ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Odesa"

Odesa

,

Sergiu Dan, președintele Asociației Convergențe Europene, explică în partea a doua a interviului acordat Epoch Times ce urmărește proiectul ”Acces la educație”, destinat școlilor de limba română din Ucraina și care este situația mass-media de limba română în Cernăuți, Transcarpatia și Odesa.

Asociațiile Convergențe Europene (ACE) și Eurocentrica doresc să colecteze cărți și calculatoare pentru școlile românești sau cu predare în limba română din Ucraina. În primă etapă, vrem să strângem calculatoare și 1.000 de cărți pentru școala românească din satul Frumușica Veche din raionul Sărata, regiunea Odesa, una dintre puținele școli cu predare în limba română, a arătat Sergiu Dan. În interviul acordat Epoch Times, el a schițat și câteva recomandări pentru statul român în vederea îmbunătățirii situației.

Epoch Times: În contextul resetării relației dintre România și Ucraina, după Maidan, anexarea Crimeei și destabilizarea Donbass-ului, cum se explică faptul că Kievul continuă deschiderea claselor cu predare în limba ucraineană în școlile din satele în care populația vorbitoare de limba română este predominantă?

jurnalist Sergiu Dan

jurnalist Sergiu Dan

Sergiu Dan: „Depinde cum și ce situație analizăm și prezint iar exemplul regiunii Transcarpatia, unde oamenii, dacă nu au dorit să aibă clase ucrainene în școli, au fost ascultați și nu li s-au deschis astfel de clase. Pe de altă parte, există situații în care părinții din localitățile românești își duc copiii la școală în satul vecin, pentru că acolo se predă în ucraineană și consideră că acest lucru va fi în beneficiul copiilor atunci când aceștia vor dori să-și continue studiile în Ucraina. Kievul nu are decât să salute o astfel de decizie a părinților și le asigură inclusiv transportul dintr-o localitate în alta. Cred că Bucureștiul ar proceda la fel.”

Care este situația mass-media în limba română în cele trei regiuni? Au comunitățile românești acces la surse de informare în limba română?

Sergiu Dan: „Avem presă românească în regiunea Cernăuți, unde câteva ziare de limbă română ajung în casele comunității. Mai sunt și câteva site-uri de știri și radio online, însă, din motive financiare, acestea, împreună cu ziarele, nu pot satisface în totalitate nevoia cititorilor de a se informa în limba maternă despre absolut tot ce se întâmplă în Ucraina și în afara țării. Doar câteva dintre aceste surse media sunt finanțate de către stat, iar salariile sunt foarte mici și tinerii cunoscători de limba română nu sunt atrași de astfel de locuri de muncă. Sunt și unele proiecte media co-finanțate de către instituții guvernamentale din România, însă sumele care ajung acolo sunt destul de mici și, așa cum ne-a obișnuit, Bucureștiul nu prevede și o continuitate a proiectelor. Se alocă fonduri pentru câteva luni, după care e posibil să nu mai dea un leu, iar publicația riscă să dispară.”

În regiunea Odesa apare un singur ziar pe care îl poate citi comunitatea românească, însă despre acesta se precizează oficial că este un ziar de limbă “moldovenească”. Finanțată de stat, această publicație este coordonată de către moldovenistul Anatol Fetescu, dușmanul numărul unu al românilor din regiune.

La Odesa mai avem o publicație, „Sud-Vest”, însă este editată în România și apare destul de rar.

În regiunea Transcarpatia, de asemenea, avem un singur ziar, Apșa, și este editat de către asociația cu același nume, din fonduri private. Aceste ziare apar destul de rar, unele lunar, iar altele o dată la două luni, spre deosebire de Cernăuți, unde avem măcar săptămânale. Continuarea interviului poate fi citită AICI (The Epoch Times România)

Publicat de romaniabreakingnews.ro – TOCpress: Ce poate face statul român pentru ca românii din Ucraina să-și mențină identitatea (interviu)

,

În perioada 16-22 aprilie 2016, în regiunea Odesa va avea loc cea de-a V-a ediție a Caravanei teatrului și folclorului românesc la românii din Sudul Basarabiei (Regiunea Odesa, Ucraina), proiect derulat de Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Asociația Național-Culturală a Românilor din regiunea Odesa „Basarabia”. Potrivit unui comunicat postat pe site-ul ICR, trupa Teatrului „Bogdan Petriceicu-Hașdeu” din Cahul (Republica Moldova) va susține șase reprezentații cu spectacolul de teatru „Suflet pentru o păpușă”, autor Andrian Graur, scenografia și regia: Anatol Răcilă informează TOCpress citat de romaniabreakingnews.ro

Caravana culturală va ajunge acum în alte șase localități, printre care și unele care nu au fost incluse în turneele teatrale din anii anteriori: Raionul Ismail – Babele/Mareșal Averescu/ Oziornoe; Erdek-Burnu/Utkonosovka; Raionul Chilia – Dumitrești/Dmitrovka; Raionul Tatarbunar – Borisăuca/Borisovka; Raionul Sărata – Satu Nou/Novosiolovka; Raionul Reni – Cartal/Orlovka.
Conform tradiției, caravana din acest an va cuprinde și spectacole de muzică și dans popular românesc susținute de Ansamblul „Dor Basarabean” din Erdek-Burnu (Utkonosovka) – raionul Ismail, unicul ansamblu promotor al valorilor autohtone ale culturii tradiționale românești din Basarabia Istorică și care poartă la brâu tricolorul românesc.

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Autoritățile din orașul Reni, regiunea Odesa, au decis să redenumească un număr de străzi, în cadrul procesului de implementare a Legii privind desovietizarea și condamnarea comunismului și a nazismului și a Legii privind interzicerea propagandei și a simbolurilor celor două regimuri – scrie TOCpress citat de romaniabreakingnews.ro

Potrivit unei dispoziții aparținând Comitetului Executiv al Consiliului Local Reni, 20 de străzi din oraș urmează să fie redenumite, printre acestea numărându-se străzi precum Lenin, Frunze, Kotovsk, Kirov, Komsomolska sau Ceapaev.

De asemenea, două dintre străzile ce urmează să fie redenumite vor purta nume românești. Astfel, strada Pionerska va purta numele marelui poet român Mihai Eminescu, iar strada Rosa Luxemburg va fi redenumită în memoria lui Valeriu Cojocaru – istoric local, arheolog, pedagog, autor de lucrări științifice, persoană publică și mare patriot al sudului Basarabiei – potrivit prezentării propunerilor de personalități pentru redenumirea străzilor din Reni.

Publicat de romaniabreakingnews.ro/Sursa: O stradă din Reni va purta numele lui Mihai Eminescu

,

Ce implicații ar avea destabilizarea Odesei pentru România (analiză -2016)

Odesa_Ucraina_Transnitria_RMoldova_RomaniaAnalistul militar Cristian Negrea explică într-un interviu acordat Epoch Times de ce Rusia nu poate destabiliza Odesa folosind scenariul aplicat la anexarea Crimeei. Totodată, el avertizează asupra pericolului pentru România dacă Rusia ar ajunge la gurile Dunării.

”Scenariul cu omuleții verzi nu este repetitiv, ci a putut fi aplicat cu succes doar o dată, și asta în condițiile particulare din Crimeea, unde bazele ruse erau în imediata apropiere a orașelor. Mai degrabă cred că Rusia va reîncepe operațiunile militare în estul Ucrainei, cu scopul de a ocupa Mariupol și a face legătura cu Crimeea pe uscat între Donețk și această peninsulă, acestea putând fi mai ușor camuflate ca operațiuni ale militanților ucraineni proruși”, susține expertul.

Negrea avertizează însă că ”nici România, nici NATO, nu pot preveni o eventuală cădere a Odessei. În cazul în care mișcarea continuă spre Bugeac, România și NATO ar trebui să solicite Ucrainei dreptul de a ocupa militar Bugeacul, punând soldați NATO pe Nistru, și evitând astfel căderea acestuia sub stăpânire rusă”.

Epoch Times: Ne putem imagina un scenariu similar celui care a dus la anexarea Crimeei în Odesa, cu folosirea unor ”omuleți verzi”, dar și a unor mișcări teroriste precum Odesa subterană pentru a prelua controlul asupra Odesei?

Să ne amintim că o tentativă de a smulge Odesa de sub control ucrainean a fost făcută în 2 mai 2014, concomitent cu declanșarea evenimentelor din Donețk care au dus la războiul din estul Ucrainei. Rezultatul a fost în jur de patruzeci de morți și două sute de răniți. Observăm că planul a fost mai larg, dar a reușit doar în estul Ucrainei, unde populația rusofonă e mai numeroasă și, mai mult, are graniță directă cu Rusia.

Scenariul cu omuleții verzi nu este repetitiv, a putut fi aplicat cu succes doar o dată, și asta în condițiile particulare din Crimeea, unde bazele ruse erau în imediata apropiere a orașelor în care s-a petrecut acest scenariu. A reușit în acest caz în mare parte din cauza degringoladei conducerii de la Kiev care a ezitat să ia măsuri și a pasivității factorilor ucraineni responsabili din Crimeea care, fie de teamă, fie intenționat, nu au luat măsurile necesare. Și acum ni se pare greu de înțeles cum au putut apărea trăgători necunoscuți, fără însemne, pe clădirile-obiectiv ale puterii ucrainene și nimeni să nu îi ia la întrebări, și asta timp de câteva zile. Acum mi se pare greu de imaginat reușita unui astfel de scenariu, în urma faptului că autoritățile sunt puse în gardă, sau ar trebui să fie.

razboi_in_Ucraina

Mai degrabă văd un scenariu asemănător cu cel petrecut în estul Ucrainei, poate mai bine pregătit decât cel eșuat la Odessa. Dar, având în vedere proporția mai redusă a populației pro-ruse comparativ cu alte regiuni, doar o mișcare de stradă care devine violentă nu poate garanta succesul ocupării Odesei. Nu vorbim numai de orașul și portul Odesa aici, ci de întreg litoralul, cel puțin până în Crimeea, pentru a face joncțiunea cu trupele ruse de aici care să poată lua sub control întreaga bandă de litoral. Nu numai să o ia sub control, ci să o și apere de contraatacul forțelor militare ucrainene.

Ori, aici vorbim deja de o mișcare militară deschisă, un război în toată regula, deoarece Rusia nu va mai putea să nege participarea sa directă cu forțe armate, așa cum tot încearcă să o facă în Donețk. Un astfel de scenariu va include și participarea rușilor și nistrenilor de la Tiraspol, care vor ataca Odesa din spate. Va avea loc și un desant maritim, probabil, cu acțiunea în forță a flotei rusești. Iar obiectivul va trebui să fie unul mai vast, ocuparea întregului litoral ucrainean, inclusiv a Bugeacului. În aceste condiții se poate vorbi și de ocuparea Insulei Șerpilor, în timpul sau imediat înaintea declanșării ofensivei.

Dar, din fericire, acest scenariu nu poate fi aplicat imediat și cu ușurință. Rusia la ora actuală este implicată cu forțele sale aeriene (circa 30 de avioane și 20 de elicoptere) și câteva unități terestre în Siria și nu cred că are capacitatea militară de a duce mai multe acțiuni militare ofensive concomitent, pe teatre de război îndepărtate unul de altul. Mai degrabă cred că va reîncepe operațiunile militare în estul Ucrainei, cu scopul de a ocupa Mariupol și a face legătura cu Crimeea pe uscat între Donețk și această peninsulă, acestea putând fi mai ușor camuflate ca operațiuni ale militanților ucraineni proruși, deși se știe clar cine e în spatele lor.

