România este un caz de bolnav unic în lume. Niciunde în lume străinii nu pot cumpăra terenuri fără niciun fel de restricții. Peste tot în lume statul are drept de preempțiune asupra terenurilor pe care le cumpără pentru a le închiria apoi celor care le pot lucra. Niciunde în lume miniștrii agriculturii nu își permit să afirme că “este bine că vin străinii să cumpere țara la hectar și, mai grav, că nu pot face nimic să împiedice acest lucru, pentru că așa s-a negociat cu UE”, așa cum se întâmplă în România.

România a pierdut pe timp de pace un sfert din teritoriu fără să fi fost tras un singur glonț, lucru care nu s-a întamplat până acum niciodată în istoria noastră. Din cauza străinilor și a trădătorilor de țară, bolșevici care s-au perindat la conducerea României în ultimii 23 de ani, am ajuns să pierdem un sfert din suprafața arabilă a țării, lucru care nu s-a întâmplat vreodată pana acum în vreo țară europeană și nici măcar în Africa. Suntem un caz unic la nivel mondial dacă avem în vedere rapiditatea procesului de deposedare de terenuri a românilor.

Țara noastră se situează, în fapt, pe primul loc în Europa și pe locul zece în lume după procentul de teren agricol deținut de companii străine. Si, pentru a vedea cat de bine functioneaza principiul “liberei-concurente” in UE, trebuie sa precizam din capul locului faptul ca, desi Romania a fost vanduta la hectar, fermierii romani nu detin nici macar un hectar de teren in vreo tara UE. Oare asta sa insemne concurenta loiala si constructie sustenabila a “proiectului european”?!

Și în acest timp, ”președintele” Traian Basescu și restul clicii bolșevice susțin sus și tare că ”agricultura este prioritatea zero a României”. Halucinant!!

Haideți să vedem unde am ajuns astăzi și să ne aplecăm puțin asupra cauzelor care au condus la acestă situație, luate didactic, punct cu punct. În plus, trebuie să analizăm și măsurile de contracarare a acestui fenomen, și ne referim aici în special la naționalizarea terenurilor cumpărate de la români prin fraudă. Și asta cu acordul Uniunii Europene care trebuie să înțeleagă că o astfel de situație este inacceptabilă și nesustenabilă, tocmai pentru că se bazează pe fraudă și pe o concurență neloială crasă, lucruri care contravin chiar principiilor de funcționare a pieței unice.

Situația terenurilor arabile din România:

Potrivit datelor “oficiale” ale MADR, la începutul anului 2012, așadar acum mai bine de un an, suprafața agricolă deținută de străini în România era de circa 700.000 de hectare( 8,5% din suprafața arabilă). Între timp, procentul a depășit 10%, ajungând la aproape un milion de hectare de teren arabil dintr-un total de 9,5 milioane de hectare la nivel național. Prețul de achiziție variază între 300 de euro și 4.000 de euro hectarul, media fiind de 2.000 de euro hectarul. Media europeană este de 40.000 de euro hectarul, așadar de 20 de ori mai scump.

Cât costă terenurile agricole:

Serbia: 10.000 euro hectarul

Bulgaria: 6.400 euro hectarul

Slovacia: 12.900 euro hectarul

Olanda: 35.500 euro hectarul

România:– în zone mai puțin bune: 1.500-2.000 euro hectarul

– în zone bune: 4.000-5.000 euro hectarul
(sursa: finantistii.ro, business24.ro)

Într-un clasament al cumpărătorilor de teren în România, în 2012, pe primele locuri se află Italia, cu 24,29%, urmată de Germania cu 15,48% și de țările arabe cu 9,98%. De asemenea, Ungaria deține 8,17% din cele peste 700.000 de hectare deținute de străini, Spania (6,22%), Austria (6,13%), Danemarca (4,52%), Grecia și Olanda câte 2,4% și Turcia 0,78%.

Trebuie precizat, insa, ca nationalitatea afisata a cumparatorilor este irelevanta, pentru ca, in mai toate situatiile avem de-a face cu “fonduri de investitii”, cu actionari “discreti”, inregistrate doar in statele mai sus amintite.

Străinii dețin un sfert din România (proprietate + arendă)

Realitatea este, însă, mult mai crudă – străinii dețin în România între 25% și 30% dintre terenurile arabile, pentru că, pe lângă cele 10 procente cumpărate prin intermediul firmelor înregistrate în România, străinii mai controlează încă 15-20% din terenurile arabile care sunt luate în arendă cu drept de preempțiune în cazul vânzării de către proprietarii români. Situatia este la fel de tragica in ceea ce priveste fondul forestier.

Ce agricultură fac străinii în România

Italienii:

– Brăila: orez

– Banat: cereale

Danezii:

– Buzău, Teleorman, Timiș, Ialomița: ferme de vaci, horticultură

Olandezii:

– Arad, Giurgiu: ferme de vaci

Francezii:

– Călan, Bretea Mureșeană: cereale, floarea soarelui
(sursa: adevarul.ro)

Impartirea terenurilor:

– Romania incaseaza subventii agricole pe un total de 14.7 mil. de hectare, din care doar 10 mil.sunt arabile.
Romania are:

– 1.08 mil. de fermieri inregistrati APIA, incluzand toate sectoarele de activitate (agricol, apicol, avicol, viticol, pomicultura cresterea animalelor si pasarilor…etc…adica toate sectoarele pentru care se primesc subventii)

– 1.04 mil. de fermieri persoane fizice, care lucreaza doar terenurile aflate in proprietatea lor (deoarece pentru a arenda trebuie sa fi persoana juridical), cumuland in jur de 5.2 mil. ha.

– 40.000 fermieri persoane juridice (incluzand toate sectoarele agricole si cei aflati in Top 10 fermieri ai Romaniei si a persoanelor straine), care lucreaza terenuri aflate in proprietatea lor, arendate de la privat si concesionate din domeniul public sau privat al statului, cumuland 9.5 mil ha.

– 800.000 ha detinute de persoane straine, prin societati, avand in vedere ca ele nu se pot cumpara inca pe persoana fizica.

– 326.000 ha sunt detinute de doar 10 persoane (sau societatile lor).

Impartirea pe fermier sau societate:

– fiecare fermier privat detine o medie de 5 ha. de teren

– fiecare persoana juridica (incluzand strainii si excluzand pe cei din Top 10), detine o medie de 230 ha.

– fiecare din Top 10, detine o medie de 32.000 ha.

Deci terenurile, grosso modo, sunt detinute in proportii egale, jumatate de micii fermieri persoane fizice si jumatate de marii fermieri.

Cand “cainii de la stana” se fac frati cu lupii ca sa devoreze oile

Cum s-a ajuns aici. Care sunt cauzele care au condus la acest jaf de proporții fără precedent în istoria României:

1. Politica sălbatică de sărăcire a poporului roman

Politica constantă dusă în ultimii 23 de ani de către guvernele de sorginte bolșevică, care s-au permutat la conducerea țării, de sărăcire a populației, de împiedicare a formării clasei de mijloc și de ținerea agricultorilor într-o sărăcie și o dependență convenabilă din punct de vedere politic.

La acest lucru s-a ajuns prin:

Lipsa unei minime strategii de dezvoltare a agriculturii

Clasa politică neobolșevică ilegitima, emanată din FSN-ul lui Iliescu, nimic altceva decât o grupare de crimă organizată cu valori kominterniste care a gustat din plin beneficiile tranziției și ale așa-numitei economii de piață, n-a avut niciun interes să guverneze in beneficiul poporului român.

Acest lucru este de înțeles prin prisma faptului că acești neobolșevici nu sunt români(chiar dacă vorbesc bine limba română și au nume românești) si nu-i leagă nimic de acest popor. Singurul lor interes a fost să se mențină la putere în toți acești ani prin tot felul de vehicule politice care mai de care mai exotice, care mai de care mai ”de dreapta” sau mai de centru.

Lipsa sentimentului apartenentei la acest popor i-a predispus sa se puna rapid la dispozitia marilor retele financiare de crima organizata, care urmaresc, dupa o metoda aplicat la nivel global, spolierea resurselor natiunilor si concentrarea lor in curtea unor structuri private transnationale, care n-au nimic de-a face cu vreun stat anume, fiind vorba eminamente de un mare grup piramidal, privat, de crima organizata transnationala care si-a propus preluarea ostila a resurselor lumii. Si, in buna masura reuseste in Africa si in Orientul Mijlociu. Romania este, insa, cel mia de succes “proiect” din Europa.

2. Preocuparea constantă pentru satisfacerea clienților politici, ajunși între timp în postura de mari latifundiari

Cu excepția marilor exploatații deținute de străini, megafermele din România sunt controlate de foști secretari de partid și securiști, care au avut acces privilegiat la fonduri pe filieră politică. Să ne amintim doar de creditele favorizate la defuncta Bancorex, și câte alte asemenea. Bineînțeles că printre ei au mai scăpat și foști directori de CAP, bișnițari și chiar tractoriști, personaje ”adaptate” la tranziția originală către economia de piață. Singurii care au lipsit de aici au fost țăranii români, care au trăit în acest timp de pe o zi pe alta, decapitalizați programatic.

3. Transformarea unei întregi generații de agricultori în căpșunari și exodul țăranilor

Sărăcirea extremă și programatică a micilor fermieri de către clasa politcă neobolșevică i-a făcut pe aceștia să ia calea străinătății pentru a putea supraviețui și a-și putea întreține familiile. În loc să pună pe picioare ferme în România și să poată trăi decent, aceștia s-a văzut nevoiți să culeagă, în condiții degradante și pe mai nimic, căpșunile spaniolilor sau ale nemților.

Din păcate, cei care au plecat din satele românești au fost tinerii, adică chiar forța vitală a satului, o întregă generație fiind, astfel, ruptă de pământ. Astfel s-a ajuns ca țăranul să piardă proverbialul său simț al proprietății asupra pământului. Departe de țară, acești căpșunari sau țărani transformați în muncitori în construcții și badante au înstrăinat mult mai ușor pământul transmis din generație în generație.

La fel, bătrânii, dezumanizați și sărăciți în ultimul hal, au preferat să vândă pământul cu o mie de euro hectarul ca să mai supraviețuiască câțiva ani. Pentru că de muncit nu-l mai puteau munci, iar arenda pe care le-o ofereau bolșevicii latifundiari era de mizerie.

4. Haosul funciar programatic

Chiar dacă pare greu de crezut, în România, la 23 de ani de la lovitura de stat bolșevică, milioane de hectare de teren au proprietari incerți. În acești ani, niciun guvern neobolșevic nu a fost interesat de clarificarea statutului proprietăților agricole, astfel că nu a fost rezolvată încă problema cadastrului și nici înscrierea în cartea funciară pentru suprafețe mari de teren.

