ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Paris"

Paris

,

Peste 200 de invitați au asistat în seara de 7 martie la Ambasada României din Franța la proiecția în premieră mondială a documentarului despre Bernard Natan, „legenda uitată a cinematografului francez”. Filmul intitulat „Bernard Natan, fantoma din strada Francoeur” este o premieră în sine, fiind prima producție din Franța care își propune să reabiliteze imaginea celui considerat a fi unul din fondatorii cinema-ului francez notează Radio România

Născut la Iași în 1886 sub numele Natan Tannenzapf, Bernard Natan s-a mutat la Paris în 1906. A luptat sub culorile Franței în timpul Primului Război Mondial și a fost naturalizat francez în 1921, scrie caleaeuropeana.ro.

Bernard Natan și-a înscris pentru eternitate numele în istoria industriei cinematografice franceze; de la un prim studio situat pe strada Francoeur din Paris, a devenit proprietarul uneia din cele mai mari rețele de cinema din Franța, Pathé Cinéma. În 5 ani, a produs peste 60 de lung-metraje, similar industriei americane a vremii, a inaugurat zeci de săli de cinema pe întreg teritoriul Franței, a încurajat accesul publicului larg la cinema, a realizat campanii de publicitate în favoarea producției de cinema. Cel care a filmat în exclusivitate Jocurile Olimpice din 1924 și recordul la natație al viitorului Tarzan, Johnnny Weissmuller, a fost apoi victima unei ample campanii defăimătoare. În 1942 i s-a retras cetățenia franceză și câteva luni mai târziu și-a găsit sfârșitul tragic la Auschwitz.

Evenimentul de la Ambasadă a fost organizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Paris și a marcat, în Franța, încheierea mandatului de un an al României la președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (IHRA).

Printre invitați s-au numărat Serge Klarsfeld, președintele asociației „Fiii și fiicele evreilor deportați din Franța” și membru în conducerea Memorialului Shoah din Paris, Radu Ioanid, director al secției de arhive a Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, Françoise Ickowicz și Lenicka Philippot, nepoatele cineastului originar din România, Annette Wieviorka, specialistă a istoriei evreilor în secolul XX și director de cercetare la Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța, reprezentanți ai canalelor franceze care vor difuza filmul începând cu luna mai a.c., Ciné+ Classic și TV5Monde.

Proiecții ale documentarului mai sunt prevăzute în acest an la Primăria din Paris (4 mai), în cadrul Festivalului de la Cannes, în colaborare cu Ciné-Croisette (mai), la sediul Arhivelor Naționale franceze, cu ocazia evenimentelor de comemorare a deportării evreilor din Franța (septembrie), la Memorialul Shoah din Paris, cu prilejul festivalului filmului documentar (noiembrie).

Filmul este realizat de Francis Gendron și a fost produs de Label Video, în colaborare cu Evasion Video și Metaction, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei din Franța, Fundației pentru Memoria Holocaustului, Procirep, Ciné+, TVM și Fundației Jérôme Seydoux-Pathé.

,

La 14 decembrie 1910 inginerul și inventatorul român Henri Coandă a efectuat primul zbor din lume cu un avion cu reacție. Premiera mondială a avut loc langă Paris.

primul_avion_cu_reactie_Henri_Coanda_Paris

Henri Coandă s-a născut în 7 iunie 1886 la București. Tatăl lui a fost generalul Constantin Coandă, fost profesor de matematică la

Henri Coanda

Henri Coanda

Școala națională de poduri și șosele din București și fost prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă de timp în 1918. Mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania.

Încă din copilărie viitorul inginer și fizician era fascinat de miracolul vântului, după își va și aminti mai târziu. Henri Coandă a fost mai întâi elev al Școlii Petrache Poenaru din București, apoi al Liceului Sf. Sava din localitatea natala (1896) unde a urmat primele 3 clase, după care, la 13 ani, a fost trimis de tatăl său, care voia să-l îndrume spre cariera militară, la Liceul Militar din Iași 1899. În 1905, a devenit ofițer de artilerie, iar patru ani mai tîrziu a absolvit Scoala Superioară de Aeronautică din Paris, perioadă în care a realizat machete de avioane și rachete cu care a reușit să surprindă specialiștii. În data de 16 decembrie 1910, la Salonul Internațioinal de Aeronautică de la Issy les Moulineaux din Paris, Henri Coanda a revoluționat aeronautica cu una dintre cele mai importante creații ale sale.

În 1905 Coandă construiește un avion-rachetă pentru armata română.

Detașat la un regiment de artilerie de câmp din Germania 1904, este trimis la Technische Hochschule (Universitatea Technică) din Berlin-Charlottenburg. Pasionat de probleme tehnice și mai ales de tehnica aviaticii, în 1905 Coandă construiește un avion-rachetă pentru armata română. Între 1907-1908 a urmat de asemenea cursuri universitare în Belgia, la Liège, și la Institutul tehnic Montefiore. În 1908 se întoarce în țară și e încadrat ofițer activ în Regimentul 2 de artilerie. Datorită firii sale și spiritului inventiv care nu se împăcau cu disciplina militară, el a cerut și obținut aprobarea de a părăsi armata, după care, profitând de libertatea recâștigată, a întreprins o lungă călătorie cu automobilul pe ruta Isfahan – Teheran – Tibet. La întoarcere pleacă în Franța și se înscrie la Școala superioară de aeronautică și construcții, nou înființată la Paris 1909, al cărei absolvent devine în anul următor 1910, ca șef al primei promoții de ingineri aeronautici.

