ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Pantelimon Halippa"

Pantelimon Halippa

,

Nu de mult, sub egida Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, condus de prof. Radu Ciuceanu, a apărut sub tipar volumul „Problema Basarabiei în discuţiile româno-sovietice din timpul războiului rece” 1945-1989.  Apariția volumului este datorată reputatului istoric Ion Constantin. De-a lungul celor 12 capitole, extrem de consistente, atât specialiştii, cât şi cititorii obişnuiţi pot afla lucruri noi și extrem de interesante, datorate investigaţiilor şi documentării impresionante. Opiniile şi aprecierile autorului Ion Constantin, sunt dintre cele mai tranşante şi mai interesante în legătură cu evenimentele sau declaraţiile, legate de Basarabia și basarabenii din țară, din vremea regimului comunist, incluse în sumarul cărţii.

Un capitol extrem de interesant, atrage atenția și pare că este menit a acoperi un gol despre istoria din țară, de până la inființarea oficială în România, a Asociație Culturale Pro Basarabia și Bucovina, continuatoarea legitimă a cercurilor basarabene din perioada interbelică și mai apoi a Asociației Pro Basarabia și Bucovina, care funcționa semi-oficial în afara granițelor României  încă de la data de 27 noiembrie 1950, când din initiativa diplomatului Nicolae Dianu este inființată la Paris, grupând o serie de personalități politice și culturale românesti aflate în exil ce militau pentru readucerea înapoi în granițele firești a teritoriilor răpite de sovietici în 1940, Basarabia și Nordul Bucovinei. Iată mai jos dezvăluirile reputatului istori Ion Constantin:

Nucleul semiclandestin al viitoarei Asociații Culturale Pro Basarabia și Bucovina

Deși atent supravegheați de Securitate, basarabenii din țară se bucurau în această perioadă (regimul Ceaușescu n.r.) de o orecare libertate de mișcare și de organizare a unor reuniuni cu caracter privat și neoficial, în cadrul cărora erau discutate diverse probleme pe teme cultural-istorice. Cel mai proeminent dintre liderii basarabeni era fostul vicepreședinte și președinte al Sfatului Țării, Pantelimon Halippa (1883-1979), care a acționat cu consecvență pentru a menține „focul viu” privind cauza națională în problema Moldovei de Răsărit.

La începutul anilor 1970, problema succesiunii, la conducerea neoficială a basarabenilor, a fost discutată în mai multe rânduri, în cele din urmă impunându-se candidatura pentru o asemenea poziţie a fiului lui Pantelimon Halippa: Nicolae Radu Pan Halippa.

Concluzia Securităţii era clară: Nicolae Radu Halippa este „omul care, după ce tatăl său va deceda, va rămâne cea mai importantă figură a basarabenilor şi de sfatul său vor ţine cont în acţiunile lor, atât basarabenii din țară, cât şi cei din străinătate”. O previziune, care, trebuie să recunoaştem, nu era lipsită de temei, având în vedere evoluţiile ulterioare şi mai ales, rolul pe care cel în cauză îl va juca în cadrul mişcării naţionale a basarabenilor, ca preşedinte al Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, după căderea regimului comunist din tară. În ultimii ani de viaţă, Pan Halippa milita pentru o „organizaţie unită, care să fie capabilă să facă ceva, atunci cand cineva le-ar fi cerut concursul”.

El ar fi vrut ca această organizaţie a unioniştilor „să fie înregistrată oficial şi să acţioneze legal, nu clandestin”. Visul lui Halippa mergea, însă, prea departe, iar autorităţile nu erau dispuse să accepte funcţionarea într-o formă legalizată a unei asemenea organizaţii. Nu e mai puţin adevărat că, într-o formă nerecunoscută oficial, şi atent monitorizată de Securitate, o asemenea organizaţie activa semiclandestin, aceasta fiind practic nucleul din ţară care va pune bazele viitoarei Asociaţii Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, creată după 1990.

Sub lupa monitorizării atente a serviciilor secrete sovietice

Manifestarile liderilor basarabeni din ţară, atât cât erau ele tolerate de regim, se aflau sub lupa monitorizării atente a Ambasadei şi serviciilor secrete sovietice. Aşa cum rezultă din documente intrate de curând în circuitul public, Moscova era sistematic informată în legătură cu aceste acţiuni, care erau apoi vehement criticate de conducerea comuniştilor din RSSM:

