,
Momente mai putin știute…1809: Rusia proclamă anexarea Principatelor Române ! – extrase din rapoartele organelor oficiale franceze din vremea respectivă
„Acei care cunosc istoria Țării Românești în epoca de la 1792 la 1806, știu pustiirile, jafurile, omorurile și batjocurile de tot felul de care a avut parte acea nenorocită țară din cauza mișcării astfel încurajate de Rusia, spre folosul scopurilor ascunse ale acestei puteri. În curs de trei ani numai ea plătise, peste birul obișnuit, 90 mii de pungi de bani, adică enorma sumă de 45 milioane, sub cuvânt de ridicare de trupe și de alte măsuri de apărare împotriva lui Pasvant-oglu” (Hurmuzachi, ibid, piesa CCCCZZIII, p.228)
..”Generalii ruși urmează să ridice din aceste nefericite provincii [Moldova și Țara Românească] contribuții enorme: ei vor lăsa țăranilor munteni și moldoveni numai ochii ca să plângă.”
” De când rușii sunt aici, generalii en chef, Michelson și Prozorovski, au avut întotdeauna cîte 300 lei (450 franci) pentru masa lor; Meyendor, Țițerov, Miloradovici și chiar Lascarov cîte 200 lei; Bahmetievm, Ulanbius și mai mulți alții câte 100 lei, toți ceilalți ofițeri, gheliruri” (5 februarie 1808, raport al agentul francez Lamare)
„S-a pus în această provincie o dare de 30 lei de fiecare casă. Această dare dă loc la murmurele românilor de vreme ce este de cinci ori mai mare decât aceea ce o plătesc de obicei” (adjutantul Meriage, 18 februarie 1808)
„Această țară este cu desăvârșire distrusă, ruinată și depopulată dacă pacea și o grabnică mântuire nu vin în ajutorul ei. Nu este pildă de vezațiuni asămănătoare celor ce exercită la țară ispravnicii îndemnați de divanul lui Ipsilanti și de ordinile suverane ale rușilor….Oameni foarte demni de credință mă încredințează că sunt puși la tortură în același teasc, piciorul bărbatului lăngă piciorul femeii, până când mărturisesc și predau tot ce au. Nu mai este în țară nici grâu, nici orz. De opt zile nu mai este pe piața Bucureștilor nici carne, nici pâine, nici lemne, nici verdețuri. Țăranii români vor pleca cu toții, fie în Turcia, fie în Transilvania și nu se vor mai întoarce niciodată.” (27 martie 1808, raport al agentul francez Lamare)
„Țara Românească este într-o stare de mizerie ce greu s-ar putea descrie. Șăderea într-însa a armatei rusești, care apasă întregă pe ea, precum și lăcomia lui Ipsilanti au redus-o la cea de pe urmă mizerie.” (8 iulie 1808, raport al agentul francez Sebastiani la Constantinopol)
„… Amicul și aliatul meu, împăratul Rusiei, a alipit către împărăția sa Finlanda, Moldova, Țara Românească și un ținut din Galiția. Nu sunt gelos de nimic ce s-ar ăntâmpla în bine acestei împărății” (Napoleon, 3 decembrie 1809)
” Țara Românească este în starea cea mai deplorabilă, dările ce divanul este silit să le perceapă pentru trebuințele armatei sunt de patru ori mai mari de ceea ce erau sub domni. Un nenorocit de țăran care drept toată avere posedă o păreche de boi și un car, plătește niște biruri ridicîndu-se până la 40 lei pe lună. Totalul general, stabilit la sfârșitul anului 1809, reprezintă o sumă de 30 milioane pe care Țara Românească a fost silită să le furnizeze rușilor, de la intrarea lor în țară, atât în bani cît și în provizii deosebite. Trebuie să se adauge la aceasta tot ce bioerii, în mâinile cărora rușii au vândut autoritatea adminsitrativă, au putut să mai stoarcă pentru propria lor socoteală, care se poate ridica la alt total de aproape zece milioane și atunci iși va face cineva face o idee de nevoia în care se găsește această nenorocită țară.
Fapt este că, dacă această stare de lucruri mai ține un an, Țara Românească va fi o tară dărăpănată fără sorți de mântuire și care va trebui repopulată, căci o mare mulțime de săteni din satele care se află în apropiere de Dunăre, împinși de desnădejde, au fugit și mai fug încă în Bulgaria, spre părțile Șiștovului și Nicopolei unde sunt foarte bine primiți” (raport al agentului Ledoulx catre Champagny, 1810)
„Țara Românească si Moldova. Aceste provincii sunt de o fertilitate admirabilă. Erau acoperite de turme de vite; dar oștirea rusească a mâncat astfel această țară încât, la începutul anului 1809, ea nu mai oferea decăt icoana unui pustiu” (14 iulie 1810, raport al agentul francez Meriage către Relațiunile Externe Franceze)
„Principatele române erau obligate să furnizeze armatei rusești toate proviziile și să le și transporte la locurile hotărîte; In anul 1808, cînd lipsa de nutreț era cumplită, Prozorovski a cerut 70.000.000 puduri ( 1.146.000 tone) fân.
In septembrie 1808, se cer Moldovei, ca supliment, 80.000 cetverturi (aprox. 50.000 kile) grâu, 40.000 cetverturi (aprox. 25.000 kile) ovăz, 30.000 cetverturi (aprox. 19.000 kile) hrișcă, calculate a 10 lei, jumătate în bani, jumătate în natură.
Tot atunci se impune Țarii Românești, suplimentar, o furnitură de 50.000 kile de grâu de Brăila, 80.000 kile de ovăz și 120.000 care mari de fân.
În februarie 1809, se cer Moldovei 11.000 de care cu 44.000 boi, spre a aduce din Rusia 54.000 cetverturi grîu.
În 1810, Moldova era silită să cheltuiască 5.890.300 lei pentru armată si spitalele rusesti, afară de transporturile ce trebuia să le facă țaranii și de alte cheltuieli de tot felul- ca de ex, cele pentru porția de carne ce țările noastre fură îndatorite s-o procure zilnic , atât pentru fiecare soldat din oștire cât și pentru fiecare bolnav aflat în spitalele rusești”
Sursa- Radu Rosetti – Acțiunea politicii rusești în țările române povestită de organele oficiale franceze, (Ed. Cartea Românească, Reeditare anul 2000)
