ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "paleogenetica"

paleogenetica

,

În contextul actual agitat și controversat privind originea și evoluția neamului românesc, va sugerez să citiți și cartea ”Genomul uman” ai cărei autori sunt distinșii dr. Georgeta Cardoș și prof. dr. Alexander Rodewald, care vă propune o călătorie genetică inedită și care demonstrează – de data aceasta cu puterea de netăgăduit a științei biologice – că noi, românii de pretutindeni, suntem un neam unic, că noi nu suntem urmașii Romei și, ca atare, avem dreptul inalienabil de a fi considerați ceea ce, de fapt, suntem: urmași ai neamului daco-getic. Azi, oamenii de știintă pot stabili traseul parcurs de strămoșii noștri, care, acum 60.000 de ani, s-au aventurat afară din Africa pentru a coloniza Europa.

Paleogenetica și paleoantropologia moleculară, două științe noi, reprezintă o adevărată fereastră spre trecutul omenirii, așa cum de altfel susține, cu îndreptătire, prof. dr. Alexander Rodewald.

Paleo-antropologia, antropologia populațională și fizică, genetica umană și moleculară, citogenetica, genetica biochimică, imunogenetica, genetica populaționară, paleogenetica, biologia evoluționistă, se constituie toate într-o nouă și importantă sursă de evaluare științifică a trecutului uman de pe teritoriul vechii Dacii, actuala Românie. Concluzia cercetătorilor este clară: înaintașii noștri au fost și sunt străvechii daco-geți. Această concluzie nu are arbitrariul opiniei, ci este bazată pe rigorile de netăgăduit ale științei genetice.

Progresele din ultimii ani ai biologiei genetice au făcut posibilă analiza aprofundată și corectă a specimenelor umane care au trăit în vremuri devenite încețoșate în memoria noastră, aducând date importante despre acești strămoși îndepărtați, astfel încât mitul originii noastre latine nu se mai reflectă nici în realitatea genetică prezentă.

Cu toate că au avut loc și unele mutații provocate de migrațiile din Epoca Fierului sau ca urmare a venirii pe teritoriul nostru a unor popoare migratoare, elementele genetice dominante au rămas cele de origine daco-getică.

Densitatea genetică rară a invadatorilor în cadrul populației țării desigur că a dus la un semn de întrebare în rândul geneticienilor, probabil pentru că, așa cum ne sugerează Adina Mutar(http://www.enational.ro/romania-mea/istoria-nestiuta-a-getilor-si-genomul-european-35248.html/), probabil pentru că ei n-au luat în calcul două aspecte: că femeile fugeau în păduri din calea invadatorilor, iar cele violate își ucideau pruncii născuți din siluire.

Populația autohtonă europeană apartine haplogrupului I, descendenți din Cro Magnon, socotită ca aparținând Culturii Cucuteni-Tripolie.

În urmă cu câțiva ani, am avut și eu curiozitatea de a vedea cărui grup genetic îi aparțin; surpriza a fost una plăcută: patern I1b, matern T.

Dar lucrurile devin mult mai serioase fiindcă multe studii științifice de paleogenetică strică istorii elaborate fără susținere arheologică.

Acest lucru s-a întâmplat când cercetările genetice ale doamnei Georgeta Cardo­ -cercetător ­științific în biologie la Institutul Național de Cercetare „Victor Babeș­”- au investigat mormintele domnitorilor moldoveni de la Rădăuți. S-a demonstrat astfel, fără posibilitatea de contrazicere, că urmașii lui Bogdan I nu erau cumani, așa cum susțineau unii istorici din țara noastră, ci erau autohtoni.

Rezultatele preliminare privind genomul Europei au stârnit și continuă să stârnească vii controverse, pentru că ele contrazic, de multe ori, afirmatiile oficiale gresite privind originea popoarelor!

Conform geneticienilor Belledi, Richards, Owens și Malyarchuk, care și-au publicat studiile în 2000, 2002 si 2003, ADN-ul mitocondrial găsit la populatia românilor aromâni, a românilor din Maramures si Vrancea, face parte din haplogrupul care a fondat neoliticul în Europa.

Haplogrupurile din Carpati – I1, I2a, I2a2a-L69.2 sunt nativ-europene, pontice și balcanice, descendente din oamenii paleoliticului, a căror concentrație se regăsește astăzi și în Bosnia Hertegovina, Croatia, Serbia, Moldova, dar cea mai mare diversitate a haplotipului se găsește numai în România.

Așa cum am prezentat și în cărțile mele ”Noi nu suntem urmașii Romei” și ”Noi, dacii”( www.dacia.org), istoria adevărată de început a poporului român, istoria daco-geților, își trimite, prin timp, dovezile concludente reieșite din studii științifice care nu pot fi negate.