În cazul în care mișcarea ar continua spre Bugeac, România și NATO ar trebui să solicite Ucrainei dreptul de a ocupa militar Bugeacul, punând soldați NATO pe Nistru, și evitând astfel căderea acestuia sub stăpânire rusă.

Ce consecințe ar avea pentru România o asemenea mișcare a Rusiei, din punct de vedere al securității?

Am mai spus-o și cu alte ocazii, ajungerea Rusiei la gurile Dunării, la graniță directă cu România, ne-ar dezavantaja enorm din punct de vedere strategic și al siguranței naționale. În caz că s-ar observa semnele premergătoare ale unei astfel de mișcări, România ar trebui să insiste pe lângă NATO și pe lângă Ucraina pentru luarea unor măsuri active.

Nici România, nici NATO, nu pot preveni căderea Odesei, de exemplu, prin intervenție directă. Țara noastră poate acorda doar asistență și material militar ucrainenilor, nu mai mult. Dar, în cazul în care mișcarea continuă spre Bugeac, România și NATO ar trebui să solicite Ucrainei dreptul de a ocupa militar Bugeacul, punând soldați NATO pe Nistru, și evitând astfel căderea acestuia sub stăpânire rusă. Desigur, o parte importantă din acest contingent militar de ocupație și protecție a liniei Nistrului va fi format din români. Iar Rusia va evita o confruntare directă cu NATO, confruntare din care nu are cum să iasă în câștig.

În plus, e necesară susținerea Republicii Moldova pentru redobândirea controlului asupra regiunii nistrene, eliminând astfel un focar fierbinte de instabilitate. Restul depinde de ucraineni și de ruși.

Până atunci, e necesară pregătirea și dotarea armatei, care trebuie accelerată. Vedem că avem sprijin NATO, s-a adus armament greu în România pentru a descuraja intențiile agresive ale Kremlinului, dar nu ne putem baza doar pe alții, va trebui să ne pregătim și să ne înarmăm. Vorba proverbului roman Si vis pacem para bellum, dacă vrei pace, pregătește-te de război.

Cristian Negrea este redactor la revista de istorie militară ”Tactica și Strategia”.

publicat de romaniabrekingnews.ro / Sursa: epochtimes.ro

Paralelă cu situația din 2014…

Acordul de la Geneva a fost încălcat imediat ce a fost semnat. Forțele speciale rusești din estul Ucrainei continuă destabilizarea. Următoarea mișcare a lui Putin ar putea fi însă să-i țină pe ucraineni concentrați pe est și să lovească în Odessa, de unde poate tăia accesul Ucrainei la Marea Neagră și poate realiza axa Crimeea-Odessa-Transnistria. Aceasta ar fi o amenințare directă pentru Republica Moldova.

Președintele Băsescu se declara recent îngrijorat de Transnistria și de posibilitatea ca aceasta să fie pierdută:

TraianBasescu.jpg„După mine, Crimeea a fost ținta zero, iar ținta unu este revenirea la gurile Dunării, ceea ce înseamnă din Crimeea către Odessa și până la Brațul Chilia. Categoric, dacă Putin va decide să revină până la gurile Dunării, categoric, Transnistria e pierdută, va avea statut de parte a Federației Ruse”, a afirmat Băsescu.

Și comandantul NATO Philip Breedlove avertiza că forțele rusești staționate la granița cu Ucraina au capabilitatea să cucerească Ucraina, să ajungă în regiunea Odessa și mai departe până în Transnistria și Republica Moldova.

La rândul său, directorul Centrului politic-militar de investigații de la Kiev, Dmitri Tîmciuk a declarat că regiunea Donețk se vrea a fi a doua Crimee, iar în timp ce toată atenția Kievului va fi îndreptată spre estul țării, Moscova ar putea acționa în regiunea Odessa cu ajutorul celor 2.000 de militari din forțele speciale ruse care au ajuns în regiunea transnistreană.

infografic - dispunerea și componența forțele militare ale ucrainei și rusiei

infografic – dispunerea și componența forțelor militare ale Ucrainei și Rusiei aflate in conflict

Asemenea semnale de alarmă sunt tot mai dese în ultima vreme. Și în Odessa au apărut deja destabilizatorii care organizează proteste pro-ruse, dar fenomenul este de o amploare mai mică decât în Estul Ucrainei.

Totuși experți și analiști militari cred că planul Rusiei este tocmai acesta: să atace dinspre Transnistria către Odessa, dat fiind că autoritățile ucrainene așteaptă un atac de la granița de est.

tehnica și tipurile de dispozitive militare ruse folosite in Ucraina

tehnica și tipurile de dispozitive militare ruse folosite in Ucraina

Cheia conflictului: ODESA

Odessa este cheia conflictului ucrainean din mai multe puncte de vedere. În primul rând, are o importanță geostrategică deosebită datorită infrastructurii energetice și a accesului la Marea Neagră. Prin anexarea ei, Rusia ar putea împiedica construirea de terminale de gaz natural lichefiat (LNG) în zona de coastă, pentru a păstra Ucraina dependentă de hidrocarburile rusești.

Moscova se poate folosi și aici de pretextul apărării numărului mare de vorbitori de rusă din regiune pentru a anexa Odessa.

Victor Vescovo, comandant cu 20 de ani de experiență în marina americană, arată într-un articol pentru RealClearDefense că este imperativ ca armata ucraineană să securizeze toate aeroporturile și facilitățile portuare din Odessa și să blocheze drumurile care duc din Peninsula Crimeea spre Odessa. În opinia sa, Rusia ar putea încerca să atace Odessa pe mare cu plecare de la baza navală din Sevastopol și alte porturi rusești de la Marea Neagră precum Novorossiysk.

Totuși varianta mai plauzibilă este ca Rusia să atace cu forțele din Transnistria, dat fiind că Tiraspolul este doar la 97 de km drum drept de Odessa. Vescovo consideră că Moscova ar putea să mai aducă trupe la Tiraspol, pe calea aerului, în acest scop.

Printr-un atac asupra Odessei, cu Transnistria ca punct de plecare, Rusia ar tăia ieșirea la mare a Ucrainei și ar face legătura între Crimeea și Transnistria. Mai mult, armata ucraineană ar fi prinsă între două fronturi sau focuri – cel din est și cel din sud.

„Inevitabil forțele ucrainene vor ceda, lăsând cale liberă forțelor ruse din Crimeea care vor avansa ocupând tot sudul Ucrainei până la Nistru și chiar dincolo de el, până la Prut. În momentul în care Ucraina își va deplasa o parte din trupe spre Odessa, Rusia va putea lovi în est, anexându-l după modelul Crimeea”, explică analistul militar Cristian Negrea pe blogul său.

Este clar că în acest scenariu armata ucraineană va trebui să lupte. Până acum însă ea a lăsat Crimeea să cadă fără să răspundă cu niciun glonț și a permis forțelor speciale rusești să preia cu prea mare ușurință controlul asupra unor instituții-cheie din estul Ucrainei. Ca urmare, capacitatea ei de a reacționa este serios pusă sub semnul întrebării.

Printr-un atac asupra Odessei, cu Transnistria ca punct de plecare, Rusia ar tăia ieșirea la mare a Ucrainei și ar face legătura între Crimeea și Transnistria. Mai mult, armata ucraineană ar fi prinsă între două fronturi – cel din est și cel din sud.

Nu vrea sau nu poate armata ucraineană să riposteze?

Se pare că niciuna, nici alta. Armata este prost echipată, soldații sunt demotivați, iar în prezent cetățenii fac donații pentru a-i echipa. Deși Ucraina a cheltuit în 2012 nu mai puțin de 5,3 miliarde de dolari pentru armament, potrivit datelor Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace (SIPRI) de la Stockholm, banii au intrat în buzunarele diferiților funcționari corupți și nu au fost investiți în echipamente. Iar rezultatele se văd acum.

În actuala criză, liderii politici de la Kiev au făcut tot ce au putut pentru a evita să răspundă militar Rusiei. Au cerut Occidentului să intervină, au mizat pe sancțiunile economice impuse Rusiei și pe un acord de la Geneva, care aprobă tacit anexarea Crimeei, prin omisiune, care nu dă garanții că agresiunea rusească se va opri, și care împinge Ucraina spre direcția dorită de Moscova: federalizare și finlandizare. Mai mult, auzim zilnic de noi unități militare ucrainene care dezertează trecând de partea agitatorilor pro-ruși.

Dacă autoritățile ucrainene vor continua cu acest non-combat, vor pierde și Odessa, iar astfel Kievul va deveni și mai fragil în relația cu Rusia.

Planul lui Putin

Rusia acționează în prezent nu doar ca să arate că noul guvern nu este în stare să asigure ordinea în țară și pentru a împiedica alegerile prezidențiale să aibă loc. Planul Moscovei pare să includă nu doar Estul, ci și Odessa și deraierea trenului european al Republicii Moldova, după realizarea legăturii cu Transnistria. Adică Putin vrea să împuște doi iepuri odată dacă se poate – și Ucraina și Moldova printr-o singură lovitură în Odessa.

Blogul Rumanian Military avertizează că urmează destabilizări în Găgăuzia și Bălți cărora Republica Moldova nu le va putea face față singură, fiind nevoită să apeleze la NATO și România pentru asistență de securitate.

„În noile condiții geopolitice, România va trebui, de fapt va fi obligată, cu acceptul Ucrainei sau fără acesta, să ocupe militar sudul Basarabiei, Bugeacul, asigurând militar o zonă defensivă pe limanul Nistrului, singura frontieră naturală contra avansului rusesc. Ar fi preferabil ca să fie de comun acord, cu acceptul Kievului, dar în cazul în care acesta nu este de acord sau ezită, indiferent, armata română va trebui, este obligată strategic, să ocupe linia Nistrului în Bugeac. Închipuiți-vă ce ar însemna ca Rusia să ocupe Bugeacul înaintea noastră, malul de nord al brațului Chilia în mâna Rusiei, Rusia peste râu de Galați! O catastrofă din punct de vedere al siguranței naționale! Mai mult, România va trebui să ocupe Insula Șerpilor înaintea Rusiei, cu acceptul Kievului sau fără acesta, această insulă nu poate fi lăsată sub nicio formă să cadă în mâna Rusiei”, susține la rândul său analistul militar Cristian Negrea. În opinia sa, România trebuie să securizeze și să preia controlul și asupra Tighinei.

Și Octavian Milewski, expert în spațiul ex-sovietic, spunea într-un interviu pentru Epoch Times că:

„chiar dacă la Tiraspol sau Comrat au loc provocări, acestea au slabe șanse de succes atâta timp cât există doar o legătură indirectă cu Rusia, adică o legătură prin intermediul infrastructurii militare și economice create pe baza conflictului din Transnistria sau a elitelor reziduale formate în perioada sovietică și post-sovietică. Potențialul rusesc din Transnistria, în eventualitatea izolării sale, nu poate fi critic pentru o eventuală deraiere a Moldovei, însă nu aș vrea să diminuez potențialul său distructiv în cazul unei invazii rusești până în regiunea Odessa și realizarea unei legături geografice directe cu Rusia”. Și el avertiza că „Chișinăului îi va fi foarte dificil să îngrădească amenințările ce vor veni dinspre Tighina în cazul în care trupele rusești fac legătura cu Transnistria”.

Prin urmare deja nu mai este vorba doar despre Ucraina, ci despre o amenințare directă la adresa Republicii Moldova și indirectă la adresa României.

