Interviu cu Președintele singurului partid unionist din RM- Vitalia Pavlicenco.
REPORTER:În primul rând, vă mulțumesc pentru că ați acceptat să ne acordați un interviu. Subiectul Unirii a început să fie unul de actualitate pe cele două maluri ale Prutului, iar PNL-Republica Moldova este, practic, primul partid politic ce și-a asumat, prin Statut și Program, promovarea acestui mesaj. Ați reușit să finalizați acest proces, deoarece știm că au fost câteva probleme?
Vitalia Pavlicenco: Vă mulțumesc și eu pentru interesul de a-mi solicita un interviu. Să sperăm că anul acesta, 2014, care a început și continuă cu tematica Unirii ”la vedere”, va însemna și mai mult pentru abordarea tot mai concretă a acestui deziderat sfânt al românilor de pe ambele maluri ale Prutului, precum și al românilor de oriunde ar fi ei astăzi. Într-adevăr, PNL din Republica Moldova, care s-a reconstituit în 2006 în a treia sa formulă, contribuind în toți anii de după proclamarea Independenței la coagularea forțelor democratice, naționale, pentru a rezista presiunilor forțelor antinaționale din interior și din exterior, și-a propus, prin documentele programatice și statutare, un obiectiv unionist clar. În perioada când comuniștii pledau pentru ”Uniunea Rusia-Bielarusi”, PNL, în ultimele două din cele trei formule ale sale de existență, a optat – în Statut și Program – pentru o Uniune Interstatală România-Republica Moldova, când primul stat românesc încă nu devenise membru al NATO și UE. Deși am fost învinuiți, chiar de cei despre care spunem că sunt ”ai nostri” de planuri subversive, de destrămare a României, mai târziu mulți analiști și factori politici, inclusiv parteneri europeni au invocat că al doilea stat românesc a pierdut ultimul vagon, în care România și Bulgaria au plecat spre spatiul euroatlantic. Însă, în acel vagon, putea fi și Republica Moldova, alături/împreună cu România. Dar nu a fost să fie din lipsa de reforme, din cauza regimului comunist fariseic și din alte cauze. De aceea, PNL a decis, la Congresul al III-lea, din 3 decembrie 2011, să includă, în mod expres, în Program și Statut, dincolo de păstrarea conceptului de Uniune interstatală ca instrument de accelerare a pregătirii reunificării, și obiectivul reîntregirii neamului românesc, prin reunificarea celor două state de pe malurile Prutului.
Încă în anul 2007 PNL a lansat un Manifest-Apel de solidaritate românească, prin care a solicitat tuturor politicienilor de pe ambele maluri ale Prutului să se unească în jurul aspirației de reîntregire românească. Ulterior, acest mesaj și obiectiv politic au fost readoptate la ședința Delegației Politice Naționale a PNL din 17 aprilie 2010, decizie materializată în sloganele și acțiunile partidului. Mesajul ”Avem nevoie de un Președinte care să ne conducă spre Unirea cu România” a fost unul-șoc pe malul stâng al Prutului, în campania pentru referendumul de modificare constitutională privind modul de alegere a Președintelui în R.Moldova. Clipul cu acest mesaj a fost interzis atunci de Comisia Electorală Centrală, însă PNL a atacat decizia în judecată și am câștigat până la Curtea Supremă de Justiție. După care sloganul ”PNL propune Unirea cu România” a fost utilizat în campania electorală pentru Parlament din octombrie 2010. Desigur, au fost lucruri riscante, dar necesare pentru a începe a spune adevărul despre necesitatea regăsirii tuturor românilor într-un stat. După congresul al III-lea a început, însă, calvarul neînregistrării Statutului de către Ministerul Justiției, chemat de PNL în judecată, procesul durând aproape un an. Este extrem de important să reamintesc aici rolul special al Curții Constituționale în procesul de durată ”PNL vs Ministerul Justiției”. CC – în paralel cu deciziile curajoase, emise în baza precedentelor CEDO, ale judecătorilor în prima instanță, legat și de clipul unionist, legat și de Statutul unionist al PNL, – a pus punct demagogiei ”stataliste” și divagațiilor legate de antistatalismul românesc al unioniștilor. Pentru că Ministrul Justiției, care a solicitat poziția CC, a tot încercat să inducă, în mod arbitrar și eronat, ideea că PNL, prin poziția sa unionistă, ar avea ceva cu violența, cu ura rasială, cu ignorarea pluralismului de opinie, cu discriminarea interetnică, invocând în Sesizarea către CC niște articole nepotrivite din Constituție, în speranța că va putea interzice PNL pentru obiectivul proUnire. Însă nu i-a reușit.
