ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Patriarhul Kirill"

Patriarhul Kirill

,

Igor Dodon, președintele R. Moldova, s-a întâlnit astăzi cu ÎS Mitropolit Vladimir la Mănăstirea Căpriana. Cei doi au discutat despre pregătirile pentru vizita oficială a Patriarhului Kiril în R. Moldova, care va avea loc în a 2-a jumătate a anului 2017. „Căpriana – satul de baștină al mamei mele, are o însemnătate deosebită atât pentru familia mea, cât și pentru mine personal. Anume de aici, în luna august 2016, am lansat campania electorală pentru alegeri prezidențiale”, a scris Dodon pe o rețea de socializare, postând o serie de fotografii, se arată într-un material realizat de zdg.md

La sfârșitul săptămânii trecute, Igor Dodon a plecat într-o călătorie în Iran, în calitate de șef al Federației naționale de Șah. El a postat pe pagina sa de Facebook un text în limba rusă și câteva poze de la deschiderea Campionatului Mondial de Șah Feminin, în care apare pe fundalul unui drapel moldovenesc, în care vulturul nu mai ține crucea în cioc. Fiind criticat dur de „cenzurarea” drapelului, mai ales că se prezintă ca un adevărat cavaler al ortodoxiei, Igor Dodon a replicat că nu ține de obligația președintelui să pună un drapel.  Mitropolia nu a venit cu nicio reacție.

Amintim că, în ultimii ani, Igor Dodon s-a afișat în nenumărate rânduri ca un exponent de vază al ortodoxiei.

În anul trecut, în calitate de lider socialist, s-a preocupat de pelerinajul unei icoane de la Moscova prin toată Moldova, dar și alte acțiuni de cult.

Mitropolitul Moldovei, Vladimir, l-a susținut public în cadrul campaniei electorale, declarând că ”îi mulțumim că este un activ creștin al Bisericii noastre ortodoxe”.

La sfârșitul anului 2016, după ce a fost ales președinte, una dintre primele sale întâlniri a fost cu clericii, participând și la evenimente religioase, unde a declarat: „Noi trebuie să facem tot posibilul ca să păstrăm credința noastră ortodoxă, să nu permitem unor valori străine să fie implementate în Moldova”. Sursa: zdg.md

Despre Patriarhul Kirill – agent KGB, racolat pentru a participa la puciul din august 1992 ?

Patriarhul rus Kiril este bănuit că ar fi fost agent KGB, racolat pentru a participa la puciul din august 1992. Potrivit deciziei Comisiei Prezidiului Sovietului Suprem al Rusiei pentru investigarea cauzelor și circumstanțelor puciului din 1992 s-a constatat „o utilizare neconstituțională de către Comitetul Central al Partidului Comunist și KGB din URSS a unui număr de organizații bisericești  prin recrutarea și infiltrarea în rândul preoților a agenților KGB”, scrie wikipedia.

Ulterior, jurnaliștii ruși, suprapunând mai multe deplasări cunoscute ale unui agent secret cunoscut cu numele de „Mihailov” cu cele ale actualului patriarh rus, au ajuns la concluzia că anume el este agentul „Mihailov”.

În 2003, un membru al Grupului Helsinki Moscova, preotul Iuri Edelstein, i-a trimis o scrisoare președintelui rus Vladimir Putin, în care, de asemenea, îl acuza de Mitropolitul Kiril că ar avea legături cu KGB-ul.

Despre Patriarhul Kiril circulă zvonuri și că s-ar fi îmbogățit făcând contrabandă cu țigări și alcool. Fiind șef al Departamentului pentru Afaceri Externe al Bisericii Ruse, actualul patriarh și-ar fi folosit în anii ’90 funcția pentru a organiza o schemă de import a tutunului și alcoolului, beneficiind de scutiri… materialul integral aici.

Tatiana Rotari / Chișinău / RBN Press -17.02.2017

,

Una din dificultățile politice ale apropierii de UE și România constă în faptul că populația de origine română din Republica Moldova are legături strânse cu Moscova pe linie confesională.