Publicat de romaniabreakingnews.ro /Sursa: epochtimes.ro

,

Senatorul Viorel Badea, vicepreședintele Comisiei românilor de pretutindeni din Senatul României, a efectuat în perioada 14-16 ianuarie 2016, o vizită de lucru în regiunea Odesa, Ucraina undea avut o întrevedere cu prim-viceguvernatorul regiunii Odesa, domnul Volodimir Jmak, informează Jurnal Românesc ciat de romaniabreakingnews.ro

În cadrul întrevederii s-a discutat proiecte economice și educaționale comune la nivel transfrontalier, situația celor peste 200.000 de membri ai comunității românești din regiune, precum și protejarea și promovarea limbii române în regiunea Odesa, unde mai este încă folosită „limba moldovenească”- cea inventată de Stalin ca limbă a unei „minorități moldovene” alta decât cea română.

Prim-viceguvernatorul regiunii Odesa, Volodimir Jmak, a apreciat în fața delegației românești că România este cel mai drag vecin al Ucrainei și o punte a acestei țări către Europa.

„Contăm pe România ca avocat al Ucrainei în Uniunea Europeană, pentru că dorințele noastre coincid pe deplin. România este cel mai scurt drum al nostru spre Europa” – a mai declarant oficialul ucrainean.

Senatorul Viorel Badea a abordat în discuția cu oficialul ucrainean situația limbii române în regiunea Odesa și a reiterat necesitatea protejării și promovării acesteia ca limbă a etnicilor români-moldoveni. Totodată, senatorul român i-a lansat domnului Volodimir Jmak invitația de a vizita România, pentru a se întâlni cu oficiali de la București, în vederea consolidării relațiilor româno-ucrainene.

Senatorul român susține că a apărat drepturile românilor din sudul Basarabiei în fața prim-viceguvernatorului care a fost puțin impresionat de subiect, informează Puterea de Constanța cită de romaniabreakingnews.ro

Principalele teme de discuție au făcut referire la proiecte economice și educaționale comune la nivel transfrontalier, situația celor peste 200 000 de membri ai comunității românești din regiune, precum și protejarea si promovarea limbii române în regiunea Odessa

Ce au discutat, partea română cu cea ucraineană?

Noi trebuie să fim cât mai prezenți în zona aceasta, să profităm de oportunitatea care s-a deschis în relația noastră cu Ucraina (…) – Senator Viorel Badea

„Eu i-am adresat domnului prim-viceguvernator o invitație în România. Ceea ce mă interesează pe mine și am spus într-un mod foarte ferm, este ca în cadrul comunității românești din această zonă să se facă mult mai mult pentru studiul limbii române, să se facă o diferențiere foarte clară în privința „limbii moldovene”, care, din punctul nostru de vedere, e un fals sovietic și chiar așa i-am spus la întâlnire și că cel care a inventat „limba moldovenească” este Iosif Visarionovici Stalin și noi nu putem fi de acord cu menținerea acestei dihotomii false! I-am spus că este un foarte mare interes în România pentru colaborarea transfrontalieră în regiunea Odessa. Eu o să-l pun în contact (pe Volodimir Jmak – n.r.) cu parlamentarii din județele de frontieră, Tulcea, Galați, Constanța, în așa fel încât să poată să demareze un parteneriat la nivel economic și de infrastructură. În momentul acesta, e complicat să fie legată regiunea Odessa de România, pentru că trebuie să existe o șosea cam de 300 km, care în momentul acesta este impracticabilă. (…) Noi trebuie să fim cât mai prezenți în zona aceasta, să profităm de oportunitatea care s-a deschis în relația noastră cu Ucraina. Știm bine că comunitățile de români din sudul Basarabiei nu au fost vizitate de mulți oficiali și am încercat să dau un semnal de redeschidere acestei zone. (…) Nu, nu nu, nu mi-a dat prim-viceguvernatorul nici o garanție, nici nu așteptam de la prima întâlnire. Ceea ce mă interesează pe mine este să deschidem o fereastră de oportunitate în comunicarea cu ei!” –  a mai spus senatorul Viorel Badea (susa: Puterea de Constanța)

În după-amiaza zilei de vineri, senatorul Viorel Badea a participat la depunerea de flori la bustul lui Mihai Eminescu, iar mai apoi la manifestările organizate de Consulatul General al României la Odesa dedicate Zilei Culturii Naționale și împlinirii a 166 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. În cadrul programului organizat la Palatul Voronțov, au fost premiați elevii români din regiune care au participat la cea de-a doua ediție a concursului de eseuri „Identitate românească în spațiul european”, concurs organizat de Asociația Convergențe Europene, Centrul Român pentru Inițiativă Socială și Asociația Eurocentrica.

Citește și: 

Moment Istoric! Ziua Națională a Culturii Românești săbătorită la Odesa și Cernăuți. Presa din Ucraina, interes deosebit pentru simbolurile culturii române

Comunicat RBN Press privind știrea „Românii din Ucraina își cer dreptul la limba maternă”
,

Comunicat RBN Press privind știrea „Românii din Ucraina își cer dreptul la limba maternă”

Publicat de Dorian Theodor – romaniabreakingnews.ro

,

Ziua_Culturii_Romane_la_Cernauti_si_Odesa_15_01_2016(2)

Consulatul General al României la Odesa, cu sprijinul Galeriei de Artă și al Departamentul de Relații Internaționale al Primăriei din oraș, au organizat, pe 15 ianuarie 2015, la ora 15:00, la Palatul Voronțov, o întâlnire muzical-literară dedicată Zilei Culturii Naționale Române și împlinirii a 166 de ani de la nașterea poetului român Mihai Eminescu, informează TOCpress citat de romaniabreakingnews.ro

Potrivit site-ului Primăriei din Odesa, în cadrul acestui eveniment, au fost prezentate opere literare din România și Ucraina și momente de muzică clasică și contemporană. Cu această ocazie, au avut loc și premierea câștigătorilor concursului de eseuri „Identitate românească în spațiul european”, organizat de Asociația Convergente Europene (ACE), Centrul Român pentru Inițiativă Socială (CRIS) și asociația Eurocentrica din România.

Prezent la manifestările de la Odesa, senatorul român Viorel Badea, plin de măndrie, relata pe pagina personală de facebook:

„Moment istoric la Odesa : Presa ucraineană arată un interes deosebit față de tabloul care îl infățișează pe Mihai Eminescu. Lucrurile încep să se miște…”

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=989563901103208&set=a.310053365720935.71613.100001488235156&type=3&theater

La Odesa cu romanii din Sudul Basarabiei.

Ziua_Culturii_Romane_la_Odesa_15_01_2016Ziua_Culturii_Romane_la_Odesa_15_01_2016_(2)

Ziua_Culturii_Romane_la_Odesa_15_01_2016_(3)

Ziua Culturii Naționale Române a fost marcată la Cernăuți (15 ianuarie 2016)

Și la Cernăuți, Capitala Bucovinei Istorice, românii din regiunea Cernăuți, și oaspeți din România, împreună cu Consulatul României, au celebrat la bustului marelui Eminescu din Cernăuți „Ziua Culturii Naționale” informează EuromediaUcraina citat de romaniabreakingnews.ro

Ziua_Culturii_Romane_la_Cernauti_15_01_2016

Tânăra generație la bustul lui Mihai Eminescu din Cernăuți – foto: Nicolae Hauca Mykola Havka

Prezentă la eveniment, Consulul General al României la Cernăuți, doamna Eleonora Moldovan,  a vorbit despre „Ziua Culturii Naționale”:
„Ziua Culturii Naționale reprezintă, așadar, nu numai o zi în care îl celebram pe Luceafarul poeziei românești, dar și o zi de reflecție asupra culturii române, a esenței românismului, ziua în care tresaltă sentimentul de mândrie pe care îl păstrăm cu sfințenie în sufletele noastre, indiferent de locul unde ne aflăm. Romanii, inclusiv cei din străinatate, crează, laolaltă, profilul identitar românesc, de care avem atâta nevoie în Europa de astăzi. Printre acești români, vă numărați și Dumneavoastră, românii din comunitățile istorice românești. Acest profil identitar al comunităților istorice românești aflate în afara granițelor reprezintă o esență a românismului, care nu trebuie pierdută și nici contrafăcută (…)” – Eleonora Moldovan Consul General al României la Cernăuți
Ziua_Culturii_Romane_la_Cernauti_15_01_2016(3)

Români la statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuți – foto: Nicolae Hauca Mykola Havka

Video:  15 Ianuarie 2016 – Ziua Culturii Naționale la Cernăuți (Euromedia -Nicolae Hauca Mykola Havka)

Tot în cadrul manifestărilor dedicate „Zilei Culturii Naționale”, vineri, 15 ianuarie 2016, la orele 11.00, a mai avut loc la sediul Societății Culturale „Mihai Eminescu” din Cernăuți, vernisarea expoziției „Liviu Rebreanu – ctitorul romanului românesc modern”, expoziție care va putea fi vizitată în perioada 15 ianuarie – 15 februarie 2016. Evenimentul a fost organizat de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu”,  în colaborare cu Consulatul General al României la Cernăuți și Societatea Culturală „Mihai Eminescu” din Cernăuți. La vernisaj au participat liderii societăților culturale românești din Cernăuți.

Video: vernisarea expoziției „Liviu Rebreanu – ctitorul romanului românesc modern” (Euromedia -Nicolae Hauca Mykola Havka)

,

 

Harta administrativa a Regatului României în 1942-1944 (cu teritoriul dintre Bug și Nistru în componența Statului Român)

Transnistria în sens geografic este delimitată de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului și litoralul de 150 km al Mării Negre (1).

Prin români transnistrieni înțelegem însă pe toți cei de dincolo de Nistru, cuprinzând Podolia și mergând până la Nipru ba chiar Don, în Crimeea, Caucaz și Siberia.

Începuturile întinderii marginii estice a românității la est de Nistru se regăsesc în simbioza dintre tyrageți (geții de la Tyras sau Nistru), deci între supușii lui Burebista, care la gurile Bugului stăpânea Olbia și românii ale căror urme se găsesc la tot pasul.

Din vremuri foarte vechi a început între români și ruteni sau ucrainieni un vădit proces de interpenetrație etnografică și demografică continuat în decursul veacurilor prin colonizări și emigrări ale acestor două rase. Stăpânirea cnejilor bolohoveni se afla pe cursul râului Sluci și pe Bugul superior care sunt și cei care îi vor preceda pe cazaci (2).

Istoricul ucrainian V. B. Antonovici scria în 1885 că nici dreapta nici stânga Nistrului „nu a aparținut nici principilor halicieni nici altor principi ruși” (3). Lupta corp la corp cu triburile slave și turaniene nu va împiedica realizarea statului moldovean în sec. XIV, principatul de la Baia alăturîndu-se altor așezări românești mai vechi, unele răspândite până în Polonia și Volhinia (4). Între voievozii bolohovenilor mai cunoscuți sunt Alexandru din Belți și Gleb al lui Ieremia (5). Încă la debutul mileniului al II-lea, această românitate era destul de puternică, surse scandinave din veacul XI semnalând prezența „blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronică veche rusească menționează pe aceiași „volohove” în zonă (6).

În Crimeea ne întâmpină la 1287 un Crăciun, la 1280 o „unguroaică Mărioara” de la Caffa, iar în sec. XV „ungurii” Radu, Stanciu, Stoica în aceeași colonie (7), elementul românesc cunoscând iată din excesul său de vitalitate și fenomenul de diasporă.

La 25 mai 1455 orășenii din Cetatea Albă nemulțumiți de acțiunile piraterești ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății (87).

Podolia epocii lui Ștefan cel Mare este socotită de N. Iorga ca aparținând „de fapt nimănui”, deși succesiv ținuse nominal de cnejii tătari, Marele Cnezat al Lituaniei și Polonia. Pe nesimțite s-a născut o Moldovă „nouă” dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455-1475.