Proiectul primului avion cu reacție din lume, realizat de inginerul-cercetător român – Henri Conadă Primul avion cu reacție din lume, proiectat și pilotat de Henri Conadă la Salonul Internațional de Aeronautică de la Paris (1910)

El a prezentat și pilotat primul avion cu reacție din lume, cunoscut ca “biplanul Coandă”. Calitatile sale de constructor nu au fost trecute cu vederea, astfel ca a fost imediat angajat la Uzinele de Avioane din Bristol unde a ramas pana in 1914. În același an a inventat tunul fară recul pentru aviație. Una dintre descoperirile sale de senzație a fost efectul Coandă”, în 1934 el obtinînd brevetul pentru invenția sa “Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”.Efectul Coandă”, dupa cum a rămas în istorie fenomenul fizic, a fost certificatul de nastere al mecanicii fluidelor care a contribuit enorm la dezvoltarea tehnicii.

În 1971, inventatorul român a inființat, la București, Institutul de Creație Științifică și Tehnică. A fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din București și a fost membru al Academiei Române, precum și al Societății Aeronautice Engleze.

Henri Coandă, creatorul primului avion cu reacție din lume, a încetat din viață la vîrsta de 86 de ani.

Invenții și descoperiri ale marelui inventator român Henri Coandă

  • Dispozitiv pentru măsurători de portanță și rezistentă la deplasarea în aer a diferitelor tipuri de suprafete portante (profile de aripă) cu posibilitatea inregistrării valorilor pe diagrame pentru posibilitatea comparației si stabilirii profilului ideal. Dispozitivul era montat pe un vagon in fața unei locomotive, iar experimentele se desfășurau în mișcare, la o viteză de 90 km/h, pe linia Paris-Saint Quentin. Ulterior a putut face aceste determinări folosind un tunel de vânt cu fum, și o cameră fotografică specială, de concepție proprie. Datorită acestor experimente a stabilit un profil de aripă funcțional pentru viitoarele sale aparate de zbor.
  • 1911: În Reims, Henri Coandă prezintă un aparat de zbor cu două motoare cuplate ce acționau o singură elice.
  • 1911-1914: În calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coandă proiectează mai multe aparate de zbor „clasice” (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă. În 1912 unul dintre ele câștigă premiul întâi la Concursul internațional al aviației militare dinAnglia.
  • 1914-1918: Henri Coandă lucrează la „Saint-Chamond” și „SIA-Delaunay-Belleville” din [Saint Denis]]. În această perioadă proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului. Coandă-1916 este asemănător cu avionul de transportCaravelle, la proiectarea căruia de fapt a și participat.
  • Invenția unui nou material de construcție, beton-lemnul, folosit pentru decorațiuni (de exemplu la Palatul culturii din Iași, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă)
  • 1926: În România, Henri Coandă pune la punct un dispozitiv de detecție a lichidelor în sol. E folosit în prospectarea petroliferă.
  • În Golful Persic inventatorul român construiește un rezervor din beton subacvatic pentru depozitarea petrolului.
  • „Efectul Coandă”. Primele observații le face cu ocazia studierii primului avion cu reacție din lume, Coandă 1910. După ce avionul decola, Henri Coandă observă că flăcările și gazul incandescent ieșite din reactoare tindeau a rămâne pe lângă fuzelaj. Abia după peste 20 de ani de studii ale lui și altor savanți, inginerul român a formulat principiul din spatele așa-numitului efect Coandă, numit astfel de profesorul Albert Metral.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Surse: Academia Forțelor Aeriene – Henri Coanda afahc.ro / ro.wikipedia.org/Henri_Coandă / istoria.md /Petru Costinescu, Nicolae M. Mihăilescu, Mihai Olteneanu, Inventatori români, edițiile I și și a II-a, editurile AGIR și OSIM, București, 1999 și 2000

,

Aproximativ 1500 de soldați francezi veghează acum în capitala Franței – Paris, după atenatele care au oripilat o lume întreagă.

Video: Așa arată Parisul acum! Armata Franceză veghează la tot pasul…

aramata_Franceza_Paris (13)

aramata_Franceza_Paris (12)

aramata_Franceza_Paris (10)

aramata_Franceza_Paris (11)

aramata_Franceza_Paris (6)

aramata_Franceza_Paris (5)

aramata_Franceza_Paris (1)

aramata_Franceza_Paris (3)

aramata_Franceza_Paris (2)

aramata_Franceza_Paris (1)

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Surse foto: EPA,  LNP

,

‪#‎attentatparis‬,‪#‎attentat‬,‪#‎Bataclan‬

Cel puțin 128 de persoane au fost ucise și alte 200 rănite în urma unor atentate teroriste multiple care au avut loc, vineri seară, în mai multe zone din Paris. Potrivit ultimelor informații, aproximativ 100 de persoane au fost ucise în urma unei luări de ostatici la sala de spectacole Bataclan, unde avea loc un concert al grupului hard rock Eagles of Death Metal. Cel puțin două explozii, comise aparent de teroriști sinucigași, au avut loc în zona stadionului „Stade de France”, în timpul unui meci de fotbal între reprezentativele Franței și Germaniei. În paralel, teroriștii au deschis focul cu arme automate la restaurante și terase din zonele Bichat, Charonne și Bataclan, situate în centrul Parisului.