De acest lucru se fac vinovați atât bolșevicii de la centru, cât și rețaua mafiotă a primarilor din teritoriu care, fie n-au avut nimic de câștigat din clarificarea dreptului de proprietate a țăranilor asupra terenurilor, fie confuzia le-a priit de minune și le-a permis să facă tot felul de abuzuri în beneficiul direct al nepoților, cumnaților și acoliților.

Evident, deși acestă situație este de-a dreptul criminală, nimeni nu a fost tras la răspundere. Încă.

Comasare = Jaf Criminal

Mai mult, noul proiect “de comasare” a terenurilor agricole propus de Ministerul Agricultrurii este, de fapt, un proiect de stimulare a jafului terenurilor. Proiectul prevede, absolut halucinant, “un ajutor” suplimnetar de stat de 200 de euro la hectar pentru toti cei care decid sa instraineze pamantul. Asadar, unde este comas area si unde este jaful? Cat de mare poate sa fie perversiunea bolsevica si diferenta dintre declaratiile politice si actiunile politice?!

5. Refuzul creditării românilor de către sistemul bancar străin din România

Deși pare greu de crezut, pentru micii agricultori români, băncile cu capital străin din România nu pot, sau nu vor să ofere credite. Asta deși România “a împrumutat” de la FMI 25 de miliarde de euro din 2009 încoace și pentru ca aceste banci cu capital strain să-și poată diminua rezerva minimă obligatorie de la BNR și să poată repatria o parte din fonduri. Credite pe care românii le vor plăti cu vârf și îndesat.

Cu alte cuvinte, s-a aplicat reteta brevetata la nivel global de salvare a bancilor straine pe spinarea populatiei romanesti. Acele bănci care au fost lăsate de capul lor în perioada de boom economic și care au făcut profituri astronomice în România nu mai vor acum să-i crediteze pe români.

Condițiile pentru creditare sunt atât de stufoase, garanțiile cerute sunt atât de aberante, iar birocrația atât de înfiorătoare, încât este practic imposibil pentru o exploatație mică sau medie să acceseze credite. Și atunci când acordă credite, băncile din România fac acest lucru la dobânzi aberante cerând și un munte de acte.

Pe de altă parte, puținii fermieri care au apucat să prindă vreun proiect cu fonduri europene sunt deja îndatorați până peste cap cu partea lor de finanțare, luată de regulă, de la bancă. Sau sunt plini de datorii pentru utilajele second-hand luate în rate ca să aibă cu ce să-și lucreze pământul.

În aceste condiții nu este de mirare că 80-90% dintre fermierii români lucrează pe credit-furnizor, adică cumpără îngrășăminte, pesticide, ierbicide pe credit cu plata în rate, până la următoarea recoltă, dar la prețuri cam cu 30% mai mari decât prețurile de listă, cu banii jos. Pentru că altfel nu pot lucra nici așa.

Pe de altă parte, străinii care vin să cumpere terenuri în România au acces la credite cu dobânzi minime sau, pur și simplu, fără dobândă și pot garanta creditele chiar cu terenurile pe care le cumpără, lucru interzis romanilor de catre sistemul bancar “autohton”. Plus credite cu nemiluita în condiții extrem de avantajoase pentru investiții, retehnologizare, utilaje noi, etc. Cu alte cuvinte, un caz clar de concurență neloială pe care așa-zișii guvernați români și oficialii UE se prefac că nu-l văd. Vom vedea pentru cat timp…

6. Refuzul cu obstinatie a infiintarii unei banci pentru fermierii romani din filialele CEC din mediul rural

Fermierii mici și medii din România susțin că în acest moment sunt puternic decapitalizați și că statul ar fi înființat mai bine o bancă agricolă, după modelul celor constituite în perioada interbelică, în loc să aloce sute de milioane de euro pentru Fondul Mutual, o institutie de o candida inutilitate, dar scumpa. Numai ca acest demers s-ar opune intereselor bancilor straine, lucru de neconceput in Romania.

Aceștia cred că acestă bancă, constituită cu ajutorul sucursalelor CEC din mediul rural, i-ar putea ajuta să intre în competiție loială cu străinii pentru că ar putea cumpăra și ei terenuri și utilaje la dobânzi mici.

În plus, ar putea să lucreze terenurile la prețuri mai mici cu plata pe loc și nu aproape exclusiv prin credit-furnizor pentru pesticide, ierbicide și îngrălăminte, soluție la care apelează acum mai toți fermierii.

”Fermierii români ar fi susținuți mai bine dacă s-ar înființa o bancă pentru agricultori după modelul Băncii Naționale a Țăranilor, înființată de Carol al-II-lea în anul 1938, prin care țăranii români puteau cumpăra pământ la dobânzi mici.

Prin acestă bancă micii agricultori ar putea cumpăra terenuri de până la zece hectare cu o dobândă, să zicem, de 4% pe douăzeci de ani, așa cum este în Occident. Cu ajutorul acestei bănci, fermierii și-ar putea cumpăra utilaje, sisteme de irigații, teren, și-ar putea face solarii, ar putea planta pomi, etc. În plus, ar putea fi asigurată cofinanțarea pentru fonduri europene în perioada 2014-2010”, a declarat pentru Agrointel, George Lazăr, vicepreședinte al Cooperativei Micilor Fermieri Argeșeni.

Agricultorii considera că soluția ar fi una facilă pentru guvern pentru că infrastructura ar putea fi realizată prin transferul unor unități ale CEC Bank.

”Acesta ar putea deveni o adevărată bancă de credit agricol românesc. I-am făcut această propunere lui Isărescu (Mugur Isărescu, guvernatorul BNR-n.r.) acum 3-4 ani dar nu s-a ales nimic de ea. Sucursalele CEC din mediul rural ar putea fi cedate pentru acestă bancă nouă care să dea credite cu dobândă mică. În plus, având în vedere că populația de la țară este îmbătrânită, s-ar putea creea un sistem care să permită transferul acestor credite către copiii fermierilor”, a adăugat Lazăr.

În plus, cred fermierii, guvernul trebuie să aibă fonduri și pentru acest proiect, de vreme ce s-a găsit finațare pentru Fondul de Garantare.

”Așa cum au avut bani să dea 300 de milioane de euro pentru Fondul de Garantare ar trebui să găsească 300 de milioane de lei și pentru acestă bancă, mult mai utilă pentru fermieri decât acest fond”, a punctat Lazăr.

Ideea este îmbrățișată cu entuziasm și de alți agricultori care vin cu propriile idei care mai de care mai inedite.

”Este nevoie urgentă de crearea unui fond de cofinațare, pe principiul ”Prima Casă” pentru care garanția să fie afacerea în sine și la minister (Ministerul Agriculturii -n.r.) și la bancă. În felul acesta nu vom mai avea parte de condiții care mai de care mai ciudate. Acum banca nu mai trebuie decât să pună condiția de înălțime să aibă solicitantul, că în rest le cere pe toate”, susține Ion Cioroianu, președintele Asociației Fermierilor din România (AFR).

Dacă dobânzile ar fi ca în Occident, fermierii spun că ar apela imediat la serviciile acestei bănci.

”Este o idee excelentă pentru că știe omul că se poate dezvolta și că poate rambursa creditele la un moment dat. Cu condița ca dobânda să fie mică. Uitați că în Germania e de 2-3% sau că în Albani, de exemplu, TVA-ul este mai nimic. În acest fel agricultorii și-ar putea cumpăra utilaje, terenuri și ar putea face lucrările la momentul potrivit. În agricultură trebuie să fii rapid, să faci lucrările la timp și să ai tot ce îți trebuie la timp pentru că altfel pierzi producție”, este de părere Cristian Vlaicu, un agricultor din Mehedinți.

Înființarea unei astfel de bănci, chiar dacă, oarecum tardivă, ar relansa agricultura românească și ar stopa vânzarea terenurilor către străini, cred agricultorii.

”Nu avem bani să cumpărăm pământ. Singura șansă pentru țărani este banca. Numai că noi plătim o dobândă de 10%, iar un austriac una de 3%. Și, chiar și așa nu ne dă nimeni credite. Nu avem nicio soluție. Capitalul e în mâna lor. Nu ne mai vedem viitorul. Tocmai pentru că nu pot lua bani din bănci, 80% dintre fermieri apelează la credit furnizor pentru pesticide, semințe, etc. În aceste condiții, de unde să aibă bani ca să cumpere pământ?”, Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.

Nu numai că nu pot să cumpere terenuri, dar românii vor fi forțați indirect să vândă, susțin fermierii din Călărași.

“Riscul ca agricultorii români să vândă e mai mare de la an la an astfel încât, până la urmă, omul să fie forțat să-l vândă. Vin cei de afară cu susținere din partea statelor lor care le dau credite cu dobândă de 1%, fără dobândă sau chiar fonduri nerambursabile ca să cumpere terenuri în România”, susține Ion Ciulinaru, un agricultor din Călărași.

Banca Țărănească, cu sediul în București pe strada Academiei, avea, în momentul înființării, un capital social de 60 de milioane de lei.

Cititi si: Agricultorii romani vor o banca a lor formata cu filialele CEC de la tara

7. Statul mimează implicarea prin Fondul de Garantare

Peste tot în lume, statele își sprijină proprii cetățeni ca să devină prosperi și independenți. Statul român face, însă, notă discordantă prin politicile sale criminale de spoliere a propriilor cetățeni. La noi Fondul de Garantare a Creditului Rural(FGCR-IFN) are exclusiv doua scopuri care n-au nicio legătură cu finațarea fermierilor români.

Primul, și cel mai important pentru bolșevici, este acela de a oferi un serviciu bine plătit din bani publici clienților politici, amantelor și nepoților, iar cel de-al doilea, finanțarea clicilor bolșevice locale, cu alte cuvinte a unor minoritati pe care se poate conta la următoarele alegeri.

Fermierii români n-au loc pe niciunde în aceste scheme de finanțare, cu atât mai mult cu cât condițiile de finanțare impuse nu pot fi indeplinite de niciun IMM din România de astăzi.

Pe de altă parte, fondurile de garantare ale străinilor le dau bani cu nemiluita, cu singura condiție să fie cetățean al statului respectiv, pentru a coloniza în voie țări conduse de bolșevici alogeni precum este, din nefericire, România. Să luam doar exemplul SACE, fondul de garantare al statului italian pentru colonizarea Europei Centrale și de Est, mai precis SACE Central & Eastern Europe.

Organismul de garantare SACE, deținut integral de statul italian asigură până la 85% din valoarea creditelor acordate fermierilor italieni din România și din alte țări bananiere pentru achiziția de terenuri, utilaje și input-uri. Fără garanții materiale și fără credite bancare!

În plus, orice companie cu acționariat italian din România poate accesa linii de creditare pentru dezvoltarea ctivității proprii. Ca să nu mai vorbim despre acoperirea în proporție de 10% a scrisorilor de garanție pentru participarea la licitații. Organismul de garantare are un capital propriu de 6 miliarde de euro și o expunere pe România de 446 milioane de euro.