Trebuie neapărat să amintesc și coincidența faptelor, pentru că, imediat în debutul anului 2012, PNL a lansat ideea formării unei Platforme unioniste ”Consiliul Uniri”, datorită existenței căreia, în cooperare cu Platforma civică ”Acțiunea-2012”, unioniștii au redat demnitatea națională celor două state românești, comemorând printr-o serie de acțiuni-marșuri și alte manifestări cei 200 de ani de ocupație ruso-sovietică a pământului românesc Basarabia. Și asta a deranjat forțele antiromânești, de aceea PNL a avut duble probleme la înregistrarea Statutului – Puterea, încă reticentă la obiectivul unionist, a fost deranjată și de creșterea numărului unioniștilor de la manifestări publice deschise din cele două state românești. PNL, încă pe 9 mai 2008, a organizat, în Scuarul Operei Naționale, Ziua Europei, a dansat Hora Unirii. Tot încă în anul 2008 PNL a comandat întrebări speciale pentru un sondaj IRI legat de Unire și NATO și a văzut, de atunci, că 29 la sută din populație sprijină obiectivul Unirii. Însă votul în alegerile ulterioare a fost unul anticomunist, a câștigat demagogia cu șansă-neșansă, însă alegătorii acum regretă ce au votat în 2010. Să vedem ce ne va aduce anul electoral 2014.
REPORTER:Care considerați că este motivul pentru care încercarea inițială a eșuat și ați fost nevoiți să mergeți în instanță ca să dobândiți dreptul de a promova Unirea dintre cele două state românești?
VP: Așa cum am spus cu diferite ocazii, în comunicate și declarații, în pledoarii în instanță, Republica Moldova, prin transformarea politicii în business, inclusiv după căderea regimului comunist, are la conducere forte încă antiromânești, deși se autoproclamă proeuropene. Ele nu sunt cu adevărat proeuropene, pentru că, dacă ar fi astfel, noi nu ne căutam dreptatea în instanță timp de un an. Aceste forte privesc obiectivul Unirii ca pe o amenințare a viitorului lor, pe care și-l văd în continuare fără democrație, fără justiție și cu multă corupție, încercând să îi înșele în continuare pe factorii europeni că sunt anticomuniști și că, de aceea, trebuie tolerate apucăturile lor ”stataliste”, care înseamnă, de fapt, negarea pluralismului autentic de opinii, șantajabilitatea lor din partea Kremlinului, dorința de a se reperpetua la putere într-un stat neviabil, jefuit, distrus, din care oamenii pleacă pe un cap. Însă interesele strategice sunt că Rusia, prin ei, să împiedice extinderea NATO spre Est, să mențină în continuare trupele ruse ce țin sub ocupație, și în prezent, cel de-al doilea stat românesc. Or, un obiectiv unionist înseamnă – dincolo de actul de dreptate istorică și de dreptul națiunii de a fi împreună – că Basarabia ar intra sub scutul NATO, că s-ar putea dezvolta și obține investiții și fonduri străine, europene și americane, precum și altele, pentru că investitorii vin acolo unde este justiție independentă, iar NATO implică existența statului de drept. De aceea, ca și în perioada sovietică, la fel ca și în perioada de 23 de ani de după proclamarea Independenței, numai câțiva ani au fost la guvernare forte ceva mai naționale, în rest – se perindă aceleași grupări, cu alte denumiri de partide, dar care nu doresc Unirea și caută motive de tot felul ca să împiedice fericirea românilor de a fi împreună, într-un stat european, democratic, unitar, prosper și puternic. Or, statul este secund în raport cu fericirea și dreptul oamenilor, care l-au creat. Doar oamenii pot decide să îl mai mențină sau să caute alte soluții pentru o existență normală a societății. Fiecare are o viață și nu o poate sacrifica pentru interese dubioase ale unor state-cancer. Dar pentru că, totuși, lucrurile se schimbă, chiar și în pofida rezistenței opuse constant de antiromânii trași de sfori de la Moscova, iată că o Curte Constituțională, care și în acest an a avut o poziție de demnitate, restatuând Declarația de Independență pe locul primordial în esența R.Moldova, în raport cu Legea Fundamentală, a decis, și în 2012, că obiectivul Unirii poate fi în Statutul unui partid politic. Este o decizie-premieră în Basarabia.
