,
KGB “tinta-Romania”: “OBIECTIV 24″. Un studiu-bomba publicat de Woodrow Wilson Center – Cold War International History Project
Larry Watts dezvaluie in premiera in Statele Unite numele de cod atribuit de KGB “tintei-Romania”: “OBIECTIV 24″. Un studiu-bomba publicat de Woodrow Wilson Center – Cold War International History ProjectProiectul International pentru Istoria Razboiului Rece – Cold War International History Project al Institutului International Woodrow Wilson – International Center for Scholars din Washington, D.C. ne ofera un nou material exploziv realizat de profesorul dr Larry Watts, autorul lucrarii “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“, publicata la Editura Rao (Bucuresti, 2011), si care urmeaza sa fie intregita de un al doilea volum, aflat in curs de aparitie.
“A Romanian INTERKIT? Soviet Active Measures and the Warsaw Pact “Maverick”, 1965-1989″, este titlul in original al studiului profesorului Larry Lee Watts, studiu insotit de o serie de documente din (fostele) Arhive KGB ale RSS Moldovenesti, traduse si publicate pentru prima oara in limba engleza. Istoricul american patrunde din nou in maruntaiele balenei reprezentate de sistemul strategic si de securitate al molohului URSS si, gratie bagajului sau impresionant de informatii si a calitatii analizei chirurgicale, reuseste sa extraga cu precizie si sa prezinte publicului cititor firul director al “masurilor active” ale sovieticilor impotriva Romaniei: ura. Ura fata de politica nationala a regimului in relatiile sale directe cu China si SUA sau NATO, ura fata de pozitia independentista adoptata in raporturile cu Pactul de la Varsovia cat si ura fata de poporul roman insusi. De ce ne-au urat sovieticii atat de mult? – iata o intrebare care cocoseaza si astazi ce a mai ramas din poporul de la poalele Carpatilor.
Atacurile concertate ale sovieticilor au vizat limba romana, istoria nationala, credinta ortodoxa, constiinta si identitatea etnica, fiinta nationala, prin ordine dure si masuri elaborate, infatisate in detaliu de istoricul american, cu trimiteri concrete la politicile subversive duse de leviatanul KGB prin aparatul central si sectia din RSSM, contra Romaniei. Documentele secrete analizate de Larry Watts dovedesc existenta unui real si continuu razboi impotriva identitatii nationale romanesti, ale carui efecte se simt si astazi pregnant, atat in Romania, unde este perpetuat sub alte forme si de catre alte masti, cat si, mai ales, in provinciile Basarabia si Bucovina, impartite de “strategii” lui Stalin intre actualele republici Ucraina si Moldova in trei, ba chiar patru felii, aproape imposibil de reunit.
In premiera, internationala dupa cunostinta noastra, istoricul american releva existanta unui plan secret al KGB de distrugere a Romaniei pe toate caile, codificata in documentele KGB drept “Obiectivul 24“. Teama agentilor sovietici ca romanii, prin contraspionajul lor – in special prin Unitatea unica in spatiul comunist european, UM 0110, supranumita “anti-KGB” -, sa afle de existenta acestui plan, a facut ca numele Romaniei sa dispara complet din documentele care circulau intre Centrala si filiale serviciilor speciale sovietice, fiind inlocuit cu acesta denumire codificata: “Obiectiv 24“. 24 din 24 de ore? Nu stim. In tot cazul, in comunicarile secrete ale KGB, “Obiectivul 24“ impreuna cu ”organele lui speciale” sunt cotate la acelasi nivel informativ de periculozitate cu SUA, RFG si Israel. Dintr-o astfel de Nota, mai precis din Decizia Colegiului KGB al URSS emisa in 28 noiembrie 1989 (!) si obtinuta si publicata pentru prima oara de istoricii basarabeni Elena si Gheorghe Negru (vezi foto), reiese ca “Obiectivul 24” se afla in proximitatea Republicii (RSSM).