UPDATE  03.34 Primarul Franței a anunțat un nou bilanț: 149 de morți

UPDATE 03.23 Cifra celor care și-au pierdut viața în sala de concerte crește. Sky News anunță cel puțin 118 morți.

UPDATE  03.17 Aproximativ 12 teroriști se află în libertate, în Paris, anunță CNN, după atacurile teroriste.

UPDATE: 03.00 Numele jurnalistului român, rănit în atenetate este Andrei Marian Mihai, colaborator al postului France 24. Acesta ar fi fost transportat în stare gravă, la spital, în comă indusă, anunță presa franceză.

UPDATE 02.30 Surse din poliția franceză anunță  100 de persoane ucise doar la sala de concerte, la Bataclan, plus 43 de persoane ucise în celelalte atacuri

UPDATE: 02:25    140 de persoane ucise în atacurile din Paris. Stare de urgență în Franța – Hollande a anunțat închiderea frontierelor

UPDATE: 02:15 Președintele Francois Hollande a declarat că Franța se află sub un asalt terorist. Nu mai puțin de 7 atacuri simultane au lovit Parisul. Bilanțul dat publicității este de 35 de morți și 100 de răniți. S-a oprit circulația la metrou. Parizienii sunt rugați să nu iasă afară din case. Printre victime s-ar afla și un jurnalist român.

UPDATE: 01:51 Video după atentatul cu bombă de la o braserie, aproape de o fabrică de bere din arondismentul 10 din Paris

UPDATE: 01:30 Imagini video în zona Bataclan (luare de ostatici într-un teatru)

Atacul de la Bataclan s-a încheiat, potrivit Le Parisien, care anunță 43 de morți în atacurile din Paris. Nu sunt informații despre ceea ce s-a întâmplat în sala de spectacole. Nu se știe câți oameni s-au aflat și nici câți teroriști. Se fac apeluri către presă să nu difuzeze imagini de la sala de concerte. La sala de spectacole ar fi murit câteva zeci de persoane, dar nu se cunoaște numărul exact.

UPDATE:01:12 Președintele Francois Hollande a decretat stare de urgență. Înainte de începerea ședinței Consiliului de Securitate, Hollande a precizat că face un apel la francezi pentru a rămâne calmi.

UPDATE:01:10 Imagini postate pe twiter. Stadionul unde a avut loc atacul armat, locație unde s-a aflat și președintele Franței.

UPDATE:01:00 Francois Hollande a fost evacuat de urgență de pe Stade de Frace, unde s-a disputat meciul amical Franța – Germania, locație în jurul căreia au fost raportate 3 explozii.

Primele imagini de pe stadion, ascultați zgomotul/detonarea…

UPDATE 00.46: La Casa Albă, președintele Barack Obama, declarații de presă: „Suntem în contact cu oficialii francezi. Situația e încă în desfășurare. Ironia face că în cursul zilei am vorbit despre aceste aspecte ale amenințării teroriste cu ocazia reuniunii G20. Este o situație cutremurătoare. Am trecut și noi prin asemenea episoade”.

UPDATE 00.37: Potrivit Reuters, un alt atac armat are loc la mallul Les Halles din Paris.

UPDATE 00:30 – Nou atac cu arme automate în Paris

UPDATE 00:23. Cel puțin 40 de morți

UPDATE 00:06. Cel puțin 26 de persoane au fost ucise și 60 sunt ținute ostatice

Explozii și incidente armate au avut loc vineri seară în centrul Parisului, în zona Stade du France, mai multe persoane fiind ucise. Potrivit unor surse din politie, 3 persoane au fost ucise în zona Stade du Frace, iar alte 15 în Bataclan.

O luare de ostatici este în plină desfășurare într-o sală de teatru din Bataclan, potrivit prefecturii.

Două explozii au avut loc în zona Stade de France, iar președintele François Hollande, care asista la meci, a fost evacuat de serviciile de securitate.

În paralel, au fost semnalate cel puțin trei incidente armate în zonele Fontaine au Roi, Charonne și Bataclan.

Ministerul francez de Interne a creat o celulă de criză.

Persoane înarmate au luat mai mulți ostatici într-o sală de concerte din Paris, afirmă surse din cadrul Poliției franceze citate de AFP.

Potrivit unor surse din cadrul poliției franceze, cel puțin 20 de persoane au fost luate ostatice într-o sală de concerte

Până acum  sun confirmați 18 morți.

Harta locațiilor unde au avut loc evenimentele sângeroase.