Cazacii români

Ștefan Bathory într-o scrisoare către înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug și Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali și români. Cazacii sunt strânși dintre moscali și români (8). Prin denumirea de cazac, tătarii înțelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Vișnoviețchi se cobora dintr-o soră a lui Petru Rareș. A pretins și scaunul Moldovei (9). După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei „Domnișori” – fii adevărați sau închipuiți de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai Moldovei.

Ioan Nicoară Potcoavă a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojeană. El va reuși să ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei și același noroc și-l vor încerca și alți români din fruntea cazacilor: Alexandru și Constantin Potcoavă (10), Petre Lungu, Petre Cazacu.

Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai deține dintre românii transnistrieni Ion Grigore Lobodă, Tihon Baibuza, Samoilă Chișcă, Ion Sârcu, Opară, Trofim Voloșanin (Românul), Ion Șărpilă, Timotei Sgură, Dumitru Hunu și eroul legendar al cazacilor în lupta pentru independența Ucrainei, Dănilă Apostol. Pe tot parcursul sec. XVI – XVIII, înalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobădă, (în Pereiaslav), Martin Pușcariu (în Poltava), Burlă (în Gdansk), Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie Gânju și Dimitrie Băncescu (în Uman), Dumitrașcu Raicea (în Pereiaslav) comandantul Varlam Buhățel, Grigore Gămălie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Rașcov), Petru Apostol (în Lubensc). Alți mari comandanți de unități căzăcești dintre „dacii transnistrieni” sunt: Țopa, Scapă, Țăranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desălagă, Drăgan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculeț, Chigheci, Grigoraș, Bogdan, Radul, Focșa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Mulți din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654 (11), iar alții precum generalul Ciorbă și coloneii Mândra, Ghinea și Brânca vor intra în servicul Rusiei (12).

Domnii Moldovei au stăpânit Transnistria

După ce în 1574, Ion Vodă Armeanul pomenea de „țara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, după ce în 1602 boierii (13) vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 „Despot al Moldovei și Ucrainei” (14) împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei și rostul de hatman (15) și administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie și acte redactate în românește (16). Dacă până acum doar hotarul etnic depășise Nistrul, Duca va duce și hotarul politic în zona transnistreană având în stăpânire toate teritoriile dintre Carpați și Nipru. După el au mai deținut conducerea Ucrainei, Ștefan Movilă, Dimitrie Cantacuzino și Ene Drăghici, iar cu mari funcții au fost și Simeon Paliș și Sandu Colțea (17).

Consecință a stăpânirii lui Duca Vodă (care a ridicat curți domnești la Țicanova pe Nistru și Nimirov pe Bug) Moldova continuă până la 1765 să administreze și malul stâng al Nistrului (18).

Importantele centre ale Transnistriei erau Movilăul, Dubăsari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rașcov, Vasilcău. În noua oblastie formată de ruși la Oceakov (la a cărei construcție Petru Șchiopu participase cu 15.000 salahori și 3.000 care) au primit în sec. XVIII pământuri boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabău, Cănănău, Crăciun, Pascal, Hagilă, Săcară, Nicoriță, Ghenadie, Dodon, Zurucilă etc. Cetatea a fost cerută de Mihai Viteazul la 1600 și apărea încă de pe atunci, ca fiind unul din orașele Moldovei). Într-un recensământ din 1793, între Nistru și Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romănești (19).

Biserica transnistreană subordonată din vechime bisericii române

Ținutul gravita și bisericește spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotonisește pe Lazăr Branovici ca episcop la Cernigov (20). Într-un act dat la Thighina în 1769 se face următoarea precizare privind subordonarea bisericească: „mitropolitul Proilavei (Brăilei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării și al Nistrului și al întregii Ucraine a hanului” (21). În câteva rânduri ținutul dintre Nistru și Bug a intrat sub jurisdicția episcopiei Hușilor. După 1792 (dată la care rușii ating Nistrul) Transnistria va aparține bisericește de Ecaterinoslav în fruntea căreia însă era românul Gavril Bănulescu-Bodoni, care după anexarea Basarabiei va reuni sub aceeași mitropolie Chișinăul, Hotinul și Oceacovul „fiindcă în ținutul Oceacovului precum și în Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari și coloniști de diferite neamuri, iar ruși sunt foarte puțini”. Din 1837 se va înființa eparhia Chersonului și Tauridei cu reședința la Odessa (22). Pe malul stâng al Nistrului și pe alocuri și în stepa Chersonului până la Bug, erau așezări în care ființau cam 100 de biserici moldovenești, iar tot sudul Rusiei până aproape de Kiev era în stadiul de colonizare abia cu două decenii înainte de răpirea Basarabiei (23).

În 1717 domnul Moldovei, Mihai Racoviță, atestă printr-un act o dăruire de moșie făcută peste Nistru lui Apostol Leca (24).

Capitala unei țări poartă numele unui român transnistrean

Rușii vor ajunge în 1772 la Bug, în 1792 la Nistru și în 1812 la Prut. La fiecare din aceste etape Rusia avea șansa să obțină clauze privind dreptul supușilor creștini rămași sub suzeranitate turcească să se mute între granițele ei pentru a-i coloniza. Țarii doreau ca sudul Ucrainei să nu rămână nepopulat. Astfel la 1739 Constantin și Dumitrașcu Cantemir (urmași ai celui ce la 1711 au trecut Nistrul cu 4.000 moldoveni) conduceau voluntarii moldoveni în luptele cu turcii și încheiau la 5 septembrie o convenție cu Rusia obținând recunoașterea independenței țării (25). La retragerea rușilor aceștia au luat cu ei pentru colonizări peste 100.000 de suflete.

Ecaterina a II-a ne-ar fi mutat pe toți (români) la est de Nistru

La 1769-1774 la curtea Ecaterinei a II-a se făceau proiecte de „transplantare a populației amânduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta că au fost așezați între Nistru și Bug „două treimi din locuitorii Moldovei” fiind vorba ca acestei „Moldove Noi” să i se dea autonomie și domn pe A. I. Mavrocordat (26). Acordând scutiri de serviciu militar și dări, acoperind cheltuielile de călătorie, asigurând autonomie, biserică românească, magistrați români, școală de limbă populară, tipărire de cărți în limba română și chiar pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atrăgând deja români din principate și Transilvania reușește la 1783 să așeze chiar dincolo de Bug 2.000 de familii cu 15 biserici românești (27). Se făceau colonizări chiar și în jurul Kievului, dar și în sudul Rusiei, aducându-se câte 25-40 de familii pentru o așezare. Ciobanii din Ardeal s-au așezat în Crimeea, la Marea de Azov până în Caucaz sau în Donbas. Salariați din direcția oficiului de studii sub conducerea lui A. Golopenția în cercetările etnografice și folclorice efectuate dincolo de Bug între 1942-1944 găsesc în orașul Melitopol de la Marea de Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de București. Bătrânii spuneau că fiecare familie primise 50 ha, două perechi de boi, scutiri pe 50 de ani, și că sosiseră din sudul Basarabiei (28).

Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fortărețe pe malul stâng al Nistrului: Tiraspol în fața Tighinei și Ovidiopol în fața Cetății Albe (29). Marea majoritate a transnistrienilor fiind români, aceeași Erhani, Soltani, Bușilă, Codreanu, Munteanu, Brașoveanu, Ardeleanu, Eșanu vor fi mâna de lucru la ridicarea Odessei, dar și printre fruntașii locali. Bănulescu e cel care sfințește temelia orașului Odessa și contribuie la planul de organizare al orașului, iar Manole e menționat ca arhitect pe lângă guvernator. Pe firmele Odessei apăreau ciobotarul Știrbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia „Moldovanca” populată cu români va deveni un oraș întreg cu peste 40.000 de locuitori (30).

Românii pun bazele culturii ruse

În 1796 la Dubăsari ori Movilău s-a tipărit primul volum de versuri în limba română (versuri originale și traduceri de I.Cantacuzino) (31). În 1799 rusul Pavel Sumarcov notează că în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Mălăiești majoritatea locuitorilor sunt moldoveni (32).

Cultura românească a influențat și cultura ucrainienilor și rușilor prin românii ce și-au găsit rosturi în Rusia.

Petru Movilă a devenit mitropolit al Kievului și întemeietorul Academiei rusești.

Călugărul român Paul Berândă este întemeietorul lexicografiei rusești.

Milescu Spătaru pe lângă activitatea diplomatică și științifică a fost învățătorul lui Petru cel Mare.

Dimitrie Cantemir a depus o rodnică activitate științifică fiind și consilier intim al împăratului.

Herăscu (Hirăstov) a fost literat și întâi curator al universității din Moscova (33).

Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie (trecut peste Nistru împreună cu cei peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov și Bielgorod.

Mihail Strilbițchi din Moldova își va muta tipografia la Dubăsari apoi la Movilău.

Ioan Silviu Nistor în „Istoria românilor din Transnistria” mai amintește de un român Turcu ca autor al codului penal rusesc, de Mihail Voloșaninov ca organizator al Ministerului de externe rus și Grigore Voloșeninov (Românul) de asemenea diplomat al Rusiei (34).

Literatura rusă recunoaște că poezia rusească modernă începe cu Antioh Cantemir. Prin Dimitrie Cantemir, prin Spătaru Milescu (care în China la popasuri dă comandă cazacilor să îi cânte „Dunăre,Dunăre”), prin Leon Donici și alții capătă niște mari oameni de cultură (35).

În 1737 se năștea în Rusia, Nic Bantânș Camenschi urmaș de boier moldovean ce va deveni membru de onoare al Academiei ruse și universității (36).

Mihai Frunză geniu militar al Armatei Roșii, mort în 1925 la 40 de ani, este cel al cărui nume l-a purtat capitala R.S.S.Kirghiză (Frunze) și Academia militară a URSS.

Acesta se născuse în Turkestan, urmare a unor colonizări ale basarabenilor și transnistrienilor în 1878 în regiune (37).

În 1854 se stingea la Odessa Al. Sturza, filozof al religiilor.

N.Donici a întemeiat în 1908 la Dubăsarii Vechi, Observatorul de astronomie fizică (38).

Guvernul rus refuză oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finanța deschiderea unei catedre de limba română la Universitatea din Odessa.

Academicianul sovietic L. S. Berg, afirma: „Moldovenii ce locuiesc în Moldova, Basarabia și până în guberniile învecinate, Podolia, Herson, iar într-un număr mai mic în gubernia Ecaterinoslav sunt români”, iar Take Ionescu privitor la Rusia „este dușmanul nostru natural” (39).

Toponimia confirmă românitatea Transnistriei

Iată în continuare o serie de nume ale localităților de dincolo de Nistru: Singuri, Voloșovca, Cioban, Beseni, Voloșschie, Caracinți-Valahi, Cotiujani, Ușița, Voloșcovța, Bârliadca (lângă izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adăbași, Alexandria, Perepelițino, Șantuia, Malai (pe lângă Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Vărsați, Curecni (între Cigirin și Novomirgorod); Băbanca, Burta, Tecucica (lângă Novoarhanghelsk); Răzmerița, Șelari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (lângă Olviopol); Arcași, Cantacuzinca, Moldovca Brașoveanovca, Pădureț, Urâta, Șerbani, Arnautovca (lângă Voznerensk); Baraboi, Grădinița, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (lângă Odessa); Coșuri, Gușa, Șura-Bondureni, Buda, Soroca, Chișleac, Bursuci, Odaeva, Șura (lângă Gaisân) etc.