Așadar, unde este concurența loială?! Cu alte cuvinte, statul bolșevic român și cel colonizator italian au făcut schimb de populații – muncitori în construcții, badante, prostituate și șuți români în Italia, la schimb cu prosperi “oameni de afaceri” italieni pe banii statului italian, transplantați în România.

Evident, fondul de garantare italian nu este un caz izolat. La fel își ajută proprii cetățeni și danezii și nemții și spaniolii. Până și grecii…

8. Mascarada subvenției UE – factori de pauperizare

Un element semnificativ de concurenta neloiala este subventia UE pe care fermierul roman o primeste comparativ cu fermierii occidentali cu care, cel putin teoretic, ar trebui sa intre in competitie.

Desi logic ar fi fost, pentru a se asigura o concurenta loiala in UE si, implicit, o constructie sustenabila pe termen mediu si lung, ca fermierii din statele sarace sa primeasca o subventie mai mare decat cei din statele bogate, pentru a-i ajunge din urma si a se omogeniza astfel sistemele agricole, potrivit reglementarilor UE se intampla exact invers – fermierii bogati din Occident primesc subventii de patru-cinci ori mai mari!? decat cei din centrul si estul Europei, crescand, astfel, si mai mult decalajul dintre agriculturile statelor membre UE si fiind incurajata o concurenta neloiala atroce.

Cand li se reproseaza acest lucru, oficialii romani ridica din umeri si spun ca asa “s-a negociat”. Destul de impersonal si nesatisfacator, asa ca trebuie amintit ca “negocieirile” pentru subventiile europene au avut loc in timpul guvernarii Calin Popescu Tariceanu (29 dec. 2004-22 dec. 2008), cand la ministerul Agriculturii toceau scaunul de ministru domnii Gheorge Flutur si Dan Motreanu, iar la Integrare Europeana erau ministri Ene Dinga si pupila presedintelui, doamna Anca Boagiu(sic!).

In treacat fie spus, desi domnul Dan Motreanu este pe lista de asteptare pentru a fi judecat, mai devreme sau mai tarziu, pentru inalta tradare, nu se poate abtine sa nu deplanga astazi, din fotoliul sau de europarlamentar, soarta tragica in care se afla agricultorul roman. Cu alte cuvinte, nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-I miroase. Ridicol si, aparent, greu de crezut. Vezi AICI.

Mai mult, masonul Dacian Ciolos, “romanul” de la Agricultura de la CE, in loc sa sustina cauza romanilor si sa-i deranjeze putin pe sefii lui, incearca sa-i manipulaze tot pe bietii romani.

Cititi aici: Comisarul European pentru agricultura explica de ce nu trebuie sa se simta discriminati fermierii romani

Teoretic, un fermier roman ar trebui sa primeasca o subeventie de 191 de euro la hectar (vezi graficul alaturat).

Cu toate acestea, fermierii se plang ca, in acest an, au luat doar 139 de euro pe hectar(cu tot cu contributia din partea statului), adica, de departe, cei mai putini bani primiti de fermierii din UE.

Pentru comparatie, bulgarii primesc 320 de euro la hectar iar ungurii 420 de euro la hectar, adica dublu. Asadar, nu se pot invoca motive care tin de un anumit tip de sol sau de o anumita zona geografica. Din pacate pentru noi, ca si in alte cazuri antologice la nivel mondial (de exemplu Bechtel, RMCG, Chevron sau OMV-Petrom, ca sa le amintim pe cele mai flagrante) este vorba doar de coruptie la nivel inalt, inalta tradare, jaf programatic si ostilitate extrema la adresa romanilor. Pur si simplu, si nimic mai mult sau mai putin.

Campionii subventiilor sunt Malta – 1.526 euro la hectar, Grecia – 709 euro la hectar, Olanda – 529 euro/ hectra si Slovenia – 526 euro/ hectar. Marile tari ale UE primesc, de asemenea, subventii consistente – Italia – 456 euro, Germania – 428 euro, Austria – 403 euro. La aceste sume se dauga contributii suplimentare serioase ale statelor respective, lucru care nu se intampla in Romania.

Concluzia este simpla: UE a creat in mod deliberat un cadru viciat de functionare al agriculturii in zona Euro, in care concurenta neloiala este principalul atribut.

In aceste conditii de subfinantare crunta, nu este de mirare ca, desi avem printre cele mai bune terenuri din Europa, iar forta de munca lucreaza aproape gratis, comparativ cu tarile UE, Romania importa cea mai mare parte a produselor agricole consumate pe piata interna, fapt care demonstreaza o situatie profund impotriva naturii, “agricultura” romaneasca fiind in pragul unei implozii iminente.

Pentru a vedea cat da si cat primeste Romania la/din bugetul UE sub forma de subventii, consultati acest calculator interatctiv AICI.

Chiar si banii acestia de mizerie ajung tot la clicile bolsevice

Aproximativ 1% dintre cei peste un milion de fermieri primesc jumătate din totalul subvenției pe care Comisia Europeană o acordă agricultorilor din România, a declarat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, la o conferința organizată de Mediafax.

”Doar 1% dintre fermieri primesc 50% din totalul sprijinului de la Uniunea Europeană. Adică, din sprijinul de 1,4 miliarde de euro pentru 2013, jumătate, circa 700 de milioane de euro se duc către marile exploatații”, a arătat Constantin. El a precizat că numărul exploatațiilor cu suprefețe cuprinse între unul și cinci hectare este de 850.000.

În perioada 1 martie – 26 aprilie 2013, au fost depuse, în cadrul campaniei de primire a cererilor de sprijin pe suprafață în anul 2013, un număr de 753.168 cereri de plată, pentru o suprafață de aproximativ 4,3 milioane hectare, informează Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) intr-un comunicat de presă.

9. Mascarada fondurilor europene

Asa-numitul ajutor pentru fermieri adus de posibilitatea accesarii de fonduri europene nu este altceva decat o crunta utopie. Cel putin pentru micii fermieri romani care ar trebui sa fie coloana vertebrala a agriculturii romanesti.

Fondurile europene, pur si simplu, nu pot fi accesate de catre fermierii mici sau medii, fara conexiuni politice, si “se scurg” de ani de zile pe aceleasi filiere bolsevice in toate judetele tarii. Iar “statul” n-are niciun inters sa schimbe acesta stare de lucruri. Ba din contra!

Până la data de 16 august 2012, de pildă, au fost depuse 133.056 de proiecte, cu o valoare totală de 16.744,33 milioane de euro, deci cu 67% mai mult decât fondurile alocate – 10.015 milioane de euro, potențialii beneficiari manifestând un mare interes pentru programul FEADR. Cu toate acestea, gradul de absorbție raportat la plățile efectuate este de doar 39,5%.

Principalele cauze ale blocarii/ drenarii catre clientela politica a fondurilor europene

Feudalizarea fondurilor europene

Fermierii acuză existența unui sistem ”de tip feudal” la nivelul județelor, care drenează fondurile doar către marii fermieri, mereu aceeași, care au relații politice.

De altfel, chiar oficialii Băncii Naționale a României au atras recent atenția asupra pericolului ”feudalizării” fondurilor europene în România, prin crearea unor adevărate filiere prin care autoritățile județene dirijează acești bani către clientela politică. De vină pentru acestă situeșie ar fi lipsa unui sistem eficient de absobție a fondurilor, care favorizează mai mult consultanții, dar și selecția defectuoasă a proiectelor.

”Fondurile europene sunt câștigate mereu cam de aceeași în fiecare județ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care își fac treaba defectuos sau cu rea-voință”, este de părere Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.

El cataloghează drept ”utopică” tentativa de accesare a fondurilor UE de către micii fermieri. Fondurile europene sunt destinate, cu precădere, marilor agricultori care dețin complexe integrate, au conexiuni politice și pot accesa mai multe linii de finanțare.

”Accesarea fondurilor europene este o utopie pentru micii fermieri români. La noi, fermierul este obligat să alerge pe la instituțiile statului pentru tot felul de documente iar apoi să scoată bani din buzunar pentru consultanți. Există deja o adevărată castă a consultanților, o adevărată industrie, dezvoltată tocmai pentru că statul a refuzat să se implice în simplificarea procedurilor”, adaugă Ciobanu.

Nici daca raman bani, nu exista fonduri pentru micii fermieri.

”Fondurile europene sunt câștigate mereu cam de aceeași în fiecare județ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care își fac treaba defectuos sau cu rea-voință”, a mai spus Ciobanu.

Coruptia crasa a functionarilor care gestioneaza fondurile europene

Fermierii susțin că sistemul de accesare a fondurilor europene pentru fermierii mici și medii, fără conexiuni politice este unul ”utopic”. Ei acuză funcționarii care getionează dosarele pentru proiecte cu fonduri UE că le caută în permenență nod în papură și că nu mișcă un deget dacă nu primesc anumite sume de bani.

Aceste plăți se daugă celor cu consultanții pentru întocmirea proiectelor, de multe ori, aflați într-o relație strânsă cu funcționarii care gestionează dosarele, cărora le revin aproximativ 30% din valoarea proiectelor, susțin agricultorii.

”Sistemul de accesare a fondurilor europene este unul mafiot. Gestionarii proiectelor de la APDRP nu mișcă un deget dacă nu sunt unși în permanență cu 1.000 – 2.000 de euro pe lună. Dacă te duci cu dosarul și nu le dai bani îți pun bețe-n roate la fiecare pas. Că de ce este ștampila în stânga și nu e în dreapta, ce de ce nu e aia, de ce nu e ailaltă, etc. Funcționarii trebuie unși în permanență ca să iasă proiectul. Asta, pe lângă banii dați consultanților”, susține Florin Ciobanu, președintele Asociației Tinerilor Fermieri din județul Olt.

Slaba instruire a functionarilor, in multe cazuri nepoti si amante

Slaba instruire și fuga de răspundere a unora dintre angajații APDRP, de altfel, printre cel mai bine platiti functionari publici din Romania, aspecte constatate de autorități în urma unor verificări, reprezintă o altă problemă cu care se confruntă beneficiarii.

Procedurile de lucru, în mare parte interpretabile, sunt aplicate astfel încât să fie aleasă cea mai dezavantajoasă soluție pentru beneficiar.

În alte cazuri, experții însărcinați cu aplicarea acestor proceduri nici măcar nu înțeleg logica în care ar trebui să funcționeze sistemul. Normele sunt aplicate de către oameni care nu le înțeleg și care abuzează de poziția în care se află, iar beneficiarii ajung deseori în situații absurde.

De asemenea, este de notorietate faptul că multe proceduri sunt interpretate diferit în funcție de fiecare centru regional și oficiu județean în parte. Nu există coerență la nivel național în ceea ce privește aplicarea acestor proceduri și fiecare autoritate locală are propria variantă.

Agricultorii români apreciază că adevărații beneficiari ai fondurilor europene sunt, de fapt, funcționarii publici și consultanții, care au format, în timp, o adevărată castă și derulează o adevărată ”industrie” a fondurilor europene.