REPORTER:Clasa politică de la București, prin Președintele României, a afirmat răspicat că Unirea dintre cele două state ar trebui să constituie următorul proiect național al României.Credeți că acest lucru ar trebui să fie valabil și pentru clasa politică de la Chișinău?
VP: Ne putem doar exprima regretul că un asemenea proiect national a fost anunțat abia acum. Dar, pe de altă parte, aveau să curgă, mai înainte, gârlă învinuirile că Băsescu sau noi, care spunem de multă vreme despre Unire, că împiedicăm parcursul proeuropean. Am scris de mai multe ori, în ultimul timp, că declarațiile lui Traian Băsescu smulg masca de pe politicienii români care, din rațiuni personale sau din angajamente antinaționale, nu doresc Unirea. Aceste interese se chiar contopesc în cazul unor personaje politice. Eu am avut niște poziții mai critice față de Trian Băsescu, în perioade anterioare, pentru că fiecare basarabean vrea mai multă atenție, nu doar să dea voturi, dar am constatat ulterior, cu venirea altor partide în prim-planul guvernării la București, că Basarabia rămâne parcă undeva acolo, că românii de peste Prut, în opinia lor, ”încă nu înțeleg prea multe lucruri” etc. Consider că orice politician roman din dreapta Prutului trebuie să aibă o lacrimă pentru basarabenii năpăstuiți, care abia acum ridică și ei capul, participând, de doi ani, la marșuri, la acțiuni curajoase și salutând declarațiile proreîntregire ale politicienilor. Astfel, cunoaștem că reprezentanți a trei din cele patru partide parlamentare au vorbit de imperativul reunificării și al includerii teritoriului românesc din stânga Prutului în planul de regionalizare al României. Consiliul Unirii, din care face parte și PNL, a publicat pe site-ul consiliul-unirii.ro, diferite Manifeste, Planuri, Strategii, Paradigme de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova, ca să nu ajungem să ne reîntregim noi, de aici, ca o ”epavă statală”. Cât privește guvernanții de la Chișinău, că de comuniști nici nu avem ce discuta, toți se acoperă cu demagogia integrării europene, încercând, în mod ridicol, să tragă o linie de demarcație între obiectivul european și obiectivul Unirii. Când lucrurile sunt absolut clare: cine sunt cei mai mari eurointegriști, dacă nu unioniștii, care spun că acum e nevoie să ne unim, iar printr-un Plan Special al UE, să încercăm să modernizăm Basarabia în scurt timp și să o readucem acasă, la sânul României.
Și salut consecvența lui Traian Băsescu, cel care, recent, a deconspirat esența prorusească a premierului Iurie Leancă, servit societății de păpușarii antiromâni drept un îngeraș european. Sigur, sunt lupte politice și interese electorale și în dreapta Prutului, dar cred că și Victor Ponta, și Crin Antonescu, sunt unioniști, vor veni cu declarații, eu personal sugerându-le mesagerilor PNL-iști din România să nu rămână de căruță și să răspundă acum propunerii Președintelui României de a discuta parcursul Basarabiei, amenințate, într-adevăr, de pericolul subminării demersului proeuropean. Nu avem alternative și mesajul PNL din alegerile anului 2010 – ”Unirea cu România e cea mai scurtă cale de integrare în NATO și UE” este vocalizat acum și de mulți lideri de opinie, oameni de stat, noi știm acest adevăr și ar fi bine ca PNL din România să reconfirme rolul de partid cu o istorie aparte în ceea ce privește refacerea României Mari.
REPORTER:Ce împiedică fostele sau actualele guvernări să își asume un mesaj unionist? Exprimă ele poziția societății civile sau există alte interese?