,

Extras din cuvântul fostului ministru al Integrării Europene Alexandru Herlea – Președinte al ONG-ului La Maisson Roumaine: Corneliu Coposu comemorare la Paris, cimitirul  Montmartre  (Joi 29 mai 2014 – ziua eroilor)

 

Alexandru Herlea:

Stimati participanti,

Cu ocazia comemorarii eroilor romani ai luptei pentru libertate si democratie, pe care « La Maison Roumaine » o organizeaza in fiecare an de Inaltare – ziua eroilor, comemoram astazi si implinirea a 100 de ani de la nasterea marelui Roman si European, martir al neamului romanesc Corneliu Coposu. El a fost de altfel cel care a inaugurat duminica 25 februarie 1990 acest Monument al victimelor comunismului, construit in cimitirul Montmartre – Paris, in fata caruia ne gasim. Monument ridicat la initiativa luptatorilor anticomunisti, Cicerone Ionitoiu si Remus Radina.

Corneliu Coposu s-a nascut la 20 mai 1914 la Bobota, in Salaj, intr-o veche familie transilvana, de preoti greco-catolici si intelectuali, angajata, ca atatea altele (cu unele dintre ele se inrudea, mai de aproape sau mai de departe, sa amintesc numai de Vaida, Maniu, Barnutiu), in lupta pentru emancipare nationala. Tatal sau, protopopul Valentin Coposu, a participat la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1918 unde s-a votat unirea Transilvaniei cu Tara. 

Traditia familiala si educatia primita si-au lasat puternic amprenta asupra profilului moral si comportamental, asupra scarii de valori a lui Cornelui Coposu, facand din el un autentic reprezentant al unei elite romanesti de cultura central europeana care a jucat un rol important in istoria nationala.

El a urmat liceul la Blaj si studiile universitare la Cluj unde a absolvit Facultatea de Drept si unde a fost presedinte al Uniunii Studentilor Democrati. A militat din frageda tinerete in randurile partidului National Taranesc, intai la Cluj si Salaj si dupa cedarea Ardealului de nord (1940) la Bucuresti, unde se va stabili. Intre 1937 si 1946 a fost secretar personal al lui Iuliu Maniu si din vara 1946 si pana la arestarea sa in vara anului urmator, secretar al Delegatiei Permanente, forul conducator al PNT. Din toamna anului 1944 a fost si secretar general-adjunct al PNT, secretar general fiind Nicolae Penescu. La Bucuresti l-a insotit pe Iului Maniu la majoritatea negicierilor politice si i s-a incredintat cifrul secret al corespondentei diplomatice prin care opozitia negocia iesirea din Axa. In toata aceasta perioada, atat la Cluj cat si la Bucuresti, a desfasurat o intensa activitate jurnalistica si a scris cateva studii cu caracter istoric.

In iulie 1947 Corneliu Coposu a fost arestat impreuna cu intreaga conducere PNT. Timp de 8 ani a fost detinut fara a fi judecat (« detinut administrativ »), dupa care, in 1955 i se insceneaza un proces “pentru crima intensa contra clasei muncitoare” si este condamnat la 15 de ani de temnita grea. El a cunoscut tot iadul puscariilor comuniste, unde a pierit o parte insemnata a elitei romanesti : Malmaison, Vacaresti, Uranus, Jilava, Aiud, Gherla, Craiova, Canalul Dunarea – Marea Neagra (Poarta Alba si Capul Midia), etc. Dupa proces a fost incarcerat in sinisrtul penitenciar, cu regim sever de izolare, Ramnicul Sarat. In aceasta puscarie si-au sfarsit zilele peste 80% din detinuti. Aici, in 1960, a murit Constantin Hagea inculpat cu Cornelui Coposu in procesul din 1955, aici a fost asasinat in 1963 Ion Mihalache. La expirarea pedepsei, in 1962 a fost trimis pentru inca 2 ani in domiciliu obligatoriu in Baragan, la Rubla. In total Corneliu Coposu a petrecut 17 ani in puscariile comuniste.

Dupa iesirea din inchisoare si domiciliu obligatoriu si pana la caderea comunismului, in decembrie 1989, a fost urmarit si anchetat fara intrerupere de catre Securitate. Cu o determinare si o darzenie de exceptie el nu s-a incovoiat in toate aceste lungi decenii si a ramas credincios valorilor de libertate, democratie, solidaritate. A refuzat cu demnitate orice forma de colaborare fiind ferm convins ca mai devreme sau mai tarziu comunismul, ca orice dictatura, se va prabusi.

Cand aceasta s-a petrecut, in decembrie 1989, Corneliu Coposu avea 75 de ani.  Dotat nu numai cu calitati morale, dar si intelectuale si fizice deosebite, la aceasta varsta inaintata, s-a avantat in lupta politica cu o putere si o daruire tinereasca. A reinfiintat PNT-ul sub numele de PNTCD la inceputul lui ianuarie 1990 si avand o carisma, un simt politic si o putere de munca de exceptie s-a impus in mod natural ca lider al opozitiei democratice.

