dintre chestiunile cheie ale istoriei, chestiunea petrolului, ilustrând astfel formula celebrelor monografii asupra chestiunilor cruciale pentru istoria unui spațiu, ale aceluiași Nicolae Iorga etc.

Gheorghe Buzatu n-a râvnit la castraveții Egiptului și n-a cedat nici unei ispite care l-ar fi desfigurat spre a înmulți tabăra holeriților unei culturi. A traversat cu o uluitoare demnitate necazuri insuportabile, neîncovoiat, asemenea unui brad bătrân, cum așa de frumos s-a exprimat marele Iorga.

El este emblema de demnitate a unei epoci nefericite din istoria noastră, este cheia de înțelegere a dramei intelectualității autentice a României, este un om care s-a pus pe sine susținere deznădejdilor care ne dau târcoale tot mai strânse.

Exemplul său este un exemplu de lumină pilduitoare, încât în dreptul său orice conștiință curată ar putea să răspundă la apelul neamului românesc într-un singur fel: „Prezent!” Prin tot ceea ce a făcut, prin tot ceea ce a scris, prin toată viața sa plină de atâtea încercări, Gheorghe Buzatu s-a făcut pe sine prezență perenă a neamului nostru.

Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze între drepții acestui popor, Amin!

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu: Gheorghe Buzatu – un mare istoric și patriot român, un prețios reper științific și moral

Veste morții lui Gheorghe Buzatu, în ziua de luni 20 mai 2013, m-a uluit. Am participat împreunǎ, duminicǎ 19 mai, la „Zilele Culturale ale Bârladului”. Profesorul a fost în formă, activ, incisiv și documentat, ca de obicei. Ne-am despǎrțit la orele 16,15, dânsul plecând la Iași, iar eu la București. Luni, între 9,15 și 9,25 mi-a trimis mai multe e-mail-uri, ca de obicei, la început de sǎptǎmânǎ. Pe la ora 13,30 am primit telefon de la doamna Stela Cheptea, directorul Centrului de Istorie și Civilizație Europeanǎ al Academiei Române, filiala Iași, care mi-a spus cǎ „a murit Buzatu!”. Cu greu mi-am putut reveni, dupǎ care am început sǎ dau telefoane unor colegi, anunțându-le incredibila veste.

Personal, am pierdut un prieten drag și un colaborator apropiat, pe care-l cunoșteam de aproape cinci decenii. Am publicat împreunǎ mai multe lucrǎri, între care „Istoria Românilor în secolul Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, art-emisal XX-lea” (Editura Paideia, 1999, 685 p.). Am rǎspuns invitațiilor sale de a prezenta comunicǎri la conferințele și simpozioanele interne și internaționale pe care le organiza, dupǎ cum profesorul nu m-a refuzat niciodatǎ și a fost prezent la manifestǎrile științifice ale Societǎții de Stiințe Istorice, Academiei Oamenilor de Stiințǎ, Arhivelor Naționale etc.

Profesorul Buzatu lasǎ în urma sa o operǎ impresionantǎ, privind o tematicǎ variatǎ: Istoria petrolului, Istoria marilor spioni, Cel de-al Doilea Rǎzboi Mondial, monografii dedicate lui Nicolae Titulescu și Mareșalului Antonescu, lui Nicolae Iorga, Nicolae Ceaușescu și I. V. Stalin etc., etc. Lucrǎrile sale se întemeiazǎ pe documente de arhivǎ din S.U.A., Federația Rusǎ, Marea Britanie și evident, din România, pe care le-a studiat cu osârdie de-a lungul a cinci decenii de activitate științificǎ.

Gheorghe Buzatu a format o adevǎratǎ școalǎ istoriograficǎ, în calitate de profesor universitar, conducǎtor de doctorat, coordonator al seriei „Românii în istoria universalǎ” din care au apǎrut peste 400 de volume, având câteva zeci de autori.

Pentru diletanți, Buzatu nu a fost un om comod. Cunoscând foarte bine documentele de arhivǎ, nu ezita sǎ-i „sfichiuiascǎ” pe cei care fǎceau din istorie un obiect de propagandǎ politicǎ, sau care urmǎreau sǎ impunǎ anumite „canoane” sau „directive” de la care nimeni nu ar avea dreptul sǎ se abatǎ. „Adevǎrul este cel al documentelor” spunea adesea Buzatu și-i invita pe „culturnici” sǎ cerceteze, nu sǎ dea directive.

Gheorghe Buzatu a fost și un mare patriot român. Ca urmare, îi veștejea pe cei care-și fǎcuserǎ o practicǎ din a denigra poporul român, de a prezenta istoria naționalǎ ca o succesiune de „mituri” . A prezenta istoria adevǎratǎ – cu plusurile și minusurile ei – a fost crezul pe care l-a slujit cu credințǎ Gheorghe Buzatu.

Desigur, nu vor lipsi nici cu acest prilej, cum nu au lipsit nici la moartea lui Florin Constantiniu, detractorii, acei indivizi fǎrǎ operǎ, dar extrem de gǎlǎgioși, denigratori de profesie, invidioși și plini de venin.

Pentru adevǎrații istorici, care nu se rușineazǎ de faptul cǎ sunt români, opera și viața lui Gheorghe Buzatu rǎmân un prețios reper științific și moral.