VP: Am să vă spun aici un lucru poate în premieră. Până acum, când nu era bătut în cuie, nici prin parafare, obiectivul european al R.Moldova, din cauza aflării 14 ani la guvernare, din cei aproape 23, a forțelor antinaționale și europene, cei veniți în 2009 și 2010 mai manevrau cu argumentul fals ”să fim moderați, cuminți, atenți, să nu supărăm Rusia și Tiraspolul sau Comratul”. Acum, împinși din urmă și prin fondurile europene imense, pompate în Basarabia, pe care partenerii de dezvoltare nu le mai vor ratate sau ajunse în buzunarul și al comuniștilor, iată că guvernanții nu mai au niciun motiv să nu accepte unionismul. Și îl vor accepta, din informațiile noastre. Unii jurnaliști, care îi servesc, deja spun că ”drumul spre Europa al RM trece ȘI prin București”. ÎN TIMP CE EL TRECE NUMAI PRIN BUCUREȘTI. Un altul nu are capăt, finalitate, plus presiunile constant antiromânești, care pot căpăta forme diverse – de la război până la șantajul gazelor, șantaj comercial, alte provocări. Adevărata societate civilă sunt unioniștii, că ceilalți se cam află în buzunarul guvernanților. Iată când și societatea civilă, cea care se pretinde ”fruntea” europeană a acestui segment, va spune adevarul despre Unire, atunci vom considera că subiectii respectivi nu depind de cei ce îi finanțează, care încă mai cîntăresc să accepte sau nu unionismul, ci de interesul național al cetățenilor R.Moldova.
Reporter: Președintele României, Traian Băsescu, a intrat într-o polemică directă cu actuala conducere a Republicii Moldova, deși după spusele acestuia, a ajutat foarte mult în procesul de integrare europeană. Considerați că asistăm la o răcire a relațiilor și dacă DA care este motivația?
Vitalia Pavlicenco: În primul rind, e foarte bine că Traian Băsescu a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, dincolo de orice argumente nereușite, menite să îl descurajeze. Există și presupunerea că Traian Băsescu nu vorbește fără să fi antamat niște discuții și să aibă niște garanții din partea SUA și a altor factori vestici… Oricum, nu am auzit de vreo reactie negativă a acestora la ce afirmă Președintele României. Cazul Armeniei și al Ucrainei îi pune, însă, pe gânduri și pe potentații lumii democratice, civilizate, care nu mai vor să rateze și în cazul Basarabiei, de aceea, se vor fi căutat alternative, pentru a menține R.Moldova pe demersul prooccidental, reunirea cu România fiind o soluție. Există niște bănuieli că și Putin ar fi fost încurcat în niște hățișuri în trecutul lui de angajat al KGB și asta o știu cei ce știu multe de tot. De aceea, la un moment dat, ar putea și Putin să privească mai indulgent perspectiva pierderii Basarabiei din ghearele ursului rus, dacă nu o fi pierdut-o deja. Da, poate urma recunoașterea Transnistriei, alte provocări, dar astea nu vor însemna decât ca Rusia se va resemna cu reunificarea Basarabiei cu România, doar că orgoliul de mare putere mondială nu-i va permite să se retragă așa, pur și simplu. Deci, problema Basarabiei este un caz aparte și e timpul, o dată și o data, să se soluționeze, prin lichidarea consecințelor Pactului criminal Molotov-Ribbentrop. Așa cum a solicitat PNL din RM cancelarului federal Angela Merkel – să intervină, ca avocat al românilor, pe lângă Putin și Medvedev, ca să accepte mai ușor repetarea exemplului cu reunificarea Germaniei.
România a ajutat foarte mult Republica Moldova în peste două decenii și numai nesimțiții nu pot vedea asta, chiar dacă unele lucruri puteau fi mai altfel, cum ar fi simplificarea redobândirii cetățeniei sau trimiterea altor diplomați decât cum este, de exemplu, Marius Lazurcă, cel contestat și de Platforma civică ”Acțiunea Europeană”, și de Platforma unionistă ”Consiliul Unirii”. Cât privește guvernanții de la Chișinău, mie îmi este rușine pentru comportamentul unora dintre ei. Dar dacă totuna sunt dependenți de niște centre antiromânești, sigur că, după ce Băsescu a amintit tuturor despre trecutul dubios, pentru romani, al premierului Leancă, e mai greu să îți închipui o ”reconciliere” intraromânească… Iar lipsa ei este în detrimentul nostru, al tuturor, de aceea, eu cred că Leancă trebuie ori să își ceară scuze, ori să își dea demisia. Sunt absolut sigură că, odată, va regreta ce a spus, mai ales că până și ex-premierul Vladimir Filat a încercat să dreagă busuiocul. Eu le-aș sugera democraților să nu urmeze exemplul prost al lui Leancă, iar PLR-ului – să se distanțeze limpede de PLDM-ul care a ”donat” societății un premier antiunionist. Dacă tăcea, Leancă măcar ”proeuropean” rămânea. Însă nerăcirea relațiilor cu Bucureștiul depinde nu doar de Leancă, ci și de Nicolae Timofti, care a făcut niște pași mai corecți în sensul identității lingvistice și entice românești, ca și de PD, PLR, precum și de PL, care trebuie să fie mai explicit și mai clar în poziția sa. Ca și de declarațiile PNL, ale altor partide extraparlamentare, ale societății civile care încă tace, exceptând unioniștii.