In mai putin de 6 ani cat au trecut din ianuarie ’90 pana in noiembrie ’95, cand a decedat, Corneliu Coposu a jucat un rol eminent in istoria Romaniei. Servirea Tarii si a poporului roman a fost principalul scop al existentei sale. A facut-o sub diferite forme in cursul intregii sale vieti : ca tanara speranta a politicii romanesti pana la arestarea din ’47, ca detinut politic in cei peste 17 ani de temnita grea, ca fost detinut politic, supravegheat cu strictete de Securitate, in cei 25 de ani scursi de la eliberarea sa din inchisoare si pana la caderea comunismului. Devenit persoana publica, a fost descoperit cu uimire si neincredere de o Romanie care uitase ca astfel de personalitati exista.

Corneliu Coposu a fost in ultima perioada a vietii sale un adevarat om de stat, chiar daca nu a avut functiile si titlurile pe care un astfel de calificativ le presupune. Cu o extraordinara capacitate de a trece peste toata suferinta traita, a actionat tinand cont numai de interesul superior al Tarii, de promovarea marilor valori de libertate, democratie, solidaritate in care credea si de realitatile existente, asa cum le percepea si le evalua el.

Proiectul sau pentru Romania, un proiect vizionar, a devenit astazi in parte o realitate ; Tara este membra a Uniunii Europene si a Organizatiei Atlanticului de Nord. Ea este insa in continuare cufundata in mocirla morala a unei vieti politice si economice dominata de cei care au ramas la putere dupa evenimentele din decembrie ‘89.

Se poate pune o intrebare : putea Cornelui Coposu sa actioneze altfel pe plan intern definind diferit relatiile cu reprezentantii fostelor structuri si nedeschizand larg, tuturor, usile partidului? Greu de raspuns la aceasta intrebare, care va continua sa se puna, intrucat cele doua mari axe ale proiectului Coposu pentru Romania au dus la doua rezultate diferite : un mare succes pe plan extern, un esec pe cel intern. Vasta dezbatere asupra careia, evident, nu ne oprim astazi.

Singurul lucru pe care il adaug este ca Presedintele PNTCD era perfect constient de starea in care se gasea poporul roman dupa 40 de ani de spalare de creier si era bine informat de felul in care occidentul intelegea sa gestioneze situatia creata de caderea comunismului. Stia ca ex-comunistii si fostele structuri sunt considerati interlocutori valabili de catre occident si ca acesta nu este favorabil unui Nürenberg al comunismului.  Lui Corneliu Coposu ii era probabil teama ca o tensionare prea accentuata a situatiei interne din Tara ar constitui un handicap important in orientarea spre vest a Romaniei, ori iesirea acesteia din zona de influenta sovietica constituia pentru el prioritatea incontestabila a politicii romanesti.

Am avut privilegiul si sansa de a-l cunoaste indeaproape pe Corneliu Coposu care m-a onorat cu increderea pe care mi-a acordat-o. L-am intalnit pentru intaia oara in 15 ianuarie 1990 cand am venit in Tara ; il cunosteam deja destul de bine din diversele istorisiri ale tatalui meu, ale lui Nicolae Penescu, Ion Jovin, Cicerone Ionitoiu si ale altor taranisti. Vorbisem deasemenea cu el de mai multe ori la telefon. Carisma si autoritatea lui erau evidente, el era PNTCD-ul si el va deveni in curand Opozitia. Eleganta si echilibrul tinutei si gesturilor, cat si tonalitatea vocii impresionau. Era reprezentantul unei lumi pe cale de disparitie, o lume pe care o cunosteam bine. Mi-a spus ulterior ca datorita tatalui meu  a putut sa vorbeasca pentru prima data in public la sfarsitul anilor ’70 in cadrul Asociatiei de Istorie a Dreptului si Institutiilor pe care tatal meu o crease la Bucuresti, dupa pensionare, in 1976, si care regrupa un mare numar de fosti detinuti politici.

Nu este locul sa ma opresc asupra diferitelor imprejurari in care am avut prilejul sa-l cunosc si sa-l apreciez pe Corneliu Coposu – si au fost numeroase. Amintesc cu titlu de exemplu doua:

Prima este manifestatia de protest impotriva transformarii FSN in partid politic din 28 ianuarie si urmarile ei din 29 ianuarie. Am participat la reuniunea conducerii PNTCD, de dinaintea inceperii manifestatiei (la care erau prezenti si liberalii Radu Campeanu si Ioana Bratianu, precum si social-democratul Sergiu Cunescu), si imi aduc aminte de determinarea, tactul si responsabilitatea de care a dat dovada Corneliu Coposu. In dimineata urmatoare, stiind ca urma sa plec la Paris, m-a sunat la telefon rugandu-ma sa trec imediat pe la sediul partidului din piata Rosetti, acesta fiind asediat. Am ajuns, reusind sa intru pe geam de pe o strada laturalnica si dupa o conversatie in care a analizat situatia creata si mi-a spus ca trebuie ca aceasta sa fie facuta cunoscuta in occident cat mai exact si mai rapid, am parasit sediul. In seara aceleasi zile, ajuns la Paris, am relatat la radio Europa Libera cele intamplate in 28 si 29 ianuarie.