Fermierii susțin că există firme de consultanță care au zeci, dacă nu chiar sute de angajați, deținute de multe ori de apropiați sau chiar de rude ale funcționarilor publici care gestionează dosarele.

Ei spun că s-a ajuns în acestă situație din cauza lipsei de implicare a statului, care nu a făcut nimic pentru a simplifica acestă birocrație. În acest fel, susțin agricultorii, a fost denaturat însăși scopul programelor europene pentru agricultură.

Industria consultantei. Firmele private de consultanta, detinute de functionarii statului sau in relatii de afaceri cu acestia. Miza: procentul de 30%

In Romania, s-a dezvoltat, în timp, o adevărată industrie a consultanței pentru accesarea de fonduri europene, care a denaturat chiar scopul programelor europene pentru agricultură.

”La noi, fermierul este obligat să alerge pe la instituțiile statului pentru tot felul de documente iar apoi să scoată bani din buzunar pentru consultanți. Există deja o adevărată castă a consultanților, o adevărată industrie, dezvoltată tocmai pentru că statul a refuzat să se implice în simplificarea procedurilor. Am ridicat această problemă la o conferință și imediat mi-a sărit în cap un consultant pe proiecte europene. Mi-a zis apoi că are 60-70 de angajați și că face proiecte pe bandă rulantă. Consultanții, nu fermierii sunt adevărații beneficiari ai fondurilor europene pentru că percep comisioane de până la 30% din valoarea proiectului”, adaugă Ciobanu.

Durata mare de aprobare si conditii multe, imposibil de indeplinit

Între depunerea proiectelor și semnarea contractelor de finanțare trece de multe ori o perioadă extrem de lungă, timp în care condițiile de realizare a investiției se modifică, prețurile utilajelor, valoarea investițiilor imobile fluctuând într-un sens sau altul. Adaptarea proiectului la noile condiții ale pieței necesită de obicei realocări între capitolele bugetare, acțiune greoaie, mare consumatoare de timp.

Corupția este generalizată și nu ține cont de particualaritățile proiectului, susțin fermierii. De acest lucru s-a convins și un agricultor din Călărași care a așteptat aproape cinci ani cu speranța că-și poate cumpăra două tractoare noi cu fonduri UE.

”Nu mai fac proiecte europene în viața mea. Am aplicat încă din 2008 cu două proiecte, de 150.000 și 300.000 de euro pentru achiziția de utilaje agricole și abia acum am aflat că nu primesc niciun ban, că proiectele sunt, cum au zis ei, eligibile, dar fără finanțare. Nu știu cum vine treaba asta. Până la urmă mi-am retras banii pe care-i țineam blocați de ani de zile și mi-am luat două tractoare second-hand”, a declarat Costel Loloț, un agricultor care lucrează 700 de hectare de teren la Jegălia, județul Călărași.

Nici pentru realizarea micilor ferme situația nu este diferită.

”Am un prieten care a vrut să-și facă o fermă de găini cu bani de la UE. A luat 50% bani din bancă și urma să primească cealaltă parte de 50% din fonduri UE. Numai că și-a dat seama că ar fi rămas cu banii blocați 2-3 ani de zile și că s-ar fi chinuit cu tot felul de acte, garanții, avize, etc. Așa că s-a descurcat cum a putut și toamna ferma era gata, iar din iarnă a și început producția și astfel a putut să plătească datoria la bancă. Așa că nu este foarte rentabil un proiect cu fonduri UE. Unde mai pui că peste 20% din banii pentru proiectele cu fonduri UE se pierd printre degete”, a declarat Radu Taus, un agricultor care cultivă 80 de hectare de sfeclă în județul Brașov.

Un alt fermier trezit brusc la crunta realitate a fondurilor europene a fost Cristian Vlaicu, care lucrează 400 de hectare de teren la Dârvari, în județul Mehedinți. Acesta a vrut să acceseze fonduri UE pentru construcția unei fabricuțe cu care să-și valorifice paiele rămase după recoltare.

”Nici nu se pune problema să poți lua bani de la bancă, iar de fonduri europene nici nu poate fi vorba. Este atâta birocrație, atâtea condiții, atâtea norme încât vezi banii, dar nu poți ajunge la ei. Trebuie să fii în zonă defavorizată, să fie start-up, să ai sub 40 de ani, etc ”, spune Vlaicu.

Cofinantarea privata, un alt obstacol in calea beneficiarilor privati ai proiectelor FEADR

”Fondurile europene nu pot fi accesate de fermierii mici sau medii. Este o iluzie. Începi să demarezi proiectul 1-2 ani iar apoi constați că nicio bancă nu-ți finanțează partea ta de 20-30%. Apoi, consultantul trebuie plătit chiar dacă tu nu ai certitudinea că proiectul este eligibil. Clauzele de eligibilitate se schimbă mereu. De exemplu, îți cer instalații de udare, chiar dacă nu există sistem de irigații în zonă. Sau, îți cer moară chiar dacă proiectul tău n-are legătură cu producția finală. Eu nu conosc cazuri de fermieri mici care să fi avut succes cu fondurile europene”, a declarat pentru Agrointel, Ion Mănăilă, președintele Asociației de Marketing și Consultanță Agricolă ”ASOMAR” Teleorman.

Cel mai utilizat document pentru dovedirea capacității și surselor de cofinanțare este scrisoarea de confort angajantă, emisă conform protocolului semnat de către băncile emitente cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, având de obicei un termen de valabilitate de 120 zile.

Multe bănci au, însă, proceduri greoaie în ceea ce privește analiza și emiterea scrisorii de confort, ceea ce a pus de multe ori în pericol însăși depunerea cererii de finanțare, solicitantul neputându-se încadra în sesiunea de depunere. Pe de altă parte, sesizând oportunitatea unor câștiguri, emit scrisori de confort în schimbul unui comision, fără o analiză reală a proiectului. De obicei, după selectarea proiectului pentru finanțare de către APDRP, banca nu este interesată de finanțarea acestuia, multe proiecte rămânând neimplementate, ceea ce conduce la un grad scăzut de absorbție reală a fondurilor.

Caracterul așa-zis angajant al scrisorii de confort este mai mult un aspect pur teoretic, fără implicații reale, băncile rezervându-și dreptul de a nu acorda creditul solicitat, fără a fi nevoite să prezinte un motiv concret al refuzului.

În alte cazuri, chiar criteriile de punctaj reprezintă cauze indirecte ale ratei scăzute de absorbție. Mulți dintre solicitanți, promovați prin criteriile de selecție, sunt cei care au cele mai puține șanse în obținerea creditelor pentru acoperirea cofinanțării private, dată fiind reticența sectorului financiar-bancar de a acorda start-up-urilor de exemplu, credite de investiții. Toate acestea au loc în detrimentul solicitanților cu potențial și vechime în activitate, care ar fi avut acces mult mai ușor la sursele financiare necesare implementării proiectelor. Drd. Alexandru SIN, USAMV, București

Proiectele standard pentru fermieri, refuzate cu obstinatie de catre Ministerul Agriculturii

Fermierii au dat exemplul tarilor din vestul Europei unde statul finanțează rețele de birouri de consultanță care se ocupă gratis de întocmirea unor proiecte standard pentru fermieri în funcție de marimea suprafețelor deținute, de culturile semănate sau de numărul de animale crescute în ferma respectivă.

Accesarea fondurilor europene este o utopie pentru fermierii români. La cum arată sistemul acum, ai nevoie de foarte mulți bani pentru a te gândi să accesezi fonduri UE.

În Spania, de exemplu, lucrurile stau cu totul altfel. Ei au niște proiecte standard pentru micii fermieri. Venea omul și zicea: am cinci hectare de teren și o vacă. La ce proiect m-aș putea încadra? Și autoritatea de acolo îi făcea toate actele pe loc, nu trebuia să mai alerge pe la zeci de instituții pentru tot felul de documente”, a declarat pentru Agrointel Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.

Cititi si: Fermierii acuza: sistemul de accesare a fondurilor europene este unul de tip mafiot

Fondurile europene pentru fermieri, o dulce himera

Cine blocheaza absorbtia fondurilor europene

10. Refuzul de a promova o legislație restrictivă și absența unui organism românesc cu drept de preempțiune la achiziția terenurilor

“Pozitia ministrulului Agriculturii”

Pacaliciul plantat de Felix la Ministerul Agriculturii s-a remarcat in ultimul an prin doua atitudini cu privire la vanzarea terenurilor – pe de-o parte a incercat sa minimalizeze fenomenul catalogandu-l drept “subiect de presa”, sau sa treaca sub tacere problema, iar, cand acest lucru nu a mai fost posibil, a invocate “greaua mostenire”, lipsa masurilor care trebuiau adoptate de predecesorii sai si faptul ca “este prea tarziu, ca nu se mai poate face nimic”. Numai ca pentru alte tari precum Ungaria, Bulgaria, Polonia, nu este “prea tarziu”. Pentru aceste tari nu este “prea tarziu” nici sa impuna restrictii la nivel local pentru orice strain ar incerca sa cumpere teren.

Cititi si: Strainii nu vor avea nicio piedica in a ne cumpara ogoarele. Ministrul: este prea tarziu sa mai facem ceva

România este singura țară din Uniunea Europeană care nu și-a luat nicio măsură de protecție. Este mai mult decât evident că lipsa reglementărilor care să descurajeze cumpărarea terenurilor de către străini este un caz clar de trădare a intereselor naționale și de înstrăinare a resurselor țării de către clica bolșevică aflată la putere.

Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia și Slovacia sunt țările Uniunii Europene care au obținut de la Comisia Europeană o prelungire a perioadei de tranziție și, implicit, a amânării momentului liberalizării pieței terenurilor agricole și forestiere. Cu toate acestea, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin a afirmat în nenumărate rânduri că România nu poate face nimic în acest sens ”pentru că așa s-a negociat”.

Cititi si: Constantin: Nu s-a facut nimic pentru protejarea terenurilor agricole dupa liberalizarea pietei

Jaful terenurilor arabile ale Romaniei. Daniel Constantin, cel mai slab manipulator al Varanului, sau cum se aburesc romanii in vreme ce strainii le cumpara terenurile de sub ei

Exterminarea micului fermier in varianta Ponta & clica de asasini economici. De ce trebuie sa-i tratam pe neobolsevici ca pe teroristi

Recent, asa-numitul ministru al Agriculturii declara senin, ca si cum asta l-ar absolvi de orice vină, următoarele:

“Din anul 2007, odată ce am devenit stat membru al UE, societățile care s-au înființat în România de către străini au putut cumpăra terenuri agricole. Aceasta chestiune se știa încă din 2005, când s-a semnat tratatul de aderare, că se va liveraliza piața funciară, și vă reamintesc că până acum nu s-a luat nicio măsură de toate guvernele precedente”, a spus Daniel Constantin care, bineînțeles, nu a luat nicio măsură pentru curățarea mizeriilor prietenilor lui bolșevici pentru că lui îi place să fie ministru doar pentru că are scaun moale de piele neagră.