Cu doi ani în urmă, comentariile ironice din presa rusă obligaseră Patriarhia de la Moscova să admită că a falsificat o fotografie a Patriarhului Kiril. Înaltul ierarh apăruse într-una din imaginile publicate pe site-ul oficial cu un ceas care părea să fie un Breguet, modelul Le Réveil du Tsar, care costă în jur de 25.000 de euro. Cineva retușase fotografia făcând să dispară ceasul de la mână, dar a uitat să șteargă reflexul ceasului din oglinda mesei lăcuite. În cele din urmă, Patriarhia rusă a recunoscut falsul și a restaurat imaginea inițială, anunțând că vinovatul va fi aspru pedepsit.

Anecdota este însă revelatoare pentru felul în care puterea rusească continuă să se manifeste în fostele republici sovietice.

În Republica Moldova, puterea Moscovei a fost abolită, dar reflexul ei a continuat să existe. Oricât de independente în intențiile lor inițiale, guvernele de la Chișinău păreau să țină seama de ceva invizibil și imperios.

Mecanismele acestei puteri nevăzute nu sunt misterioase, dar s-a remarcat mai puțin că ele se sprijină nu doar pe pârghii materiale, ci și de altă natură. Astfel, chiar dacă majoritatea populației din fosta republică sovietică este de origine românească (moldovenească), două treimi din creștinii ortodocși aparțin de Mitropolia Chișinăului, subordonată Patriarhiei Moscovei, aproximativ un sfert (23%) s-au alăturat în ultimile decenii Mitropoliei Basarabiei, care ține de Patriarhia Română și alți 7% țin direct de Biserica Ortodoxă Rusă. E vorba de peste 90% din populația Republicii Moldova.

Clerul ortodox este în marea lui majoritate legat de Rusia prin fire directe, care ar putea dobândi o nouă putere, pe fondul unei tradiționale gândiri antioccidentale. Spre deosebire de lumea catolică, creștinismul răsăritean s-a pliat pe conjuncturile politice naționale, creând divizări puternice, după liniile geopolitice cunoscute. Dar dificultatea politică a situației din Republica Moldova constă în faptul că populația de origine română este divizată ea însăși după această linie, cea mai mare parte fiind afiliată la Răsărit. Reflexul puterii rusești aparent dispărute se vede nu doar în dependența energetică, ci și în oglinda confesională.

Iată de ce diplomația română nu are cu adevărat interesul să agite peste măsură românismul dincolo de Prut, căci ar putea provoca o reacție de crispare din partea moldovenilor care țin de Patriarhia Moscovei. România trebuie să se prezinte ca o putere prietenoasă și mai ales dezinteresată, una capabilă să îndrume societatea moldovenească pe drumul către UE, dar fără să se manifeste fățiși în nerăbdarea unionistă care ar putea fi vazută ca un act de „incercare de anexare”

A combate reflexia puterii Moscovei este uneori mai dificil decât a combate puterea ei materială, căci pretinde multă răbdare și mijloace mult mai subtile. Uniunea Europeană și România, dacă își țin promisiunile, ar putea susține Moldova să traverseze o criză a energiei, dar toate acestea, inclusiv eliminarea vizelor, nu-i vor ajuta cu nimic pe aceia care s-ar simți alienați într-o lume nouă.

Uneori entuziasmul integraționist este naiv, căci nu ține seama de faptul că o lume întreagă a dispărut în materialitatea ei imediată, dar că imaginea ei continuă să se vadă și nu poate fi abolită cu aceeași ușurință.

Horațiu Pepine, pentru DW via R.B.N.Prress

Reflexia_Puterii_Moscovei

3.000.000 de români în ghearele diavolului rus Kirill și a bisericii rusești de ocupație

Conducerea pro-europeană a Republicii Moldova s-a înghesuit “ca la urs” să pupe poala patriarhului Kiril, diavolul în sutană trimis de Putin la Chișinău ca să mai dea o copită românilor.

Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kiril, a venit ca să participe la “festivitățile prilejuite de sărbătorirea a 200 de ani de la crearea Eparhiei Chișinăului”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că se sărbătoresc 200 de ani de la ocuparea rusească a Basarabiei și a unei bucăți din Biserica ortodoxă românească a Moldovei și trecerea ei samavolnică sub patronajul Moscovei.

