politică antiromânească

Dinu Poștarencu, doctor în istorie, cercetător științific superior la Institutul de Istorie, Stat și Drept al Academiei de Științe a Moldovei, în dialog cu Ilie Gunca, de la Jurnal.md, interviu publicat de romaniabreakingnews in 16 feb. 2013  (republicat iulie 2015)

Ilie Gulca: Stimate domnule profesor, pentru început, aș vrea să-mi satisfaceți o curiozitate jurnalistică. La o primă privire a hărții etnografice a RM, constatăm că elementul românesc este concentrat preponderent în zona centrală, iar la extremitățile de sud și nord avem un pronunțat mozaic etnic…

Prof. univ. dr. Dinu Poștarencu: Mozaicul etnic pronunțat pe care îl remarcăm la extremitățile de nord și de sud ale Republicii Moldova este o consecință a proceselor demografice ce s-au produs în aceste zone în contextul istoric, plin de vicisitudini, al Principatului Moldovei, și anume al imigrării diferitor etnii. În partea de nord, acest fenomen a cunoscut o anumită intensitate pe parcursul secolului XVIII, după transformarea de către Imperiul Otoman, în 1714, a ținutului Hotin în raia. În locul unei părți a populației românești, care s-a refugiat în urma războaielor ruso-turce, aici s-au așezat etnici ucraineni, mai cu seamă după 1784, când autoritățile țariste au introdus șerbia în Ucraina. În partea de sud a teritoriului dintre Prut și Nistru, fenomenul imigrării a decurs intens în deceniile doi și trei ale secolului al XIX-lea, când autocrația rusă, promovând o politică de colonizare, au populat stepa Bugeacului, rămasă fără locuitori după plecarea și evacuarea de aici a tătarilor, cu coloniști germani, transdanubieni (bulgari și găgăuzi) și ruși. În plus, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în sudul Basarabiei s-au așezat mulți ucraineni care s-au refugiat din stânga Nistrului.

I.G.: În acest context, vă rog să explicați motivul deportării tătarilor din sudul Basarabiei și colonizarea acestui ținut cu bulgari, găgăuzi și alte etnii.

D.P.: Scopul politicii etnice pe care au promovat-o autoritățile țariste în Basarabia a constat în a modifica structura etnică a populației acestei provincii, alcătuită, în anul anexării la Imperiului Rus, în cea mai mare parte din români. Colonizând sudul Basarabiei cu alte etnii, autoritățile de la Petersburg tindeau să valorifice stepele pustii de aici, să-și creeze un suport social sigur constituit din coloniști străini bogați și, astfel, să transforme Basarabia, printr-o colonizare masivă, într-o regiune prosperă, care, în așa fel, să servească scopurilor politice externe ale țarismului. Tătarii veniți aici cu sprijinul turcilor, cărora le erau vasali, după 1538, când armata turcă a sultanului Soliman I Magnificul a pus stăpânire pe Cetatea Tighina, constituiau elementul de încredere al otomanilor.

I.G.: În același timp, autoritățile țariste au încurajat plecarea românilor din Basarabia în guberniile din partea estică a Rusiei. Cum apreciați asemenea politici?

D.P.: Exact, în același timp, autoritățile țariste au încurajat emigrarea românilor basarabeni în unele zone ale imensului Imperiu Rus, mai cu seamă, în părțile Kubanului din Caucazul de Nord și regiunea Amur din Extremul Orient. Țăranii basarabeni erau nevoiți să plece din cauza insuficienței de pământ arabil, fiind ademeniți de suprafețele mari ale terenurilor agricole ce urmau să le fie repartizate în locurile noi de trai. Evident, această politică aplicată de autocrația rusă – pe de o parte, colonizând Basarabia, iar pe de altă parte, stimulând emigrarea băștinașilor – nu poate fi apreciată altfel decât antiromânească.

I.G.: Surse din epocă mărturisesc că, în fiecare zi, în Gara Chișinău așteptau familii care urmau să fie deportate…

D.P.: Prezența zilnică în Gara Chișinău a familiilor, care acceptau „de bună voie” deportarea, se explică prin faptul că plecarea dura. Țăranii trebuia să-și vândă avuția pe care o agonisiseră, să-și ia cu sine un bagaj care să nu depășească o anumită greutate. Pentru a li se permite să transporte bagajul suplimentar, sărmanii oameni așteptau luni întregi acordarea autorizației.

I.G.: Cum comentați expresia devenită proverbială: „Papa – rus, mama – rusoaică, iar Ivan – moldovan?

D.P.: După anexarea spațiului românesc dintre Prut și Nistru la Imperiul Rus, țăranii basarabeni au continuat să se bucure de libertatea socială pe care au avut-o în cadrul țării de la care au fost rupți. Pe când în guberniile ruse, până în 1861, a existat șerbia. De aceea, Basarabia devenise o zonă atractivă pentru țăranii șerbi care fugeau din guberniile de est ale imperiului. Trecând Nistrul, țăranii fugari se oploșeau printre locuitorii de aici. Copiii acestora, crescând în mediul românesc al Basarabiei, deveneau moldoveni, de unde a și apărut această expresie.

I.G.: Cu toate că, pe parcursul secolului al XIX-lea, autoritățile țariste au promovat o politică vehementă de amestecare etnică, la începutul secolului al XX-lea, românii erau majoritari între Prut și Nistru. În acest caz, de ce recensământul rus din 1897 arată că elementul românesc constituia mai puțin de jumătate din populația Basarabiei?

D.P.: Și demografii sovietici, și oficialitățile Rusiei autocrate au urmărit scopul să diminueze datele referitoare la componența etnică a recensământului general al populației din 1897. Deși, conform acestui recensământ, românii din Basarabia constituiau 47,5%, ei depășeau oricum cu mult celelalte etnii conlocuitoare, fiind urmați de ucraineni (19,6%), și evrei (11,7%). Celelalte etnii reprezentau între 0,1 și 8%. În acest context, este cazul să subliniem și următorul detaliu destul de curios, și anume: în 1905, au fost publicate rezultatele recensământului din 1897, în același timp, de asemenea în mod oficial, erau prezentați indici mult mai mari privind ponderea românilor basarabeni. Bunăoară, la 3 octombrie 1906, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a emis un decret cu privire la predarea limbii române în Seminarul Teologic din Chișinău, luându-se în considerare, precum se menționează în document, „necesitățile populației moldovenești cu pondere în Basarabia (până la 83%)”. Întâmplător oare a fost indicată această proporție într-un act oficial? Or, ea reflectă o stare de lucruri din Basarabia mai aproape de adevăr.

Publicat de  romaniabreakingnews.ro / Sursa primara: art-emis.ro