Th. Burada înfățișează din gubernia Cherson în 1893 următoarele sate moldovenești: Iasca, Grădinița, Sevărtaica, Belcauca (spre Ovideopol), Mălăiești, Floarea, Tei, Coșarca, Buturul, Perperița, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Tașlâc, Doroțcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca și Cantacuzinovca. Același aromân Burada în 1906 găsește în Podolia satele românești: Lescovăț, Ruda, Ivaneț, Rogozna, Studenița, Ușița, Lipciani, Serebia, Bușa, Coșnița, Grușca, Ocnița, Camenca, Lăpușna, Sărăței, Râbnița, Botușani, Pietrosul, Slobozia, Domnița, Balta, Moșneagul, Senina, Bursucul (40).

Tot atunci potrivit cifrelor oficiale existau în Cherson și Podolia 532.416, în Ecaterinoslav 11.813, iar în Taurida (Crimeea) 4.015 români. Aprecierile asupra cifrelor reale merg până la 1.200.000. Încă de la mijlocul secolului XIV se găseau în Transnistria peste 400 de sate curat românești (41).

Alexis Nour (care a identificat în Transnistria o localitate „Nouroaia”) numește ca ultime sate ale zonei compact românești spre răsărit Glodoși – cam la aceeași paralelă cu Cernăuțiul și Șerbani -la o paralelă cu Iașul însă la 200-250 km de la Nistru (42). Acesta a găsit în Kiev un liceu care purta numele celui care îl întreținea prin donații uriașe „Pavel Gălăgan”. La fel de vestiți erau cei din familiile Funduclea (numele îl purta și o stradă în Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bontaș, Gredescu etc. (43).

Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Ingulețul, Baraboi, Volosica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocnița, Dârla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desagă), Moldovca, Bușa, Tătrani, Humor, Merla, Ușița etc. (44).

În 1918 Transnistria cânta „Deșteaptă-te române”

Între 1909 și 1913 ieromanahul Inochentie a condus în Transnistria, la Balta o „mișcare” pentru reintroducerea limbii române în biserică. Zeci de mii de moldoveni veneau în pelerinaj la Balta unde li se vorbea și li se împărțeau gazete în limba lor. Apărat de țărani (60 vor cădea uciși), Inochentie este ridicat de cazaci și închis. Autoritățile vor permite însă folosirea limbii române în biserici (45).

Pe vremea când ni se oferea Odessa

În 1914 Austria promitea României „toată Basarabia cu Odessa” promisiune ce o va reînnoi (46).
Prezența voluntarilor ardeleni și bucovineni în Ucraina a avut un rol benefic în redeșteptarea conștiinței naționale la românii din Imperiul Țarist. Ofițerii români vor desfășura o vie activitate culturală atrăgând de partea lor studenții din Kiev. La Odessa se aflau 40.000 de ostași și ofițeri români din armata rusă, care vor avea și ei o puternică înrâurire asupra studenților din Odessa și împreună vor organiza un congres la 23 martie 1917. În 18 aprilie la Odessa a avut loc o manifestare a soldaților români la care au luat parte 12.000 de ostași și studenți basarabeni și transnistrieni. La 9 aprilie ziarul „Cuvânt moldovenesc” publicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele și drepturi naționale pentru românii de dincolo de Nistru, iar în 14 aprilie se înființase „Asociația învățătorilor moldoveni din Basarabia și de dincolo de Nistru” (47). Congresul învățătorilor români din Rusia, ținut la Odessa, a cerut pentru transnistrieni serviciu divin, școli, inspectorat școlar, episcopie la Dubăsari, seminar la Odessa, toate în limba română.

„Pe noi cui ne lăsați?…”

În ședința Radei ucrainene deputatul Ion Dumitrașcu (transnistrean) va protesta împotriva pretențiilor Ucrainei asupra Basarabiei (48). Același împreună cu Ion Precul și Valeriu Cicate vor conduce „Deșteptarea – societate națională a românilor din Ucraina” înființată la Kiev la 26 noiembrie 1917”.

Congresul ostășesc moldovenesc de la începutul lui noiembrie 1917 din Chișinău a avut pe ordinea de zi la punctul 8 „Moldovenii de peste Nistru” și a hotărât ca în Sfatul Țării, românii de peste Nistru să dețină 10 mandate (49). S-a mai cerut Ucrainei să recunoască românilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleași drepturi pe care Basarabia le recunoaște minorităților etnice. Chișinăul mai cerea administrațiilor transnistriene să notifice numărul copiilor români de vârstă școlară (50). La acest congres țăranul transnistrean Toma Jalbă a întrebat „și cu noi care trăim pe celălalt mal al Nistrului, cum rămâne fraților, pe noi cui ne lăsați?” (51)

La 17 decembrie s-a organizat un congres al românilor transnistrieni la Tiraspol precedat fiind de adunări pregătitoare la Tiraspol în 16 noiembrie și Grigoriopol în 21 noiembrie hotărându-se ca fiecare sat să trimită doi delegați. Ținut sub semnul tricolorului, congresul a votat pentru crearea de școli naționale cu predare în limba română și alfabet latin, introducerea limbii române în biserici, justiția în limba băștinașilor, medici români la sate, moldovenii să facă armată în oastea națională și alegerea a opt reprezentanți în Rada ucraineană. S-a mai hotărât tipărirea de gazete, împărțirea moșiilor la țărani și să se facă tot posibilul ca Transnistria să fie alipită Basarabiei. Și cum nu știau dacă Basarabia va lupta pentru această alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat atenționa „dacă vom lăsa Ucraina să taie o ramură azi, alta mâine, din copacul nostru va rămâne buturuga” (52). Trimisul Radei ucrainene a urat în încheiere „Slavă Moldovei slobode”.

Comitetul Național Român ales a deschis 52 școli românești, Rada ucraineană a aprobat manualele românești tipărite la Chișinău cu litere latine, Consiliul Zemstvei din Tiraspol a început să introducă și în administratie și în justiție cunoscători ai limbii române. Timotei Pleșca și Toma Jalbă au organizat batalionul românesc, ostașii primind echipament, armament, cazarmă. Cadrele didactice nu au fost silite să urmeze cercurile de vară în limba ucraineană, ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chișinău. În satul Lunca s-a jucat chiar „Piatra din casă” de V. Alecsandri. Până ce teroarea bolșevică va pătrunde peste tot, pe alocuri, în școli și în 1919 se mai cânta „Deșteaptă-te române”.

În 9 ianuarie 1918 Ion Precul, moldovean din stânga Nistrului în calitate de deputat în Rada ucraineană ia cuvântul și cere drepturi egale pentru compatrioții lui (53). Se preconiza un congres general al românilor din Ucraina în iunie 1918, dar abia în decembrie 1919 la o Adunare națională au cerut organizarea lor într-un stat național. La 21 martie 1919, în urmărirea bandelor bolșevice, românii trec Nistrul și ocupă pentru scurt timp Tiraspolul și Razdelnaia.

La Conferința de pace de la Paris, România nu a reclamat Transnistria și rămân de domeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fraților transnistrieni nu s-a înfăptuit atunci, fiind siliți să înfrunte încă o epocă de suferințe, după spusele lui Dominte Timonu (născut în Măhala lângă Dubăsari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din România) perioada a fost „mai grea și mai cumplită” (54). Într-o cuvântare ținută la Varșovia în noiembrie 1920, Take Ionescu spunea că „600.000 de români trăiesc dincolo de frontiera estică” (55). În aprilie 1920 încep mari revolte țărănești, răsculații conduși de Tutunică ocupă Balta, răscoala întinzându-se în raioanele Codâma și Ananev (raion despre care „Marea enciclopedie rusă” spunea că „moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). În 1922 sub conducerea lui Chirsula revolta a reizbucnit. După înăbușirea în sânge a acestora s-au făcut deportări în masă (56).

RASSM-un stat românesc între Rusia și România Mare.
Opoziție ucraineană la crearea RASSM

După declarația din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind nationalitățile și libera folosire a limbii materne și ca urmare a tendințelor hotărâte de ucrainizare, la 3 septembrie se întrunesc la Balta delegații satelor românești. Ucrainienii au făcut opoziție la organizarea unei republici autonome (57).

Și totuși în 12 octombrie 1924 se crează Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească (58) în cadrul Ucrainei, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul cu granița vestică fixată declarativ pe Prut. La Bârzula în aprilie 1925 Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granițele și Constituția recunoscută de ucrainieni la 10 mai.

Cu o suprafață, la 1934, de 8.434 km2 și o populație de 615.500 locuitori din care 80% români, noua republică cuprindea raioanele: Balta, Bârzula, Camenca, Crut, Dubăsari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Roșie, Râbnița, Slobozia, Tiraspol. A fost creată pentru a ațâța pe nemulțumiții din Basarabia. Vintilă Brătianu considera cu luciditate că „crearea unui stat român între Rusia și noi” va permite dezvoltarea în URSS „a unei vieți naționale românești” (59).

Tiraspolul în alfabet latin

Moștenirea lăsată de țarism era înfiorătoare: populația agramată, școli de limbă maternă lipsă, conștiința națională stinsă, oamenii în mare parte neștiind de unde se trag și cine sunt, limba la condiția de limbă păsărească (60). Demn de menționat că în RASSM i s-a spus limbii pe nume, după cum reiese din paginile săptămânalului „Plugarul roșu” din 21 august 1924 (ce apărea din 1 iulie): „s-a hotărât ca în școale, case și în așezăminte de cultură românească să se întrebuințeze limba românească” (61).

Au funcționat 145 școli românești gimnaziale, 18 școli românești de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic și politehnică, cu o populație școlară românească totală de 24.200 din care 800 studenți. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicații cum ar fi: „Plugarul roșu”, „Moldova Socialistă”, „Comsomolistul Moldovei”, „Moldova literară”, „Octombrie”, „Scânteia leninistă”. Mai existau stație radio la Tiraspol, Corul de Stat „Doina”, teatrul de stat și secție română la Școala teatrală din Odessa, institut de cercetări științifice și tânăra republică avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern și chiar un președinte de republică (62).

Revenirea la „limba moldovenească” s-a făcut cu pușca

În 1937 însă, intelectualitatea din RASSM a fost acuzată că a făcut jocul dușmanului de clasă (63) și a fost exterminată în mod barbar. Începând cu întregul guvern al republicii și terminând cu inimoșii scriitori transnistrieni între care: Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae Țurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrâncea, Nistor Cabac. Atrocitățile staliniste au mers până acolo încât în satul lui Toma Jalbă (Butor-raionul Grigoriopol) au fost împușcați 167 bărbați din cei 168 (64).

Datorită colectivizărilor forțate și închiderii bisericilor (încheiată în 1938) a avut loc un adevărat exod peste Nistru atât de intens încât a fost nevoie de un lagăr pentru refugiații transnistrieni, iar numărul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atât de mare încât la Chișinău, Cluj și Iași, apar reviste ale acestora: „Tribuna românilor transnistrieni” (65) condusă de Șt. Bulat, „Transnistria” redactată de Ilia Zaftur, respectiv „Moldova Nouă” redactată de N. Smochină. Grănicerii ruși trăgeau fără milă în cei pe care îi descopereau trecând Nistrul. Astfel de evenimente erau obișnuite, însă la 23 februarie 1932 a fost un adevărat masacru fiind uciși 40 de bărbați, femei și copii, fiind un subiect de discuție în parlament și în presa internă și internațională (66).

Înainte de 28 iunie 1940 și în zilele următoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut și Nistru cu RASSM.

Agenția RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat susținerii „întrunirii poporului basarabean cu poporul RASSM.” Ecouri ale intenției CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regăsesc în paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: „cu mare bucurie am aflat noi că Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au susținut rugămintea organizatorilor Moldovei și au intrat cu propunere în Sovietul Suprem al URSS de a întruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM și organiza Republica Confederativă SSM”.