Pe lângă descoperirile arheologice uluitoare și revelatoare asupra originii noastre – cum sunt cele de la Tărtăria (cu prima scriere din istoria lumii) și Tăblițele de la Sinaia – biologia genetică moleculară aduce o contribuție însemnată la descoperirea identității unui popor, în comparație cu alte neamuri mai apropiate sau mai îndepărtate teritorial.

Tratatul distinșilor cercetători științifici și doctori în genetică Georgeta Cardoș și Alexander Rodewald este mai mult decât o pledoarie pentru adevăr, este adevărul însuși. În ultimii 20 – 25 de ani, tehnicile de excepție din laboratoare, analizele sofisticate, comparațiile edificatoare cu alte genomuri umane, toate metodele noi, inimaginabile acum 50 sau 100 de ani, fac posibile acum descifrări genetice din mumii umane cu o vechime de peste 35.000 de ani, cum sunt resturile umane din Peștera Cioclovina. Mai mult decât atât, în ultimii zece ani, paleogenetica moleculară este domeniul cu înregistrări de succese remarcabile care confirmă multe dintre ideile care, înainte, erau simple ipoteze.

În tratat sunt prezentate cercetările și concluziile de paleogenetică moleculară făcute la populații vechi din Epoca Bronzului și din Epoca Fierului și care au trăit pe teritoriul actual al României. De asemenea, sunt scoase în evidență relațiile surprinzătoare din punct de vedere genetic ale altor neamuri europene, în comparație cu neamul românesc.

Meritul fundamental al autorilor cărții este acela de a fi demonstrat științific structura genetică, originea, evoluția și răspândirea geografică a omului contemporan. De asemenea, dânșii au scos în evidență structura socială a populațiilor vechi și a celor actuale, combinațiile genetice ale diferitelor popoare de-a lungul timpului și importanța pe care aceste descoperiri o are în medicina legală, în analiza și diagnosticarea bolilor genetice, precum și în modul prin care pot fi tratate. Ca urmare, descoperirile genetice au semnificații de importanță vitală pentru viața oamenilor și, de asemenea, ele contribuie fundamental la cunoașterea și evaluarea originii unui neam de pe pământ.

Cartea ”Genomul uman” este un veritabil și demn de prețuit document, pentru că are știința ca structură și ca fundament. Ideile care se desprind din paginile cărții coincid cu ceea ce societatea pe care am onoarea să o conduc, ”Reînvierea Daciei” (”Dacia Revival”), afirmă răspicat de aproape două decenii: noi suntem urmașii daco-geților și nu ai romanilor, noi nu suntem urmașii Romei!

Adresez cele mai calde felicitări autorilor pentru uriașa și migăloasa pregătire științifică și tehnică, pentru munca asiduă de laborator, pentru observațiile pe care le-au prezentat într-o formă care să poată fi înțeleasă de un public mai larg, pentru sistematizarea materialelor, pentru fotografiile inspirate, pentru tabelele și schemele revelatoare dar, mai ales, pentru superba lor pasiune ca oameni de știință pentru care adevărul nu are nicio legătură cu politica și nici cu opinia altora.

Recomand călduros această carte tuturor românilor care vor să știe de unde se trag ca neam și care vor să afle adevărul pe calea științei genetice. Vor putea constata pe baze științifice că, într-adevăr,

Noi nu suntem urmașii Romei!

Dr.Napoleon Săvescu

Președintele Societății Internaționale

” Reînvierea Daciei”

Sursa foto www.uni-tuebingen.de

,

Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spațiul media românesc în cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Hamburg, și doamna Dr. Georgeta Cardoș, cercetător științific biolog, specialist în genetică.

Potrivit concluziilor acestui studiu, populația actuală a României este clar înrudită cu populațiile care au locuit pe teritoriul României în epoca bronzului și a fierului, adică acum 2.500 – 5.000 de ani, un lucru care pune în evidență continuitatea acestui popor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. Înainte de a aduce în discuție și celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care răstoarnă teoria romanizării Daciei și a descendeței romane a poporului român, să vedem ce este paleogenetica și ce a presupus această cercetare, realizată în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt…

Prin urmare, am putea spune că Paleogenetica este o „fereastră“ către trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN-ului vechi și degradat, Paleogenetica poate aduce informații importante despre originea și evoluția omului și a genomului uman, migrațiile populațiilor umane, relațiile de înrudire dintre populațiile umane vechi și cele actuale. Așadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt strămoșii reali.

Iar strămoșii noștri reali nu sunt romanii, ci traco-geto-dacii.