Al doilea exemplu se refera la prima vizita in strainatate pe care Corneliu Coposu a facut-o la Paris in 24 – 28 februarie 1990; vizita organizata de asociatia ADER (Action pour la Démocratie en Roumanie), al carei presedinte eram si care de facto era filiala PNTCD in Franta. La Paris a fost primit de personalitati de prim plan : Jacques Chirac, presedintele partidului RPR si primar al Parisului ; Alain Poher, presedintele Senatului, membru al partidului CDS (crestin-democrat) ; Daniel Hoeffel si Charles Pasqua, presedintii grupurilor parlamentare de centru-dreapta din Senat ;  Pierre Méhaignerie, presedintele partidului CDS ; François Leotard, presedinte al Partidului Republican si Bernard Pons din RPR, toti trei presedinti ai grupurilor parlamentare de centru-dreapta din Camera Deputatilor. S-a intalnit cu numerosi alti deputati, senatori, oameni politici si jurnalisti  precum Jean Marie Daillet (veche cunostinta a lui Corneliu Coposu, cel care, ca vice-presedinte al Internationalei Crestin Democrate – IDC, a jucat un rol important in afilierea PNT la IDC in 1987) si Bernard Debré, alt mare sustinator al PNTCD-ului – cei doi organizand pentru Corneliu Coposu o conferinta de presa la Adunarea Nationala. A fost invitat de asemenea la mai multe televiziuni si posturi de radio. In aceasta vizita Corneliu Coposu a aparut ca un om de stat, adevarat reprezentant al unei adevarate Romanii.

Imi aduc aminte cu emotie de intalnirile si discutiile avute cu el in locuinta sa din strada Mamulari si in special de o lunga seara – noapte de povesti « la gura sobei » in locuinta in care se refugiase, in iunie 1990, dupa vandalizarea locuintei din Mamulari de catre mineri.  Era convins ca cea ce conteaza sunt principiile si valorile, ca adevarata politica presupune servirea cetatii si asta inseamna acceptarea tuturor sacrificiilor. Considera si el, ca si Iuliu Maniu, ca in viata politica moralitatea trebuie sa prevaleze in fata inteligentei ;  este de preferat un politician onest unui politician abil dar lipsit de scrupule.  De aici si relatiile sale dificile cu numerosi intelectuali romani, care intr-un fel sau altul aduceau apa la moara « Grupului de Dialog Social » peste care se intindea umbra sinistrului Silviu Brucan.

Corneliu Coposu era pentru revenirea la o democratie clasica si se impotrivea tuturor solutiilor originale preconizate de fosta nomenclatura si Securitate ; considera de asemenea ca neavenite si pernicioase afirmatiile unor intelectoali de buna credinta, dar naivi, precum: « noi nu vrem partide », « noi nu vrem puterea ». Era impotriva oricaror manifestari violente, s-a opus cu fermitate unor incercari (Ion Puiu) de orientare in aceast sens a actiunilor PNTCD in timpul manifestatiilor din Piata Universitatii din primavara anului 1990. Considera ca revenirea la normalitate necesita timp si ca promovarea ei trebuie facuta cu inteligenta, tinand cont de starea in care se afla poporul roman, de capacitatea de manipulare a detinatorilor puterii si de realitatiile internationale. De aceea nu s-a retras din alegeri in 1990, de aceea a creat Conventia Democratica in 1992 si l-a promovat pe Emil Constantinescu candidat la presedintie.

Corneliu Coposu a fost o personalitate care pana in ultimul moment al vietii sale nu s-a lasat coplesit de destin. Era la Paris, la congresul Exilului Romanesc, in mai 1994, cand s-a manifestat in mod acut boala de care incepuse sa sufere.  Cu cata demnitate si seninatate s-a comportat ! Boala il va rapune intr-un moment in care tara avea atat de imperios nevoie de el.

Cu putine zile inaintea decesului ii fusese decernata de catre Franta « Legiunea de onoare » in grad de ofiter ca recunoastere a meritelor sale de promotor al valorilor de libertate, democratie, justitie, solidaritate, pentru care a inteles sa se sacrifice. Acestea sunt marile valori crestin-democrate pe care Europa a afirmat de la inceput ca trebuie sa-si construiasca unitatea. De aceea crestin-democratii francezi (Alain Poher, presedintele Senatului, Alain Lamassoure, ministrul afacerilor europene si inimoasa Monique Badenes, directoarea de cabinet a presedintelui Poher si ulterior deputata europeana) au fost cei care au lansat procedura si au insistat pentru decernarea legiunii de onoare lui Corneliu Coposu.  

Cu aceasta inchei, inclinandu-ma in fata memoriei lui Corneliu Coposu – acest mare Roman,  reper moral si intruchipare a suferintelor poporului roman sub comunism.  Neclintit in fata adversitatii, departe de orice forma de resentiment sau consideratii afective, a ramas in toate circumstantele fidel crezului sau de servire a Romaniei si a poporului roman in respectul marilor principii si valori europene. Interesul national a fost prioritatea vietii sale.

 

 

,

Armata română va defila la Paris pe sub Arcul de Triumf , alături de camarazii din armata franceza.

Detașamentul Armatei României este format din militari ai Regimentului 30 Gardă ”Mihai Viteazul” și studenți ai Academiei Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu”, Academiei Forțelor Aeriene “Henri Coandă” și Academiei Navale “Mircea cel Bătrân”, informează MApN, potrivit mediafax.ro.

