,
Video-Conferință „Jonathan Jackson, o abordare ortodoxă a actoriei” la Biserica Sf.Silvestru
„Jonathan Jackson, o abordare ortodoxă a actoriei” conferința la Biserica Sfântul Silvestru din București, prezentată de actorul Andrei Ciopec pe 15 decembrie 2016.
Sfârșitul conferinței a fost marcat de un moment artistic de poezii și colinde susținute de actorii: Ana Maria Bercu, Marina Fluerașu, Cristina Maria Ghiță, Cnab Tiberiu, Anca Rodica Nicolae, Cătălin Frăsinescu, Lia Sinchevici, Ana Adelaida Perjoiu. Evenimentul a fost transmis live de către ROMANIA BREAKING NEWS.
Video: „Jonathan Jackson, o abordare ortodoxă a actoriei” conferința la Biserica Sfântul Silvestru din București, prezentată de actorul Andrei Ciopec
Jonathan Jackson: „Cum s-a intamplat tranzitia mea spre ortodoxie? Ei, bine, in 2007 am fost trimis sa turnez un film in Romania: The Dark is Rising. Am stat acolo cam trei luni si jumatate. Am avut un rol important, interesant este insa ca la montaj personajul interpretat de mine a fost taiat. Dar cred ca am fost trimis acolo pentru un alt motiv.
Am fost insotit de sotia mea si de cei doi copii pe care ii aveam atunci. Am stat la Bucuresti, dar nu acolo am aflat despre ortodoxie. Pe atunci eram de parere ca orice religie veche trebuie sa fi fost una de tip opresiv, aveam aceasta prejudecata. Am fost insa in cateva biserici ortodoxe. Mici, cu mult aur… erau lucruri complet straine pentru mine. Sotia mea este italianca, botezata in religia catolica, si amandoi gandeam atunci la fel despre ortodoxie; era un soi de verisor mai ciudat. Nici macar nu m-am gandit sa aprofundez. Era doar o chestie usor bizara.
Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns in Romania a fost sa vizitam o biserica ortodoxa, iar cand am iesit am fost jefuiti de niste tigani. A fost un fel ciudat de “Bun venit”, insa Romania este o tara superba.
La un moment dat, am avut o pauza de filmari de o saptamana si, dat fiind faptul ca sotia mea este italianca, ne-am gandit sa mergem la Roma, pentru ca nu era prea departe. Eram deja la Bucuresti de vreo doua luni. Am fost la Roma si acolo mi-am dat seama ca este mult mai mult de descoperit despre crestinism decat crezusem pana atunci. Ma asteptam, sa merg la Roma si sa simt ca e un spatiu religios opresiv. A fost exact invers. Locuiam la cateva strazi distanta de Catedrala Sfantul Petru si a fost magic, dar nu stiam de ce. In Colosseum e o cruce imensa, care ne-a impresionat puternic. Sa fii in prezenta unor martiri crestini ! Una e ce citesti in carti, si alta e sa fii acolo, sa iti dai seama cum e. Calatoria aceea a fost cea care a trezit ceva in mine, un moment in care mi-am spus ca trebuie sa aflu mai mult despre religia si istoria crestina. M-am intors in Romania si am comandat o carte despre istoria crestinismului de Justo Gonzales. Desi era protestant, am aflat cate ceva. A fost ceva radical pentru mine, pentru ca odata deschisa acea usa, iti spui: “stai putin…”
Dar mai toate cartile pe care le citisem erau despre catolicism si protestantism. Nimic despre ortodoxie.
Am petrecut trei ani cautand carti despre istoria crestinismului si nu am dat peste aproape nimic legat de Biserica din Est, pentru ca toate sunt scrise de istorici din Vest. Am inceput sa descopar ce consideram a fi biserica istorica. Si singura optiune conducea catre biserica Romei.Am citit Chesterton, Papa Paul al II-lea, Henry Newman… Dar erau lucruri despre romano-catolicism cu care nu puteam sa fiu de acord, lucruri ca infaibilitatea papei, mai ales cat de tarziu aceasta a devenit doctrina oficiala, pentru ca eu cautam o continuitate a credintei.
Dupa trei ani am ajuns la un punct de cotitura. Am fost cu sotia mea la cateva slujbe catolice, probabil vreo 12 in acea calatorie, dar abia cand am fost la o slujba ortodoxa m-am simtit ca intr-una a vechii credinte. Eram pe punctul de a trece la romano-catolicism, insa ramasesera cateva lucruri importante cu care sufletul meu nu se impaca. Asa ca ma rugam lui Dumnezeu sa-mi arate o a treia usa.
Imi spuneam, rugandu-ma la Dumnezeu, “Nu mai inteleg protestantismul, pentru ca, dupa mine, o casa care se divide nu poate rezista. Exista deja 23.000 de confesiuni, mii si mii de confesiuni doar in America… Cum se potriveste aceasta cu unitatea vechii credintei din primii 1000 de ani? Biserica Universala era una singura. Pana si biserica Romei s-a divizat, ei se considera ca fiind biserica adevarata. Dar in unitate sta esenta credintei.” integral pe: cuvantul-ortodox.ro
Publicat de Ion Anton – romaniabreakingnews.ro
,
Video:Religiile în conflict. Criza refugiaților! Dezbatere la București. Perspectiva istorică, ortodoxă, islamică și de securitate
Criza refugiaților în Europa, fenomenul politico-social declanșat în urma conflictelor din țările din nordul Africii și din Orientul Mijlociu dar și al nivelului de sărăcie și al încălcării drepturilor omului din aceste state, au divizat și au creat rupturi atât în coeziunea politicii europene cât și în cadrul percepțiilor și atitudinilor socității civile din statele europene aflate în centrul sau la proximitatea acestei crize. România nu face excepție de la această situație.
În contextul acestor probleme care produc și cu siguranță vor mai produce frământări, a avut loc marți, 12 aprilie la București, în amfiteatrul I.G. Coman din incinta Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, dezbaterea cu tema „Religiile în conflict. Criza refugiaților”, din perspectiva istorică, ortodoxă, islamică și de securitate.
Invitați speciali ai acestei dezbateri au fost Prof.Univ.dr. Tasim GEMIL, Prof. Univ. dr. Iulian FOTA și Pr. dr. Aurel MIHAI – Vicar Eparhial.
Redacția România Breaking News – RBN Press vă prezintă înregistrarea video a acestei dezbateri
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (1) Rugaciune la deschiderea Dezbaterii
Video: Religiile in conflict – Criza Refugiatilor (2) Prezentarea temelor si a participantilor
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (3) Perspectiva Islamica – Prof. Univ. dr. Tasim GEMIL
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (4) Perspectiva Islamica – Prof. Univ. dr. Tasim GEMIL
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (5) Viziunea istorică și de securitate – Prof. Univ. dr. Iulian FOTA
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (6) Viziunea istorică și de securitate Prof. Univ. dr.Iulian FOTA
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (7) Intrebari si raspunsuri – Prof.Univ.dr. Tasim GEMIL, Prof. Univ. dr. Iulian FOTA și Pr. dr. Aurel MIHAI – Vicar Eparhial
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (8) Intrebari si raspunsuri – Prof.Univ.dr. Tasim GEMIL, Prof. Univ. dr. Iulian FOTA și Pr. dr. Aurel MIHAI – Vicar Eparhial
*
Un scurt istoric al „Crizei Refugiaților”
Un moment important, când criza a început să fie percepută în întreaga sa dimensiune istorică l-a constituit aprilie 2015, când cel puțin 5 vapoare având la bord circa două mii de imigranți s-au scufundat în Marea Mediterană, incident care s-a soldat cu peste 1.200 de victime.
Între 2007 și 2011, un mare număr de emigranți fără documente legale, proveniți din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud, au trecut fraudulos frontierele dintre Turcia șiGrecia, obligând Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene să întărească controlul la granițe.
De asemenea, UE încearcă să găsească măsuri care să reducă fluxul de emigranți. Statele componente au trecut deja la măsuri radicale, montând garduri la frontierele acestora: Ungaria la granița cu Serbia, Bulgaria la granița cu Turcia, Republica Macedonia la granița cu Grecia, Austria la granița cuSlovenia. Spre deosebire de statele UE, multe state non-UE nu au dorit să primească refugiați, un exemplu în acest sens fiind Japonia, care în 2015 a acordat statutul de refugiat doar pentru 27 de persoane din 7.000 de cereri (pe care le vor repatria la sfârșitul conflictului din Siria și Irak).
Este considerată cea mai mare criză a refugiaților de după cel de-al Doilea Război Mondial, de grupurile pro-refugiați.
Gradul de acceptanță față de refugiați a scăzut după ce a devenit cunoscut faptul că unul din autorii atentatelor de la Paris din noiembrie 2015 a fost un solicitant de azil cu pașaport sirian.
Statele din Grupul de la Visegrád s-au manifestat cel mai vehement împotriva cotelor de refugiați, adică împărțirea refugiaților între statele membre ale Uniunii Europene, așa cum au propus Germania, Austria și Suedia.
Criza Refugiațiilor din mai multe unghiuri – Câteva puncte de vedere
Lucian Mindruta – jurnalist
Criza refugiaților va sfârși prin a distruge Europa și tratatele ei de liberă trecere dacă Europa nu va ieși din naivitate.