Cum s-a ajuns la această concluzie și la altele, chiar și mai șocante?

Iată povestea acestui studiu de paleogenetică: în toamna anului 2001, în urma unei discuții purtate între domnul Decan al Facultății de Biologie (Universitatea București), Prof. univ. dr. Călin Tesio și domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, se naște ideea realizării unui studiu de paleogenetică având ca scop determinarea originii poporului român. Un astfel de demers presupunea compararea genetică a unor rămășițe osoase aparținând populațiilor vechi care au trăit pe teritoriul României cu situația genetică actuală a populației acestei țări, pentru a se verifica gradul de înrudire.

În proiect s-au alăturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru și Nicolae Mirițoiu de la Institutul de antropologie Francisc Rainer al Academiei Române, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat.
O altă cantitate de material osos a fost pusă la dispoziție, pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Comșa de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Române.
În total, studiul a avut la dispoziție material osos din peste 20 de situri din România (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un număr de 50 de indivizi aparținând populațiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din epoca fierului).

În ceea ce privește probele de sânge de la populația actuală a României, acestea au fost obținute prin sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploiești și al Muzeelor de Științe Naturale din Regiunea Prahova, respectiv prin sprijinul doamnei Dr. Dorina Bănică, de la Institutul Marius Nasta și Clinica de Fiziologie București.

Și cum o cercetare întinsă pe mai mulți ani (2003-2006) are și cheltuieli importante, precizez faptul că acestea au fost finanțate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umană și Antropogie al Universității din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul instituției, de DAAD – Germania și prin Programul Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene.

Munca efectivă de cercetare a fost realizată de doamna Dr. Georgeta Cardoș, în cadrul lucrării de doctorat a domniei sale, o muncă dificilă și de lungă durată în care condițiile de securitate ale probelor genetice au fost atât de stricte, pentru a preveni contaminarea, încât până și curățenia din laborator a fost realizată exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardoș.

Având la dispoziție toate aceste informații, putem înțelege foarte ușor complexitatea demersului și prestigiul științific incontestabil al persoanelor și instituțiilor implicate.

Concluziile studiului s-au dovedit, până la urmă, bulversante pentru spațiul românesc, deoarece ele răstoarnă principala teză a istoriei României, cea a etnogenezei poporului român.
Dar pentru a evalua în ansamblu șocul cultural provocat de prezentarea publică a concluziilor studiului, să le prezentăm:

– Între actuala populație a României și populațiile care au trăit pe teritoriul acestei țări acum 2.500 – 5.000 de ani există o clară înrudire genetică, ceea ce vorbește despre o continuitate incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri. Chiar dacă există și urme genetice aparținând diverselor populații migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de bază dovedește continuitatea și legătura cu populațiile vechi;
– Actuala populație a României se înrudește genetic în special cu populațiile Greciei și ale Bulgariei, care s-au dezvoltat într-un spațiu locuit cândva de traci, cu care s-au și amestecat, și doar într-o mică măsură cu populația italiană;
– S-a mai dovedit, iar aceasta este cea mai șocantă concluzie a studiului, că o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiți genetic cu populațiile vechi care au trăit în Arcul Carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani.
De unde concluzia halucinantă că nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași ai tracilor.

Totuși, există o aparentă contradicție: dacă noi suntem urmașii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italieni au la rândul lor rădăcini tracice, de ce astăzi românii și italienii se înrudesc genetic atât de puțin?

Explicația pare să fie cât se poate de simplă: la sosirea tracului Enea (considerat de istoricul roman Titus Livius, fondatorul Romei) în penisula italică, aici trăiau și alte triburi cu rădăcini tracice – veneții și etruscii, aceștia din urmă dând primii regi și alfabetul noului regat, viitoarea Romă Imperială. Totuși, în penisula italică trăiau, în afara populațiilor cu rădăcini tracice, și populații aparținând altor familii etnice – sabinii și samniții.

În timp, aceste popualții s-au amestecat între ele. Apoi, Roma Imperială a dus o politică agresivă de amestecare a populațiilor în interiorul Imperiului. Astfel, dacă ne referim doar la capitala Roma, constatăm că avea un număr important de cartiere etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic ș.a.m.d.

Nu în ultimul rând, pentru aproape 1.400 de ani, între 476, anul căderii Romei și 1861, anul unificării Italiei, Italia nu a existat ca stat național, această perioadă fiind marcată de o serie de invazii și strămutări de populații. Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcată de trei etape esențiale în care populațiile cu rădăcini tracice s-au amestecat cu celelalte, diluându-și semnificativ contribuția etnică în acest spațiu.