Conform acestui document, Colegiul KGB al URSS trasa sarcini si obiective pentru 1 ianuarie 1990 si primul trimestru al anului si hotara infiintarea unei noi sectii a KGB a RSSM, “Sectia 3″, prin desfiintarea “Sectiei 5″. La punctul 1 al acestei Decizii a conducerii centrale a KGB se afirma ca ”Inspectoratele, împreună cu subunitățile operative trebuie să elaboreze către primul trimestru al anului 1990 propuneri ținând de ameliorarea continuă a interacțiunii și coordonării în activitatea privind lupta împotriva acțiunilor serviciilor speciale adverse și a centrelor antisovietice străine folosite de acestea”. “A completa, către același termen, cu măsuri organizatorice și operative planurile lineare ale comitetelor generale de luptă împotriva serviciilor speciale ale SUA, RFG, Israel („Cedru”, „Vector”, „Foton”), și ale organelor speciale ale “Obiectivului 24” („Acoperire”)”, se stipuleaza in documentul KGB citat. Punctul 2 continua pe aceeasi linie directoare: “2. Personalul de conducere și operativ al Secției 1 și al Secției 3 trebuie să concretizeze până la 1 martie 1990, în scopul activizării luptei împotriva adversarului, centrele subversive din SUA, RFG, Israel, din alte țări, precum și organele propagandistice ale “Obiectivului 24“, care au în vizorul lor Republica” [a se citi: RSSM].
Retineti: Documentul KGB este elaborat la 28 noiembrie 1989. Cu doua saptamani si o zi in urma, mai precis pe 13 noiembrie 1989, N. Ceausescu, in cadrul sedintei CPEx de dinaintea Congresului al XIV-lea, ce avea sa fie ultimul Congres al PCR si al sau personal, a abordat frontal problema Basarabiei si a anularii Pactului Hitler-Stalin. In actuala Republica Moldova deja aveau loc miscari de eliberare nationala. Conform transcrierii sedintei CPEx existenta la Arhivele Nationale, Fond CC al PCR, Sectia CANCELARIE, Dosar NR 63/1989 si publicata de istoricul Ilarion Țiu in Jurnalul National (pe care o redam integral ca documentare in baza acestui material) Ceausescu era intransigent in relatiile cu URSS, privind Basarabia si soarta Tezaurului, inca de pe vremea lui Hrusciov si Brejnev (cititi si documentarea Basarabia-Bucovina.Info – Ceaușescu în fața lui Brejnev: Basarabia, pamânt românesc). Desi in sedinta respectiva, fiind constient de prezenta unor cunoscuti agenti ai KGB in CPEx, Ceausescu a sustinut ca nu va aborda, totusi, problema Basarabiei si a Pactului Hitler-Stalin la Congres, in discursul sau din plenul Congresului, pe 20 noiembrie 1989, primul si ultimul presedinte al RSR preciza: “In primul rand apare necesar sa se adopte o pozitie clara, fara echivoc de condamnare si anulare a tuturor acordurilor incheiate cu Germania hitlerista, tragandu-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate.”
“Operațiuni coordonate împotriva tintei-Romania – acum codificata în documentele KGB drept ”Obiectivul 24” – au continuat si dupa 1986 până cel puțin la sfârșitul anului 1989. Dacă au continuat sau nu si dupa 1989 – iar daca da si pentru cât timp, rămâne să fie determinat”, observa Larry Watts in studiul citat. “Romania devenise cosmarul strategic al URSS”, mai afirma istoricul american in studiul sau de 46 de pagini insotit de alte 100 de file de documente desecretizate din Arhivele KGB, obtinute de la sectia din fosta RSSM.