Subunitatea românească, comandată de maiorul Marius Diniță, a efectuat deja două antrenamente pe bulevardul parizian alături de ceilalți participanți la paradă.

În anul 2007, a fost pentru prima dată când România a participat cu trupe în cadrul paradei tradiționale organizată cu ocazia Zilei Naționale a Republicii Franceze.

Un detașament de militari francezi a participat, pe 1 Decembrie 2013, la București, la defilarea organizată cu prilejul Zilei Naționale a României.

Imagini: Maior Marius Diță

armata-romana-defileaza-la-Paris-de-ziua-Frantei (3)

armata-romana-defileaza-la-Paris-de-ziua-Frantei (1)

armata-romana-defileaza-la-Paris-de-ziua-Frantei (4)

armata-romana-defileaza-la-Paris-de-ziua-Frantei (2)

armata-romana-defileaza-la-Paris-de-ziua-Frantei (5)

,

Institutul Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate și Alianța Internațională a Jurnalistilor Români au organizat pe 5 februarie 2014, șa Muzeul Țăranului Român un simpozion despre personalitatea marcantă a lui Vasile Stoica – poet, prozator, jurnalist dar mai ales o  strălucită figură a diplomației românești, din perioada 1926 – 1947.

         Despre marele român Vasile Stoica au vorbit pe rând doamna Angelica Moldovan, domnul Prof.Univ.Dr. Ioan Opriș, Prof.Univ.Dr. Ionel Calafeteanu, domnul Dr. Alexandru Ghișa – diplomat de carieră și mai ales dl. Dr. Robert Stânciugel. De altfel dl. Prof.Univ.Dr. Ioan Opriș  și dl.Dr.Robert Stânciugel au și scris fiecare câte o carte despre marele diploma român.

         Publicul prezent a fost impresionat și de prezența unui oaspete surpriză, d-na. Lia Maria Stoica – fica lui Vasile Stoica. Domnia sa avea opt ani când tatăl ei a fost arestat de către comuniști. Moderatorul simpozionului a fost dl. Dr. Mihai Nicolae.

Pe fundal a rulat un slider cu imagini din diferite perioade ale vieții și activității lui Vasile Soica care au stârnit un viu interes din parte celor prezenți.

         Vasile Stoica s-a născut la Avrig la 1 ianuarie 1889, părinții săi Maria și Gheorghe fiind cunoscuți drept țărani, buni gospodari. Frecventează școala elementară la Avrig, apoi Școala  Ortodoxă de la Brașov și Liceul din Sibiu.

         În perioada 1919 – 1913, a studiat la Facultatea de Litere din Budapesta cu specializări la Paris și București. În anul 1909 a devenit membru al Partidului Național Român din Transnislvania, iar 1913 devine Președintele Organizației Culturale „Petru Maior” a studenților români din Budapesta.

În 1914 devine profesor la „Școala de Fete a Astrei din Sibiu”. Vornea zece limbi străine dintre care foarte bine franceza, engleză, germană, maghiară și italiană. A desfășurat o bogată activitate publicistică la ziarele: „Gazeta de Transilvania”, „Tribuna”, „Românul”, „Luceafărul”, „Semănătorul”, „Ramuri”, „Drapelul”, „Lupta”, „Foaia Interesantă”, etc.

         În vara anului 1914, Vasile Stoica a fost mobilizat cu gradul de subloctenent în armata austro-ungară. Fiind un luptător pentru unitatea neamului românesc, în toaman anului 1914, dezertează și ajunge la București la fel ca și alți patrioți ardeleni: Octavian Goga, Onisifor Ghibu, Vasile Lucaci, Ion Rusu Abrudeanu, Alexandru Lapedatu, Octavian Tăzlăuanu, etc.

În anul 1915, Vasile Stoica ține conferințe la Ateneul Român, Sala Dalles și publică împreună cu Ioan Rusu Abrudeanu lucrarea „Habsburgii, ungurii și românii” și în anul 1916 publică „Suferințele din Ardeal”.

În 1917 este condamant la moarte în contumacie de către Curtea Marțială Austro-ungară din Cluj, tot în acelaș an este avansat la gradul de căpitan în armata română. Guvernul româniei și conducerea armatei române îl trimite cu o misiune specială în SUA cu scopul de a recruta voluntari români din rândul emigranților români care să lupte reîntregirea neamului românesc.

În acest scop, Vasile Stoica pune bazele la „Liga Națională a Românilor din America”, la Washington. Organizeză întruniri filoromânești în marile centre urbane din SUA, în colaborare cu importante ziare și publicații americane („American Post”, „New York Tribune”, etc. Tot pe tărâm american, Vasile Stoica a publicat o serie de lucrări în limba engleză prin care aduce la cunoștiință opiniei publice americane justețea cauzei românești, lucrările fiind preluate și susținute de mari istorici și scriitori din SUA, precum frank N.Simonds, Herbert Adams Gibbons, etc.

         La data de 1 ianuarie 1918, a fost coooptat în rândurile Legației Regale a României din SUA, iar la data de 24 ianuarie 1918, Primul Ministru Ion I. C. Brătianu l-a numit atașat diplomatic în SUA.