Aceștia nu sunt refugiați politici. Puțini fug doar să-și scape viata. Destui dintre ei sunt oameni pentru care un război e doar o scuză pentru a forța o graniță în speranța unei vieți mai bune. Sunt refugiați economici. Și încă din modelul cu cele mai mici șanse: oameni care cred că țara (și nu tu însuți) te ajuta să te îmbogățești. Sau măcar să trăiești decent.
Cea mai bună dovadă? Nimeni nu vrea să rămână în România sau Bulgaria, unde șomajul e mic și încă mai poți cumpăra o casă la țară cu banii pe care îi iei pe un apartament în Damasc. Bonus: se face și moschee!
Dar nu. Nu e vorba decât în puține cazuri despre persecuție. E vorba despre o migrație, marea migrație a oamenilor care au eșuat. E marea invazie a țărilor care n-au fost în stare (pentru că dictatura, lipsa de libertate economică, șpaga și furt) să-și construiască altceva decât armate. Care acum se luptă între ele.
E în același timp un test: își vor aduce aminte conducătorii Europei soarta Romei, jefuită de barbari? Pentru că asta se întâmplă acum: un jaf lent al unor cohorte pogorâte peste Europa în căutare de ajutor de șomaj sau (eventual) slujbe pentru care nimeni n-are nici o calificare.
E și o migrație bazată pe o legendă: aceea a câinelui cu covrigi în coadă.
Din păcate, s-au terminat. Ultimii covrigi ii ronțăie acum căpșunarii noștri.
Iar Europa are de ales între a se preda sau a începe să-i trimită pe acești oameni să-și facă un drum în propria țară. Așa cum e și normal.
Alexandru Vlad Ciurea – jurnalist
(…) Puține sunt vocile care exprimă înțelegere și solidaritate. Refugiații nu-și abandonează rostul pentru a ajunge la mai bine. Nu pleacă de acasă cu copiii în brațe și cu sacul cu ultimele bunuri în spate din interes. Sunt oameni disperați, ajunși cu spatele la zid și cu perspectiva morții în față. Fug din țara lor pentru a-și salva copiii și familiile și viețile. Nu am trăit și noi același fenomen de exod în timpul războaielor și în timpul comunismului?!
(…) Înțeleg abordarea celor care pun la îndoială drama refugiaților și se tem de o invazie mascată. Înțeleg argumentele celor care se tem de dimensiunea exodului și care se întreabă cât de mult va fi afectată Europa creștină de valul de cetățeni musulmani. Pare, într-adevăr, greu de explicat preferința pentru spațiul creștin și lipsa de deschidere și sprijin a unor state musulmane, bogate și puternice, care ar putea fi mai aproape de refugiații sirieni…
De asemenea, înțeleg și admit că primirea și, eventual, integrarea refugiaților este complicată. Lucrurile nu se rezumă la o bucată de pâine și un adăpost. Diferențele dintre noi și ei sunt foarte mari. Nu doar diferența de limbă este importantă. Avem educații diferite, culturi diferite, sisteme administrative diferite. Întâlnim diferențe mari și din punct de vedere medical. Nu doar ADN-ul este diferit, dar și patologia medicală specifică. Vin din zone în care bolile grave, unele transmisibile, sunt diferit abordate față de spațiul occidental. Care sunt vaccinurile pe care le-au făcut acești oameni și copiii lor – dacă au fost vreodată vaccinați? Cum arată fișele lor medicale – dacă au avut vreodată așa ceva? Sunt diferențe greu de surmontat, nu ne-am mai întâlnit cu o astfel de situație, nu știm cum și ce să facem, nimeni nu are o rețetă pentru o criză de asemenea proporții.
Dar cred că trebuie să avem luciditatea de a găsi soluții pentru a ajuta… integral aici – Pro și contra refugiaților
Este „Criza Refugiaților” o dovadă ca religia musulmana produce o lume inapoiata?
Lucian Lumezeanu, analist politic
„Problema e că atunci când spunem asta privim lucrurile ca și cum lumea e împărțită în Europa cea dezvoltată și țările musulmane cele rămase în urmă.
Adevărul? O bună, mare parte a refugiaților/imigranților e alcătuită din creștini. Cei veniți din Africa subsahariană sunt majoritar creștini. Sigur, cei veniți din Asia sunt în cea mai mare parte musulmani.
Dacă privim la nivelul statelor, foarte multe state musulmane sunt mult peste multe state creștine. Să luăm un exemplu – țările din nordul Africii, toate musulmane, sunt mai dezvoltate decât Congo, Zimbabwe, Kenya, Angola, toate majoritar creștine.
E o dovadă că religia produce subdezvoltare? Dacă ar fi așa, creștinii ar trebui să fie peste tot în fără musulmanilor. Ca o paranteză, nu există nicio țară budistă care să fie o democrație avansată de tip occidental. Pe scurt, nu, dezvoltarea și nivelul de civilizație depind de o mulțime de alți factori și nu putem spune că religia este neapărat, fără echivoc, cea care blochează dezvoltarea.”… integral aici – Criza refugiatilor: 10 raspunsuri ca sa avem idee ce ne asteapta
Despre manipularea prin imagine în „Criza Refugiaților”
Aylan – copilul sirian, înecat în valurile mării, folosit ca material de propaganda pro-refugiați în mass-media
George Roncea – jurnalist
„(…) Este o istorie veche manipularea prin imagini. Imaginile pot face uneori cât sute de milioane de cuvinte. De o bună bucată de vreme specialiștii în media analizează excelenta utilizare a tehnicilor holliwodiene de către teroriștii jihadiști.
Clipurile cu decapitări și arderi de vii sunt perfect realizate, decupajul este cinematogafic, costumația și scenografia este pe măsură. Transmiterea terorii se face profi, cu scule de calitate și cu masă de montaj. Posibil să se fi tras și duble, că material pentru repetiții este la îndemână.
De la trasmiterea terorii s-a trecut acum la transmiterea compasiunii și milei. Tot cu imagini iconice. (…)Imaginea a fost declanșatorul unei isterii colective în favoarea așa zișilor refugiați. Între care se află presărați mii sau zeci de mii de jihadiști, aflăm acum. Și tot (abia) acum aflăm că încă din februarie anunțase ISIS operațiunea valului de colonizatori islamiști.
Întrebarea care nu s-a pus încă este ce legătură există între ISIS și propagandiștii autorităților de la Istanbul ce au pus în scenă imaginea cheie a copilului adus de valuri, aranjat ca o păpușă, cu un cinism de nedescris, pentru a da cât mai bine în poză… integral aici: Turcii și odioasa manipulare pro refugiați ISIS – tehnica copiluțului mort…
Jurnalistul Bogadn Stoica via Mirel Ciurea despre „Fotografia lui Aylan și Teoria Conspiratiei”
(…) crede că cineva a asezat deliberat asa cadavrul acelui copil, mort in valurile Mediteranei, si a setat scena astfel incat sa arate cat mai dramatic in fotografiile care ulterior au zguduit lumea. Este foarte posibil ca cine a facut fotografia sa fi mizat exact pe faptul ca ne va face astfel sa retraim un moment de maxima mila si compasiune. Si a luat ca model grafic o scena pe care am vazut-o toti, indiferent de tara, nationalitate, varsta, cultura. E imaginea unui simbol de-a dreptul planetar, indragit la maxim pe toate meridianele. „E Pinocchio, mă”, mi-a spus amicul meu.(Mirel Ciurea) „N-am mai vazut Pinocchio de 40 de ani, dar de cand am vazut fotografia cu Aylan, am simtit nevoia sa-l revad”.
„Pustiulețu’, Dumnezeu sa-l tina langa el, a fost asezat. Nu pui in opera un scenariu de invadare a Europei, fara o poza-simbol. Este obligatorie!”, mi-a mai spus Mirel Curea. Teoretic, are dreptate. N-ar fi prima oara cand cineva cu scopuri mizerabile da tonul unei emotii colective folosind o tragedie.
De ce a fost folosit Pinocchio ca simbol? Nu intamplator. Toti suntem Pinocchio. Toti am mintit si mintim, minciuna face parte din viata noastra indiferent de cultura, etnie, arela geografic. Pinocchio este, daca vreti, singurul personaj negativ simpatic al copilariei noastre. Pacat ca n-avem sanse sa stim sigur daca am fost manipulati emotional de politistul asta care, fara un motiv anume, a mutat cadavrul copilului dintre stanci fix in zona in care a devenit celebru… Integral aici – Fotografia lui Aylan și Teoria Conspiratiei.
„Criza Refugiaților” alte date și alte dezbateri…
Potrivit Frontex, trecerile ilegale la frontierele UE – 1,83 milioane de persoane în 2015, mult peste numărul din 2014. În spapele cifrelor sunt povești dramatice, dar și trafic ilegal, migranți economici, conflicte de coșmar.
În acest context și Biroul de Informare al Parlamentului European în România împreună cu Asociația Pro Democrația a organizat, în data de 8 aprile 2016, un eveniment dedicat crizei refugiaților, privită atât dintr-o perspectivă europeană cât și națională, cu titlul „Provocările crizei refugiaților”. O sinteză a declarațiilor poate fi consultată aici.
„Criza Refugiaților” prin complexitatea ei, în special datorită multiplilor factori de interes cât și implicării unor forțe antagonice, trebuie privită cu maximă seriozitate de fiecare dintre noi. Înțelegerea adevăratelor diminesiuni și resorturi ale acestei Crize, cât și conștientizarea riscurilor care ne pândesc ca nație, alegând o soluții mai mult sau mai puțin de compromis, vor avea consecințe teribile în viitorul apropiat sau mai îndepărtat.