“În ciuda supozitiilor Occidentului, conform carora divergentele sovieto-române de la sfarsitul anilor ’80 au fost motivate de ciocnirea reformismului relativ liberal al lui Gorbaciov cu conservatorismul anti-reformist al lui Ceausescu, aceste documente sovietice indică faptul că motivele pentru confruntarea Moscovei cu Bucurestiul au ramas exact aceleasi asa cum au fost de-a lungul intregului Război Rece: controlul asupra teritoriului Moldovei/Basarabiei și a identitatii etnice a populației majoritare”, releva Larry Watts in concluzia lucrarii sale publicata de Woodrow Wilson Center. Aflati de ce si cum, citind acest studiu, valorificat sub egida prestigiosul Institut american si disponibil online si in format PDF, aici, via Ziaristi Online: “A Romanian INTERKIT? Soviet Active Measures and the Warsaw Pact “Maverick”, 1965-1989″.
Pentru cei care doresc sa comande, gratuit, acest studiu cat si altele din arhiva centrului american, pot scrie la: Cold War International History Project, Woodrow Wilson International Center for Scholars, One Woodrow Wilson Plaza, 1300 Pennsylvania Ave, NW, Washington, DC 20004 sau prin e-mail la coldwar@wilsoncenter.org. Telefonul Centrului este: +1 (202) 691-4110, Fax: +1 (202) 691-4001, Adresa Web: http://www.cwihp.org.
Victor Roncea / Ziaristi Online
PS: Prezentarea facuta de WWICS istoricului american anunta in premiera si titlul celui de-al doilea volum al trilogiei “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”. Retinem in acest sens:
Larry L. Watts is a professor in the Master’s Program in Security Studies and Intelligence Analysis run jointly by the University of Bucharest and the Romanian Intelligence Service (SRI). He served as security sector reform advisor to Romania’s Presidential Counselor for National Security and to the Romanian Defense Ministry during 1991-2004. He is the author of With Friends Like These: The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania (2010), which was published in Romanian translation in 2011. Most recently, he has an upcoming book Extorting Peace: Romanian-Warsaw Pact Relations During 1978-1989 and the End of the Cold War, which will be published in Romanian in 2013, and followed by publication in English.
Anexe Ziaristi Online:
Nicolae Ceausescu, din Discursul tinut la Congresul al XIV-lea al PCR, 20 noiembrie 1989
“Anul viitor se implinesc 45 de ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial. De aceea, Romania considera ca trebuie sa se treaca la adoptarea masurilor necesare solutionarii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat inca.
In primul rand apare necesar sa se adopte o pozitie clara, fara echivoc de condamnare si anulare a tuturor acordurilor incheiate cu Germania hitlerista, tragandu-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate.”
Sursa: Roncea Ro
Sedința Comitetului Politic Executiv de la 13 noiembrie 1989 – Arhivele Naționale, Fond CC al PCR – Secția Cancelarie, dos. nr.63/1989
Nicolae Ceaușescu a propus un subiect neobișnuit dezbaterii plenului: “probleme legate de Moldova sovietică”. Criticat tot mai des de Mihail Gorbaciov pentru faptul că nu era adept al Perestroicii, secretarul general al PCR încerca să intimideze conducerea sovietică prin readucerea în dezbatere a Pactului Hitler-Stalin din 1939 și statutului etnicilor români dintre Prut și Nistru.
În cadrul discuției, Ceaușescu a făcut un istoric al convorbirilor sale cu liderii de la Kremlin pe tema Basarabiei, din care reieșea că Gorbaciov era la fel de “refractar” ca și Hrușciov sau Brejnev. (Ilarion.Țiu)
● Tov. Nicolae Ceaușescu: Vreau să ridic, în fața Comitetului Politic Executiv, încă o problemă, care nu urmează s-o punem în Congres, nici public, deocamdată, dar față de care trebuie să adoptăm o poziție mai clară. Este vorba despre probleme legate de Moldova sovietică.Ați citit cu toții informațiile și ce se întâmplă acolo. Am atras atenția tovarășilor că trebuia să le publice în presă și va trebui să publicăm, dar noi nu putem să nu luăm nici un fel de poziție în această problemă, având în vedere în primul rând, că problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, de acordul dintre Uniunea Sovietică și Hitler. Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună și problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc , inclusiv să se soluționeze, în mod corespunzător, problema Basarabiei și Bucovinei de Nord.Va trebui să discutăm în Uniunea Sovietică această problemă în perioada imediat următoare. De altfel, în timpul lui Hrușciov am mai discutat această problemă. Când ne-am întors din China, în martie 1964, ne-am întâlnit cu el. Și, între alte probleme, legate de relațiile cu China, am discutat și problema Basarabiei. El nu a respins-o, dar am convenit, de altfel, să se întâlnească delegațiile celor două partide – și s-au întâlit -, dar au intervenit probleme cunoscute în legătură cu Hrușciov și nu s-a făcut nimic. Asta a fost.