         La 18 ianuarie 1919, au început la Paris lucrările Conferinței de Pace, care au durat până la 21 ianuarie 1920. Pentru calitățile dovedite anterior, Premierul Ion I. C. Brătianu l-a inclus ca expert tehnic pe Vasile Stoica în delegația oficială a României la lucrăriel Conferinței de Pace de la Paris.

În aceiași perioadă a făcut parte din comisiile trimise în SUA pentru buna organizare și funcționare a consulatelor românești de la Washington și Chicago și inființează un nou consulat la Pittsburg.

Pentru actele de vitejie din timpul războiului și pentru activitatea deosebită depusă pentru binele și unitatea neamului românesc, Vasile Soica a fost decorat cu mai multe ordine și medalii: Medalia „Voluntar de război 1916-1920 în rang de Mare Ofițer”, „Virtutea militară”, iar pentru activitatea diplomatică a fost distin cu „Coroana Italiei în rang de Mare Ofițer” și Ordinul Cehoslovac „Leul Alb”.

         În februarie 1921, Vasile Stoica se întoarce în țară și marele om politic Take Ionescu l-a sfătuit să intre în diplomație.

În perioada 1926-1929, lucrează la Ministerul Afacerilor Străine și îndeplinește diferite misiuni la Geneva, Londra, Bruxelles, Paris, Roma Berlin, etc. și participă ca expert ethnic la diferite reuniuni ale Societății Națiunilor și Micii Înțelegeri. În perioada respective a redactat majoritatea memoriilor istorice-politice înaintate de guvernul roman, ca răspuns la atacurile ungurești îndreptate împotriva României, cu privire la reforma agrară la bisericile ți școlile maghiare din Transnislvania și Banat.

         În perioada 1930-1932, a fost ministru al României în Albania, apoi a îndeplinit aceiași funcție în Bulgaria în perioafa 1932-1936.

         Între anii 1936-1939 a fost ministru al României în Letonia și Lituania, apoi în Turcia, între 1939-1940.

         În vara anului 1940, Vasile Stoica a fost numit Secretar de Stat la Ministerul Propagandei Naționale, într-o perioada tragică pentru neamul românesc.

         În perioada 1943-1945, Vasile Stoica a dus o activitate intense pentru pregătirea materialelor necesare susținerii intereselor României la viitoarea Conferință de Pace. A continuat întrevederile cu diplomații străini acreditați la București în folosul viitorului României.

Noul ministru communist Ana Pauker, îi cere să predea sovieticilor „Fondul Basarabia” din arhiva MAE, dar printr-un șiretlic, marele patriot roman predă doar o mica parte din fondul arhivistic respective. Ulterior Ana Paker află despre chestiune, păstrează secretul pentru a nu fi acuzată și ea de către sovietici de complicitate și sabotaj, în schimb pregătește arestarea și decăderea marelui diplomat.

La 9 iulie 1946, Vasile Stoica a fost numit și „trimis extraordinar și plenipotențial al României în Olanda cu acreditare și pentru Belgia, ca însărcinat cu afaceri”.

În anul 1947, a fost recehmat în țară și începe calvarul Patriotului Vasile Stoica. Apartamentul din București i-a fost naționalizat, casa de bani de la Legația Română din Haga i-a fost spartă, fiind-ui furați 35,000 de franci elvețieni în situația în care în țară nu avea nici un venit. Intervenția făcută la Primul Minitru Petru Groza, pe care îl cunoștea de 37 de ani, a fost zadarnică. A încercat să plece cu familia, illegal din țară, pe 31 martie 1948, dar a fost prins și închis până în anul 1955. În decembrie 1958 Tribunalul Militar bucurești la condamant la zece ani închisoare, fiind acuzat de atitudine dușmănoasă față de țara și regimul communist. Patriotul roman Vasile Stoica, care a luptat întreaga viață pentru binele Neamului Românesc a murit în ănchisoarea de la jilava la data de 27 iulie 1959. Aceasta a fost soarta tristă a unei mari personalități care și-a slujit patria în toate ămprejurările și care a contribuir la făurirea României Mari și la apărarea drepturilor Ei.

Meritele sale în lupta pentru desăvârșirea unității naționale și consolidarea Statului Naținal Unitar Român au fost recunoscute în anul 1970, când printr-o sentință a Judecătoriei București, patriotul roman Vasile Stoica a fost reabilitat.

??????????????

??????????????

??????????????

??????????????

??????????????

??????????????

Redactor Șef Adj. R.B.N. Press

Dacian Dumitrescu

,

Vineri 28 iunie, între orele 18:30-20:00 Clubul Liberal Paris a organizat un miting de comemorare a ocupării Basarabiei de către sovietici la 28 iunie 1940, transmite Romanian Global News.

S-au comemorat persoanele moarte în urma acestei ocupații și s-a protestat contra ocupației părții de est a Republicii Moldova (Transnistria) de către armata rusească.

Mitingul a avut loc în fața ambasadei Rusiei, 40 boulevard Lannes, 75016 Paris (Metrou linia 2 Porte Dauphine sau RER C “Avenue Henri Martin”).

Mitingul a fost autorizat de către poliția franceză și a fost organizat de către Clubul Liberal Paris.

moldpress.info

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press