Sunt tot atâtea motive pentru a ne implica, a căuta să înțelegem fenomenul și a identifica corect soluțiile. Dezbaterea „Religiile în conflict. Criza refugiaților” care a avut loc la amfiteatrul I.G. Coman din incinta Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, reprezintă un demers de consolidare a înțelegerii, percepțiilor și soluțiilor realiste asupra problemei „Crizei Refugiaților” din perspectivă românească.
Publicat de Dorian Theodor – romaniabreakingnews.ro
,
Simpozion „Preoți mărturisitori în închisorile comuniste”
Preoți mărturisitori în închisorile comuniste este noua temă a seriei de conferințe de spiritualitate creștin-ortodoxă ce se desfășoară la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București. La prima întâlnire dedicată acestei teme, care a avut loc joi, 28 ianuarie, în amfiteatrul Dumitru Stăniloae, au fost evocați preoții Dimitrie Bejan, Dumitru Argint și Ilie Imbrescu, informează Ziarul Lumina.
Despre cei trei preoți mărturisitori au vorbit Adrian Nicolae Petcu, istoric și cercetător CNSAS, care a prezentat aspecte biografice inedite, Paul Imbrescu, fiul părintelui Ilie Imbrescu, Sorin Lavric, scriitor și profesor la Facultatea de Filosofie din București, și pr. Gheorghe Holbea, organizatorul serilor de spiritualitate ortodoxă și prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Capitală.
Părintele Dimitrie Bejan, cel despre care vorbim în această seară, iată ce spune, în cartea Bucuriile suferinței, la întrebarea : “Ce alte greutăți ați mai întâmpinat în perioada de prizonierat ?” dânsul a răspuns: “Nici o greutate. Eu am plutit.” Când acești oameni dau răspunsuri, nu dau răspunsuri speculative, ci dau răspunsuri de la hotarul dintre viață și moarte, în care răspunsul este unul existențial. El detaliază: “Eu am plutit. Nu am strănutat, nu am fost răcit, nu am contactat nici o boală, am trecut și prin închisori și prin păduri, prin frig, prin geruri, dar am fost perfect sănătos, cu mintea limpede. Parcă pluteam, parcă nu eram eu, a fost mila Lui Dumnezeu cu mine, simțeam degetul lui Dumnezeu pe umărul meu drept, Îl simțeam că mă apasă, ca o greutate foarte dulce, foarte mângâietoare” și povestește cum își împărțea el porția lui de mâncare. Cităm fragmentul: “Aveam un gurmand la zarcă. Este o secție foarte grea din Aiud, unde erau închiși cei ce nu voiau să facă nici un compromis. Am avut un gurmand la zarcă. Un învățător, care nu se sătura niciodată. Îi dădeam o jumătate din porția mea și eu mă simțeam sătul. El mânca o porție și jumătate și nu era sătul. Eu mâncăm jumătate de porție și eram sătul. Ce te miri? De ce te miri? Nu-i nimic de mirare. Era cine să suplinească lipsurile astea! […] Mie niciodată nu mi-a fost foame la pușcărie. Nu mi-a fost foame nici în lagăr. Am plutit pe deasupra acestor greutăți din lagăr sau din pușcărie, cu ajutorul lui Dumnezeu! Și am ieșit din pușcărie perfect sănătos. Și din lagăr, din Rusia, am venit tot perfect sănătos. N-am avut nici o boală.” Acolo ce era ? Este o carte foarte interesantă, Psihotrauma detenției, în care se arată cum erau, prin teroare, atacate toate simțurile: “trebuia să înjuri pe Dumnezeu, trebuia să batjocorești credința în Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe Sfinți, pe părinții tăi, pe tot ceea ce este sfânt.” Părintele Bejan scrie în continuare: “La Jilava au fost uimiți. Ne băteau organizat, pe o scară specială de tortură, și eu nu am simțit deloc durere. Cei din celulă se uitau toți la mine și strigau: Strigă părinte, ca să vă lase mai repede. Dar nu mă doare. Eram tot vânăt, dar nu mă durea deloc. Cum să strig dacă nu mă doare ? Dar nu vezi că ești tot umflat și vânăt ? Ne băteau cu ciomege pe toți la rând ca barbarii. Eu nu am strănutat 22 de ani. Am fost tot timpul activ. La a treia bătaie, am simțit pe cineva, ca o mână nevăzută pe umăr. Era un înger, îngerul meu păzitor, pe care l-am primti la botez. Bătăi, păduchi, râie, munci supraomenești, dar eu eram fericit cu ajutorul Mântuitorului Isus Hristos. Am ieșit cu fruntea sus. Mă rugam permanent lui Dumnezeu și iubeam pe toți. I-am dat Slavă lui Dumnezeu pentru toate.”
Cităm de asemenea pasaje din viața Părintelui Bejan, din articolul cu titlul: “Am botezat peste 100.000 de ruși pe Frontul de Est”: “Din 1940 a fost hirotonit, dar pentru că era război a fost trimis pe front ca preot militar. A ajuns cu frontul până la Stalingrad. Acolo a căzut prizonier în 1942 împreună cu alți 17.000 de români, unde a rămas până în 1948. În cartea de mărturii “Bucuriile suferinței”, părintele povestește lucruri înfricoșătoare despre viața în prizonierat. De foame, prizonierii își puneau pe foc centurile și bocancii și le mâncau.
Pe unde ajungeau, rușii îi primeau bine, deși erau foarte săraci. Erau dornici să vadă un preot, îl rugau pe părinte să îi boteze. Mergeau la râu și se botezau în grupuri mari. “În spatele frontului în fiecare duminică se făcea slujbă, Sfânta Liturghie ori Sfânta Agheasmă. (…) Eram dotați cu altar portabil, o măsuță cu vasele de slujbă, antimis, o pâine soldățească și cărți de strană. (…) Odată, la un Paști, într-o zi am împărtășit un regiment întreg în Basarabia, într-un sat răzeșesc.
Erau 3.600 de oameni. Toți, cu colonelul în frunte, până la ultimul soldat.” Despre chinurile din Siberia a povestit părintele în volumul “Vifornița cea mare”: “Noi am fost puși la sănii. Patru înainte, la oiște, alți patru la țepușe; o sută, două sute de sănii – poate mai multe și-n jur escorta și câinii lupi. Legați cu odgoane încrucișate pe piept, trăgeam sania după noi încărcată până sus, un kilometru, zece, douăzeci de kilometri. Și asta în fieacre zi fără repaos. (…) și asta în fiecare iarnă; un an, doi, trei, patru…”.
Paradoxal, părintele Bejan nu a considerat acei ani din viața sa un iad: “Aceasta a fost crucea bucuriei! Asta vreau să scriu. Cine primește bucuria ca din mâna lui Dumnezeu, crucea vieții se transformă în bucurie. Bucuria mântuirii! Simți o bucurie, mai ales când suferi pe nedrept”. Dar anul 1948, după întoarcerea în România, nu a însemnat libertatea părintelui Dimitrie Bejan. I se făcuse dosar în Rusia, pentru că susținuse cauza Basarabiei, iar românii, considerându-l luptător anticomunist, l-au trimis în temniță.”
Sorin Lavric (scriitor, traducător, filozof) relatează: “În trecut, atunci când nu puteam să deosebesc propaganda anti-creștină de adevărul istoric, credeam că Biserica Ortodoxă nu s-a opus comunismului. Alții s-au sacrificat, alții au luptat, dar nu Biserica.” În continuare, explică: “Am avut fețe bisericești de vârf care s-au sacrificat (…) s-au transfigurat prin suferință (…) sunt modele, sunt cazuri de înnobilare (…) peste 2000 preoți au trecut prin temnițele comuniste”.
Cităm și basilica.ro :
Scopul serilor de spiritualitate ortodoxă, a precizat scriitorul Sorin Lavric, este de a cultiva memoria acestor preoți mărturisitori și de a credibiliza mărturia ortodoxă în fața falselor afirmații potrivit cărora Biserica Ortodoxă Română nu s-a opus comunismului, iar drept mărturie stau cei 2.000 de preoți ortodocși care au fost închiși, dintre care aproape 200 au trecut la Domnul. „Acești mărturisitori au apărat credința și este păcat ca astăzi să nu vorbim despre ei. Nu o face doar Biserica, ci și intelectualii laicii, și este foarte important acest lucru. Cazurile preoților mărturisitori sunt valabile pentru noi. Ele sunt situații-limită de trecere printr-o experiență spirituală, care presupun o trecere a pragului, de ieșire din rutină, din comoditate. Pentru acești preoți a fost o inițiere, o transfigurare prin suferință, de aceea, cele trei cazuri sunt pentru noi un model, o încurajare că la capătul suferinței poți să ieși mai bun”, a explicat Sorin Lavric.
Poeta Brândușa Mircea a recitat deosebit de frumoasa poezie : Nu-s vinovat față de țara mea – autor Andrei Ciurunga:
“La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
– Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belșugul, de la vin la grâu,
și c-am chemat la praznic pe oricine,
cât m-am știut cu cheile la brâu.
Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
și sfânta noastră pâine de la gură –
nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii
și că urăsc hotarul de la Prut.
Pământul meu, cum spune și-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
și câți prin veacuri au venit să-l prade
îl simt și-acum pe piept cât e de greu.
De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
– Nu-s vinovat față de țara mea.
Din antologia “Acești mari poeți mici”,
alcătuită de Mihai Rădulescu.”