Prof. univ.dr. Cristian Troncotă: A-ți iubi țara, valorile și tradițiile naționale nu înseamnă altceva decât promovarea unui naționalism de bună calitate

S-a stins din viață, la onorabila vârstă de 74 de ani, profesorul ieșean Gheorghe Buzatu, acolo unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții și carierei sale: în sala de lectură a bibliotecii. Nici nu se putea altfel. Profesorul Gheorghe Buzatu lasă în urmă o operă impresionantă: 55 lucrări de autor, 70 volume coordonate sau în colaborare, peste 500 de studii și articole, la care se adaugă o lungă listă de eseuri, recenzii, prefețe, note, semnale editoriale ș.a. Colecția „Românii în istoria universală”, ete o altă operă istoriografică monumentală care a ajuns la volumul cu numărul 163 și pe care profesorul Buzatu a coordonat-o de mai mulți ani.

Regretatul profesor și cercetător ieșean face parte din categoria acelor istorici contestați cu vehemență de mai tinerii colegi de breaslă, evident cu burse prin te miri ce străinătățuri, doar pentru faptul că nu a îmbrățișat cu toată căldura așa-zisul holocaust din România. Ba dimpotrivă, cu argumente științifice istoricul de la Iași a mai ponderat exagerările cu iz propagandistic și cu ținte politice antiromânești foarte clare ale holocaustologilor de ocazie. Mai mult, a fost unul dintre cei care s-a dedicat cu toată responsabilitatea profesională și acribia științifică în studiul Holocaustului Roșu, o temă neagreată, în mod ciudat, dar nu întâmplător, tocmai de cei care își clamează anticomunismul pe toate canalele media și când e cazul, dar mai ales când nu este cazul, adică sună grotesc și frizează ridicolul. Anticomunismul de paradă nu ține de foame, iar poporul, iubitor de cunoașterea istoriei naționale adevărate nu îl agrează, iar profesorul Buzatu a sesizat foarte bine acest lucru. Era normal, și personal m-am așteptat, ca o dată trecut în lumea veșnică, disputele asupra personalității profesorului Buzatu să se reaprindă, chiar la câteva ceasuri după aflarea veștii atât de triste, de data aceasta cu o ferocitate și o determinare, pe alocuri chiar ură, demne de o cauză mai bună.

Sincer mărturisesc că nu am întâlnit până acum un istoric serios și credibil care să-i conteste tezele sale fundamentale privind rolul românilor în istoria universală cu argumente strict științifice. Cei care-l acuză de partizanat politic pe marele istoric de la Iași, în special pentru activitatea sa dinainte de decembrie 1989, o fac prin invective, care în fond dezvăluie tot un partizanat politic, acela sugerat de mai marii „cunoscători” ai istoriei românilor din afara granițelor noastre și care seamănă leit cu ceea ce făceau proletcultiștii obsedantului deceniu al anilor 50.

Dacă astfel de critici sunt minoritari și joacă după partituri sugerate din exterior, majoritatea istoricilor români, și nu numai, îi apreciază opera și mai ales dăruirea cu care și-a dedicat întreaga carieră în slujba apărării și promovării intereselor naționale prin scoaterea la lumină și valorificarea documentelor istorice autentice, ceea ce nu convine desigur, penibililor antinaționaliști. A-ți iubi țara, valorile și tradițiile naționale nu înseamnă altceva decât promovarea unui naționalism de bună calitate, pe care orice națiune modernă sau postmodernă îl practică cu oamenii de cultură, și nu numai cu mintea, dar mai ales cu sufletul. Printre aceștia s-a numărat și profesorul Buzatu.

Odihnească-se în pace!

Surse: Art-Emis si Ziaristi Online

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Citiț și:

• Institutul de Istorie de la Iasi ar trebui sa poarte numele ilustru al Profesorului Gheorghe Buzatu. Șerban Alexianu, Dinu Săraru, Petre Țurlea și Alexandru Moraru despre Mareșalul Adevărului Istoric

• Dacă nu era Gheorghe Buzatu, minciuna și-ar fi făcut de cap nestingherită în România. IN MEMORIAM PROFESORUL GHEORGHE BUZATU

• Dosarul de Securitate al istoricului Gheorghe Buzatu. Victor Roncea: Uriasa personalitate a Profesorului nu va putea fi stirbita niciodata

• Ambasadorul Dumitru Preda: Icoana Patriei se intregeste cu Profesorul Gheorghe Buzatu

• Profesorul Gheorghe Buzatu despre “Documentele din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu”: “De abia de acum si de aici incepe cercetarea istorica privind fenomenul Miscarii Legionare”.VIDEO/DOC

• Profesorul Gheorghe Buzatu alaturi de un evreu, un mason si un istoric, despre Maresalul Antonescu, la Ion Cristoiu. VIDEO. ANTONESCU, ALTFEL

• Academicianul Gheorghe Buzatu, o viata daruita istoriei adevarate a românilor si idealului national. VIDEO: Profesorul Gh. Buzatu despre Eminescu, Antonescu si Miscarea Legionara

• Moartea unui mare istoric: Profesorul Gheorghe Buzatu. Ultimele aparitii publice: la Targul de Carte de la Barlad si la lansarea lui Larry Watts de la Iasi. VIDEO

SURSA: Ziaristi Online