În 1965 în întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev, am discutat, de asemenea, problema aurului și a tezaurului nostru, pe care România îl are în Uniunea Sovietică și despre care există un decret semnat de Lenin, prin care se spune că aparține poporului român și că va fi restituit atunci când în România va fi puterea muncitorilor și țăranilor.
Am întrebat, sunt și stenogramele, dacă consideră că în România nu este încă puterea muncitorilor și a țăranilor?! Sigur, atunci a avut o poziție favorabilă Sealeapin, care a spus că tovarășii români au dreptate, dar trebuie să se analizeze și să vedem cum să soluționăm această problemă. Ceilalți, inclusiv Brejnev au spus că aurul s-a pierdut. Pe mine nu mă interesează că s-a pierdut sau ce au făcut cu el, pentru că la un moment dat, ne-au spus că l-au luat “albii”.
● Tov. Elena Ceaușescu: Albii erau tot acolo.
● Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu mă interesează cine l-a luat.
● Tov. Elena Ceaușescu: Să ne dea de la ei.
● Tov Nicolae Ceaușescu: Pe noi nu ne interesează asta. În primul rând că Lenin a semnat acest decret în 1921, după ce s-a terminat cu albii. Este adevărat că nu am mai reluat această discuție.
Am vrut, la un moment dat, să discutăm această problemă și cu Mihail Gorbaciov, dar nu au fost condiții și am spus s-o lăsăm ceva mai târziu. Sigur, într-o formă sau alta va trebui să reluăm și problema Basarabiei.
Trebuie oricum să ridicăm problema populației din Republica Moldovenească, în concordanță cu constituția sovietică și cu ceea ce afirmă acum ei. Trebuie să le asigure folosirea limbii, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei însuși (sic!) spun că sunt un popor moldovenesc. Sunt români și nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei și, cel puțin, în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova și România.
Sigur, nu dorim acum să ridicăm, într-o formă schimbarea imediată a granițelor, dar soluționarea acestei probleme trebuie gândită și trebuie s-o discutăm. Să avem în vedere, în primul rând să publicăm pozițiile care sunt, mai cu seamă că ei le publică și să avem lunile următoare o discuție specială pe această problemă.
De altfel în 1970-1975 am avut câteva discuții cu secretarul cu problemele internaționale de atunci – Katușev – trimis de conducere, prin care ne cereau ca noi să recunoaștem în mod deschis, că Basarabia este a lor.
● Tov. Elena Ceaușescu: Asta nu se poate niciodată.
● Tov. Nicolae Ceaușescu: În programul partidului avem o referire generală și am spus că nu vom putea să recunoaștem. Una este problema granițelor, ca rezultat al forței, dar alta este să recunoaștem că poporul moldovenesc este un popor care nu are strânse legături cu poporul român, este un nonsens. Aceasta ar fi o altă problemă. Sigur punându-se problema anulării înțelegerii cu Hitler, este evident că în mod corespunzător intervine și aici anularea. Noi vrem ca după Congres să avem o discuție pe această problemă, pentru că nu se poate să acceptăm această situație și felul cum ei acționează.
Vin și fac o plenară și anunță că vor să îndrepte lucrurile, ce a fost în trecut, dar de fapt adoptă măsuri mai brutale decât în trecut și continuă să-i împiedice să-și pună în valoare problemele lor.
