on-line

Armata de blogheri pro-Kremlin cunoscută și sub numele de „trolii lui Putin” a schimbat radical și dezbaterile din mediul virtual, comentariile acestora stârnind valuri de neîncredere în rândul publicului cititor se arată într-o analiză  business24.ro, citată de romaniabreakingnews.ro

Pentru corespondenții de presă occidentali aflați la Moscova, existența „fermelor de troli” coordonate de Kremlin nu a reprezentat o surpriză prea mare. Într-o dezbatere online a ziarului The Guardian, aceștia prezintă modul în care propaganda și contra-propaganda din Rusia s-au transformat în fenomene virale.

Pro-Rusia, Pro-Ucraina

„Sub fiecare articol scris pe tema implicării Rusiei în criza din Ucraina sau a realității politice de aici observăm de fiecare dată zeci sau sute de comentarii scrise într-o engleză semi coerentă de către utilizatori care se semnau cu prenume englezești”, rememorează Shaun Walker, corespondent The Guardian la Moscova.

Nu înseamnă că toate aceste comentarii vin de la oameni plătiți de Kremlin. În ultimul an, criza din Ucraina și situația din Rusia au devenit subiecte care au polarizat publicul cititor în același mod în care au făcut-o subiecte de genul Israel/Palestina.

Același articol se întâmplă să fie denunțat drept o calomnie rusofobă dezgustătoare comandată de către CIA și o mizerie pro-Putin plătită de Kremlin.

„Cele două tabere de comentatori online nu obosesc în a se acuza de nazism unii pe ceilalți, deși, din acest punct de vedere, furia taberei pro-ruse este incomparabil mai bine reprezentată decât cea a pro-ucrainenilor”, relatează jurnalistul britanic.

De obicei, jurnalismul de valoare stârnește controverse prin expunerea unor probleme, abuzuri și drame, dar lipsa unei prese libere în Rusia face ca orice subiect prezentat de jurnaliștii occidentali să fie tratat ca parte a unei conspirații geopolitice planetare.

Partea cea mai rea a „trolilor” este că aceștia nu au nici cea mai mică reacție la critici constructive. Ceea ce face că mesajele lor să fie compuse în mare parte din insulte și injurii, și acelea prost exprimate.

Ignorarea mesajelor și comentariilor a devenit un obicei pentru orice jurnalist occidental prezent în Rusia. „Este păcat! De obicei, articolele noastre lăsa loc unor reacții constructive din partea cititorilor. Acum, îi ignorăm pur și simplu”, mărturisește Walker.

Frontul neîncrederii

O misiune și mai dificilă par să o aibă moderatorii forumurilor de discuții de pe site-ul publicației britanice.

„Propaganda rusească promovată în secțiunea de comentarii a site-ului este o constantă provocare pentru noi.

Spre deosebire de alte acțiuni de acest tip, cea dusă la îndeplinire de „trolii din Rusia” este destul de sofisticată și greu de depistat. Își maschează IP-ul, folosesc adrese false și se ascund în spatele unor conturi de utilizatori ireproșabil create”, explică Marc Burrows, unul dintre moderatorii de la The Guardian.

Și mai dificil se arată faptul că media de stat din Rusia propaga exact aceleași mesaje, astfel că devine greu să depistezi „postacii de serviciu ai Kremlinului” de simplii cetățeni îndoctrinați.

Sentimentul de neîncredere face ambele tabere să joace după reguli preluate parcă din perioada Războiului Rece.

„Cele mai toxice conversații se desfășoară parcă după scenariul filmelor din anii’ 70, unde toată lumea era agent dublu. Nu știi pe cine să mai crezi și ce este real, așa că din acest punct de vedere aproape că și-au atins scopul”, mai spune Burrows.

Luke și războiul clonelor

După 4 ani de activitate în postura de corespondent The Guardian la Moscova, Luke Harding s-a trezit pus pe listă neagră a Kremlinului și expulzat din țară, cu interdicția de a mai călca vreodată pe teritoriul Rusiei.

Abordase o serie de teme supărătoare pentru puterea de la Moscova, printre care adevărată avere a lui Putin, corupția de la nivel guvernamental sau cazul spionului FSB Alexander Litvinenko, asasinat la Londra.

În 2011, același an în care a fost expulzat din Rusia, Harding s-a trezit cu contul de Twitter clonat. Clona să poștă cu o viteză amețitoare toate informațiile oficiale difuzate de Kremlin.

„Am sunat la Twitter, în San Francisco, le-am explicat situația și contul fals a fost dezactivat. După care, ca o armată de zombi, alte 21 de conturi care îmi copiau identitatea au fost create pentru a răspândi informațiile pro-Kremlin”, povestește Luke Harding.

Nu a mai intrat în Rusia de atunci, dar anul trecut a raportat evenimentele sângeroase derulate în estul Ucrainei.

Mai multe articole ale sale au recepționat din senin peste 2.000 de comentarii, o cifră cu care orice jurnalist s-ar mândri în condiții normale.

„Din acestea, 1.200 cred că erau cu mesaje pro-Putin, iar alte 400 cu injurii personale. Eram fie spion CIA, agent MI6 sau un rusofob patologic, câteodată toate trei la un loc.

Respect dreptul oricui la un punct de vedere diferit, cred în dezbaterile raționale duse pe baza unor argumente solide. Partea proastă cu trolii este că nu are rost să te angajezi într-o discuție în contradictoriu cu ei”, spune Harding.

Internetul Roșu

Reportajele privind existența fabricilor de troli pro-Putin nu țin pasul cu frecvența cu care postacii Kremlinului reușesc să infecteze Internetul, deși în ultimele luni astfel de mărturisiri au apărut tot mai des în presa occidentală.

Doi jurnaliști ruși, Irina Borogan și Andrei Soldatov, au avut răbdarea să analizeze comportamentul guvernului de la Moscova în spațiul online încă din zilele de început ale erei digitale.

Într-un volum de analiză intitulat „Red Web”, cei doi analizează influența pe care spionul fugar Edward Snowden a avut-o asupra metodelor folosite de Moscova în încălcarea libertăților din mediul online, dar și instrumentele și tehnicile de spionaj pe care guvernul rus le folosește frecvent.

Editat și publicat de Gabriel Negru – romaniabreakingnews.ro / Autor, sursă:  Marius Jianu –  business24.ro