Întregul eveniment poate fi urmărit aici:
Sursa 2:
Evenimentul a fost relatat și de următoarele publicații:
http://basilica.ro/seri-de-spiritualitate-ortodoxa-in-capitala-111694.html
http://trinitastv.ro/stiri-video/preoti-marturisitori-in-inchisorile-comuniste-67767
Afișul evenimentului:
Publicat de Ion Anton – romaniabreakingnews.ro
,
Vlad Cubreacov despre Lumea Rusă contra Europei …și contra lumii Ortodoxe
„Europa este totuși o țară nu ortodoxă, este o țară, să spunem, catolică, o țară în care majoritatea sunt protestanți, sunt mai puțini baptiști, dar totuși sunt, sunt adventiști și multe alte culte sau chiar și secte religioase”.
– mitropolitul Vladimir Cantarean (Mitropolia Chișinăului și a toată Moldova, supusă Patriarhiei de la Moscova), 01 ianuarie 2011, emisiunea „Acces interzis” , jurnaltv.md
„Умом Россию не понять,/ Аршином общим не измерить: / У ней особенная стать – / В Россию можно только верить.”
Fiodor Tiutcev, 28 noiembrie 1866
Da, prealuminatul ierarh moscovit de la Chișinău și-a mobilizat toate cunoștințele despre Europa, ba chiar a vrut să pară ceva mai antieuropean, după moda de ultimă vreme de la Moscova, și a spus ce și cât, și cum l-a dus mintea și capul, în păsăreasca sa ruso-română: „Europa este totuși o țară nu ortodoxă ”! Și într-un fel poate că și are dreptate. Europa nu este o țară ortodoxă, întâi de toate pentru că nu este țară, iar apoi, pentru că Europa înseamnă mai multe țări ortodoxe dintr-odată. Vorba ieșită de pe buzele ierarhului moscovit ne oferă tocmai prilejul să vedem mai jos care sunt aceste țări ortodoxe și perfect europene.
Dogma „Sfintei Rusii”
Reflexele rusești de autoizolare de Europa, ca și mentalitatea „cetății asediate” care au diferențiat Rusia de restul lumii, de la Ioan cel Groaznic încoace, prezentându-ne Rusia ca pe o țară specifică (dogma „Sfintei Rusii” – Sviataia Rusi), cu o misiune mântuitoare aparte, ca pe a treia Romă, ca pe salvatoarea lumii și a creștinătății, capătă teren în ultimul timp și în Republica Moldova. Faptul că mitropolitul Vladimir pune Europa și Ortodoxia în relație de adversitate ireconciliabilă nu este ceva nou. Mitropolitul gândește rusește și se exprimă la fel de rusește (țară „nu ortodoxă”!).
Matrioșka rusă
Conceptul de Lume Rusă, un surogat de concept imperial îmbrăcat în haină ortodoxă peste vechea tunică militară cu carnetul de partid comunist în buzunar, a fost lansat acum câțiva ani de actualul Patriarh al Moscovei, Kirill Gundiaev. Potrivit acestui concept, Lumea Rusă este un complet de matrioște, în care Rusia este matrioșka mare, Ucraina și Bielorusia sunt matrioștele medii, iar Republica Moldova este matrioșka cea mai mică.
Cu mintea Rusia nu poate fi-nțeleasă…
Ea confirmă nu atât o realitate vie, cât o altă idee, exprimată artistic de poetul Fiodor Ivanovici Tiutcev și pe care am ales-o ca unul dintre motto-urile acestui material. Să încercăm o traducere liberă a celebrului catren: „Cu mintea Rusia nu poate fi-nțeleasă / Și cu măsura altora nu poți ca s-o măsori: / E prea aparte și-i aleasă – / Și doar să crezi în ea se poate uneori.”
Într-o abordare exclusivistă și reducționistă, Ortodoxia rusă ne este prezentată drept singura valabilă, viabilă și, astfel, cu drept de a domina în întreaga Lume Ortodoxă, care, dacă nu este Rusă, atunci nici nu ar avea drept de existență… Este adevărat că Rusia este cea mai mare dintre statele de tradiție ortodoxă, dar aceasta nici pe departe nu înseamnă că Ortodoxia este un apanaj rusesc, că, vorba mitropolitului Vladimir, „Europa nu-i o țară ortodoxă ”. În opinia multor capete sus-puse de la Moscova, dacă nu este Rusă, Lumea Ortodoxă încetează să mai fie Ortodoxă sau, în cel mai bun caz, își pierde calitatea și nu mai este suficient de Ortodoxă. Și Roma, și Bizanțul, și Ierusalimul s-ar fi mutat deja la Moscova.
Aritmetica Ortodoxiei: 14 minus 1
Să vedem cum stau lucrurile în realitate. Lumea Ortodoxă este organizată ca o orchestră simfonică. Ea are aceeași învățătură de credință și tradiții de trăire diferite. Criteriul etnic pus la baza organizării fiecărei Biserici Locale este, în general, respectat. În lume există 14 Biserici Ortodoxe Locale autocefale, dintre care 4 nu sunt situate geografic în Europa, iar 1 este situată doar parțial pe continentul nostru. Biserici Ortodoxe extraeuropene sunt:
1. Biserica Ortodoxă Greacă (Patriarhia) a Alexandriei, cu jurisdicție în întreaga Africă. Această Biserică este una de expresie grecească, iar mai nou și de alte expresii, și nu trebuie confundată nici cu Biserica Coptă și nici cu Biserica Etiopiană, ambele Biserici precalcedoniene sau, cum sunt impropriu numite, vechi ortodoxe. Patriarhia Alexandriei este condusă de un Patriarh și Papă a toată Africa. Totuși, o diasporă a acestei Biserici este prezentă în cuprinsul Uniunii Europene.
2. Biserica Ortodoxă (Patriarhia) a Ierusalimului. Aceasta este de expresie grecească, dar, în (cea mai mare) parte, și de expresie arabă, sub jurisdicția ei aflându-se toți creștinii ortodocși arabi din Israel, Palestina, Iordania și Muntele Sinai (Egipt).
3. Biserica Ortodoxă (Patriarhia) a Antiohiei și a tot Răsăritul. Aceasta este o Biserică de expresie arabă cu reședința în Damasc, capitala Siriei, și cu o diasporă importantă în Europa Occidentală.
4. Biserica Ortodoxă (Patriarhia) a Georgiei, din Caucazul de Sud, condusă de un Patriarh Catolicos. Un conflict jurisdicțional din regiunile separatiste Abhazia și Oseția de Sud opune Patriarhia Moscovei Bisericii Ortodoxe Georgiene.
A cincea Biserică cu jurisdicția de bază în Asia este Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, Biserică de expresie grecească, care se bucură de întâietatea tradițională în Lumea Ortodoxă. Totuși, Patriarhia de Constantinopol are o jurisdicție teritorială importantă în cuprinsul UE, fiind vorba despre un șir de eparhii din nordul și estul Greciei și despre Sfântul Munte Athos. Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol îi este subordonată o Biserică Locală autonomă, cea a Finlandei, care este Biserică de stat alături de cea luterană și este tratată în ansamblul Ortodoxiei alături de cele 14 Biserici Ortodoxe autocefale. Precum se știe, Finlanda este membru al Uniunii Europene și ortodocșii din această țară fac parte din Ortodoxia europeană.
Așadar, mai rămân 9 Biserici Ortodoxe Autocefale. Dintre acestea, 6 aparțin unor națiuni și populații de tradiție ortodoxă cuprinse integral sau parțial în interiorul Uniunii Europene, iar altele 2 sunt Biserici din state cu statut oficial de candidate pentru aderarea la UE.
Bisericile autocefale care activează în cuprinsul UE sunt: 1. Biserica Ortodoxă Română (Biserică în simfonie cu statul); 2. Biserica Ortodoxă Elenă (Biserică de stat); 3. Biserica Ortodoxă Bulgară; 4. Biserica Ortodoxă a Ciprului (Biserică de stat); 5. Biserica Ortodoxă a Poloniei; 6. Biserica Ortodoxă a ținuturilor Cehiei și Slovaciei. Toate aceste Biserici îi au sub omoforul lor nu doar pe credincioșii ortodocși din țările respective, dar și pe ortodocșii originari din aceste țări stabiliți în diverse state ale UE, în special occidentale.
Bisericile Ortodoxe autocefale din țările candidate pentru aderarea la UE sunt: 1. Biserica Ortodoxă Sârbă; 2. Biserica Ortodoxă Albaneză.
Singura Biserică Ortodoxă autocefală extracomunitară geografic, prin jurisdicția sa de bază, este Biserica Ortodoxă Rusă (Patriarhia Moscovei), care ține sub omoforul său populații ruse sau neruse (ucraineni, bieloruși, români) din Europa, precum și o diasporă rusească importantă dintre Munții Ural și Pacific (Siberia).
Nici Biserica Ortodoxă Rusă nu este însă o Biserică complet în afara UE, dat fiind faptul că aceasta are o importantă diasporă, de mai multe milioane de credincioși organizați în parohii, mănăstiri, eparhii și mitropolii în diverse țări ale Uniunii Europene, fie că este vorba de state ex-sovietice ca Estonia, Letonia, Lituania sau de țări ale Europei Centrale, Occidentale și de Nord.
Stereotipurile din capul colonelului Cantarean
Așadar, după ce am văzut tabloul complet al Lumii Ortodoxe, vedem că majoritatea Bisericilor autocefale din aria europeană păstoresc populații ale unor state care sunt deja membre ale UE sau au obținut statutul oficial de candidate la aderare.