Reporter: Președintele a vorbit de sume importante de bani alocate de România dar la Est de Prut, dar parcă nimeni nu știe de ele. Există oare la Chișinău interesul ca informația despre ajutorul românesc să nu ajungă la cetățenii Republicii Moldova? Cui folosește o astfel de politică?
VP: Păi, se leagă toate cu cele spuse mai sus. Cam așa se întâmplă – ne place să avem cetățenie română, inclusiv guvernanților, unii ascunzând-o, ne place să avem copii la studii în România, să ne construiască ”românii” case, să știm că România oricând ne va întinde o mână și nu ne va lăsa să ne prăbușim. Dar, pe de altă parte, ne credem băieți șmecheri, nu vorbim deloc de România, nici la mitingul organizat cu oameni aduși cu bani publici în PMAN pe 3 noiembrie, vrem să ne integrăm în UE sărind peste România, știindu-se că este un ”salto mortale”. Cu alte cuvinte, cât mai e de subtilizat (adică – de jefuit) sub aripa demagogiei că ”trebuie să fim atenți cu Rusia”, de ce să nu spunem că România ne încurcă?, pentru a fi pe placul Kremlinului? Este imoral, amoral și impertinent să faci așa. Cât privește partidele de la guvernare din România, ele vor voturi cu ajutorul unor partide din R.Moldova, dar asta este o iluzie deșartă, pentru că românii cu cetățenie știu mai bine cine a avut grijă de ei, dincolo și de unele greșeli. Da, eu cred că există sigur, din partea partidelor de la guvernare și a comuniștilor (aici nu prea văd vreo diferență) ca informația despre asistența românească să nu fie cunoscută, pentru că se supără patronii de la Kremlin. Noi, PNL, însă, rămânem partidarii transparenței, pentru că numai astfel lucrurile se re/așează corect. Asemenea politică servește manipulării votului de către partidele prorusești, drapate cu un fals mesaj proeuropean, partide ce au deturnat banii românești, europeni și publici moldovenești. Să vă dau cel puțin un exemplu – pachetele cu orez și săpun, donate sinistraților în urma inundațiilor, au fost ”argumentul electoral forte” al partidului din care face parte și Iura Leancă.
Reporter: Revenind la dumneavoastră: PNL și Consiliul Unirii sunt printre primele entități care au ales după 2009 să promoveze deschis mesajul Unirii și de multe ori chiar în stradă. Își doresc moldovenii din Republica Moldova unirea celor două state românești?
VP: Noi credem că da, că basarabenii își doresc, tot mai mulți, reîntregirea românească. Altceva e că ei încă nu cred, din cauza manipulărilor infinite ale celor de care v-am spus mai sus. Înainte de a iniția Consiliul Unirii, noi, PNL, împreună cu prietenii din societatea civilă cu vederi unioniste, cum este și Asociația veteranilor de război-1992 ”Tiras-Tighina”, cu alte asociații obștești, am avut două mese rotunde privind oportunitatea promovării publice, împreună, a mesajului unionist. Au fost invitați cei percepuți de noi ca împărtășind obiectivul Unirii – publiciști, ziariști, analiști, oameni politici, profesioniști în domeniul lor, istorici, inclusiv dl academician Alexandru Moșanu, președintele primului Parlament democratic, ce a proclamat Independența. Și toți au spus că este oportun și necesar să o facem, după care am lansat Manifestul Consiliului Unirii, mai ales că anul 2012 era anul comemorării a două secole de ocupație ruso-sovietică a teritoriul românesc din stânga Prutului. Apoi am organizat, în special cu Platforma ”Acțiunea-2012”, cu alte forte unioniste, marșuri proUnire la Chișinău, Cahul, Bălți, București, în total 8. Am vorbit, la sfârșitul aceluaiși an, despre imperativul reunirii în Sala unde ea s-a proclamat la Alba Iulia. Și în anul 2013 am făcut marșuri, acțiuni, inclusiv contra lui Dmitri Rogozin și Patriarhului Kirill, mesageri ai Kremlinului. Oamenii deja așteaptă asemenea manifestări, ceea ce înseamnă că disponibilitatea și dorința de reîntregire este, dar societatea și oamenii de rând, care au avut de suferit din cauza regimului sovietic, însă rămân pătrunși de frică și dacă văd că guvernanții se