Ce zic fermierii despre criminalii platiti sa deschida usa de la stana de la Ministerului Agriculturii

Fermierii români susțin că, deși a mai rămas mai puțin de un an până la deschiderea pieței terenurilor către străini, Ministerul Agriculturii nu a luat nicio măsură de protecție, deși toate statele europene fac acest lucru.

”În Germania sau Franța, de exemplu, reglementările cu privire la cumpărarea terenurilor sunt atât de severe încât, de fapt, nu poți cumpăra niciun metru pătrat de teren. Fiecare țară are o agenție care reglementează vânzarea terenurilor care impune o serie de preemțiuni. Restricțiile merg până acolo încât, reglementările naționale foarte stricte sunt dublate de condițiile draconice impuse de autoritățile locale. În Polonia, de exemplu, reglementările naționale și cele locale se împletesc între ele, astfel încât nu ai nicio șansă să cumperi teren acolo. Avem un exemplu recent. Între Germania și Elveția există un acord de liber schimb. Recent, o exploatație elvețiană s-a extins peste graniță, arendând 2,5 hectare de teren în zona germană. Nu mai puțin de trei instanțe germane au anulat actul de închiriere motivând că firma elvețiană nu plătește taxe în Germania. Asta înseamnă protecția pământului. Se pot impune și la noi condiții restrictive străinilor, dar nu se dorește. Autoritățile susțin că înstrăinarea terenurilor este doar un subiect de presă, a continuat Ciobanu.

El a mai arătat că ungurii au invocat principiul egalității de șanse în relația cu străinii pentru a prelungi cu trei ani data la care se va face liberalizarea terenurilor. În plus, au înăsprit legislația, astfel că, în țara vecină se poate face chiar închisoare pentru vânzarea terenurilor către străini. Premierul Ungariei, Viktor Orban a declarat recent, invocând legislația protecționistă din Austria și Germania, că va proteja terenurile cultivabile de speculatori și bancheri și va favoriza deținerea de terenuri de către exploatațiile agricole mici și mijlocii, în detrimentul celor mari”. De asemenea, legea va permite și “recuperarea terenurilor furate prin contracte de achiziție dubioase”.

La rândul său, Ilie Popescu, un agricultor din Olt, susține că invocarea principiului neimplicării statului în acestă problemă esențială este o dovadă de rea-voință din partea Ministerului Agriculturii. El consideră că nu este vorba de o simplă problemă de piață liberă și că statul trebuie să intervină legislativ.

Pe de altă parte, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, declara la sfârșitul anului trecut, că nu le vom putea interzice străinilor să cumpere terenuri agricole în România.

“Din 2014, piața terenurilor agricole se va liberaliza, conform tratatului de aderare la Uniunea Europeană pe care îl avem semnat și pe care nu putem face modificări, pentru ca asta ar însemna ratificarea eventualelor amendamente de toate cele 26 de state membre și nu avem garanția că se poate face acest lucru”, declara Constantin.

Spre deosebire de alte țări europene, României și Bulgariei le lipsește articolul șapte din tratat cu privire la circulația terenurilor. Dacă nouă ni se impune să deschidem piața terenurilor agricole pentru străini de la 1 ianuarie 2014, nu așa au stat lucrurile și la alții. Croaților (n. red.- Croația este în curs de aderare la UE) li s-a permis să prelungească tranziția către liberalizarea pieței terenurilor cu încă trei ani printr-o simplă notificare a Comisiei Europene.

La fel și în cazul Ungariei, care a notificat CE și a fost prelungit termenul (n.red. -,ungurii au anunțat chiar că vor să interzică achiziția de terenuri de către străini). Polonezii aveau negociat deja pe 12 ani de la aderare, până în 2016, deci n-au avut nevoie să notifice.

Evident, in conditiile in care marilor rechini imobiliari din lume li se vor inchide usile in nas peste tot prin Europa, se vor revarsa toti in Romania.

11. Niciunde in Europa, strainii nu pot cumpara, in realitate, pamant arabil

Vă reamintim faptul că niciunde în Europa străinii nu pot cumpăra teren arabil. În unele state reglementările centrale se împletesc cu condițiile impuse la nivel local, astfel că este practic imposibil pentru un străin să dețină teren arabil în țări precum Germania, Italia, Franța, Polonia, etc. În Ungaria, leagea este chiar mai strictă și prevede pedepse cu închisoarea pentru cei care vând teren străinilor.

Ungurii au invocat recent principiul egalității de șanse în relația cu străinii pentru a prelungi cu trei ani data la care se va face liberalizarea terenurilor. În plus, au înăsprit legislația, astfel că, în țara vecină se poate face chiar închisoare pentru vânzarea terenurilor către străini. Premierul Ungariei, Viktor Orban a declarat recent, invocând legislația protecționistă din Austria și Germania, că va proteja terenurile cultivabile de speculatori și bancheri și va favoriza deținerea de terenuri de către exploatațiile agricole mici și mijlocii, în detrimentul celor mari”. De asemenea, legea va permite și “recuperarea terenurilor furate prin contracte de achiziție dubioase”.

În Germania sau Franța, de exemplu, reglementările cu privire la cumpărarea terenurilor sunt atât de severe încât, de fapt, nu poți cumpăra niciun metru pătrat de teren. Fiecare țară are o agenție care reglementează vânzarea terenurilor care impune o serie de preemțiuni. Restricțiile merg până acolo încât, reglementările naționale foarte stricte sunt dublate de condițiile draconice impuse de autoritățile locale. În Polonia, de exemplu, reglementările naționale și cele locale se împletesc între ele, astfel încât nu ai nicio șansă să cumperi teren acolo.

Avem un exemplu recent. Între Germania și Elveția există un acord de liber schimb. Recent, o exploatație elvețiană s-a extins peste graniță, arendând 2,5 hectare de teren în zona germană. Nu mai puțin de trei instanțe germane au anulat actul de închiriere motivând că firma elvețiană nu plătește taxe în Germania. Asta înseamnă protecția pământului chiar în interiorul Uniunii Europene.

12. Înaltă trădare străvezie, ușor de probat. Agentii de infuenta de la conducerea Romaniei

Toți miniștri care au frecat cu șezutul fotoliile de piele de la Agricultură se fac vinovați de înaltă trădare pentru facilitarea înstrăinării pământului României și promovarea unor măsuri ostile agricultorului român, și în final, sărăcirea acestuia și crearea unor situații evidente de concurență neloială în raport cu străinii. Vorbim aici de numiții Ilie Sârbu(alias tata socru), Dan Motreanu, Valeriu Tabără, Stelian Fuia și, mai nou, Daniel Constantin.

Aceștia se fac vinovați de încălcarea Art. 135, alin. 2 din Constitutia Romaniei care stipulează clar că ”STATUL TREBUIE SĂ ASIGURE PROTECȚIA CONCURENȚEI LOIALE și CREAREA CADRULUI FAVORABIL PENTRU VALORIFICAREA TUTUROR FACTORILOR DE PRODUCȚIE, respectiv PROTEJAREA INTERESELOR NAȚIONALE ÎN ACTIVITATEA ECONOMICĂ și EXPLOTAREA RESURSELOR NATURALE ÎN CONCORDANȚĂ CU INTRERESUL NAȚIONAL.

Articolul 135 Economia

(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;
c) stimularea cercetarii stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national;
e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic;
f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.

Mai mult ca sigur că acest articol este unul care-i deranjează foarte mult în acest moment și, foarte probabil, va suferi ceva schimbări la preconizata modificare a Constituției.

Trebuie precizat că acesti tradatori de tara enumerati mai sus s-au remarcat prin faptul că au minimalizat sau chiar au încercat să acopere problema jafului terenurilor arabile ale românilor și că au catalogat acest subiect drept ”unul de presă”. Mai mult, aceștia și-au manifestat în nenumărate rânduri satisfacția că străinii cumpără pe rupte terenuri în România, venind cu argumentul că aceștia vor veni cu tehnologie nouă(sic!), lucru care, evident, nu este la îndemâna românilor sărăciți în ultimul hal.

Gasca lui Soros nu vrea pedeapsa cu moartea si arme pentru romani

In aceste conditii, nu este de mirare, ca n-au prea avut efect doua propuneri care exprima gradul de disperare al romanilor – reintroducerea pedepsei cu moartea si liberalizarea armelor de foc. Cristian Pairvulescu si restul gastii lui Soros, acesti lupi paznici la oi pusi sa modifice Constitutia Romaniei ne spune senin ca aceste propuneri nu pot fi luate in seama pentru ca, potrivit Constitutiei, “restrang drepturile cetatenilor” (sic!).

13. Societatea Inginerilor Agronomi: adoptați urgent legi pentru stoparea vânzării pământului către străini

Scrisoare deschisă adresată de Societatea Inginerilor Agronomi din România(SIAR), Comisiilor pentru Agricultură din Parlamentul României, Guvernului României, Ministerului Agriculturii. Societatea Inginerilor Agronomi din România, filiala Mureș, în cadrul adunării din 22.02.2013, luând în discuție cele mai neplăcute, mai grave aspecte: economice, sociale, organi­zatorice și chiar politice ale agriculturii din zonă, a hotărât să vă relateze unele dintre ele, cu câteva sugestii de rezolvare. Considerăm că una dintre cele mai grave situații este modul de mișcare, gospodărire, organizare, întreținere și exploatare a fondului funciar, îndeosebi a terenurilor arabile. Acestea și multe altele ne arată necesitatea stringentă ca pământul să rămână în proprietatea românilor indiferent de etnie, fiind cel mai de preț bun național.

Mulți tineri, unii orășeni, nesimțindu-se legați de pământ, îl vând la prețuri mult sub valoarea lui. Puterea de cumpărare a românilor, care ar dori să cumpere pământ, fiind scă­zută, dă posibilitatea speculanților străini, care direct sau indirect, prin intermediari locali – „cozi de topor“ – cumpără pământ la prețuri de 40-50 ori mai mici decât în țara lor și de 5-6 ori sub valoarea reală (de exemplu, un hectar din lunca Târnavelor s-a cumpărat, de aceiași samsari, cu 2.000 lei, față de 20.000 lei cât este valoarea reală).

Acum, în ceasul al 12-lea, vă cerem, cu multă insistență, să puneți stavilă acestui jaf național de înstrăinare a patrimoniului funciar românesc. Dacă nu știți cum, consultați vecinii, pe polonezi, slovaci, unguri, care nu-și vând pământul străinilor. Cei care înstrăinează pământul, ilegal, sunt pedepsiți penal în unele țări, membre ale Uniunii Europene.