…Și atunci, despre ce Europă care„este totuși o țară nu ortodoxă” ne vorbește colonelul Cantarean „al întregii Moldove”?
Poate că replica mândrului colonel cu camilafcă albă ar fi că totuși Biserica Rusă este „mai mare”, „cea mai mare” dintre toate și, astfel, și „cea mai dreaptă”, „cea mai ortodoxă” sau „cea mai sfântă”. Dar, când e vorba despre credință, numărul nu poate ține loc de sfințenie și nici de adevăr sau realitate istorică.
Colonelul „întregii Moldove” uită că, din păcate, Rusia este și destul de islamică…
…cu un număr de musulmani între 20 și 30 de milioane, potrivit afirmațiilor premierului Putin. Ce mai uită bravul colonel în sutană este că 52% din populația Rusiei se declară atee, că doar 2% dintre rușii declarați ortodocși frecventează biserica și că, în Europa de la Atlantic la Urali, Rusia este țara cu cea mai mare rată a avorturilor la mia de femei fertile, precum și țara cu cele mai multe persoane dependente de alcool și de droguri la mia de locuitori. La numărul de alcoolici, toate cele 27 de state membre ale UE, ale Europei „nu ortodoxe” luate împreună, nu pot bate Rusia „foarte ortodoxă” și „foarte sfântă”! Aceasta este realitatea tristă. Și oricât de mult nu ar avea la inimă Ortodoxia europeană, colonelul Cantarean va trebui să se împace cu gândul că Biserica Rusă din care face parte este doar una dintre cele 14 Biserici autocefale ale noastre, că Patriarhia Moscovei păstorește o populație aflată într-un cumplit dezastru moral, că majoritatea Bisericilor Ortodoxe sunt perfect europene și că europenitatea este un element identitar important care îi lipsește Rusiei în mare parte.
Diabolizarea Europei
De ce lansează colonelul „întregii Moldove” până la urmă aberațiile sale de tipul „Europa este totuși o țară nu ortodoxă”? Pentru că mental aparține spațiului rusesc și, mai ales, părții sale extraeuropene sau antieuropene. Acest soldat al interesului rusesc în Moldova încearcă inutil, în limitele modestelor sale capacități intelectuale, să compromită noțiunea de Europa în ochii moldovenilor. El nu-și dă seama însă că, de la Sfântul Constantin cel Mare încoace, Lumea Ortodoxă aparține Europei și că tocmai acest fapt o face să fie obiectul atacurilor virulente din partea diverselor secularisme și imperialisme, printre care cel ruso-moscovit este unul de frunte. Nu este deloc întâmplător că patriarhul său, pe care colonelul nostru îl imită stângaci, și-a făcut o sintagmă predilectă ca „Lumea Rusă” și fuge ca dracul de tămâie de expresii vechi, cuprinzătoare și sănătoase ca „Lumea Ortodoxă” și „Lumea Creștină”. Și patriarhul, și colonelul în sutană gândesc simplu: la ce bun o Lume Ortodoxă întreagă, dacă Patriarhia Moscovei nu o poate controla cum i se spune de la Kremlin?
Dumnezeu a vrut să fim europeni
Europenitatea (inclusiv a noastră) nu este nici un viciu, nici un fapt de ocară, nici un merit care să ofere prilej de fală deșartă, ci un dat care există prin voia Celui de Sus, cu care noi nu ne gâlcevim. Colonelul Cantarean ne vrea cât mai aproape (strâns legați) de Rusia „foarte ortodoxă” și cât mai departe de „Europa nu ortodoxă”! Nu aveți impresia unui déjà vu când auziți ce perle dă pe gușă preaplecatul prieten al lui Pasat? Toate aceste atacuri de astăzi împotriva europenității noastre naturale parcă sunt trase la xerox după atacurile aceluiași colonel în sutană, de acum două decenii, contra identității naturale românești a populației majoritare din Republica Moldova. Cum nu i-au folosit la nimic acele atacuri, nu-i vor folosi nici acestea. Așa se întâmplă când ești prea lipit cu inima de deșertăciunile lumii acesteia și crezi în Rusia mai mult decât în Dumnezeu.
Publicat de romaniabreakingnews.ro / Autor: cubreacov.wordpress.com
*Material republicat din 2013
,
Ce face ortodoxia românească dintr-un fost soldat american care a luptat în Vietnam? Stephen Holley: ortodoxia „adevărata esență a vieții”, românii – „cei mai minunați oameni din lume”
Stephen Holley e un munte de om. Blând, cu chipul cald, cu vocea groasă și răsunătoare. După ce a trăit o viață în America, acum, la 65 de ani, el s-a mutat la Iași, unde slujește ca diacon la Biserica ortodoxă „Sfântul Haralambie”.
#IasiIsBeautiful – Stephen Holley, California – SUA
Americanul și-a descoperit apropierea de credință pe front, în Vietnam
Stephen Holley spune că în tinerețe nici nu voia să audă de credință sau de Dumnezeu. A intrat într-o biserică, pentru prima dată, la 20 de ani, la prima întâlnire cu soția sa, Mary Patty.
Și-a descoperit apropierea de Dumnezeu un an mai târziu, în timp ce își servea țara în armata Statelor Unite ale Americii. Prima dată a luptat, pentru un an, în Vietnam, la 21 de ani, făcând parte dintr-un batalion al aviației militare. Apoi a fost detașat pentru încă un an în Alaska. Atunci a ținut pentru prima dată o slujbă la o capelă, după ce preotul și diaconul rămăseseră înzăpeziți.
Întors din armată, Stephen Holley a studiat Teologia baptistă la facultate și a făcut două masterate. A ajuns să fie uns ca preot baptist în 1976. A slujit 20 de ani, iar apoi a avut un conflict cu șeful Bisericii Baptiste, având viziuni diferite asupra credinței.
În urma conflictului a părăsit de tot biserica. „Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale”, afirmă americanul și apoi râsul îi răsună din piept, apăsat ca o pereche de clopote care vor să alunge ploaia.
Această ruptură a afectat-o cel mai tare pe soția sa, care avea, de generații, legături cu Biserica Baptistă. Tot ea s-a adaptat cel mai greu când el a descoperit în ortodoxie religia pe care spune că o căutase toată viața.
„Mă simțeam la un moment dat gol, însă la prima mea liturghie am zis că da, e ceva cu totul diferit. Am mers la o masă rotundă, am dezbătut ceea ce credea ortodoxia și am zis că da, asta am crezut și eu dintotdeauna. (…) Am fost ortodox toată viața, doar că nu am știut cum să-i spun”, afirmă americanul.
Se uită către soția sa, care-l privește cu indulgență, și completează: „Tămâia îi dădea dureri de cap, așa că după ce s-a terminat prima liturghie mi-a spus «du-mă de aici, nu suport locul ăsta, mă doare capul de la miros, vreau să plec acum!». Dar Dumnezeu i-a schimbat inima și nu știu dacă au trecut trei săptămâni de la acea primă liturghie, când Mary Patty mi-a spus. «Știi cum ai mers toată viața la biserică, dar simți că nu ai fost niciodată cu adevărat? Ei bine, așa mă simt eu acum, simt că am fost la biserică.»”.
Astfel, în aprilie 1996, în trei luni și jumătate de când au asistat prima dată la o liturghie ortodoxă, ambii fuseseră creștinați. După 25 de ani de baptism, americanul a redescoperit ortodoxismul la 47 de ani și a început să predice ca diacon la o biserică din California, în paralel el predându-le studenților la Teologie cursuri de consiliere premaritală.
Prima dată a venit în România pentru câteva săptămâni, iar după trei ani s-a stabilit definitiv la Iași
Preotul american a venit pentru prima dată în România în 2010, pentru șase săptămâni, ca misionar, mergând la Iași și la Cluj. Spune că a rămas impresionat de situația copiilor, de rata foarte mare a avorturilor, dar și de bunătatea oamenilor.
Stephen Holley – un PENTICOSTAL convertit ORTODOX
„Când a venit momentul să plec din Iași, după șase săptămâni, am fost atât de îndrăgostit de România și de oamenii din Iași încât am început să plâng ca un copil. Mi-am jurat că mă voi întoarce, chiar și în vacanță, și o voi aduce cu mine pe Mary Patty pentru că voiam să vadă frumusețea oamenilor și a acestei țări”, povestește Stephen Holley.
Așa că s-a întors în 2012, pentru trei săptămâni, și a adus-o și pe soția sa, care acum, la 62 de ani, este pensionară.
„Cu cât stăteam mai mult în România cu atât eram mai încântat de oameni, de cultură și de faptul că la fiecare colț sunt trei biserici, iar fiecare dintre ele seamănă cu o catedrală, comparativ cu ce avem noi în SUA. În State, sunt unele locuri în care trebuie să mergi sute de kilometri ca să găsești o biserică ortodoxă și dacă o găsești este posibil să treci pe lângă ea pentru că nu o recunoști, fiindcă sunt clădiri foarte mici. Aici, fiecare biserică e o catedrală și este de-a dreptul încântător”, afirmă Stephen Holley.
Mai povestește, energic, că prima dată când a asistat la o slujbă în România, la Cluj, era iarnă, frig și zăpadă până la genunchi, iar biserica și curtea acesteia erau arhipline.