Cu lipsa de reacție a autorităților de la București ne-am obișnuit deja de mult timp. Însă, cea mai regretabilă este muțenia și nepăsarea Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Patriarhul Daniel. Patriarh care nu a arătat nici cea mai mică intenție de a trece Putul în sprijinul legitimei Mitropolii a Basarabiei. Deși sunt încălcate mai multe canoane și reguli bisericești, Biserica Ortodoxă Română se uită nepăsătoare și lipsită de demnitate cum aproape 3.000.000 de românimoldoveni sunt “păstoriți” de KGB-istul în sutană Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii.

Pretențiile unei Patriarhii Ortodoxe a unui neam sau popor anume, de a avea jurisdicție peste ortodocși de alt neam, care au propria lor Patriarhie, sunt necanonice și nedrepte, fiind motivate secular-politic, nu spiritual-pastoral, încălcându-se astfel canonul 8 al Sinodului III ecumenic și canonul 34 apostolic.

Regretatul Patriarh Teoctist a avut demnitatea și curajul să-i transmită asta răpostului patriarh rus Alexei, în anul 1993.

În conștiința umanității, în general și mai ales la creștini, s-a impus de-a lungul istoriei principiul de valoare universală că nedreptatea, abuzul și silnicia nu pot crea niciodată vreun drept. Acestea pot dura secole de-a rândul, dar când împrejurările permit, dreptatea istorică impune repararea nedreptății și restabilirea adevărului precum și a drepturilor ce decurg din această restabilire. Conform acestui principiu, exercitarea jurisdicției Bisericii Ortodoxe Ruse asupraromânilor ortodocși din Basarabia, între anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918, 1940-1941, 1944-1992, a fost un act nedrept și abuziv din punct de vedere al realității istorice și al normelor de drept canonic, deoarece a fost urmarea unor abuzuri politice care au lezat dreptul istoric. Conform mărturiilor istorice, pe teritoriul locuit astăzi de români, cuvântul Evangheliei lui Hristos a fost propovăduit încă din primele veacuri creștine. Propovăduirea Evangheliei pe acest teritoriu a coincis cu însăși formarea poporului român care a apărut în istorie ca popor creștin. Poporul român a devenit astfel unul din primele popoare creștine ale Europei, eveniment ce a avut loc cu multe secole înainte de creștinarea slavilor.

(…)

Îndată ce condițiile istorice au permis, românii ortodocși au obținut dreptul de a avea episcopi pământeni. Acest drept, bazat pe tradiția canonică a Bisericii, a fost cerut cu multă insistență Patriarhiei de Constantinopol mai ales de creștinii ortodocși români din teritoriile din stânga și din dreapta Prutului, ce constituiau împreună un Principat român cunoscut în Europa cu numele de Țara Moldovei.

În anul 1401, Domnitorul Moldovei a cerut ca în fruntea organizării bisericești din această țară să fie recunoscut de către Patriarhia de Constantinopol mitropolitul pământean IOSIF MUȘAT. Prin acest act, Mitropolia Moldovei era recunoscută ca servind o etnie distinctă în cadrul unui teritoriu bine definit geografic și istoric. Drept consecință, potrivit legislației bisericești, diferită de cea a imperiilor schimbătoare, nimeni și niciodată nu avea dreptul să desființeze, să modifice sau să înjumătățească jurisdicția ei în teritoriul ce-i revenea de la întemeiere și cu recunoaștere canonică.

Cursul normal al lucrurilor a fost din păcate întrerupt în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin ocuparea de către armatele rusești a pământului românesc al Țării Moldovei (1769-1774, 1787-1791). Printre măsurile luate în mod abuziv de ocupanți a fost amestecul brutal în treburile Bisericii din Moldova prin impunerea la Iași, în 1789, a unui locțiitor de mitropolit, AMBROZIE, rus de neam, care venise în Moldova o dată cu trupele rusești.