Reluarea în cultură a întregului fond funciar (arabil, fânețe, pășuni, mlaștini etc.) se poate realiza prin măsuri concrete, acceptate, atractive pentru cultivatori și nu represive, cuprinse în programe patriotice de scurtă durată (2-3 ani), medie (5-10 ani) și lungă durată (15-30 ani), întocmite conform specificului și cerințelor naționale, fără influențe externe, fără conotații politice, să fie dorite și acceptate de toate formațiunile politice, sociale, de toți românii. Măsuri care să nu se modifice odată cu schimbarea guvernelor sau a miniștrilor.

Dintre multiplele măsuri de punere în totalitate, în plină producție, a întregului fond funciar amintim doar câteva:

• Să nu se poată înstrăina, vinde străinilor, fapt ce trebuie reglementat prin legi clare, precise, concrete și ferme, urgent adoptate.

• Să se pună restricții certe în posibilitatea de a fi scos din circuitul agricol sau silvic, cu reglementări și atribuții concrete în acest sens.

Exemple de scoatere din circuit, nejustificat, ineficient sunt destule. Amintim numai suprafețele aprobate pentru amenajarea supermarketurilor, cărora li s-au acordat suprafețe de 4-5 ori mai mari decât necesar, s-au amenajat în jurul lor, pe cele mai fertile terenuri, parcuri, spații verzi, parcări auto, care nu se vor popula în întregime niciodată, în loc să construiască parcări subterane sau etajate.

• Crearea de posibilități cultivatorilor de a lucra pământul cu mijloace moderne, având consum redus de energie și eficiență economică ridicată.

Aceasta se poate realiza prin:

– crearea de exploatații agrozootehnice mari, prin asocierea proprietarilor, sub îndrumarea și stimularea de către stat;

– cumpărarea de teren agricol de către tineri români, indiferent de etnie, la prețuri reale. Prețul pământului se poate stabili în funcție de indicii de fertilitate și pretabilitate, pe zone, în urma bonitării solelor de specialiști. Tinerii să primească credite cu dobândă subvenționată, de 3-5%, pe termen mediu de 10-15 ani. Cu ce să garanteze creditele? Cu pământul și utilajele cumpărate;

– pământul rămas nelucrat, neinclus în asociații, necumpărat de români, să fie cumpărat de stat, la prețuri stabilite prin bonitare. Să se comaseze în ferme de stat. După ce sunt puse la punct să se vândă tinerilor sau să rămână la stat.

Pământul ce rămâne nelucrat și după această acțiune se poate concesiona străinilor pe o perioadă de 10-30 ani.

Ne oprim aici în înșirarea măsurilor majore de păstrare, protejare și îmbunătățire a pământului (în conceptul nostru sunt peste 30 de măsuri ușor de aplicat), spunând că proprietarii de pământ au obligația sfântă de a-l lucra, cultiva rațional, agronomic.

Nu uitați că încă mai avem specialiști care să conceapă, să aplice programele de redresare agriculturii. Trebuie doar să fie ascultați și folosiți.

14. Impozitarea agricultorilor, un nou vector de decapitalizare și fărâmițare a micii proprietăți

Impozitarea veniturilor în agricultură va conduce la accelerarea vânzării terenurilor micilor producători către marile exploatații controlate de străini și la prețuri tot mai mici, susțin fermierii locali.

Aceștia se tem că nu-și vor putea acoperi costurile. Stabirea pragului de impozitare de la două hectare în sus, adică impozitarea agriculturii de subzistență, este o măsură nerealistă pentru că în România nu se poate obține un venit constant de pe suprafețe mai mici de 10-20 de hectare, spun fermierii locali.

Ei susțin că modalitatea de calcul a normei de venit anual nu ține cont de realitățile economice și că agricultorii români, care deja primesc subvenții de patru ori mai mici decât cei occidentali, vor fi puși pe butuci de impozit.

“Cu certitudine agricultorii vor fi puternic afectați de acest impozit, în special micii producători. Nu știu cum s-a decis să fie impozitați de la două hectare în sus. Era mai logic de la cinci hectare în sus pentru că oricum cei cu loturi mici fac doar o agricultură de subzistență; nu își vând produsele. Micii producători vor fi puși pe butuci. Vor fi nevoiți să vândă, pur și simplu, terenurile, mai puțin să le arendeze, pentru că deja vor cheltui mai mult decât vor produce” , este de părere Ilie Popescu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli Olt.

El adaugă că guvernanții nu par deloc interesați de faptul că terenurile ajung pe mâna străinilor.

”Încercați să cumpărați ca cetațean UE terenuri în Germania sau Austria și o să vedeți că nu o să întruniți condițiile impuse de ei. Guvernanții noștri zic că statul nu poate să intervină, că e vorba de piață. Nu! Statul trebuie să intervină legislativ”, susține Popescu.

Părerea este susținută și de agricultorii din Călărași, un județ care trăiește mai ales din agricultură. Aceștia se plâng că guvernul român pune bețe în roate românilor, în vreme ce, străinii sunt puternic sprijiniți de guvernele proprii să cumpere terenuri agricole în România.

“Riscul ca agricultorii să vândă e mai mare de la an la an astfel încât, până la urmă, omul să fie forțat să-l vândă. Vin cei de afară cu susținere din partea statelor lor care le dau credite cu dobândă de 1%, fără dobândă sau chiar fonduri nerambursabile ca să cumpere terenuri în România. Orice bănuț luat din pungă te afectează indiferent de suprafață. Fermierii mici, cei neorganizați, vor fi nevoiți să vândă pentru că nu au cu ce să facă agricultură. În mod sigur, după impozitarea agricultorilor se vor vinde și mai multe terenuri, la prețuri mult mai mici decât până acum” , susține Ion Ciulinaru, președintele Asociației Cultivatorilor de Cereale si Plante Tehnice Calarași.

Persepective sumbre. Crește decalajul între fermierii români și cei occidentali

Agricultorii români nu aveau nici până acum nicio șansă să devină competitivi, în condițiile în care primesc subvenții de trei-patru ori mai mici decât fermierii din Occident cu care ar trebui să intre în competiție. Odată cu introducerea impozitului pe venitul agricol, acest decalaj va crește simțitor. Fermierii suțin că guvernații români adoptă măsuri în dauna țăranului român, deși susțin că agricultura este un domeniu de interes strategic.

”Micii agricultori n-au nicio șansă în România. Nu poți să obții un venit constant dacă ai doar 10-20 de hectare. Toate statele din Europa își susțin agricultorii, îi subvenționează, au reglementări clare care nu se schimbă timp de 7-10 ani.
Noi nu avem așa ceva. Îți spun că agricultura este un domeniu strategic. Prim-ministrul ne-a promis că va crește subvențiile.
Numai că, dacă anul trecut am primit 171 de euro, acum primim doar 139 de euro. Cum poți să fii competitiv și să te bați cu agricultorii occidentali când un francez, de exemplu, primește 400 de euro. Subvenția ar trebui să fie la fel ca în alte țări UE și trebuie acordată atât pe suprafață, cât și în funcție de performanță, de productivitatea agricultorilor” , continuă președintele Asociației Producătorilor Agricoli Olt.

Fermierii sunt de părere că impozitarea fermierilor va conduce la o fărâmițare și mai mare a exploatațiilor pentru că agricultorii vor fi tentați să înstrăineze o parte dintre terenuri, în special către membrii aceleiași familii, pentru a nu depăși pragul de impozitare de două hectare. Acest lucru se datoreaza exlusiv masurilor luate de statul roman, recte de catre Ministerul Agriculturii care, in declaratii cel putin, are o pozitie opusa, in sensul ca trebuie combatuta faramitarea terenurilor si incurajata comsarea. Schizofrenie pura sau coruptie crasa?!

Varanul Felix, tatucul micului bolsevic de la Agricultura, cel mai rapace cumparator de terenuri din Romania

Felix Voiculescu, a carui pasiune pentru pamant este cunoscuta, fiind deja cercetat intr-un dosar de inselaciune in acest sens, este, se pare, un haiduc modern. Adica, ia de la sacarci, comaseaza si da la bogati. Potrivit surselor din piata, Voiculescu, parintele spiritual al schnautzerului de la Agricultura, domnul Daniel Constantin, isi trimite echipe de agenti pe la micii fermieri din tara cu care negociaza agresiv sa le cumpere terenurile la preturi de nimic.

Terenuri pe care apoi sa le comsaze si sa le vanda, evident, la preturi mult mai mari “fondurilor de investitii” cu care colaboreaza pentru vanzarea la hectar a Romaniei. In aceste conditii, nu este de mirare ca Daniel Consnatin ne spune ca “nu se mai poate face nimic” pentru oprirea vanzarii terenurilor catre straini, ca “este prea tarziu”, sau ca “vanzarea terenurilor catre straini este doar un subiect de presa”. Evident, acesti lupi agresivi, extrem de ostili la adresa romanilor trebuie sa-si primeasca nota de plata, cu toto cu dobanda, mai devreme sau mai tarziu. Preferabil mai devreme.

Cum reacționează bolșevicii la preconizata criză alimentară

Traian Basescu – România trebuie să urmărească nu doar dezvoltarea producției agricole, ci și a industriei alimentare, mai spune președintele, mai ales că hrana se va vinde oricând.

”Dacă va exista ceva ce se va vinde de acum și peste 1.000 de ani este hrana. Eu am convingerea că peste zece ani o să constatăm că nu se va mai cere la export ce dăm acum. Următoarea criza a lumii nu va fi cea de bani, ci de hrană, cu atât mai mult cu cât în Asia se trece tot mai mult la un sistem de alimentare apropiat de cel al europenilor sau al americanilor”, a precizat Băsescu.

Cele mai mari exporturi în cel mai prost an agricol. Oare de ce?!

Am exportat cu 18% mai mult grâu și porumb în 2012. Exporturi mai mari in cel mai secetos an din ultimii 60?!

Mafrea criza alimentara care nu-i va ocoli pe romani este mult mai aproape decat ne-am putea inchipui. Iar vanzarea terenurilor arabile catre straini sunt ultimele cuie la cosciugul acestei natii.

Iata un exemplu. Cum se face ca Romania a avut anul trecut cele mai mari exporturi, in conditiile in care am avut parte de unul dintre cei mai prosti ani agricoli?

România a exportat în 2012 aproape 4,6 milioane de tone de grâu și porumb, cu peste 18 procente mai mult decât în 2011, unul dintre cei mai buni ani, deși seceta a înjumătățit anul trecut producțiile acestor cereale, conform datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Din cantitatea de cereale plasată pe piețele externe (piața UE și țările terțe), grâul și meslinul au reprezentat 2,314 milioane tone, iar porumbul 2,272 milioane tone. Din exporturile de porumb s-au obținut 596,5 milioane euro, iar din cele de grâu 544 de milioane euro.

Conform MADR, încasările totale din grâu și porumb au depășit 1,14 miliarde de euro, în perioada ianuarie – decembrie 2012, reprezentând aproape o treime din suma totală încasată anul trecut din exporturile de produse agroalimentare, care s-a cifrat la 3,9 miliarde de euro.