Kremlinul comandase culegerea de date în vederea luării hotărârii privind structura administrativ teritorială a RSSM. Un asemenea raport datat la 15 iulie 1940 și semnat A. Scerbacov care ținând cont de considerente etnice, istorice, economice, propune pe lângă cedarea dintre județele basarabene doar a Hotinului (care împreună cu Cernăuțiul să aparțină Ucrainei), iar din RASSM să cedeze Ucrainei doar raioanele Balta și Pesceansc. Viitoarea Moldovă urma să aibe 5 regiuni: Bălți, Chișinău, Bender, Akkerman și Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea Hoțului, Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Codâma, Cotovsc, Ocna Roșie, Râbnița, Slobozia, Tiraspol și Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori (67).

Conducerea fostei RASSM propune și ea cedarea către Ucraina pe lângă Bucovina de Nord doar a Hotinului, Cețătii Albe și Chiliei, iar de la est de Nistru să fie cedate doar raioanele Codâma, Balta și Pesciana (68).

Sfâșierea Transnistriei

Kievul însă prin președintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M. Greciuha cerea la 22 iulie 1940 ca Ucrainei să-i revină pe lângă Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia și a Ismailului, Bolgradului și a opt din raioanele RASSM (Codâma, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hoțului, Ocna Roșie, Cerneansc, Kotovsk) (69). Deși în urma analizării propunerilor Ucrainei și RASSM, A. Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem propunea lui G. Malenkov secretar al CC al PCUS să se adopte varianta RASSM (70), în 2 august 1940 Sovietul Suprem a adoptat legea formării RSSM în varianta propusă de Ucraina (71).

La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetățenilor din următoarele localități transnistriene de a trece din componența Ucrainei în componența Moldovei: Timcov (raionul Codâma) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche ( raionul Kotovsc), Grebenichi și Slaveano-Serbca ( raionul Grosu) și dau curs doar cererilor satelor Doroțcaia Nouă și Sadovo (raionul Ocna Rosie) (72).

Iată câteva din numele localităților din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hârtop, Visterniceni, Borș, Dabija, Carlești, Șerpa, Culmea Veche și Nouă (raionul Bârzu); Valea Hoțului, Tocila, Grecu, Perișori, Handrabura, Șalpani (raionul Nani); Păsat, Holmu, Pârlita, Păsățel, Mironi, Bănzari, Bursuci, Moșneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budăi, Buza, Strâmba, Broșteni, Slobozia, Buchet, Timcău, Ploți, Șerbi (raionul Crutâi); Ocna Roșie, Clăveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Coșari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubău, Țâbuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Mălăiești, Ilie, Brânza, Untilovca, Găvănosu (raionul Ocna Roșie). Multe din numele românesti vor fi schimbate: Bârzu în Kotovsk, Mărculeni în Dimovka, Voloșca în Pisariovka, Întunecata în Svetloe, Nani în Ananiev, Vrabie în Vradievka, Valea Hoțului în Dolinskoie, Mălai în Karataevka, Urâta în Elenovka etc. (73)
Numele moldovenilor au fost ucrainizate, și ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevară au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko. Kerdevarenko (74).

Transnistria – a XI-a poruncă a decalogului românesc
Sub administrație românească

Între 19 august 1941 și 29 ianuarie 1944, România a avut sub administrație temporară „Transnistria” ce se întindea între Nistru și Bug până la limanul Niprului, iar în nord până la apa Niomjâi și a Rovului. Teritoriul în suprafață de 44.000 km2 și o populație de 1,2 millioane locuitori a fost împărțit în 13 județe: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubăsari, Golta, Jugastru, Movilău, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Râbnița, Tiraspol, Tulcin. În vederea deschiderii școlilor în 1941, primarii urmau să consulte imediat obștile locale spre a stabili limba de predare a învățământului (rusă sau moldovenească) după alegerea obștei (75).

Păstrând vechea împărțire în 64 de raioane, din cei 1.623 funcționari, doar 398 proveneau din România. Din cele peste 1.000 de biserici desființate de comuniști, în 1943 nu erau încă reparate doar 76. Alături de 219 preoți localnici mai slujeau 250 preoți din țară. S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, românești din Transnistria, apar publicații ca: „Transnistria”, „Glasul Nistrului”, „Bugul”, „Gazeta Odessei”, „Țara Bugului”, „Molva”. La Tiraspol s-a înființat Liceul românesc „Duca Vodă”, iar cinematografe în Tiraspol, Ananiev și Odessa. Reprezentații cinematografice au avut loc în toate satele Transnistriei (76). În satul Hârjău au fost repatriați români din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate între Prut și Bug la începutul acțiunii) (77). Din relatările bulibașei Coca din Sintești – Ilfov, pe malul Bugului era amenajat un fel de lagăr unde au fost adunați 2.600 țigani (78).

În 1944 odată cu înaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost încorporată în RSS Ucraineană, iar raioanele Camenca, Râbnița, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia în componența RSS Moldovenești, situație existentă și în prezent.

O Românie extrem-orientală

În 1966 R. Udler precizează că 240 localități cercetate în cadrul Atlasului Lingvistic Moldav se aflau în Ucraina (Transcarpatia, Cernăuți, Odessa, Nicolaev, Kirovograd, Dniepropetrovsk, Zaporojie, Donețk, Lugansk), în RSSA Abhazia, în Khirghizia. Mai erau materiale necartografiate și pentru Omsk și Primorsk. V. Buescu aduce date noi privind diaspora românească de peste Ural. În regiunea Orenburg și Turgai există sate pur moldovenești. În satul Berdianski locuiesc basarabeni care mai întâi fuseseră colonizați în Simferopol. În satul Abiarski a întâlnit familii cu numele Șeptechiță. În regiunea Samarkand există un sat exclusiv moldovenesc, iar în satul Orheievka din Semipalatinsk trăiau coloni din Orhei. Sate românești sunt în jurul Omskului și Akmolinskului și în regiunea Tansk. În jurul orașului Irkutsk există români, unul din sate fiind Ceremskov. Lângă Vladivostok pe fluviul Usuri există sate ca:Teiul, Zâmbreni, Bogatârca, Kișinovka, Bălcinești, Dunai, Basarabia Nouă, Logănești cuprinzând la 1968, 30.000 moldoveni. Pe Amur, lângă Habarovsk, există sate ca: Inul, Aur, Dunărea. În Manciuria erau înainte de război 20.000 de români. S-au semnalat pescari români din Primorsk care au cerut azil în Japonia (79).

Între multele valuri de deportări, emigrări, colonizări ale românilor spre est, un rol important l-a avut și strămutarea în Siberia și Kazastan între 1906-1914 a 60.000 basarabeni și crearea unei adevărate Românii extrem-orientale (80).

Câți ați muri pentru tricolor? Ea a făcut-o!

În Ucraina, la recensământul din 1989, existau la est de Nistru români în regiunea Odessa care cuprinde însă și sudul Basarabiei (149.534), Nikolaev (16.673), Kirovograd (10.694) și alte regiuni (73.128) (81). Exista în 1992 la Odessa o Societate Culturală Românească „Luceafărul” care edita și un săptămânal cu același nume condus de Vadim Bacinschi. Maria Margarit din Ananiev spunea de acest săptămânal că este un „alin pentru durerea ce mă încearcă” și că „ne dor schimbările cărora au fost supuse cândva denumirile satelor noastre” și vorbește de „existența de veacuri a noastră pe aceste locuri” (82).

Interesele rusești în zonă a căror expresie este conflictul început în 1992 și tendințele centrifuge continuate până în prezent împiedică accesul la viața națională măcar pentru românii transnistrieni din raioanele Moldovei. Dacă la început 26.000 elevi din Transnistria au cerut grafie latină, în urma presiunilor rusofonilor au rezistat doar școlile nr. 20 din Tiraspol (despre care T. Tabunșcic vicepreședinte al Societății „Transnistria” (83) anunță că a crescut de la 30 la 700 de elevi); nr.4, 17, 18, 19, din Bender (Tighina) și nr. 12 din Râbnița (84). În întreaga Transnistrie moldovenii dețin 40% din populație (rușii și ucrainenii dețin doar 22, respectiv 28%); în Tiraspol unde în 1940 aveau 65% mai dețineau în 1989 abia 12% (86).

În Cocieri (satul transnistrian care i-a dat pe prozatorul și regizorul Ioviță Vlad și academicianul I. Capiton Lupol) învățătoarea Maria Gherasim Isaicul în timpul conflictului pleca și se întorcea de la școală purtând cu ea, tricolorul. Într-o noapte au ucis-o și au aruncat-o în fântână (85). Ferice de copiii ce au avut-o în frunte. Vai nouă ce le permitem unor analiști români (nu doar lui Smirnov și armatei a XIV-a) să afirme categoric că nu avem interese în Transnistria și că aceasta nu aparținuse nicicând României.

Cu gândul la acești bravi români transnistrieni va fi zis probabil C. Coposu că „integritatea noastră teritorială până la frontierele estice ale neamului este o obligație sfântă, ca a XI-a poruncă a decalogului românesc”.

Autoritățile autoproclamatei Republici Moldovene Transnistriene de azi controlează pe lângă raioanele de la est de Nistru și orașul Tighina care este în Basarabia. În 1992, după ce armata Moldovei a intrat în Tiraspol, a primit ordin de la Snegur să se retragă. Ostașii au plâns de necaz. Chișinăul este îndreptățit conform dreptului internațional să restabilească ordinea constituțională în zonă însă a avut și are niște ezitări cel puțin suspecte.

Sper, stimate cititorule, că te-ai convins că avem oarece interese și dincolo de Nistru, cu toate că probabil ești tipul de român care se revoltă că americanii nu știu de spațiul nostru mioritic, dar care permite cu seninătate să fie ținut în beznă de o școală ce nu i-a dat nici cele mai elementare date despre frații săi din Transnistria, Transcarpatia, Pocuția, Bucovina de Nord, Basarabia de Nord, Herța, Basarabia de Sud, Cadrilater, Timocul sârbesc și bulgăresc, Banatul de Vest, Ungaria de est, despre frații săi aromâni, meglenoromâni și istroromâni. Americanii sunt niște nesuferiți superficiali. Ca bun român, continuă să cauți soluții de a mai face români verzi din încă câțiva unguri și nu îți pune problema celor 12 milioane de români din afara României ce nu au acces la limba maternă. Nu îți fă inimă rea, ci treci mai bine la pagina sportivă.