bâlbâie legat de obiectivul unionist, parcă au și ei rețineri. Însă declarațiile lui Traian Băsescu i-a trezit pe toți din hibernare și asta a ajutat foarte mult la efortul comun unionist de a reașeza convingerea de refacere a unității naționale românești acolo unde e cazul – ca idee națională a românilor și a alogenilor integrați. Desigur, să menționăm neapărat și decizia istorică a Curții Constituționale privind limba română, care a marcat un jalon fundamental în spritiul și mentalitatea românilor din stânga Prutului. Următorul gest de demnitate națională este recunoașterea constitutională a ocupației Basarabiei pânâ în prezent și lichidarea consecințelor Pactului Molotov-Ribbentrop, așa cum spune și Declarația de Independență, care cuprinde un fragment scris cu litere majore și de importanță crucială pentru destinul românilor din stânga Prutului: ” REPUBLICA MOLOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCARTIC, LIBER SA-SI HOTARASCA PREZENTUL SI VIITORUL FARA NICI UN AMESTEC DIN AFARA, IN CONFORMITATE CU IDEALURILE SI NAZUINTELE SFINTE ALE POPORULUI IN SPATIUL ISTORIC SI ETNIC AL DEVENIRII SALE NATIONALE.” Adică avem dreptul să ne decidem viitorul, asta permite și Constituția, exact în baza acestor prevederi și a libertății de exprimare din art.10 al CvEDO, a obținut PNL dreptul să aibă un Statut unionist. Dar pentru un asemenea viitor trebuie să discutăm în spatial public și un success al unioniștilor este că s-a impus imperativul ca subiect în spatiul public, la radio, TV, blogosferă.
Reporter: Vine un an electoral greu. Credeți că sunt șanse să apară pe scena politică de la Chișinău și alte partide unioniste? Credeți că sunt șanse ca unul din actualele partide parlamentare, aflate sau nu la putere, să vină cu un astfel de mesaj?
VP: Da, anul care a început va fi unul extrem de greu. Una e că se așteaptă semnarea acordurilor asociative cu UE, alta e că societatea este dezamăgită de guvernanți și există pericolul revanșării forțelor proruse, plus că nici Rusia nu va sta cu mâinile în sân. Nu cred că a mai rămas timp pentru ca să apară partide unioniste. La noi, în Basarabia, se mai crede că mesajul proUnire nu aduce voturi. Sigur, partidele de la Putere vor reîncepe cu ”vin comuniștii – votați-ne să ne continuăm proiectul proeuropean”, care, de fapt, este o demagogie a doritorilor de a mai fura ce a rămas nefurat. Dacă ei ar fi cu adevărat proeuropeni, ar uni toate forțele naționale, cele românești fiind eminamente autentic proeuropene, în fața pericolului rus, însă ele, mai curând, se vor asemăna, prin antiromânismul lor, exact cu satrapii roșii. Poate că unele partide, care vor mai avea congrese, de exemplu PL și PLR, vor adopta mesajul unionist, dacă vor simți că asta aduce avantaje, noi, PNL, însă, dorim ca asumarea mesajului să fie sincer, ca să arătăm alegătorilor că nu trebuie să se teamă de asemenea obiectiv. Așa văd eu patriotismul românesc, nu prin a spune ceva-cumva, să nimerim la troacă, apoi nu mai spunem nici la mitingul din 3 noiembrie ”proeuropean și antiromânesc” din PMAN nimic de România, că ”așa ne-am înțeles în coaliție”… Frumos, nu? Dacă nu ar fi și fariseic. Este timp scurt, însă, să apară un partid nou și proaspăt unionist, cred eu, dar cine știe ce surpize se vor mai oferi. Și mai e ceva. Noi, PNL, pledăm, prin program, pentru omogenizarea și politică a spațiului românesc, visul nostru e să devenim o filială a unui PNL din România care pledează pentru Unire. În acest sens, revin la o idee importantă. Având în vedere numărul mare de cetățeni – și români – din Republica Moldova, ar trebui ca legislatorii să modifice Legea Partidelor și Codul electoral, pentru a permite, corespunzător, funcționarea filialelor partidelor din cele două state românești pe ambele maluri ale Prutului. Și acesta este un test la capitolul ”antiromânism”. În acest caz, partidele din România ar activa liber aici și partidele de aici – acolo, unde sunt deja atâția basarabeni.