Ivan Bodiul(în centru imaginii) anii 80 Chisinau

„În acelaşi scop şovin faţă de Moldova, se revoltă primul secretar al PCM, I. Bodiul, în România a fost permisă activitatea antisovietică liberă a celor care au fugit din fosta Basarabie odată cu eliberarea acesteia în 1940, precum şi după zdrobirea trupelor române în 1944, liderilor organizaţiilor contrarevoluţionare, naţionaliste, a membrilor partidelor fasciste şi profasciste, a chiaburilor şi a altor duşmani ai Puterii Sovietice, care au fugit din Basarabia în timpul eliberării ei în anul 1940, precum şi după izgonirea trupelor române în anul 1944. Acum, aceste elemente reacţionare scriu şi editează memorii, cauta să se întâlnească cu cetăţenii noştri care vizitează România, încearcă să recruteze părtaşi de idei şi să-i înveţe cum sä acţioneze ca să semene nemulţumire faţă de politica nationalistă promovată în Moldova, îi îndeamnă să susţină, după cum se exprimă ei, spiritul naţiunii române în Basarabia» şi să creeze în mijlocul poporului stări de spirit proromâne. În scopuri provocatoare, ei declară că. România a pus în fața ONU problema restituirii Basarabiei şi chipurile, această abordare a beneficiat de o susţinere activă din partea opiniei publice Internaţionale. Pentru că în timpul plebiscitului poporul basarabean să nu se pomeneasca minoritate, spun ei, el trebuie să se împotrivească «rusificării Moldovei»”

Istoria Asociației Culturale Pro Basarbia și Bucovina de până la 11 ianuarie 1990, anul înființării oficiale în România

Asociatia a fost infiintata la Paris la data de 27 noiembrie 1950 din initiativa diplomatului Nicolae Dianu, care grupând o serie de personalitati politice si culturale românesti aflate în exil au pus bazele asociatiei. Participant ca voluntar în Primul Razboi Mondial, Dianu s-a remarcat  ulterior în cariera diplomatica, functionând ca ministru plenipotentiar la Ambasada României  de la Moscova, iar din anul 1938 la legatia de la Haga. Cedarile teritoriale românesti  din anul 1940, îi provoaca o mare durere si totodata îl  aduce într-un conflict deschis cu seful statului – Regele Carol al II-lea.  Se înroleaza ca voluntar în razboiul pentru dezrobirea Basarabiei  si Nordului Bucovinei.  În anul 1942 paraseste tara si întreaga sa  activitate este concentrata pe problema  Basarabiei si a Bucovinei ocupate.

Prin raportul intitulat La principale revendication de la Roumanie devant la Conference de la Paix, – Bassarabie et Bucovine de Nord – Paris, 1946, înaintat presedintelui Natiunilor Unite si prin toate actiunile sale, diplomatul român a reusit sa mentina atentia guvernantilor occidentali si opiniei publice asupra problemei Basarabiei si Nordului Bucovinei.
În anul 1955 publica brosura Pro Basarabia, fapt  care  a  adus  interdictia de functionare în Franta, pentru asociatie.
Datorita situatiei sediul este mutat la Bruxelles, unde era deja o filiala, iar din anul 1961, asociatia este condusa de d-na. Maria-Valerie Abras.

Dupa moartea lui Nicolae Dianu (1966), asociatia intra într-un con de umbra din care va fi scoasa abia în anul 1976, de catre Nicolae Lupan. Sub numele de Asociatia Mondiala prin Corespondenta Pro Basarabia si Bucovina, va atrage membri din 25 de tari de pe toate continentele. Nici basarabenii si bucovinenii refugiati în tara nu au ramas indiferenti la soarta tinuturilor de bastina ocupate samavolnic. Reuniti în cercul basarabenilor si cercul bucovinenilor, iar mai târziu în cadrul Studioului de Istorie Nicolae Iorga, ei aveau sa apere, cu mari riscuri în acea epoca de dictatura comunista, adevarata istorie a poporului român.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, dornici sa continue lupta pentru idealul reîntregirii neamului, s-au constituit la nivelul întregii tari, asociatii culturale care aveau drept scop al fiintarii organizarea de activitati culturale prin care militau pentru reîntregirea granitelor României Mari, în hotarele stabilite la Conferinta de Pace de la Paris, desfasurata dupa Primul Razboi Mondial. Una dintre aceste  noi organizatii nationale avea sa fie Asociatia Culturala „Pro Basarabia si Bucovina, constituita la Bucuresti în 11 ianuarie 1990, membrii fondatori fiind, în marea lor majoritate, români originari din stravechile provincii istorice, Basarabia si Bucovina.

În scurt timp, la nivelul întregii țări aveau sa se înfiinteze filiale ale Asociației centrale. Sunt înființAsociaate 150 de filiale în localitati din tara, din Basarabia si Nordul Bucovinei. Președinte este ales Nicolae Lupan, care conducea si Asociația Mondială cu acelasi nume, ce îsi avea sediul la Paris.
Încercarea, din partea unui grup din conducere, de a transforma asociatia într-un partid politic, va aduce schimbarea presedintelui, în persoana lui Nicolae Radu Halippa, dar si destabilizarea asociatiei, prin dizolvarea unor filiale. În prezent, asociatia numara 27 de filiale active în tara si trei în Basarabia.
Conducerea asociatiei este exercitata, conform statutului, de un Consiliu National, format din: presedinte, presedinte executiv, prim-vicepresedinte, trei vicepresedinti, secretar general si secretar adjunct, casier si un numar de 17 membri.

Citește și  Eveniment: 99 de ani de la Unirea Basarabiei cu România la Parlamentul României sub organizația Aociației Culturale Pro Basarbia și Bucovina

Dorian Theodor CLENCIUromaniabreakingnews.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press