„Era zăpadă până la genunchi și dincolo de înghesuiala din biserică, unde nu aveai loc să binecuvântezi pe careva, afară mai erau încă 150 de oameni care stăteau în zăpadă și frig și care ascultau slujba la difuzoare pentru că nu încăpuseră în biserică. M-am gândit că, dacă s-ar întâmpla asta vreodată în America, ar fi o reînviere, pentru că bisericile noastre sunt foarte goale. Și când am avut posibilitatea de a vorbi cu mitropolitul Teofan și i-am spus asta a oftat și mi-a explicat că sunt probabil de zece ori mai mulți oameni care nu vin”, povestește preotul.
El și soția lui s-au hotărât să se mute la Iași după primele trei zile petrecute împreună în capitala Moldovei. Au vândut locuința din California și au cumpărat un teren în zona Bucium, cu ajutorul preotului Radu Brânză, parohul Bisericii „Haralmbie” din Iași.
S-au mutat în România în decembrie anul trecut, iar acum stau cu chirie într-un apartament din cartierul Alexandru din Iași și speră că locuința pe care au început să și-o construiască va fi gata în iulie.
„Patty mi-a spus, văzând locul unde ne vom construi casa, că dacă aici ne vrea Domnul, aici vom locui. Noi am stat câțiva ani în Pennsylvania și apoi am locuit 24 de ani în California. La un moment dat i-am spus soției mele să ne mutăm din nou în Pennsylvania. «Nu ne mutăm că nu îmi las nepoții!». Însă acum, când am întrebat-o de nepoți, mi-a spus că dacă poate să îi fie dor de ei de la 150 de mile depărtare, poate să îi fie dor și de la 8.000 de mile”, spune americanul.
Ei au patru nepoți de la fiul lor, care a murit la 28 de ani după ce a suferit un transplant de inimă, iar corpul a respins noul organ. Iubesc copiii și spun că aceștia au avut un rol important atunci când au decis să se stabilească în România pentru că în timpul primei sale vizite în țara noastră preotul a rămas impresionat de numărul mare de copii abandonați în spitalele din Iași.
Stephen Holley este diacon la Iași în parohia preotului Radu Brânză de la Biserica „Sfântul Haralambie” din Iași. Oficiază slujbele în limba română, pe care nu știe însă să o vorbească aproae deloc, dar o înțelege suficient încât să le poată citi credincioșilor din cărțile sfinte.
După câteva luni petrecute în România, a reușit să învețe „foarte bine” numerele și ora. Se miră și acum când vede oamenii oprindu-se pe stradă în fața lui, spunându-i „seromena parente” și aplecând capul pentru a-i binecuvânta.
„Nu am avut mult timp mașină și mergeam pe străzi. Oriunde mergeam, lumea se oprea, se uita la noi și Mary Patty mă întreba «dragule, am uitat să-mi iau ceva, fața mea arată bine?». Acum, când ne văd ne fac cu mâna, chiar dacă unii se mai încruntă la noi. Nu știu sigur, dar dincolo de faptul că suntem americani, cred că atunci când ieșim noi zâmbim mereu și nu sunt prea mulți oameni care zâmbesc pe stradă”, afirmă americanul și râde din nou cu vocea sa groasă.
Pe enoriașii de la Biserica „Haralambie”, el îi consideră „cei mai minunați din lume” și simte că în puținele luni de când s-a stabilit la Iași i-au devenit foarte apropiați, deși la început s-a speriat că îi va îndepărta cu limba sa română „măcelărită”.
Americanul mai spune că dacă IPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, s-ar hotărî să îl ridice la rangul de preot nu s-ar „supăra”, mai ales că în Biserica Ortodoxă de care aparținea în SUA nu a putut trece de rangul de diacon. De altfel, IPS Teofan i-a spus că se gândește să deschidă la Iași o biserică la care se va predica doar în limba engleză, iar Stephen Holley ar urma să ajute la construirea și dezvoltarea acesteia.
Fost luptator în Vietnam, Stephen Holley, în prezent diacon ortodox
Publicat de romaniabreakingnews.ro / Articolul a fost publicat pe Mediafax în anul 2014
Alte surse: ProTv, TVR Iași
,
„Românii trebuie să-i ceară lui Dumnezeu România înapoi; numai El ne poate ajuta” – Preotul Constantin Necula
Singurul preot care a apărut în mijlocul protestatarilor din Sibiu, în ultimele seri, este Constantin Necula, Consilier Misionar-Pastoral și de Imagine al Mitropoliei Ardealului, profesor universitar la Facultatea de Teologie din Sibiu, care este convins că „numai Dumnezeu ne poate ajuta” în aceste zile. Mărturisirea a făcut-o în cadrul unui interviu luat de Isabela Păulescu pentru Agerpres și citat de romaniabreakingnews.ro
Părintele Necula spune că zilnic ascultă patru ore muzică rock și chiar i-a cumpărat un tricou fiicei lui, dintr-un magazin cunoscut din București. Preotul Necula afirmă, într-un interviu acordat vineri, AGERPRES, că nu este împotriva rockerilor sau a muzicii rock, că nu crede că toți rockerii sunt sataniști și, mai mult, este de acord cu impozitarea Bisericii Ortodoxe Române.
Vineri seara, la ora 22.30, preotul Constantin Necula va oficia, alături de alți preoți, o slujbă de pomenire a celor decedați în urma incendiului din clubul Colectiv din București, la ora la care se preconizează să se termine protestul anunțat la Sibiu. Preoții din Mitropolia Ardealului, prin vocea lui Constantin Necula, anunță că vor ajuta cu bani familiile celor îndoliați în urma incendiului de la Colectiv, dar și pe cei răniți.
Părinte, pe 27 noiembrie va fi lansat „Wake Up!” primul LP aprobat de Vatican cu discursuri ale Papei Francisc, pe ritmuri pop și rock. Cum vedeți o asemenea lansare?
Constantin Necula: Este răspunsul, probabil, la faptul că Mitropolitul Clujului le-a adus celor 6.000 de copii prezenți la Cluj, de care presa nu a vorbit deloc, la una dintre cele mai mari conferințe ortodoxe din Europa, trupa Holograf ca să le cânte. Nu este albumul Papei, Papa și-a dat acordul ca discursurile lui să fie folosite. E un mod anume de a te face simpatic. Poate să fie bun, poate să fie rău, asta o poate judeca Biserica Catolică, spre deosebire de ei, eu nu pot să judec un act al Bisericii Catolice.
Vedeți posibil așa ceva și în România, cu discursuri ale unui preot creștin-ortodox?
Constantin Necula: Există deja foarte mulți rapperi din zona Buzăului, din zona Râmnicu Sărat, care pe texte ortodoxe, au muzică rapp. Nu deranjează pe nimeni. Ideea că Biserica Ortodoxă este foarte închisă, este încă una din marile stupizenii pe care le-am auzit de peste 20 de ani. De când sunt student la Teologie, aud cât de idiot și de tâmpit sunt și nu pot să schimb această opinie, nici măcar în raport cu mine.
Dumneavoastră ascultați muzică rock?
Constantin Necula: Eu sunt pe Rock FM cam patru ore pe zi. Îmi fac temele la matematică, unde mai lucrez sau în ceea ce privește o lectură ușoară, ascult Rock FM.
Să înțelegem că nu aveți nimic împotriva rockerilor?
Constantin Necula: Nu. În special nu am nimic împotriva rockerilor români, care sunt mai echilibrați. Iar eu, prima dată, era să fac pușcărie sub comuniști, pentru că m-am dus să ascult Beatles la Sala Sporturilor din Brașov. Eu am fost crescut într-o țară unde erau mai multe spitale decât biserici, nu prea aveam unde să ne întâlnim tinerii și atunci ne întâlneam la Sala Sporturilor și ascultam Beatles și ne-au săltat pe toți atunci.
Credeți că rockerii sunt sataniști?
Constantin Necula: Eu cred că nu toți rockerii sunt sataniști așa cum cred că nu toți ortodocșii sunt ortodocși, în aceeași măsură.
De ce credeți că cei din stradă strigă „Vrem spitale, nu catedrale”? De ce se protestează împotriva ridicării Catedralei Mântuirii Neamului?
Constantin Necula: Eu cred că sunt împotriva Catedralei Mântuirii Neamului pentru că nu i-au înțeles sensul, poate nu am explicat suficient de mult care este valoarea unei astfel de construcții în mijlocul unei societăți. Eu când mă duc în Germania sau mă duc în Italia, nu mă duc să caut spitalele neapărat, merg în bisericile și școlile de acolo. Multe din catedralele construite în România sunt construite cu mult înainte de a exista ca stat român. Noi tot numărăm munca unei biserici de 800-900 de ani. Ce adăugăm? Ce s-a muncit în aproape o mie de ani, cu ce s-a făcut în ultimii 25 de ani? Eu cred că dacă avem și biserici și spitale și școli avem o populație activă.
Pentru că vorbim de Catedrala Mântuirii Neamului… E un zvon. Că trupul părintelui Arsenie Boca va fi mutat de la Prislop în viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului la București. Ce știți despre asta?
Constantin Necula: Eu nu cred că va fi mutat, eu cred că deocamdată părintele Arsenie Boca va fi acolo, străjer al ortodoxiei transilvane.
Și pentru că vorbim de zvonuri. Acum în stradă, în fiecare seară, se cere demisia Patriarhului, sunt zvonuri că se gândește să se retragă. Cum comentați?