Reporter: Se tot zvonește de o posibilă alianță pro-românească unionistă care să participe la alegeri. Credeți că această posibilitate este reală? Are șanse o astfel de alianță să se impună?
VP: Eu încă nu am auzit de o posibilă alianță pro-românească unionistă. Dar am lansat multe declarații și apeluri către forțele care se consideră proromânești, naționale, ca să discutăm la o masă rotunda, pentru a vedea care e cauza că nu suntem împreună. Asta e cu atât mai valabil cu cât parcă toți ne vrem în Europa, numai că noi, unioniștii, vrem să ajungem acolo cu românii nostri din dreapta Prutului, mai repede, nu cu rușii, bielarușii și ucrainenii, pe la Vladivostok, adică la sfântu-așteaptă. Când e vorba de obiectivul unionist, nu poate fi loc pentru invidie, concurență, demagogie, fariseism. PNL chiar i-a invitat pe președinții mai multor partide naționale, românești, la discuții în cadrul Consiliului Unirii. I-am îndemnat și în preajma Zilei Naționale, de 1 Decembrie 2013, să fim împreună, să dăm un mesaj de unitate românească, dar nu au prea venit, în timp ce noi, Consiliul Unirii și Acțiunea-2012, au făcut frumoasa manifestare ”ÎnCercUnimGuvernul”, când am încercuit Guvernul, mână de mână, cei care doresc reunirea. Ar trebui să recunoaștem că există și unele interese, poate și influențe ale unor cercuri de la București, care, în loc să coaguleze forțele românești, unioniste (dacă sunt mai multe), rămân dezinteresate și asta nu o înțeleg ori au niște atașamente cristalizate, inflexibile, pe care le regret.
Reporter: Premierul Iurie Leancă și președintele Traian Băsescu par a nu mai fi chiar așa de buni prieteni. Ba chiar acesta din urmă a amintit că premierul moldovean a fost delegat al Uniunii Sovietice în Republica Socialistă România. A vrut Președintele României să ne atenționeze asupra anumitor lucruri?
VP: Fără îndoială. Am spus și mai sus. E bine că a spus-o Traian Băsescu, pentru că atunci când o spunem noi e prea mare supărarea. Eu cred că persoanele propulsate la Putere în stânga Prutului după proclamarea Independenței, au trecut, mai întâi, cu unele excepții, testul fidelității față de serviciile ruse, că ele știu cel mai bine cine poate fi șantajat. Eu mă bucur de ce a spus Băsescu despre Leancă și pentru că, încet-încet, încep să se vadă adevărații ”agenți ai Moscovei”, care sunt prin culoarele Puterii sau prin spatele acesteia, nu în stradă, printre unioniștii care au tot fost hărțuiți în 2012 și 2013 (anul trecut, adevărat, – mai puțin), fiind etichetați urât și nedrept ca agenți ai Moscovei, Tiraspolului, probabil și ai extratereștrilor, în paralel… În timp ce grupările intolerante proruse și antiromânești au fost încurajate să arunce în participanții la marșurile unioniste pașnice cu pietre, roșii, sticle pline cu apă, petarde etc. Între altele, sistemul sovietic murdar, încă bine-mersi în Republica Moldova, i-a tot făcut pe unioniști KGB-iști, agenți de tot felul. Păi, iată, vă anunț, aproape în premieră, că și eu am tot fost murdărită cu așa ceva, inclusă fals prin diferite liste de presupuși colaboratori ai KGB-ului. Dar iată că, pe 10 decembrie 2013, am câștigat o cauză fără precedent în justiție – de constatare a faptului cu valoare juridică precum că nu am avut nicio colaborare în viață cu KGB-ul sovietic sau moldovenesc, iar includerea mea în zisa ”Listă Șandrovski” este un fals. În curând voi publica un serial de articole despre calvarul meu prin instanțe, al unei persoane, ajunse ”kgb-istă” fără nicio vină, mai exact, pentru că este româncă și pledează pentru Unire… Hotărârea este importantă și pentru că a fost la proces și reprezentantul SIS, care a confirmat răspunsul, primit de mine ca deputat, că la SIS nu au niciun dosar sau alt material documentar legat de mine, dar și pentru că acum, după această hotărâre, care a creat un precedent în justiția moldovenească, oricine inclus pe nedrept în lista menționată sau în alte lucrături, poate cere stabilirea faptului cu valoare juridică, dacă știe că nu a colaborat cu serviciile oculte sovietice. Așa că începe să se vadă clar cine și în serviciul cui este și cred că vor mai apare și alte informații, nu doar cea spusă de Traian Băsescu despre Iura leancă. Acum să mai închidă gura cei care au de ce se teme și să nu se avânte așa de tare contra aspirației de veacuri a românilor de unitate românească. Mă refer, în special, la Clanul Voronin și la Clanul Lucisnchi, din ultimul făcând parte Filat cu Leancă.