Asta ar fi o altă problemă pe care am vrut s-o ridic în Comitetul Politic Executiv și este de fapt o problemă strict internă, dar am vrut să vedem care este părerea Comitetului Politic Executiv în această problemă. Dacă sunteți de altă părere, vă rog spuneți?
● Tov. Gheorghe Rădulescu (! – n.n.): Este foarte bine cum ați propus.
● Tov. Manea Mănescu: Asta este realitatea și nu se poate altfel.
● Tov. Nicolae Ceaușescu: Deci sunteți de acord? (Toți tovarășii sunt de acord.) Aici nu este vorba despre existența unei naționalități, sau a unor oameni care sunt de origine română și se găsesc în Uniunea Sovietică, ci este vorba despre o parte a României, care a fost cedată datorită acordului cu Hitler. Cum s-au publicat aceste acorduri în altă parte va trebui să le publicăm și noi. S-au publicat și în Uniunea Sovietică.
I-am spus și lui Matei și lui Olteanu, pentru că este legat și de partea internațională – i-am chemat pe amândoi pentru că, și din punct de vedere internațional, trebuie să lucreze împreună. Să publicăm aceste probleme, aceste acorduri, pentru că acolo se spune foarte clar că Uniunea Sovietică manifesta interes – asta este formula, în acordul semnat aparte, nu numai în acordul general, în care se pune că Uniunea manifesta interes față de Basarabia și Bucovina. Este vorba de acordul dintre Molotov și Ribbentrop și unde se spune că Germania nu are interes și nu are obiecțiuni față de acest lucru.
Un asemenea punct este și în legătră cu Polonia, că în problema Poloniei și Uniunea Sovietică manifesta anumite interese, adică împărțirea Poloniei. În realitate, de fapt, sovieticii au vrut să depășească înțelegerea cu Hitler și au cerut inițial întreaga Bucovină și Hitler s-a opus “ne-am înțeles numai atât”.
● Tov. Ion Stoian: Toate acestea sunt în stenogramele lui Hitler.
● Tov. Nicolae Ceaușescu: Este un protocol semnat de ministrul Afacerilor Externe de atunci al României.
● Tov. Elena Ceaușescu: Și ne-au luat și Insula Șerpilor.
● Tov. Nicolae Ceaușescu: Acestea ar fi unele probleme interne ale României, pe care trebuie să le avem în vedere. În legătură cu Raportul, în continuare, este prezentată poziția României în problemele internaționale, în care reluăm problema distrugerii armelor nucleare și am introdus aici că țările europene trebuie să realizeze un acord pentru înfăptuirea până în 1995 a distrugerii armelor nucleare din Europa, având în vedere că folosirea lor ar duce la distrugerea întregii Europe, în cadrul măsurilor generale de distrugere a armelor nucleare.
Sursa: Arhivele Naționale, Fond CC al PCR – Secția Cancelarie, dos. nr.63/1989/ Ilarion Tiu, Jurnalul National
CONSPECTUL ÎNTÂLNIRII ȘI TRATATIVELOR PURTATE DE L. I. BREJNEV CU N. CEAUȘESCU ÎN CRIMEEA, LA 5 AUGUST 1977, realizat de V. I. POTAPOV, șeful Sectorului România al Secției CC al PCUS
“Exprimându-și încă o dată nedumerirea față de pretențiile sovietice, N. Ceaușescu a spus că nu a luat cu sine materialele respective ce ar ilustra nerespectarea înțelegerilor de către partea sovietică, însă, odată ce chestiune a fost abordată, el ar dori să declare că în literatura sovietică și, mai ales, în cea moldovenească se denaturează – ca și mai înainte – următoarele trei grupuri de chestiuni:
1) se reabilitează politica țarismului în Balcani și în regiunea dunăreană, aceasta fiind prezentată doar în plan pozitiv (mai cu seamă în chestiunea româno-basarabeană).