Constantin Necula: Dacă strada rostește lucrurile politic, are parte de ripostă politică. De obicei, Biserica a refuzat să intre în jocul politic al străzii. Nimeni din stradă nu poate să ceară demisia unui patriarh care nu este ales pe principiile străzii și pe principii parlamentare. Dacă ne-am fi ales Patriarhul, conform Constituției și în 1948, eram demult lipsiți de Biserică.
Vi se pare periculos că într-o țară majoritar ortodoxă să se ceară demisia Patriarhului?
Constantin Necula: Eram majoritar regaliști în 1948, când s-a strigat împotriva regelui. Este un atac la monarhia Bisericii și asta înseamnă, de fapt, un atac la instituții. De fapt, tot ce s-a strigat în stradă zilele acestea este anti-instituțional. Trebuie să învățăm să lucrăm cu oamenii, să-i ascultăm, să le prețuim înjurăturile. Trebuie să facem plecăciuni să spunem „mulțumim frumos că ne înjurați”, creștinismul are acest exercițiu al întoarcerii de 70 de ori a obrazului.
La Sibiu este pentru prima dată când sunt apostrofați preoții și se huiduie în fața bisericilor într-un oraș unde a avut loc Marea Adunare Ecumenică în 2007. De ce?
Constantin Necula: Eu personal urmăresc de foarte multă vreme cum se crește această cultură a zdrobirii Bisericii în stradă. Nu sunt un puști în ceea ce privește comunicarea. Dacă odată vom avea timp, vom dovedi în ce mod a fost crescut acest sentiment anti-Biserică. Este în creștere ascendentă, mai ales din momentul în care Biserica a reușit să riposteze foarte hotărât în câteva atacuri ale seculariștilor. Abia azi-dimineață au fost făcute publice câteva pancarte împotriva câtorva dintre cei care conduc mișcările seculariste din România. Erau tăiați de pe o pancartă, ăla nu, ăla nu, oameni care probabil se vor înscrie pe lista de comunicare cu președintele României. Eu cred că din societatea civilă face parte inclusiv Biserica. Ne confundă. Nu suntem instituția statului.
Ieri, Patriarhul și-a cerut iertare. La nivelul preoților simpli ce credeți că o să urmeze?
Constantin Necula: Patriarhul și-a cerut iertare, e prima dată în istoria României când un conducător, mai ales la nivelul acesta, își cere iertare. Cineva îl confunda azi-dimineață cu Piedone și îl transforma într-un șobolan. E lipsă de bun simț totală și asta spun, nu este întâmplător niciun strigăt din stradă. E vizibil că avem de-a face cu un marxism cultural extrem de periculos îndreptat împotriva Bisericii. La nivelul preoților cred că o să urmeze mult mai multă rugăciune.
Care este starea de spirit în rândul preoților?
Constantin Necula: Eu cred că preoții au știut ce au de făcut. Sâmbătă dimineața s-au pornit liturghii în țară. Tot ne acuză că avem 18.000 de lăcașuri, deși nu sunt atâtea, hai să zicem 12.000, oare nu au înțeles că au fost 12.000 de Liturghii, sâmbătă dimineața. Duminică, 12.000 de Liturghii în care copiii ăștia au fost pomeniți. La judecata finală, când Hristos ne va judeca, se va vedea că mult mai mult am făcut că ne-am rugat decât faptul că am filmat, am expus cadavrele arse.
Credeți că Biserica va mai rămâne pe primul loc în sondajele care măsoară încrederea românilor?
Constantin Necula: Nu mă interesează pentru că sondajele oricum ne mint. Sondajele îl dădeau pe Oprescu al doilea om în stat anul trecut, în sondaje Piedone stătea foarte bine până joi seara, săracul, nu din acest punct de vedere gândește Biserica. Biserica are alt mod de a gândi și s-a văzut duminică. În ciuda înjurăturilor de sâmbătă, duminică bisericile au fost pline și oamenii au venit. Nu vreau să fac un calcul nesimțit, dar am putea să spunem că în biserici au fost duminică în jur de nouă milioane de oameni, un pic mai mult decât în stradă. Noi nu ne putem măsura cu strada. Nu așteptăm să ne numere Jandarmeria Română ca să spunem că existăm ca Biserică.
Cei din stradă cer impozitarea Bisericii Ortodoxe Române. Sunteți de acord cu această solicitare?
Constantin Necula: Foarte bine. Sunt pe deplin de acord și știu la ce proiect de lege s-a lucrat și în ce mod Patriarhia Română lucrează de aproape șase-șapte luni la realizarea unui mod de a impozita Biserica, pentru că va fi foarte greu. Și atunci, în sfârșit, vom vedea că nu avem ce impozita. Abia aștept! Aștept cu nerăbdare să impozităm Biserica, în contextul în care vom retroceda Bisericii absolut tot ceea ce i se cuvine și nu vom mai umbla cu complete de judecată care, din când în când, uită să dea înapoi dosarele pe care le-au primit și uneori și după șase ani.
Deci sunteți de acord cu impozitarea Bisericii Ortodoxe Române?
Constantin Necula: Da. Sunt convins că acesta va fi trendul european general. Prefer să fiu un om pe care să nu îl mai înjure lumea, ca preot.
AGERPRES: Protestatarii cer ca preoții să renunțe la mașinile luxoase. Sunteți de acord?
Constantin Necula: Uite, o să facem o listă a județului Sibiu cu ce mașini au preoții, câți copii au preoții, care sunt fondurile care le vin din partea serviciilor soțiilor lor, mulți dintre ei supraviețuiesc doar pentru că soțiile lor sunt angajate și o să vedem dacă e așa.
Dumneavoastră aveți mașină?
Constantin Necula: Nu. Nu am nici casă, nu am niciun fel de proprietate. Am o parte din proprietatea moștenită de la tata. Râd de ani de zile cu sora mea și spun: bara de la balcon mi se cuvine mie. Nu am să fiu niciodată apărătorul celor care au făcut excese. Sunt câțiva dintre preoți cu excesele lor, care au fost foarte bine temperați în ultima vreme și sunt convins că vor fi mult mai atenți în ceea ce vor face.
Credeți că românii sunt de partea preoților sau împotriva lor, pentru că există vorba în popor, mult mai veche, „să faci ce zice popa, nu ce face popa”?
Constantin Necula: Asta e cea mai mare declarație de lipire de preoții noștri și am să spun de ce. Povestea a apărut în Transilvania, când protestanții care erau atunci le spuneau oamenilor: băi, puteți și voi să sfințiți apa, puteți și voi să faceți liturghia. Cam ceea ce auzim și astăzi la foarte mulți. Iar poporul român a răspuns: tu să faci ce zice popa, nu ce face popa, adică să nu slujești în locul lui.
De ce credeți că e nevoie acum în societatea românească?
Constantin Necula: De foarte mult dialog. Va trebui să învățăm unii de la ceilalți și să lăsăm unii de la ceilalți. Am discutat împreună asupra prezenței preotului de la pompieri printre cei răniți, cei arși. Spre exemplu, noi ieri, la Brașov am avut cinci preoți în dispozitiv. Vrem să spunem oamenilor că am fost acolo. Noi, la Sibiu, am semnat de doi ani un protocol cu ISU și în foarte multe situații, prin colaborarea cu ei, am fost prezenți atunci când a fost nevoie. La accidentele foarte grave preoții merg direct la spital. Există inclusiv cursuri făcute de ISU în bisericile din Sibiu.
În Mitropolia Ardealului, credincioșii și preoții donează bani pentru victimele accidentului din club Colectiv?
Constantin Necula: În primul rând va fi contribuția preoților. În Mitropolia Ardealului, la Deva, este o persoană care a murit. Iar diseară, la ora 22,30, vom încerca să strângem cât mai mulți oameni, iar Catedrala va fi loc de pomenire pentru cei plecați. Facem o slujbă de pomenire.
Duminică, la predică, preoții vor face îndemnuri oamenilor?
Constantin Necula: În primul rând de temperanță.
Părinte, vă lăsați copiii să se distreze în localuri? Credeți că sunt în siguranță acolo?
Constantin Necula: Săptămâna trecută m-am dus la Hard Rock în București să cumpăr un tricou pentru fiica-mea. Era un tânăr remarcabil care vindea acolo, care mi-a zis: părinte nici nu știu cum să îți spun, sărut-mâna, salut, bine ai venit. Cred că nu se întâmplase ca o reverendă să treacă printre lucrurile de acolo. Pe copiii mei îi controlez foarte des. Cred că la noi (în Sibiu—n.r.) spațiul cel mai de preț rămâne Piața Mare, ieșirile sunt foarte multe și avem aer mult deasupra. Sunt convins că, Doamne ferește, se putea întâmpla în orice biserică din țară și în orice sală de curs din universitate sau orice redacție, oriunde se putea întâmpla.
Toate lăcașurile de cult din județul Sibiu sunt sigure din punct de vedere al pericolului de incendiu? Aveți autorizație de la ISU?
Constantin Necula: Eu nădăjduiesc că da. Sper că da. Catedrala a montat încă patru hidranți în plus, când se strâng mai mulți oameni cerem ajutorul pompierilor, SMURD-ul.
Ce mesaj i-ați transmite președintelui Klaus Iohannis, care a chemat la Cotroceni și societatea civilă și „strada”?