După o scurtă perioadă de normalizare și când nu se terminase încă războiul ruso-turc (1806-1812), imperiul țarist înființează un „exarhat” ce cuprindea Mitropoliile Moldovei și Țării Românești, subordonându-le din nou, în mod samavolnic, Bisericii Ortodoxe Ruse. Prin aceasta, Mitropolitul canonic al Mitropoliei Moldovei, VENIAMIN COSTACHI, este nevoit să se retragă din scaun spre marea durere a clerului și credincioșilor români. La fel, s-a întâmplat și cu mitropolitul DOSITEI FILITIS al Valahiei, care a fost îndepărtat din scaun în 1809 și trimis în surghiun. Nedreptatea se „instituționalizează” prin pacea nedreaptă de la București din 1812, când s-a hotărât anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru la imperiul țarist. Anexarea a fost fără valoare și nulă de drept, căci Turcia nu avea drepturi teritoriale asupra pământului românesc, turcii având putere de suzeranitate, nu de suveranitate asupra acestui pământ. Moldova și Valahia se bucurau de o completă autonomie pe baza unor vechi tratate încheiate cu Imperiul Otoman, prin care li se garanta integritatea teritorială în schimbul unui tribut anual. În plus, anexarea era un act imoral și neloial față de întreaga Ortodoxie, întrucât Rusia pravoslavnică își întindea abuziv stăpânirea asupra românilor ortodocși din stânga Prutului, cu vechime și vrednicii în câmpul creștinătății, legat de neam, limbă și cultură cu cei din dreapta Prutului.

Urmare acestei anexări politice nedrepte s-a înființat, în teritoriul ocupat de armatele țariste, Eparhia Chișinăului de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1813. Fără a fi consultat clerul și credincioșii, a fost sfâșiat teritoriul jurisdicțional al Mitropoliei Moldovei, înființată cu peste patru veacuri înainte, și al Episcopiei Hușilor. În scrisoarea Sanctității Voastre din 6 octombrie 1992 justificați această acțiune prin faptul că la acea dată Biserica Ortodoxă Română nu era încă o Biserică autocefală. Este adevărat că recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române a avut loc după înființarea Eparhiei de Chișinău, într-un teritoriu ce nu cuprindea această eparhie. Dar, se impune a fi subliniată o constatare: în 1448 Biserica Ortodoxă Rusă a fost recunoscută de Patriarhia de Constantinopol ca Biserică autocefală, dar fără a avea jurisdicție asupra creștinilor ortodocși români din Basarabia.

Actul anexării Basarabiei la imperiul țarist și înființarea Eparhiei de Chișinău a dus, nu la „eliberarea de sub stăpânirea otomană a Moldovei”, cum afirmați Sanctitatea Voastră în aceeași scrisoare, ci a însemnat trecerea de la robia turcească la robia rusească mai aspră și mai neîndurătoare. Turcii ne-au respectat tradițiile, limba și specificul național. Au acceptat voievozi și ierarhi de același neam cu poporul păstorit. Imperialismul rus însă, folosindu-se de ierarhi ruși înscăunați în Basarabia fără a cere acordul clerului și credincioșilorromâni locali, absolut majoritari, a exercitat asupra acestora un necruțător proces de rusificare, manifestat în diferite feluri. (Scrisoarea Patriarhului Teoctist către Patriarhul Alexei, 1993.. Integral, la Vitalia Pavlicenco)

…Septembrie 2013 – Republica Moldova:

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Kiril și-a început sâmbătă vizita de trei zile în Republica Moldova , fiind întâmpinat la aeroport de zeci de preoți cu flori în mâini, în frunte cu mitropolitul Moldovei Vladimir, dar și de zeci de persoane care au protestat împotriva acestei vizite, transmite corespondentul Agerpres. Delegația oficială care l-a întâmpinat pe Patriarh a fost condusă de mitropolitul Vladimir și de ambasadorul Rusiei la Chișinău, Farit Muhametșin. Pe de altă parte, zeci de reprezentanți ai Consiliului Unirii și Acțiunea 2012, care au protestat la începutul săptămânii și față de venirea vicepremierului rus Dmitri Rogozin la Chișinău, s-au adunat în fața Aeroportului cu pancarte cu mesaje antirusești.

Într-un scurt briefing pentru presă, capul Bisericii Ortodoxe Ruse a declarat că se va ruga pentru poporul moldovenesc și pentru biserica ortodoxă , “care este parte a bisericii ortodoxe ruse”.

“Principalul scop al vizitei mele este ca să mă rog împreună cu poporul Moldovei și pentru prezent și pentru viitor”, a declarat Kirill.