2) este tratată incorect, ca și până acum, chestiunea privind existența poporului moldovenesc, limbii moldovenești și națiunii moldovenești aparte.
3) ca și mai înainte, în literatura moldovenească, clasicii români sunt numiți incorect moldoveni.
În opinia lui N. Ceaușescu, este absolut incorectă și sub aspect istoric, social și al luptei de clasă, și sub aspect marxist afirmația că includerea, în 1812, a Basarabiei în componența Rusiei a fost legitimă și conformă voinței popoarelor. Nimic nu a fost legitim în acest act, afirma N. Ceaușescu. Alipirea s-a produs împotriva voinței poporului și împotriva dorinței Guvernului moldovenesc. Am dori ca autorii sovietici să spună lucrurilor pe nume.
(…)
Referitor la a doua chestiune, anul trecut, a subliniat N. Ceaușescu, ei au promis să recunoască RSS Moldovenească și să nu o ignore. Am făcut aceasta, dar nu vom fi niciodată de acord cu ideea și nu vom recunoaște niciodată că există o oarecare națiune și o limbă moldovenească separate. (Aici el a făcut trimitere la D. Cantemir, la unii miniștri țariști și la lucrările unorautori sovietici publicate în perioada 1927-1930, precum și la Marea Enciclopedie Sovietică editată după război, în care se spunea că în spațiul dintre Prut și Nistru al URSS locuiesc români).
L. I. Brejnev a opinat că nu trebuie să ne bazăm doar pe autori sau pe momente din lucrările acestora sau ale unor personalități, inclusiv Cantemir, care conțin teze avantajoase pentru români; lucrurile trebuie privite în mod real. Poporul moldovenesc, limba, cultura, conștiința lui națională există în mod real, a declarat și, oricât am nega acest lucru, el nu va înceta să existe. „Dumneavoastră, tov. Ceaușescu, printre altele, ați fost la moldoveni și v-ați putut convinge că ei există în realitate”, a subliniat L. I. Brejnev.
„Da, a ripostat N. Ceaușescu, am fost, dar ei au vorbit cu mine românește”.
L. I. Brejnev l-a îndemnat să nu se agațe de limbă, chiar dacă limbile moldovenească și română ar fi absolut asemănătoare (deși nu e deloc așa), nici atunci nu va fi vorba de o națiune unică. Căci în multe alte țări popoarele vorbesc aceleași limbi, dar sunt națiuni diferite (Austria și Germania, SUA și Anglia, țările arabe etc.). Și, în această chestiune, a conchis L. I. Brejnev, dumneavoastră, Nicolae Andreevici, nu vă situați pe poziții marxiste.
Referitor la a treia chestiune, N. Ceaușescu a declarat co dovadă ce confirmă că limba, națiunea moldovenească nu există de sine stătător e și faptul că moldovenii fură clasicii români și îi numesc moldoveni. Până și pe M. Eminescu, adept înverșunat al unirii Moldovei și Munteniei, care întotdeauna s-a considerat român, este fondatorul poeziei române, a făcut foarte mult pentru dezvoltarea limbii și literaturii române, moldovenii îl numesc moldovean.”
– Din CONSPECTUL ÎNTÂLNIRII ȘI TRATATIVELOR PURTATE DE L. I. BREJNEV CU N. CEAUȘESCU ÎN CRIMEEA, LA 5 AUGUST 1977, realizat de V. I. POTAPOV, șeful Sectorului România al Secției CC al PCUS
Sursa: Gheorghe Negru, Disputa dintre URSS și RSR privind tratarea istoriei relațiilor ruso- și sovieto-române, în „Destin Românesc”, Chișinău, an V, no. 3-4/2010, pp. 182-187, document reprodus integral in ARHIVELE SECRETE BASARABIA-BUCOVINA.INFO si extras din lucrarea profesorului Gheorghe Buzatu – Nicolae Ceausescu – Biografii Paralele. Stenograme si Cuvantari Secrete. Dosare Inedite. Procesul si Executia. Editura TipoMoldova, Iasi, 2011