Anul trecut, încasările din exporturile de grâu și porumb au crescut cu 28%, de la 888,47 milioane euro în 2011, la 1,14 miliarde euro în 2012, datorită prețurilor avantajoase de export de pe piața mondială.

Explicatia este cat se poate de simpla. Proprietarii straini din Romania isi duc productia in tarile de origine, indifferent daca avem un an bun sau unul prost. Sau, mai ales daca avem un an prost. In aceste conditii insasi siguranta alimentara a romanilor este pusa in pericol. Evident, CSAT-ul nu este preocupat de acest fenomen pentru ca, evident, nu-l percepe ca pe o amenintare la adresa securitatii nationale.

Dacă străinii vor să facă agricultură să arendeze, nu să cumpere

Agricultorii propun ca străinii care chiar vor să facă agricultură în România să poată arenda terenuri fără să fie însă și proprietari pe acestea. O soluție simplă, care nu contravine directivelor UE, după cum agricultorii.

”Dacă chiar vor să facă agricultură în România, și nu speculă, străinii ar putea să arendeze terenuri, nu să fie proprietari. Arendarea terenurilor de către străini, fără posibilitatea acestora de a le cumpăra, nu ar contrazice directivele europene din moment ce fiecare stat are mecanisme de protecție internă – italienii contra germanilor, germanii contra francezilor, cu atât mai mult după criza din 2007 când statele au înțeles că trebuie să-și asigure siguranța alimentară”, afirmă Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.

Unde detin romanii terenuri in Europa?! E o gluma, desigur…

Aderarea Romaniei la UE a avut un singur scop – spolierea resurselor tarii. Si ne referim, in special, aici la petrol, aur, alte resurse minerale si teren arabil. Din cate se pare, planul de spoliere a functionat perfect. Clica bolsevica locala si-a dat mana cu gruparea internationala de crima organizata care a ajuns sa terorizeze si sa spolieze intreaga lume.

Ce am obtinut, in schimb?! Mai nimic – romanii nu pot lucra liber mai pe niciunde in Europa, iar povestea cu libera circulatie este o gluma pentru majoritatea romanilor, suficient de saraci chiar si pentru a da o fuga pana la mare, pe litoralul romanesc.

In aceste conditii, daca UE considera ca straini au cumparat legitim terenuri in Romania si ca nu a fost un caz cras de concurenta neloiala, dupa cum apreciem noi, cum se face ca romanii nu detin nici macar un hectar de teren in alte tari?!

De ce nu lucreaza romanii terenuri in Germania, in Italia, in Spania, in Danemarca, daca vorbim intr-adevar de o piata libera, asa cum proclama sus si tare contopistii UE?! Cred ca sunt intrebari la care trebuie sa raspunda urgent bolsevicii cocotati in fruntea tarii.

Poziția României în raport cu UE

Agricultorii acuză Comisia Europeană de aplicarea unui dublu standard în relația cu România și Bulgaria în raport cu celelalte state europene.

”În decembrie 2010 Comisia Europeană recomanda, la trei ani de la aderarea României la UE, doar României și Bulgariei, să liberalizeze piața terenurilor agricole și să permită nerezidenților să cumpere terenuri în România. Veneau cu niște argumente de copii mici, că, vezi Doamne, străinii vor veni cu tehnologii de vârf și va fi o adevărată revoluție științifică. Atunci, noi agricultorii nu ne-am opus, pentru că n-am știut că am fost atât de proști când s-a negociat tratatul de aderare. Spre deosebire de alte țări europene, României și Bulgariei le lipsește articolul șapte din tratat cu privire la circulația terenurilor. Dacă nouă ni se impune să deschidem piața terenurilor agricole pentru străini de la 1 ianuarie 2014, nu așa au stat lucrurile și la alții. Croaților (n. red.- Croația este în curs de aderare la UE) li s-a permis să prelungească tranziția către liberalizarea pieței terenurilor cu încă trei ani printr-o simplă notificare a Comisiei Europene. La fel și în cazul Ungariei, care a notificat CE și a fost prelungit termenul (n.red. -,ungurii au anunțat chiar că vor să interzică achiziția de terenuri de către străini). Polonezii aveau negociat deja pe 12 ani de la aderare, până în 2016, deci n-au avut nevoie să notifice”, spune Ciobanu.

Schizofrenia de tip bolsevic. Declaratii politice la 180 de grade fata de actiunile politice

Perversiunea criminalilor pripasiti la conducerea Romaniei pare sa nu cunoasca limite. Diferente dintre politici si declaratiile politice a atins cel mai inalt grad de schizofrenie. Iata mai jos niste mostre:

Concluzie

Fermierii români susțin că lipsa de inițiativă legislativă a ministerului este de neînțeles în condițiile în care toate statele europene fac eforturi pentru a-și proteja terenurile agricole în perspectiva preconizatei crize alimentare globale.

Ei arată că românii și bulgarii sunt forțați să permită cumpărarea terenurilor de către străini, în vreme ce altor țări europene li se permite să se protejeze.

Din analiza datelor statistice prezentate anterior se observă că deja o parte importantă a terenurilor agricole este deținută de cetățenii străini, ceea ce arată că există un interes în acest sens, și prin urmare, există riscul ca începând cu 1 ianuarie 2014 să se producă în România, pe fondul sărăciei, lipsei de capital și a unui sistem încurajator de creditare, un transfer masiv de proprietate către cetățenii străini.

Toate acestea arată că, cel puțin la acest moment, pentru cetățeanul român nu există egalitate de șanse, principiu fundamental al UE, pentru acumulare de capital si dezvoltare, având în vedere că prețurile actuale ale terenurilor agricole sunt relativ mari în raport cu puterea de cumpărare, iar sprijinul acordat este mult sub cel mediu primit de fermierii din alte tari UE.

Un alt risc care ar putea interveni, este acela în care o parte din investitorii străini să folosească această oportunitate doar pentru a crea o piață speculativă cu terenurile agricole în România, ceea ce ar pune în pericol securitatea agricolă a statului roman.

Și în prezent cetățenii străini pot cumpăra terenuri în România, însă prin intermediul firmelor înregistrate în România, care figurează ca persoane juridice și care pot avea în posesie terenuri agricole.

În lipsa unei agenții de reglementare a vânzării terenurilor și a unui cadru legislativ adecvat, singura șansă rămâne ca terenurile să fie cumpărate de români, însă aceștia sunt decapitalizați și nu sunt sprijiniți în niciun fel de stat, spre deosebire de fermierii străini care sunt încurajați de statele lor să cumpere terenuri în afara țării de origine prin credite cu dobândă subvenționată, fără dobândă sau chiar cu ajutorul fondurilor nerambursabile.

Asadar, considerati ca este deplasat sa fie tratati ca niste teroristi bolsevicii care s-au tot fatait pe la conducerea Romaniei?

Romania este singura tara din Europa care nu a facut nicio notificare catre UE pentru instituirea de restrictii la cumpararea terenurilor de catre straini.

Rezultatul – 40% din suprafata arabila a tarii de 10 mil. de hectare este acum detinuta de straini cu acte sau fara. La aceasta suprafata se mai adauga alte cateva milioane de hectare detinute de arendasi straini care au drept de preemptiune la cumparare. Plus cateva milioane de hectare de padure. De mentionat ca romanii nu detin nici macar un hectar de teren arabil in vreo tara UE, potrivit datelor confederatiilor de agricultori. Tratatele de aderare, incheiate de tarile UE lasa la latitudinea fiecarei tari problematica vanzarii terenurilor catre straini, acesta fiind una care tine de siguranta alimentara a fiecarui stat. Cu alte cuvinte, problematica vanzarii terenurilor este una nationala, nu una comunitara. Tarile UE care au refuzat sa-si liberalizeze piata funciara si au notificat UE in consecinta nu au primit nicio sanctiune.

In tratatul de aderare la UE incheiat de Romania se precizeaza ca terenul arabil este un “capital”, in vreme ce tari precum Ungaria, de exemplu, au precizat in taratul de aderare ca terenurile sunt “bun national”.

Tratatul de aderare a fost “negociat” cu UE in anul 2004, in timpul mandatului premierului Adrian Nastase.

Negocierile au fost purtate de o delegatie condusa de ministrul de Finante de atunci,Mihai Tanasescu. Din echipa de negociere, condusa de Vasile Puscas, in calitate de negociator-sef, a facut parte si actualul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin.

ROMANIA: Romania este singura tara din Uniunea Europeana care nu a facut nicio notificare cu privire la vanzarea terenurilor catre straini, in vreme ce toate celelalte tari au notificat UE cu privire la interdictiile aplicate.

In Romania, persoanele juridice straine nu au niciul fel de restrictie la cumpararea de teren arabil si paduri, iar singura restrictie aplicata persoanelor fizice este preeptiunea vecinilor de lot la cumpararea terenului scos la vanzare. De asemenea, pot cumpara teren in Romania si apatrizii sau cetatenii non-UE daca au domiciul la momentul achizitiei intr-unul din statele UE.

Pana in prezent strainii detin cu acte, potrivit datelor APIA, 800.000 de hectare de teren arabil. In total, strainii detin cu acte sau neintabulate aproximativ 4 milioane de hectare de teren arabil, respectiv 40% din suprafata arabila a tarii. La acesta suprafata se adauga mai multe milioane de hectare de paduri aflate in proprietatea strainilor.
Daca polonezii au stabilit distanta de la granite pana la care se poate face cumpararea de teren de catre straini la 150 de km, la noi aceasta cu greu s-a majorat de la 10 km la 20 km doar la presiunile Ministerului Apararii Nationale.

În prezent, România, care este a cincea țară ca suprafață agricolă de pe continent, este pe primul loc în Europa la teren arabil deținut de străini, conform unui raport oficial, realizat in iunie 2013 de experți pentru decidenții politici din România, privind legislația și condițiile pe care alte state le solicită cumpărătorilor de proprietăți funciare din afară.

”Prețurile terenurilor agricole din România sunt printre cele mai scăzute din Europa. Situația din România este una simptomatică, fenomenul fiind deja denumit Land-Grabbing, întâlnit mai ales în Asia și Africa. Conform unui raport dat publicității la sfârșitul lunii aprilie 2013 de Alianța “Hands off the Land” și asociația europeană a micilor fermieri “Via Campesina”, 3% din marile concerne dețin peste 50% din totalul terenurile agricole din Europa”, se mai arată în raport.

POLONIA: este nevoie de acordul guvernului pentru a cumpara teren arabil. In plus, trebuie sa faci dovada ca ai rezidenta timp de 12 ani in tara pentru a putea cumpara teren arabil. Polonia a obținut amanarea liberalizarii pietei funciare agricole pana in mai 2016. Potrivit unor surse apropiate situatiei, aceasta liberalizare va fi, cu siguranța, extinsa si in 2017. ”Până la ridicarea moratoriului, cetățenii din Islanda, Lichteistein și Norvegia au putut cumpăra cel mult 1 ha de teren agricol fără aviz. Orice suprafață superioară acestei limite, necesita aprobarea guvernului și nu poate face obiectul închirierii sau proprietății.”