Reporter: Traian Băsescu a afirmat că Unirea se va face de către popor și că nu există nici o șansă ca ea să fie făcută politic datorită celor care conduc Republica Moldova. Sunteți de acord cu afirmațiile acestuia?
VP: Este un punct de vedere foarte interesant. Și asta pentru că ”potentații impotenți” (iertați-mi oximora) de la Chișinău au impresia, având buzunare burdușite cu bani furați de la gura românilor, că reîntregirea românească depinde ”de mușchiul lor”. Dacă o să continue cum au apucat-o, îi vor mătura alegătorii, pentru că oamenii au o limită de suportabilitate și o singură viață. Ceea ce facem noi, PNL, este exact ca să sensibilizăm oamenii să gândească și să vadă lucrurile altfel. Noi nu chemăm la acțiuni contra cuiva, ci doar ”pro” Unire. Dar să nu uităm și adevărul din Preambulul Declarației de Independență a Statelor Unite ale Americii, care a inclus dreptul la Fericire și în Constituție: ”Noi susținem că aceste adevăruri sunt de la sine evidente, că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea sunt: Viața, Libertatea și dreptul la Fericire. Pentru apărarea acestor drepturi au fost instituite Guverne între Oameni, care își derivă puterile chiar în consensul celor guvernați. Astfel încât, ori de câte ori, oricare formă de guvernământ devine distructivă acestor scopuri, este Dreptul Poporului să o schimbe sau să o înlăture și să instituie un nou Guvern, bazându-și întemeierea pe astfel de principii și organizându-și puterea astfel încât să asigure în modul cel mai eficient Siguranța și Fericirea sa.” Și proclamarea Independenței Republicii Moldova a fost o acțiune spontană, a poporului, care s-a arătat sensibil și receptiv la conjunctura politică internațională. De aceea, trebuie să fim pregătiți pentru orice, mai ales că ați văzut ce spun și astrologii …
Reporter: Credeți că va constitui Unirea, ca alternativă la Integrarea Europeană, un motiv de luptă politică în cadrul campaniei electorale?
VP: Asta nu este exclus. Nu am dori, însă, ca subiectul Republica Moldova/Basarabia și, acum adăugător, Unirea (reunirea, reîntregirea) să fie doar manipulări electorale. Ar fi un păcat și eu cred că pe cei care vor încerca să facă asta va cădea un blestem dureros. Că totuna pe urmă se va vedea dacă e manipulare sau nu și mai cred că bunul-simț trebuie să îi oprească pe amatorii de a pângări un ideal sfânt.
Reporter: Au puterea partidele care vor promova un astfel de mesaj să nu îl deturneze așa cum de multe ori s-a mai întâmplat în istorie post-sovietică a Republicii Moldova?
VP: Ceea ce s-a întâmplat cu deturnarea mesajului românesc de către unele entități politice și persoane infiltrate cu scopuri murdare în Mișcarea de Eliberare și Renaștere Națională, trebuie să servească de învățătură tuturor celor care au de gând să mai calce o data în picioare aspirațiile românilor. Noi, PNL, resimțim mereu impactul înșelăciunii de acum 20 de ani și de mai târziu, pentru că dezamăgirea a fost imensă. Dar tocmai pe asta s-a mizat – ca oamenii să nu își mai dorească și să nu mai creadă în acest deziderat national. De aceea este enormă responsabilitatea noastră, a tuturor, care ne-am asumat acest mesaj și obiectiv crucial pentru români. Însă – în pofida dificultăților existente, noi trebuie să perseverăm, pentru că trebuie să existe și cineva care crede sincer că unitatea națională poate fi refăcută, cum au procedat germanii, precum și pentru că, iată, acum suntem tot mai mulți. Recent și parlamentarul Bogdan Diaconu, din România a devenit membru al Consiliului Unirii, îi așteptăm și pe alții, inclusiv pe Traian Băsescu, pe care l-am invitat și care cred că își poate continua activitatea politică după mandatul de Președinte în serviciul reunificării celor două maluri ale Prutului nostru chinuit, martor al calvarului românesc.
,