Sâmbătă, patriarhul rus s-a întâlnit cu președintele Nicolae Timofti și cu fostul premier Vlad Filat. În aceeași zi, a participat la o ceremonie dedicată aniversării a 200 de ani de la înființarea Eparhiei Chișinău și a vizitat Mănăstirea Căpriana, unde este înmormântat mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, fondatorul Eparhiei. Duminică, el a oficiat Sfânta Liturghie în fața Catedralei Mitropolitane “Nașterea Domnului” din Chișinău, la care a participa și conducerea Republicii Moldova. În după-amiaza zilei de duminică, Kiril se va deplasa la Tiraspol.

Observatorii politici consideră că vizita capului Bisericii Ortodoxe Ruse are în primul rând obiective politice, și nu religioase, scrie Jurnal.md. De asemenea, liderul PL, Mihai Ghimpu, a menționat, pentru RFI, că, acceptând vizita lui Kiril, cetățenii Republicii Moldovaacceptă ocupația. „Patriarhul vine la 200 de ani de la înființarea Eparhiei Chișinăului, la un an de la ocupația țaristă din 1812. Adică, prin vizita Patriarhului, acceptăm ocupația, pentru că Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove a venit ca urmare a ocupației, și atunci ne întrebăm: Cine suntem noi?”, a declarat Mihai Ghimpu.

Anastasia Mitrofanova, doctor în științe politice, profesor la Academia Diplomatică a Ministerului de Afaceri Externe al Federației Ruse susține:

„ceea ce face Biserica Ortodoxă Rusă este departe de a fi numit religie, „nu e vorba de mântuire spirituală, ci de faptul că Rusia, în baza ortodoxiei, încearcă să elaboreze o ideologie imperială care i-ar consolida influența în spațiul ex-sovietic”.

Și președintele României Traian Băsescu, referindu-se la vizita lui Kiril la Chișinău, a menționat recent că Patriarhul Kiril promovează interesele Moscovei în Republica Moldova.

„E clar că Patriarhul Kirill este un partener al guvernului în ceea ce privește RepublicaMoldova. De aceea, și mitropolitul Petru ar trebui să fie un părinte mai activ în ceea ce privește ortodoxia românească”, a declarat Băsescu. După proclamarea independenței, Republica Moldova nu a fost vizitată de niciun patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul unui interviu acordat Jurnal.md, istoricul Ion Negrei a menționat că actuala structură bisericească din Republica Moldova numită Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove este o creație a regimului Țarist și a celui sovietic și nu are nimic în comun cu tradiția de organizare a bisericii în spațiul românesc.

„După ocuparea Basarabiei în 1812, în noua achiziție teritorială, s-a format Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului. Întrucât în acest spațiu nu exista nicio eparhie care ar fi putut fi ridicată la rang de arhiepiscopie, iar cele mai multe biserici din această nouă structură ecleziastică provin din eparhia Hotinului, parte componentă a Mitropoliei Moldovei recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol în 1401, pentru a-i conferi „legitimitate” noii structuri ecleziastice, a fost uzurpată titulatura episcopiei Hotinului, adăugându-se „a Chișinăului”, după desemnarea acestuia ca reședință de ținut. Există un demers semnat de Bănulescu-Bodoni prin care se solicită Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse formarea arhiepiscopiei. Acest lucru s-a făcut pentru a se accentua că această structură bisericească s-a format la cererea clerului și a populației locale. Conform Dreptului Canonic, este ilegală formarea unei structuri ecleziastice în urma unei cuceriri politice. Dacă, în plan politic, scindarea Moldovei se datorează domnului și boierilor, care nu au putut păstra integritatea Principatului Moldovei, în plan bisericesc, Bănulescu-Bodoni a acționat conștient și anticanonic.”

Secțiune de articol republicată –rbnpress.info

,

Occidentalii cunosc foarte puține lucruri despre noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill. Mulți ruși îl cunosc ca fiind un mare orator și gazda unui emisiuni TV săptămânale „Cuvântul pastorului”.

Totuși, foarte puțini știu că Patriarhul (Vladimir Gundyaev în pașaport), un miliardar și un fost agent KGB, a făcut avere din vânzări de tutun, alcool și carburanți. Din cauza activităților sale organizațiile non-profit au fost scutite de plata taxelor la stat. Noul lider ortodox este pasionat de jocuri cu stocuri, curse auto, schi alpin și de reproducerea a rase exclusive de câini. El deține vile în Elveția și un penthouse, cu vedere la Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova.