 

Viorel Dolha

NOTE
1. A. Nour, Basarabia nr.1/1992 pag. 82.
2. G. Brătianu, „Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești”, București 1980, pag. 170.
3. A. Boldur, Teritoriul Moldovei față de principatele…, „Patrimoniu” nr.4 1991, pag. 14.
4. S. Mehedinți, Fruntaria României spre răsărit, „Neamul Românesc”, Chișinău nr. 1/1991, pag. 6.
5. I.S. Nistor, „Istoria românilor din Transnistria”, București 1995, pag. 13.
6. E. Lozovan, Românii orientali de la Nistru la Vladivostok, „Neamul Românesc, pag. 31, nr. 1/1991.
7. Ghe. Brătianu, op.cit. , pag. 170.
8. I. Nistor, „Basarabia” nr.10/1990, pag. 159.
9. N. Iorga, „Istoria românilor pentru poporul românesc”, Chișinău 1992, pag. 103
10. A. Boldur, „Istoria Basarabiei”, București 1992, pag. 177.
11. D. Pocitarencu, Cetatea Thighina, „Patrimoniu” nr.2/1991, pag. 22, Chișinău.
12. I. S. Nistor op. cit., pag. 16.
13. E. Șt. Holban, Figuri basarabene, „Basarabia” nr.3/1992, pag. 89.
14. A. Crihan, Basarabia nr. 10/1991, pag. 69.
15. XXX „Istoria României în date”, Chișinău 1992, pag. 138.
16. N. Iorga, Istoria românilor prin călători, București 1981, pag. 276.
17. I. S. Nistor, op. cit. , pag. 19.
18. N. Iorga, Românii de peste Nistru, „Basarabia”, nr. 11/1992, pag. 87.
19. E. Lozovan, Românii orientali…, „Neamul Românesc”, nr.1/1991, pag. 32.
20. I.S. Nistor, op. cit., pag. 23.
21. E. Șt. Holban, Figuri basarabene, „Basarabia”, nr.1/1992.
22. I. S. Nistor, op. cit., pag 26.
23. Șt. Ciobanu, Cultura românească în Basarabia, Chișinău 1992, pag. 23.
24. E. Șt. Holban, Prin veacurile învolburate…, „Basarabia”, nr.1/1992.
25. M. Iacobescu, Din istoria Bucovinei, București 1993, pag. 35.
26. N. Iorga, Românii de peste Nistru, „Basarabia”, nr.11/1992, pag. 89.
27. I. S. Nistor, op. cit, pag. 27.
28. A. Rațiu, Avertismentul, „Neamul Românesc”, nr. 1/1991, pag. 29.
29. D. A. Lăzărescu, „Imaginea României prin călători”, București 1986, vol. II, pag. 102.
30. A. Nour, op. cit., pag. 82.
31. XXX Istoria României în date, pag. 156.
32. N. Iorga, „Istoria românilor prin călători”, București 1981, pag. 445.
33. Șt. Ciobanu, op. cit., pag. 250.
34. I. S. Nistor, op. cit., pag. 32.
35. Al. Matcovski, „Basarabia”, nr.5/1990, pag. 143.
36. Ibidem, nr.11/1991, pag. 157.
37. I. S. Nistor, op. cit. pag. 109.
38. Șt. Holban, Prin veacurile învolburate…în „Basarabia”nr.5/1992
39. F. Bichir, „Baricada”,nr.178,pag.6
40. N. Iorga, Românii de peste Nistru, în „Basarabia” nr.11/1992,pag 92
41. I. S. Nistor, op. cit., pag. 35
42. A. Nour, în „Basarabia” nr. 1/1991, pag. 82
43. Ibidem, pag. 85
44. I. S. Nistor, op. cit., pag. 35
45. Ibidem, pag. 39
46. A. Boldur, op. cit.., pag. 512
47. E. Șt. Holban, Figuri basarabene, în Basarabia, nr.3/1992, pag. 89
48. Ibidem, pag. 91
49. C. Botoran, M. Retegan, 1918 – Făurirea României Mari, Buc. 1993, pag. 48
50. I. S. Nistor, op. cit., pag. 49
51. A. Chiriac, Mic dicționar al membrilor Sfatului Țării, Patrimoniu nr.4/1991, pag. 77
52. Șt. Bulat, Ședințele Sfatului Țării, Patrimoniu, nr.2/1991,pag. 140
53. E. Șt. Holban, Figuri basarabene, Basarabia nr.12/1991, pag. 97
54. D. Timonu, în Basarabia nr. 12/1992, pag. 198
55. XXX 1918, vol.VI, Buc. 1986, pag. 466
56. I. S. Nistor, op. cit., pag. 60
57. Ibidem, pag .61
58. M. Bruhis, Rusia, România, Basarabia, Chișinău,1992, pag. 343
59. I. S. Nistor, op. cit., pag. 68
60. L. Lari, Labirintul basarabean, în Îndemn la înălțare în istorie, Chișinău 1990, pag. 185
61. V. Mândricanu, în Nistru nr.2/1990, pag. 69
62. I. S. Nistor, op. cit., pag. 65
63. L. Lari, op. cit., pag. 185
64. N. Dabija, în Literatura și Arta, Chișinău nr.22/1996
65. I. Datcu, Basarabia nr.11-12, an1993, pag. 191
66. E. Șt. Holban, Figuri basarabene, Basarabia 1/1992
67. A. Văratec, Dezintegrarea Basarabiei la 1940, Revista Istorică nr.1-2/1992, pag. 154
68 XXX Pactul Molotov-Ribbentrop, pag. 82, Chișinău 1992
69. XXX Ibidem, pag. 90
70. XXX Ibidem, pag. 83
71. XXX Ibidem, pag. 93
72. XXX Ibidem, pag. 110
73. N. Dabija, Literatura și Arta, Chișinău 1996
74. Ibidem
75. O. Verenca, Realități economice în guvernământul Transnistriei, Revista Istorică, nr.1-2/1992, pag. 137
76. I. S. Nistor, op. cit., pag. 97
77. Ibidem, pag. 95
78. R. Toma, Nordul poetic, Flacăra, aprilie 1997, pag. 6
79. E. Lozovan, op. cit., pag. 32
80. N. Negru, Îndemn la înălțare în istorie, Chișinău 1990, pag. 165
81. V. Trebici, Ucraina și minoritatea etnică românească, România Liberă 29.03.1997
82. M. Mărgărit, „Luceafărul” – Odessa, nr. 19/1992
83.*** Românul nr. 28/1997
84*** Moldova Suverană nr. 119/1994
85. E. Nirca, Basarabia nr.10/1992, pag. 205
86. N. Dabija, Literatura și Arta, 22/1996
87.*** Istoria României în date, pag. 9

 Republicat de romaniabreakingnews.ro (Publicat inițial de  ,

,

9287efa0b3864b6007458d4ba86eca2b

Într-un interviu dat pentru BBC , acesta afirmă că fenomenul corupției din vămile aflate în Yuzhny, Illichivsk și portul Odesa reprezintă o mare problemă.

Most importantly, he has been tasked to reform what some say is Ukraine’s most corrupt region, and rein in the extensive influence there of the country’s richest men – the so-called „oligarchs”.

„He (and whatever team he appoints around him) will have several difficult battles ahead – the most obvious being with the notoriously corrupt customs at Yuzhny, Illichivsk and Odessa ports,” said Nikolai Holmov, who writes a blog on Odessa.

By extension, that will also bring him head to head with organised crime and the Odessa mafia, as well as some other nefarious vested interests within the ports,” he added.

Mr Saakashvili said the situations in Georgia and Odessa were closely connected.

If Odessa ever falls, God forbid, then Georgia might be wiped out from the map,” he told the BBC. „That’s so obvious, if you look carefully at the geo-politics of the region.”

Conform fragmentelor dintr-un interviu redate de portalul realitatea.md, Mihail Saakashvili consideră că Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) înseamnă mai multă corupție, prin urmare, a fost împotriva ca mai mulți colaboratori SBU să fie amplasați la Odesa.

„Problema este aici, și a fost și până acum, iar, în principal, contrabanda nu este făcută prin vamă sau de către contrabandiști profesionali, ci este făcută de Serviciul de Securitate al Ucrainei, de reprezentanți ai procuraturii și, tradițional, este făcută de poliție. În mare parte, traficul de droguri în regiune (n.r. Odesa) este controlat de poliție. Problema este că aplicarea legii nu este soluția. În acest moment, aplicarea legii reprezintă problema în sine”, susține guvernatorul regiunii Odesa.

Potrivit acestuia, în luna august, regiunea Odesa va avea o nouă poliție de patrulare, iar persoanele vor fi recrutate de la zero, 100% colaboratori noi. „Aceștia sunt acum antrenați corespunzător și vor avea și salarii corespunzătoare. Avem un nou șef al poliției, căruia i-am ordonat să închidă contrabanda din Transnistria„, a declarat Saakashvili.

„Acest lucru este foarte important, deoarece cei mai mulți criminali și contrabandiști vin acum din Transnistria, zonă care nu este controlată de Moldova și este gaura neagră a Europei„, a subliniat guvernatorul Odesei.

Acesta a mai menționat că acum sunt recrutați oameni noi pentru poliție, vamă, serviciile fiscale și vor avea grijă ca aceștia să aibă salarii mai mari. „Sunt o mulțime de voluntari din Ucraina. Acest loc (n.r. regiunea Odesa) are un potențial extraordinar”, a precizat Saakashvili.

Un interviu acordat Euronews poate fi vizualizat aici:

Resurse: BBC , REALITATEA.MD  , INDEPENDENT.MD , EURONEWS

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Conform portalului de știri RGN PRESS, în ziua de 2 Iulie 2015, la orele 15:40 în localitatea Utkonosovka (fostă Erdek-Burnu) a descins ofițerul Serviuciului de Securitate al Ucrainei (SBU) SERGHEI SAULEV, de la secția raională Ismail a acestei structuri. Prezentându-se telefonic drept capitan SBU, acesta, la fața locului a încercat să încheie un proces verbal de „înștiințare” a președintelui Asociației „Basarabia” Anatol Popescu, și de „familiarizare” a acestuia din urmă cu dispozițiile Codului Penal ucrainean, exact cu acele dispoziții care sunt prevăzute și în răspunsul Comisiei pentru relațiile interetnice, menționate mai sus.

„Tentativă de implicare externă”, „tentativă de instigare la conflict etnic”, „încordarea situației”, etc. La solicitarea legitimației de serviciu s-a constatat că, în fapt, „capitanul” SERGHEI SAULEV era locotenent major SBU, se arată într-un comunicat al Asociației „Basarabia”, preluat de corespondentul Romanian Global News din Sudul Basarabiei.

Comunicatul integral al Asociației „Basarabia”

În continuarea demersurilor privind unificarea programelor școlare de învățământ în limba română și „moldovenească” din Ucraina, prin trecerea la o singură programă de studiu în limba română și pentru instituțiile de învățământ din Sudul Basarabiei – regiunea Odesa, Anatol Popescu – președinte al Asociației Național-Culturale „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa a înaintat, la 27 Mai 2015, o cerere către Comisia Relații Interetnice a Consiliului Civic de pe lângă Ministerul Culturii din Ucraina (în cadrul ministerului activează Departamentul pentru Culte și Naționalități). În fapt, a cerut sprijin din partea comisiei, inclusiv la adresa Ministerului Învățământului din Ucraina, care ignoră în continuare apelurile societății civile românești din Sudul Basarabiei privind problematica învățământului în limba română din regiunea Odesa.

În cele 4 pagini din răspunsul nr.28-01/18.06.2015 al Comisiei (în anexe), semnat de președintele acesteia, L. Abramovici, redactate minuțios și argumentate abundent cu referințe „clasice” la sumedenia de norme internaționale la care statul ucrainean este parte, se arată că „Ucraina, în timpul exercitării propriei politici etnonaționale se ghidează exclusiv după legislația națională și după obligațiile internaționale pe care și le-a asumat. Hotărârea Curții Constituționale din Republica Moldova privind statutul de limbă de stat a limbii române nu obligă nici într-un fel Ucraina să o implementeze.”…

În „logica” acestei comisii – a unui organ consultativ de pe lângă ministerul culturii ucrainean de la Kiev, „comunitatea etnonațională moldovenească, precum și volohii, bucovinenii, moldovenii și basarabenii (…) au dreptul la libera și independenta alegere care limbă să o folosească în timpul învățământului, întrucât învățământul este extrem de important în ce privește păstrarea și aprofundarea autohtoniei persoanelor aparținând minorităților naționale”.Deducem de aici, că serviciile secrete KGB-iste rămase în Ucraina independentă ar mai diviza încă o dată limba română nu doar și în „moldovenească”, ci și în vreuna „vlahă”, „bucovineană” sau – de ce nu – una „basarabeană”?!