Constantin Necula: Respect enorm de mult efortul lui de a păstra echilibrul. Într-un fel sau altul, înjurăturile pe care le-am auzit la adresa Patriarhului meu le-am auzit și la adresa Președintelui meu. Nici nu aș știi ce să-i spun Președintelui. În primul rând eu aș vrea să umplu spitalele cu medici, să reușesc să îmi țin medicii în spitale, să dau mai mult pentru analize medicale, îmi doresc enorm de mult școli decente pentru copii și, pentru că sunt apropiat de psihologii care lucrează în centrele anti-alcool și anti-drog, aș cere un pic mai mult ajutor pentru astfel de situații. De exemplu, aș crea o agenție a celor care vor să-i sprijine pe oameni. Aș dezvolta un pic voluntariatul, aș trece în lege.
Părinte, lui Dumnezeu ce ar trebui să-i ceară românii în zilele acestea?
Constantin Necula: Tot. Românii trebuie să-i ceară lui Dumnezeu, România înapoi. Chiar numai El ne poate ajuta.
Părinte, ce credeți că gândește Dumnezeu despre români, zilele acestea?
Constantin Necula: Eu cred că și El este tulburat, dar are modul Lui de a se comporta ca Dumnezeu. Pentru fiecare va da câte ceva. O singură picătură din harul Lui poate să restaureze România. Eu sunt convins de asta și să știi că restaurarea României nu va veni prin gesturi ieftine și de vedetă. Restaurarea României va veni din Liturghie. Cel mai sigur loc pentru România este Liturghia. Dovadă este că în toate incendiile nenorocite care s-au abătut asupra bisericilor în ultimii ani, două lucruri nu au ars: icoana Maicii Domnului și a Mântuitorului din catapeteasmă, antimisul pus sub Evanghelie. Se spune foarte limpede că Liturghia este cel mai sigur loc pentru că acolo este Dumnezeu. Și când murim, suntem în siguranță în Liturghie. De aceea, eu țin foarte mult să-i pomenim pe oamenii aceștia (de la Colectiv n.r.). Am văzut că mulți nici măcar nu sunt de confesiune ortodoxă, dar chiar nu mă interesează, îi iubesc pentru că sunt copiii poporului meu. Dumnezeu ne iubește pe toți la fel. Și cred că este un pic aconfesional de data asta.
Mai multe articole cu Părintele Constantin Necula, intergal pe Agerpres:
Preotul Constantin Necula spune că BOR va fi impozitată și că este pe deplin de acord
Preotul Constantin Necula: Ascult Rock FM zilnic, i-am cumpărat fiicei tricou din Hard Rock
Preotul Constantin Necula: Îmi doresc medici în spitale, școli decente, o agenție a voluntarilor
Preotul Constantin Necula: Nu cred că Arsenie Boca va fi mutat în Catedrala Mântuirii Neamului
Publicat de romaniabreakingnews.ro / sursa: Agerpres
,
RUSIA CEA DE-A TREIA ROMĂ? ÎNCĂ UN MIT FALS ! DINTRE RUȘI, DOAR 41% SUNT ORTODOCȘI DECLARAȚI!
Onor la Patriarhul Kirill – „Generalul KGB” al tuturor ortodocșilor din Rusia și nu numai…
Rusia s-a identificat de-a lungul timpul cu apărătoarea creștinătății răsăritene, a ortodoxiei și a tot ce ține de păstrarea tradițiilor ortodoxe. Mare parte a cuceririlor și anexărilor făcute de Imperiul țarist au fost făcute sub pretextul salvărilor populațiilor creștine de sub jugul otomanilor mususlmani sau ale catolicilor invadatori.
O parte importantă a politicii „noii Rusii” de sub comanda lui Putin este construită pe valori conservatoare în care un loc important îl ocupă mitul unei „Rusii pravoslavnice” care are o „misiune specială” în lumea contemporană. Acest mit este esențial ca Federația Rusă să poată trata lumea de dincolo de frontierele ei drept „lumea rusă”.
Statisticile oficiale ale Rusiei ne prezintă însă o cu totul altă realitate. Astfel, conform recensământului oficial al Federației Ruse (FR) din 2012, doar 41% dintre cetățenii ruși se declară ortodocși! Adică dintr-un total de 142 de milioane de cetățeni doar 58 de milioane au declarat că sunt ortodocși, deși, la același recensământ, 111 milioane s-au autoidentificat ca etnici ruși.
Conform aceluiași recensământ, ateii și persoanele non-religioase, alături de cei “spirituali dar nu religioși” însumează 38% din populația Federației Ruse, adică aproape 54 milioane din totalul de 142 milioane. De asemenea reiese că în că în Federația Rusă mai locuiesc 10 milioane de musulmani și 1.7 milioane de păgâni (radnoveri, “etseg din” și neopagani din Caucaz).
În antiteză , conform statisticilor , 94% din cetățenii moldoveni se declară ortodocși, iar în România – 87% din populație și-a declarat apartenența la ortodoxie.
Sursa: Timpul.md via R.B.N.Press
,
BLOGUL MISIONAR … ,,ORTODOXIEAUTENTICĂ”… PENTRU ROMÂNII DIN ȚARĂ, DIASPORA ȘI PROVINCIILE ISTORICE ROMÂNEȘTI
INIȚIATIVĂ UNICĂ A UNUI MIREAN AL
BISERICII ORTODOXE
BLOGUL MISIONAR … ,,ORTODOXIEAUTENTICĂ”…
PENTRU ROMÂNII DIN ȚARĂ, DIASPORA ȘI
PROVINCIILE ISTORICE ROMÂNEȘTI
– INTERVIU CU LUCIAN-OVIDIU POP
realizator blog
-
Ce v-a determinat la realizarea acestui blog?
– În primul rând dorința de a exista un blog care să se adreseze și diasporei, dar și românilor din provinciile istorice românești care și vor fi și ei, în cel mai scurt timp, reprezentanți pe o pagină dedicată.
Apoi, constatarea că publicațiile pe suport clasic sunt tot mai puțin citite, datorită crizei financiare și am considerat util să postez gratuit, ceea ce concep, ca și tematică cu conținut Scriptural.
În fine, dar nu în ultimul rând un dezinterat mai vechi, de realizare a unui studiou de televiziune creștin cu emisie permanentă. Prin imagini filmate, videoclipuri, interviuri, etc. Pentru care există posibilitatea postării prin YouTube, consider că scopul a fost atins, urmând a fi dezvoltat și perfecționat.
-
De ce a-ți ales titulatura ,,ortodoxieautentică ?
– Tocmai pentru a face deosebirea clară și tranșantă între o ortodoxie formală și una reală, autentică – trăită efectiv, în viața de zi cu zi și care poate fi percepută ca atare de către cei din jur, prin fapte și comportament adecvat.
,, Credința fără fapte, este moarta. ”
-
De unde curajul dvs. ca simplu mirean pentru această lucrare misionară ?
– În Catehismul ortodox-ediția 1990, apărut la editura Mitropoliei Banatului la pag. 34 este scris: La capitolul cerințele Sfintei Biserici de la fii ei.
,, să-i aducă și pe alții la credința ei dreaptă și mântuitoare.”
( deci lucrare misionară prin propovăduire)
Așadar un mirean, atunci când deține cunoștințe Scripturale, dogmatice și de morală-creștină, cu binecuvântarea Bisericii, se poate implica în lucrare misionară.
Trebuie să se înțeleagă că nu numai preoții, dar și mirenii, sunt chemați la același standard de trăire creștinească.
,, FIȚI SFINȚI, CĂCI EU DOMNUL, SUNT SFÂNT !”
-
Realizați acest blog de unul singur, sau sunteți o echipă ?
– Realizez singur blogul, nu sunt constituit în vreo asociație, fundație, etc., dar evident sub deplină ,,ascultare” de Biserica Ortodoxă !
-
Cum a fost primită această inițiativă ?
– Foarte bine, pot spune că nu am primit decât aprecieri și încurajări, însă mi-ași fi dorit să fie și critici constructive.
În aceeași ordine de idei pot spune că m-am bucurat și de îndrumările permanente ale d-lui Remus Rădulescu – redactor la departamentul Viața Religioasă de la Radio România, care mi-a ,,jalonat” mereu modul de adresare la un public larg, printr-un limbaj accesibil, structură, principii și aspecte din experiența proprie și căruia nu pot decât să-i mulțumesc pentru răbdarea și ,,dăruirea” profesională, manifestată pe parcursul discuțiilor.
-
Ce vă propuneți în continuare ?
– Dezvoltarea blogului, transformarea în site, apoi o mini-platformă multimedia interactivă.
-
Considerați că blogul și-a atins scopul ?
– Cu siguranță! La un an și ceva de la înființare, a ajuns să fie cunoscut până în SUA și pe alte meridiane, reușind să conturez variante foarte prielnice și adecvate de ,,popularizare” a acestui blog.
-
Menționați vă rog titulatura exactă a blogului.
– Titlul exact ce trebuie tastat este http://ortodoxieautentica.blogspot.com
-
Dacă doriți să transmiteți un mesaj vizitatorilor ?
– Desigur, sub mai multe aspecte!
– Să vină cu problematică pe pagina duhovnicului întreținută prin bunăvoința Sf. Sale Pr. Prof. Univ. Dr. TULCAN IOAN, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă Arad.
– Să acceseze cu nădejde blogul întrucât se adresează tuturo categoriilor sociale și de vârstă cu un specific variat ca și tematică.
– Să precizeze ce ar dori să regăsească pe blog.
– Să trimită spre publicare: poezii, articole, studii, reportaje din pelerinaje – impresiile lor despre biserică și societate, viața cotidiană și creștinism.
-
În general, aproape toți realizatorii de ,,proiecte” au și planuri mai ,,speciale” – de viitor.