După ce Patriarhul Aleksii al II-lea a murit, Sinodul ortodox, format din lideri spirituali, de afaceri și sociali, a ales un nou lider. După ce Mitropolits Filaret și Kliment și-au retras candidaturile, Kirill a câștigat poziția. Când a devenit prea evident că Aleksii își trăiește ultimele zile, Mitropolit Mephody, considerat cel mai puternic candidat pentru postul de Patriarh, a fost trimis pentru a conduce Biserica Ortodoxă din Kazahstan. Ar putea fi doar o coincidență, dar zvonurile și articolele din ziarele locale au sugerat un alt scenariu.

Kiril a absolvit cu onoruri Academia spirituală de la Leningrad în 1969. În 1970, a obținut diploma de master și după mai multe poziții minore a fost numit secretar personal al Mitropolitului Nicodim, șeful de Relații Externe. Începând cu acel moment, Kiril a devenit fața Bisericii Ortodoxe în toate călătoriile din Europa de Vest. Potrivit site-ului vlasti.net, colegii și concurenții lui Kiril au făcut conexiunea între călătoriile sale cu munca sa în cadrul KGB-ul sovietic, unde a fost cunoscut sub porecla „Mihailov”. Începând din 1972, Kiril/Gundyaev/Mihailov a devenit mult mai implicat în relația cu țările din Orientul Mijlociu. În 1975, la un forum în Nairobi, a apărat Uniunea Sovietică și a blamat scrisorile disidenților, făcând declarații istorice precum că oamenii de credință nu au fost niciodată persecutați și nu au existat abuzuri ale drepturilor omului bazate pe religie în Uniunea Sovietică.

Kiril este progresiv, vorbește limbi străine, a lucrat în domeniul de dezarmare a URSS și SUA. În 1991, anul în care Uniunea Sovietică s-a destrămat, a câștigat titlul de Mitropolit. Noua eră a capitalismului a adus noi realizări în viața Mitropolitului Kiril. În 1996, el a devenit un membru al consiliului de administrație al băncii „Peresvet”, care este responsabil pentru deservirea intereselor financiare ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Problema din septembrie 1996 din Moscow News raportează că Kiril, acum doi ani, organiza importuri de produse foarte impozabile, cea mai mare parte fiind de tutun, sub acoperirea unui banner non-profit a Bisericii Ortodoxe care îi scutea de taxe. Știrea a fost confirmată și susținută și de Moscovschii Comsomoleț.

Kiril a confirmat importul de produse „extrem de necreștine”, însă în 1997, el a admis iarăși importul de alcool și tutun, dar a susținut că Biserica Ortodoxă Rusă nu a putut refuza „ajutorul umanitar”. Biserica Ortodoxă Rusă și fundația privată „Nika” a lui Kiril, organizații non-profit, doar în 1996 au importat opt miliarde de țigări în Rusia. „Biserica-afacere” a lui Kiril a decolat ca un bulgăre de zăpadă, astfel încât concurenții săi care respectau legislația nu au putut concura cu prețurile sale reduse la tutun și alcool. Importatorii au fost în mod natural împinși de pe piață, deoarece acestea nu ar putea egala prețurile lui Kiril după achitarea taxelor necesare.

În 2001, Kiril și-a cumpărat un penthouse în Moscova, iar oameni familiari cu această problemă afirmau că interesele sale s-au ridicat la imobiliare, carburanți și stocuri. Conform studiului realizat de Universitatea de Stat umanitar rusesc în 2004, despre economia subterană a Rusiei, averea lui Kiril ajungea la patru miliarde de dolari SUA.

Sper că darurile de conducere și abilitățile bune de comunicare ale Tatălui Kiril vor contribui la consolidarea Bisericii Ortodoxe și la simplificarea problemelor din interiorul acestei structuri gigantice și complicate. Cu toate acestea, nu ar trebui conducerea creștină să înceapă cu credință și nu cu tehnici semi-criminale și viclene de a face bani?

Iurie Mamchur, directorul Proiectului „Rusia Adevărată” 

Sursa: russiablog.org   via Timpul.md

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press