În continuarea scrisorii, „membrii Comisiei privind relațiile interetnice (printre care și președintele Asociației Moldovenilor din Ucraina, omul serviciilor secrete Anatol Fetescu – n.n.)ar vrea să vă avertizeze și să vă informeze, că poziția Asociației Național-Culturale a Românilor din regiunea Odesa „Basarabia”, expusă în cerea Dvs, poate fi calificată drepttentativă de implicare externă, încălcare intenționată a dreptului minorității lingvistice moldovenești la folosirea limbii materne și încălcarea dreptului la păstrarea originalității culturale a comunității etnonaționale moldovenești.” Drept urmare, serviciile secrete ucrainene, prin textul Comisiei aduc la cunoștință și textul art. 161 din Codul Penal al Ucrainei, calificând drept infracțiune memoriul din 31.03.2015 al președintelui Asociației „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa către președintele Ucrainei Petro Poroșenko și alți demnitari de stat, privind revenirea la unica programă de învățământ școlar în limba română în comunitățile istorice românești din regiunile Transcarpatia, Cernăuți și Odesa, astfel cum aceasta a existat în perioada 1989-1998. Comisia își încheie avertizările prin: „chemarea la unificarea programelor de învățământ în vigoare pentru instituțiile de învățământ pot fi privite ca și tentative de instigare la conflict etnic de limbă între comunitățile moldovenească și română din Ucraina.” În perspectivă, Comisia se angajează să facă demersuri către „experți și organe de stat”, după consultarea cărora să militeze pentru o „masă rotundă” cu implicarea experților și a „părților (!!!), cointeresate în eliminearea tensiunilor în problemele menționate în demers (…).”

Cu privire la urma/mâna SBU

Nu întâmplător atragem atenția că în fapt, răspunsurile oficialilor de la Kiev sunt redactate de ofițerii serviciilor secrete ucrainene (sau ne-ucrainene…, cine mai știe).

În ziua de 2 Iulie 2015, la orele 15:40 în localitatea Utkonosovka (fostă Erdek-Burnu) a descins ofițerul Serviuciului de Securitate al Ucrainei (SBU) SERGHEI SALIEV, de la secția raională Ismail a acestei structuri. Prezentându-se telefonic drept capitan SBU, acesta, la fața locului a încercat să încheie un proces verbal de „înștiințare” a președintelui Asociației „Basarabia” Anatol Popescu, și de „familiarizare” a acestuia din urmă cu dispozițiile Codului Penal ucrainean, exact cu acele dispoziții care sunt prevăzute și în răspunsul Comisiei pentru relațiile interetnice, menționate mai sus. „Tentativă de implicare externă”, „tentativă de instigare la conflict etnic”, „încordarea situației”, etc. La solicitarea legitimației de serviciu s-a constatat că, în fapt, „capitanul” SERGHEI SALIEV era locotenent major SBU… Întrucât tentativa de intimidare a autorului demersurilor privind unificarea programelor de învățământ școlar în limba română din Ucraina a eșuat, iar ofițerul SBU și-a asumat telefonic un grad superior fals, dialogul celor doi a încetat la mai puțin de un sfert de oră de discuție.

Menționăm că anterior, la 11 Decembrie 2014, fără a avea asupra lor vreo împuternicire, 6 ofițeri de la Direcția regională Odesa a SBU au efectuat o percheziție nesancționată a domiciliului aceluiași Anatol Popescu – președinte al Asociației „Basarabia”. La acea dată era „suspectat” de deținere de „steaguri, vopsele, armament sau muniție sau însemne separatiste pro-ruse”, urmare a provocării de către persoane neidentificate din noaptea spre 9.12.2014, când pe turnul de 50 de metri a unui operator de telefonie mobilă din satul Utkonosovka a fost arborat steagul Federației Ruse. Deducem că acest lanț de provocări/amenințări/atenționări/intimidări asupra președintelui Asociației „Basarabia” nu este legat numai de activitatea propriu-zisă a organizației noastre, ci mai ales – de însăși existența acesteia în regiune sau în Ucraina.

Prin prezentul Comunicat Asociația „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa invită Serviciul de Securitate al Ucrainei să acorde atenție sporită problemelor supreme care necesită rezolvare în zona războiului din regiunile Lugansk și Donețk, precum și situației de la hotarul Ucrainei cu Republica Moldova – secțiunea transnistreană a frontierei ucraineano-moldovenești. În tot acest răstimp – în 24 de ani de independență a Ucrainei față de URSS/Imperiul Rus, în care SBU a căutat „dușmanul extern” în cetățenii ucraineni de origine română și în lideri de asociații românești din Ucraina, ascultând/filând inutil telefoane și interceptând corespondența personală a acestora – în același timp ofițerii FSB/KGB din Rusia au lucrat asupra proiectul Crimeea/Donbas, și cu siguranță încă mai lucrează asupra proiectului Odesa/”Novorossia”.

Nu în ultimul rând reconfirmăm că persoana juridică ucraineană – Asociația Național-Culturală „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa nu va înceta să militeze pentru unicitatea limbii române, pentru acceași limbă de la Chilia – la Cernăuți, Hotin, Herța sau Slatina, în tot arealul populat de fii ai aceluiași neam – actualmente cetățeni ai Ucrainei!

Adevărul istoric, adevărul științific privind limba română în Ucraina va triumfa mai devreme sau mai târziu, chiar și peste generații. În același spirit va triumfa și procesul de decomunizare-desovietizare a statului ucrainean, proces în care se încadrează perfect și demersurile societății civile românești din Ucraina, privind decomunizarea-desovietizarea aspectelor educaționale din instituțiile de învățământ din localitățile cu populație autohtonă majoritară românească din regiunile de la frontiera ucraineano-moldo-română.

Ismail, 3 Iulie 2015

Anatol Popescu reprezintă în mod demn românii din regiunea Basarabiei de Sud

1-DSC02474

 

 

 

 

 

S-a născut pe 18 iunie 1980 în satul Utkanosovka, raionul Ismail, regiunea Odesa. Satul s-a mai numit Erdek-Bunru și I.Gh. Duca (în perioada interbelică). Părinții săi sunt profesori, ambii absolvenți ai Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, care s-au reîntors apoi în satul de baștină, scrie Timpul, preluat de Romanian Global News.

Este jurist și organizează acțiuni culturale de prestigiu pentru România și Ucraina deopotrivă. Astfel, in decembrie 2013 organizează un concert-omagiu compozitorului G. Musicescu, născut în orașul sud-basarabean Ismail, nelipsind însă dificultățile organizatorice din partea autorităților locale de la acea vreme.

Gavriil Musicescu (n. 20 martie 1847, Ismail, sudul Basarabiei, acum în Ucraina – d. 21 decembrie 1903, Iași) a fost un compozitor, muzicolog și dirijor român. Muzician de înaltă pregătire, dirijor și organizator de talent al uneia dintre cele mai impunătoare formații corale care au ființat pe pământul României — Corul Mitropolitan din Iași — unul dintre primii muzicologi care au pătruns în esența comorilor folclorului românesc, excelent pedagog muzician, Gavril Musicescu a desfășurat pe cele mai diverse planuri o adâncă operă de creație, de promovare a valorilor artistice românești, de educație muzicală (citat din Wikipedia).

În luna mai din 2015 este alături de Ansamblul Folcloric „Dor Basarabean” în concertul său de la Muzeul Satului din București.

Noul guvernator al regiunii Odesa, Mihail Saakașvili, consideră că Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) înseamnă mai multă corupție, prin urmare, a fost împotriva ca mai mulți colaboratori SBU să fie amplasați la Odesa.

Saakasvili_Poroshencko„Problema este aici, și a fost și până acum, iar, în principal, contrabanda nu este făcută prin vamă sau de către contrabandiști profesionali, ci este făcută de Serviciul de Securitate al Ucrainei, de reprezentanți ai procuraturii și, tradițional, este făcută de poliție. În mare parte, traficul de droguri în regiune (n.r. Odesa) este controlat de poliție. Problema este că aplicarea legii nu este soluția. În acest moment, aplicarea legii reprezintă problema în sine”, susține guvernatorul regiunii Odesa.

Potrivit acestuia, în luna august, regiunea Odesa va avea o nouă poliție de patrulare, iar persoanele vor fi recrutate de la zero, 100% colaboratori noi. „Aceștia sunt acum antrenați corespunzător și vor avea și salarii corespunzătoare. Avem un nou șef al poliției, căruia i-am ordonat să închidă contrabanda din Transnistria”, a declarat Saakașvili.

Resurse: RGN PRESS , REALITATEA.MD

 Publicat de Ion Anton  / romaniabreakingnews.ro

,

Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a semnat, sâmbătă seara, decretul de numire a fostului președinte georgian, Mihail Saakașvili, în funcția de guvernator al regiunii Odessa, informează Realitatea.md. citat de paginaderusia,ro  și inliniedreapta.net preluat de romaniabreakingnews.ro

Redacția România Breaking News menționează că, fostul președinte georgian a renunțat la cetățenia Georgiei și a acceptat cetățenia Ucrainei pentru a fi eligibil numirii în acest post, după cum titrează BBC.

„Pentru mine este foarte important să încep, deoarece acesta va fi un proces îndelungat – de a face din Odesa o capitală a întregii Mări Negre. Nu există în întreg bazinul Mării Negre niciun oraș care ar fi apropiat ca potențial și-ar putea concura cu acest oraș minunat”, a declarat Saakasvili, în timpul prezentării sale de către șeful statului ucrainean.

Potrivit fostului președinte georgian, regiunea Odessa are nevoie de „transformări serioase, reguli noi, oameni noi și direcții noi, pentru a aduce în zonă mult mai mulți turiști și mult mai mulți investitori”.

„Din acest oraș, într-adevăr, poate fi făcută o minune mondială”, a adăugat noul guvernator al Odessei.

Saakasvili, aliatul anti-corupție al Ucrainei

În februarie, Mihail Saakasvili a fost numit consilier al președintelui ucrainean, Petro Poroșenko cu misiunea de a ajuta la reformarea tarii afectate de conflictul dintre forțele guvernamentale ucrainene și rebelii pro-ruși din estul țării.

„Mihail va deveni un reprezentant al Ucrainei în străinătate și, în același timp, un reprezentant al comunității internaționale în Ucraina”, declara Petro Poroșenko, în presa de la Kiev.

La rândul său, Saakasvili susținea faptul că ucrainenii merită un viitor mai bun, fără corupție și nedreptăți.

„Nu putem câștiga dacă nu construim astăzi o nouă Ucraină și nu introducem noi reforme”, sublinia liderul georgian.

Redacția România Breaking News menționează că unul dintre marii primari ai Odesei, care a realizat minuni economice și administrative, chiar în timp de război, a fost primarul român Gherman Pântea și administrația sa românească, care au reușit în condiții vitrege să dea un avânt și o înflorire nemaintâlnită pe timpul sovietic dinainte și după administrația românească a orașului și regiunii Odesa, vezi articolele: (1) Gherman Pântea, primarul Odesei (1941-1944) de Ioan Ispas; (2) Socialistul menșevic, Evgheni Tverskoi, care a locuit în Odesa în anii 1941-1944, descrie perioada administrației românești a Odesei ca fiind una de „îndestulare și înflorire a culturii” ; (3) Video: Gherman Pântea și administrația orașului Odesa. Evocare și dezbatere.

P.S. Mulți Odeseni vârstnici își mai amintesc de viața care era în Odesa pe vremea lui Pântea și a românilor, oare noul guvernator al Odesei, Mihail Saakașvili a auzit de Gherman Pântea, știe ceva despre admnistrația românească care a împărtășit aceiași viziune despre Odesa ? „…de a face din Odesa o capitală a întregii Mări Negre. Nu există în întreg bazinul Mării Negre niciun oraș care ar fi apropiat ca potențial și-ar putea concura cu acest oraș minunat”- Mihail Saakașvili

Publicat de România Breaking News – RBN Press / romaniabreakingnews.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press