Teoretic, polonezii permit cetatenilor tarilor din Uniunea Europeana sa devina proprietari de terenuri agricole la ei in tara, dar pentru a face o astfel de achiziție, in lipsa cetațeniei polonezii, expatii sunt obligați sa obtina un permis special pentru a investi.

Aprobarea se obtine de la Ministerul Administrației in colaboare cu Ministerul de Interne si aplicația pentru obtinerea ei trebuie sa includa informații concrete privind statutul cumparatorului (cetațeanul strain), care este relația acestuia cu Polonia (afaceri, casatorie cu un cetatean polonez, etc), precum si cine este vanzătorul terenului arabil tranzacționat.

Cererile sunt verificate de Ministerul Agriculturii care poate transmite colegilor de la Administratie ca permisul nu este recomandat, iar cetateanul strain nu va putea finaliza tranzactia.

Mai mult, polonezii au si limitari cantitative pentru achizitii in sensul ca Autoritatea pentru Terenurile Statului (instituție similara cu Autoritatea pentru Domeniile Statului din Romania) isi poate folosi dreptul de preemptiune pentru a opri achizitiile de peste 500 de hectare de teren.

Pe forumuri se discută de faptul că aceste documentații sunt mai ușor de obținut pentru anumite regiuni agricole din Polonia și mai dificil în altele. Mai mult, dacă se fac mai multe achiziții, pentru fiecare este nevoie de un permis special. Străinilor li se recomandă, informal, să își caute rădăcini poloneze în arborele de familie pentru a obține cetățenie și, astfel, să scape de birocrația infernală.

”Mai bine te căsătorești cu o poloneză, decât să treci prin iadul birocrației funciare din această țară”, glumesc expații din Polonia.

Polonia a limitat cumpărarea terenurilor la 150 de kilometri de graniță.

BULGARIA: Parlamentul a votat pentru extinderea până în 2020 a interdicției de vânzare de terenuri agricole către străini. Comisia Europeană a avertizat că aceasta reprezintă o încălcare a angajamentelor internaționale ale Bulgariei și că Sofia ar putea fi pasibilă de sancțiuni financiare. În perspectiva aderării la UE în 2007, Bulgaria a modificat Constituția, ridicând interdicția impusă străinilor de a achiziționa terenuri agricole. Un moratoriu care expiră la 1 ianuarie 2014 a fost totuși introdus și parlamentarii au decis să-l prelungească până la 1 ianuarie 2020.

UCRAINA: Parlamentul ucrainean a decis, în noiembrie 2012, prelungirea interdicției asupra vânzării terenurilor agricole până la 1 ianuarie 2016. Ucraina are o suprafață agricolă de 41,6 milioane de hectare, din care terenul arabil reprezintă 32,48 milioane de hectare. Aproximativ șapte milioane de loturi sunt deținute de persoane fizice. Interdicția asupra vânzării de terenuri agricole în Ucraina există din 1996 și urma să expire la 1 ianuarie 2013.

UNGARIA: noile norme europene privind vânzarea fără restricții a terenurilor agricole ar trebui să fie aplicate începând cu data de 15 iunie 2014, însă Guvernul ungar încearcă să-și protejeze terenurile agricole prin câteva măsuri drastice. Astfel, persoanele din Ungaria despre care se constată că sunt implicate în vânzarea de teren agricol ungar către străini vor fi pasibile de până la cinci ani de închisoare. “Terenurile agricole ungare vor fi deținute de unguri”, a afirmat și primul ministru Viktor Orban, după semnarea unui acord, la Budapesta, cu șeful Camerei agricole ungare. Guvernul ungar a decis, încă din luna aprilie, să ofere spre concesionare 200 de mii de hectare de teren arabil către agricultori, în cadrul unui nou program care se aplică parcelelor de teren care sunt în prezent închiriate prin contracte ce expiră până la 31 mai 2017. Scopul programului este consolidarea fermelor de familie, precum și a celor mici și mijlocii. Ungaria intenționează să reducă ponderea fermelor mari la 20 la sută din terenul arabil total, față de 50 la sută în prezent. Prin aceste măsuri, legislația ungară încearcă să apere agricultura de speculații și de “capital străin”. Se consideră că până la un milion de hectare de teren agricol din Ungaria au fost vândute deja în mod disimulat unor străini, menționează publicația MTI.

ESTONIA: Guvernul Estonian a facut notificare catre UE, iar acum a scos un draft de lege care prevede ca nu poti cumpara teren decat daca esti cetatean estonian.

LETONIA: În Letonia, rudele vânzătorului se pot opune tranzacției. Printre țările care nu se lasă ușor cumpărate se numără și Letonia care șia- revizuit legislația pentru a preîntâmpina ”invazia” străină în agricultură.

”Letonia a primit autorizarea Comisiei Europene pentru prelungirea moratoriului. Ministerul Agriculturii din Letonia a anunțat în anul 2013 (31 martie) introducerea unor măsuri restrictive pentru vânzarea terenurilor agricole care nu îi vizează numai pe cumpărătorii străini, ci pe toți cumpărătorii, iar prin noile reglementări se dorește garantarea faptului că terenurile și pădurile din Letonia sunt folosite productiv. Printre altele, Letonia introduce dreptul refuzului din partea rudelor vânzătorului sau al vecinilor de teren de a vinde străinilor un teren agricol. De asemenea, cumpărătorii trebuie să prezinte un plan al folosirii terenului către autoritățile locale care ar decide apoi dacă îl aprobă. Guvernul leton analizează, de asemenea, posibilitatea creării unui fond de stat prin care statul ar cumpăra teren de la cei care vor să vândă și l-ar da, apoi, în arendă, fermierilor care vor să-l folosească.

Reprezentanții ministerului au mai declarat că nu intenționează să restricționeze cumpărarea de teren, ci vor ca pământul să fie folosit pentru producție agricolă profitabilă”, se specifică într-un document care analizeaza piata funciara din Europa, redactat anul trecut.

GERMANIA: Germanii se ceartă cu vecinii pentru fiecare bucată de pământ. Nu poti cumpara teren in Germania decat daca faci parte din economia Germaniei, adica, daca faci dovada ca platesti taxe acolo. Germania face apel la un instrumentar sofisticat de protectie a propriilor agricultori si a resurselor funciare nationale – instrumente juridice de preemptiune a colectivitatii locale in favoarea interesului public, legislatie nationala, dublata de regulamente locale, instrumente fiscale, instrumente structurale de amenajare funciara publica, instrumente financiare.

”În Germania, reglementările cu privire la cumpărarea terenurilor sunt foarte severe încât, este foarte dificilă cumpărarea de teren agricol. La fel ca Franța, țara are o agenție care reglementează vânzarea terenurilor care impune o serie de preempțiuni. Restricțiile merg până acolo încât, reglementările naționale foarte stricte sunt dublate de condițiile draconice impuse de autoritățile locale. De exemplu, deși între Germania și Elveția există un acord de liber schimb, o exploatație elvețiană s-a extins peste graniță, arendând 2,5 hectare de teren în zona germană. Nu mai puțin de trei instanțe germane au anulat actul de închiriere motivând că firma elvețiană nu plătește taxe în Germania”, potrivit unui studiu comparativ cu privire la legislatia care reglementeaza piata funciara in tarile UE.

FRANTA: Franța blochează revânzarea sau arendarea pentru 15 ani. Legislatia prevede că proprietarul nu poate face ce vrea pe terenul aflat in proprietatea sa, pentru că acesta face parte din patrimoniul național. Franta face apel la un instrumentar sofisticat de protectie a propriilor agricultori si a resurselor funciare nationale – instrumente juridice de preemptiune a colectivitatii locale in favoarea interesului public, instrumente fiscale, instrumente structurale de amenajare funciara publica, instrumente financiare.

In Franta, nu mai putin de cinci ministere trebuie sa-si dea acordul pentru incheierea unei tranzactii funciare. Dupa obtinearea acordului de la autoritatile centrale urmeaza aceeasi procedura pentru obtinerea acordului autoritatilor locale. Practic, toate aceste masuri fac imposibila vanzarea terenurilor catre straini.

Legislația din Franța este bine pusă la punct în privința tranzacțiilor funciare, mai ales că terenurile din Hexagon au încă prețuri rezonabile în zonele mai puțin fierbinți ale agriculturii.

”În Franța, acțiunile de vânzare cumpărare a terenurilor agricole se află sub coordonarea SAFER care reprezintă Societățile de amenajare funciară care au misiunea de a proteja resursele naturale ale țării, peisajul și mediul, au drept scop de a dinamiza agricultura, economia locală. Ele fac studii funciare, întreprind acțiuni de cumpărare/ vânzare a terenurilor agricole, gestionează bunurile agricole, forestiere și rurale. SAFER studiază piețele pentru a cunoaste prețurile bunurilor și pământurilor, pentru a le estima la justa lor valoare, lucrând împreună cu Serviciul Domeniilor. Portalul Vigifoncier permite autorităților locale să se informeze asupra pieței și mișcărilor terenurilor în regiune și la nivel național. SAFER pot cumpăra sau vinde terenuri agricole, apoi le revând agricultorilor sau colectivităților publice. Ele pot să stocheze terenuri, să le închirieze temporar agricultorilor, pentru a le proteja, pentru a realiza amenajarea optimă a acestora. Mijloacele de achiziționare sunt variate: prin intelegeri, drept de preempțiune, gestionare temporară, prin convenție de punere la dispoziție – CMD, intermediere, convenție de ocupare provizorie (COPP).”

Majoritatea fermelor franceze exploatează aceleași suprafețe de zeci, chiar sute de ani, iar proprietățile sunt lăsate moștenire, așa că este destul de dificil pentru un străin să se integreze în rândul fermierilor francezi. Dacă totuși are noroc și găsește teren agricol de cumpărat, legea îl obligă să lucreze acel pământ în scopuri agricole timp de 15 ani, perioadă în care vânzarea și închirierea proprietății este blocată și ilegală.

ITALIA: Italia este mai deschisă legislativ, dar fermierii nu vând. Pe harta Europei, fermierii italieni sunt printre cei mai naționaliști, așa că nu a fost nevoie de o legislație specială, că acesția nu au permis străinilor să se infiltreze în branșă.

Pentru a vinde teren agricol în Italia trebuie să îti anunți toți vecinii care au drept de preemțiune asupra proprietății. Abia atunci, dacă ei nu îl vor (ceea ce rar se întâmplă) poți da anunț. Chiar și așa este de neconceput pentru italieni să își vândă pământul direct unei personae fizice și prefera să facă tranzacția cu o firmă înregistrată și în țara lor, ca banii ”să nu se scurgă”.

Un material badpolitics.ro