Iata că, privind din această perspectivă, orice aparentă contradicție dispare, deoarece putem înțelege de ce astăzi, deși o parte dintre italieni, în special cei din nord, se mai înrudesc genetic cu populațiile care au locuit în spațiul carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani, populațiile României și ale Italiei, în ansamblul lor, se înrudesc genetic foarte puțin.

În concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetică sunt intărite de izvoarele istorice, iar mesajul final este cât se poate de limpede: nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași ai tracilor!

Cu toate că acest studiu de paleogenetică are o importanță uriașă în stabilirea adevărului istoric, cu toate că concluziile lui sunt extrem de folositoare interesului național, istituțiile statului român și forurile academice și universitare românești care au căderea să îl cerceteze, îl ignoră cu o impardonabilă indiferență!

Fiind curios să aflu dacă autorii studiului au fost contactați de reprezentanții statului român sau de vreo instituție academică ori universitară care să își arate, în mod oficial, interesul pentru acesta, i-am întrebat atât pe doamna Dr. Georgeta Cardoș, cât și pe domnul Prof. Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate. Răspunsul a fost NU! A existat o singură situație în care cineva de la Academia Română a dat un telefon vorbind despre o posibilă expunere pe această temă, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de viață după aceea… În rest, tăcere maximă. Și atunci apare fireasca întrebare: cui slujesc reprezentanții Statului Român din politică, cercetare sau învățământ?!…

Pentru că sunt trei concluzii mari și late născute din acest studiu de paleogenetică, concluzii care vin în sprijinul păstrării integrității teritoriale a României, în folosul restabilirii adevărului istoric și a recuperării demnității poporului român:

1. Conform rezultatelor studiului de paleogenetică, poporul român se dovedește a fi continuatorul populațiilor de acum 2.500 – 5.000 de ani și locuitorul de drept al acestor meleaguri, un lucru extrem de important, astăzi, când pretențiile revizioniste maghiare încep din nou să se amplifice.

2. Faptul că această cercetare confirmă dovezile istorice care ne spun că romanizarea Daciei nu a fost posibilă și nu s-a produs, că suntem un popor mai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de mai mare mândrie națională decât acela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate ca urmare a unei presupuse împreunări a femeilor dace cu un amestec multietnic de coloniști și soldați ai Imperiului Roman.

3. Nu în ultimul rând, confirmarea surselor istorice care spun că romanii aveau la rândul lor rădăcini tracice, nu face decât să ne mărească și mai mult respectul față de adevăratele nostre rădăcini, cele traco-geto-dacice, să ne redea și mai mult demnitatea națională furată!

De aceea, cred că toți ar trebui să medităm la următoarele întrebări:

– Îi putem considera loiali României și poporului român pe politicienii, academicienii și istoricii care ignoră sau combat acest studiu (fără ca măcar să îl cerceteze!!!), în condițiile în care concluziile lui sunt eminamente benefice pentru noi, românii?!

– De ce să ignori sau să lupți cu înverșunare împotriva acestor rezultate, dacă iubești România și românii?!

Comentarii

1. Cezar Moldovan / January 30, 2013

Îmi plec fruntea cu respect și dragoste în fața voastră, frați daci. Este exact ceea ce bănuiam și eu despre trecutul nostru.
Vă aduc o informație suplimentară. A existat o „bulă ” [ordin papal ] care se adresa armatelor austro-ungare prin care se ordona ca tot ce ține de civilizația dacilor să fie transportat la Vatican, dacă putea fi transportat, fie distrus, dacă nu putea fi transportat.

Vaticanul a recunoscut că peste zece mii de obiecte din Dacia au ajuns la Roma, dar că s-au pierdut în negura timpului. Se explică astfel puținele dovezi care se mai găsesc astăzi în România.

S-ar părea că Rusia deține dovezi extraordinare în arhivele KGB. Presupun că știți acest lucru. Din 1934 până la mijlocul anilor 50 echipe de istorici și arheologi ruși coordonați de KGB, având sprijinul armatei sovietice au efectuat cercetări complexe în Crimeea, Ucraina și Republica Moldova. Rezultatele cercetărilor lor nu s-au piedut.

Consider că sunt șanse mai bune că aceste informații de la Moscova să fie făcute publice decât cele de la Vatican. Situația politică e favorabilă. Rusia are multă nevoie de noi anii ăștia.
Uitați-vă la cât au investit în debarcarea lui Băsescu. E o pâine de mâncat. Eu aș lătra mai degrabă la poarta Moscovei decât a Vaticanului. A propos, respectiva bulă nici nu mai apare pe site-ul Vaticanului. Oare de ce ?

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press