ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Nucsoara"

Nucsoara

,

republicat din 9 Oct 2014

12 ani a făcut în temnițele comuniste, trecând prin cinci închisori. Născută pe 28 iunie 1912, Elisabeta Rizea, țăranca dârză plămădidă parcă din argint viu, s-a dus la Ceruri, la frații ei din rezistența anticomunistă, în urmă cu 11 ani, pe 6 octombrie 2003. Astăzi puțini și-au adus aminte de partizanca din gruparea colonelului Gheorghe Arsenescu și a locotenentului Toma Arnăuțoiu. Printre cei care i-au omagiat memoria se numără însă și Agenția RADOR, căreia îi mulțumim pentru această relatare.

Toate popoarele ocupate de sovietici au opus rezistență comunismului. Dar România a avut cea mai amplă, cea mai sângeroasă și cea mai îndelungată rezistență armată anticomunistă, care a durat 18 ani… Jertfele partizanilor în munți și închisori dă dreptul României să privească demn, cu fruntea sus, celelalte popoare ale lumii, a scris Adrian Briṣcă, el însuṣi unul dintre cei care  s-au opus comunismului.

Elisabeta Rizea din Nucṣoara, Argeṣ, este acum simbolul luptei împotriva comunismului. Era nepoata fruntaṣului ṭărănist Gheorghe Șută, ucis de securitate în 1948. Această crimă petrecută în familie avea să se adauge duṣmăniei ei faṭă de comuniṣti ṣi bolṣevici, îndârjind-o.

Elisabeta Rizea se măritase la 19 ani ṣi venise atunci în satul Nucṣoara. Gheorghe, soṭul ei, avea să intre ṣi el în organizaṭia “Haiducii Muscelului”. Iar pe cei din familia Arnăuṭoiu îi cunoṣtea bine, fiindcă erau vecini. De la început a ṣtiut despre grupurile ascunse în munte în 1949, conduse de Gheorghe Arsenescu ṣi Toma Arnăuțoiu. Până la arestarea sa, Elisabeta Rizea i-a ajutat permanent cu hrană ṣi informaṭii despre miṣcările trupelor de securitate care bântuiau în căutarea lor. Pentru aceste fapte, Elisabeta Rizea a zăcut doisprezece ani închisorile comuniste. A fost la Piteṣti ṣi Jilava. Spre cinstea ei, în cursul anchetelor nu a divulgat nimic ṣi pe nimeni.

La 6 octombrie 2003 Elisabeta Rizea s-a stins din viaṭă, istoria ei rămânând până azi un simbol al dârzeniei. Această istorie a fost povestită chiar de ea, în anul 2000, realizatorului Mariana Conovici. Din interviul păstat în Arhiva de istorie orală a Radiodifuziunii redăm un fragment transcris ṣi unul audio.

“Mi-a ajutat sfântul de am trecut prin [atâtea, că] n-am păr în cap!…

M-au luat Cârnu și cu Micuṭelu și m-au suit pe un scaun. După scaun pe o masă, după masă pe alt scaun – eu vă spui ce-am pățit!… Și m-a agățat de cârlig, din cap, la domnul Iancu Arnăuțoiu în casă, ăl mai cinstit în tot… în toată Nucșoara. Și om drept. [..] Poți să-mi tai capul și acum, mor râzând! Nu mi-am vândut sângele de român. Așa…

Ați început să spuneți cum vă chinuia Cârnu…

Cârnu a venit nu știu de câte ori. Și a intrat într-o noapte, era podișca nu de ciment, de lemn ṣi cu cizme încălțat ṣi când auzeam cizmele, că aveam frică… așa făcea inima, să iasă din mine, că zic acum mă ia, mă împușcă, mă ia… Așa am trăit! De ce să mint? Dadea lampa mare, intra în casă, mă ridica așa, în sus ṣi mă întreba de ei [de fugari]. Nu știu și nu știu, nu știu – de mă împușca ṣi nu i-am declarat! Nu le-a mers…

Și aveam o salcie cu gaură. Și eu le băgam mâncare acolo și le scriam bilet și le băgam în gaură […], le băgam sub crăci aicea la cucoana Mimița, erau niște crăci multe de meri curățiți. Și eu le băgam sub crăci. Și scriam bilet și în scorbura aia eu n-ajungeam. Am venit acasă, am luat un trunchiuleț, l-am băgat în desagi. Și l-am luat la spinare și m-am băgat pe vale, așa. Și ziua îl băgam colo, ca să ajung eu la scorbura aia, vezi, unde puneam biletele. Dacă vedeam că trece armată, scriam… am făcut eu asta, de ce să mint ?! […]

Dar jurământ ați depus?

Am depus, […] în camera aia, colea. Erau pe masă: Evanghelia, crucea. Am luat crucea în mână, Evanghelia și am jurat… Era domnul colonel Arsenescu, era domnul Tomiță [Arnăuṭoiu], erau niște doctori, oameni numai de ăștia, cu carte. Și am jurat că nu voi trăda niciodată. Și așa am făcut… Am suferit tot!“

Autor, sursa: Silvia Iliescu /Marturisitorii.ro

Radio România – înregistrare vocea Elisabetei Rizea…

romaniabreakingnews.ro

,

A murit Marina Chirca. Ar trebui ca România toată s-o plângă, oamenii să găsească în memoria ei măcar câteva clipe de pioasă aducere aminte, iar guvernul să-i organizeze funeralii naționale. În schimb, cel mai probabil, n-ați auzit de ea. Televiziunile n-au făcut nici măcar o știre din asta: cui dracu’ îi pasă de o babă anonimă, care nici măcar nu e regina țiganilor, n-are bani, nu e vrăjitoare sau altceva?

Marina Chirca n-a fost decât o amărâtă de femeie simplă, de la țară, de un curaj și o demnitate care acum ne stânjenesc pe noi, cei care înțelegem prin „curaj“ îndrăzneala de a da „Like“ pe Facebook.

Anonima care s-a stins vineri, la 98 de ani, în satul de munte Nucșoara, din Județul Argeș, a înfruntat Comunismul și Securitatea timp de nouă ani, în cea mai cumplită perioadă din istoria recentă a țării, atunci când bolșevicii au distrus coloana vertebrală a nației și au dăltuit chipul schimonosit al poporului român, așa cum arată el astăzi.

Între 1949 și 1958, Marina Chirca a sprijinit grupul armat al partizanilor anticomuniști din Munții Făgăraș conduși de Toma Arnăuțoiu, plătind apoi cu libertatea și cu avuția sa această opoziție.

Crucea alungată

…Cu Armata, Securitatea, Miliția și turnătorii pe urme, a reușit, timp de aproape un deceniu, să înșele vigilența acestei forțe opresive copleșitoare, asigurând infrastructura rezistenței pentru luptătorii din munți. Hrană, haine, obiecte, muniție, armament, informații prețioase și câte altele a strecurat Marina Chirca, împreună cu alți nucșoreni, pe sub nasul securiștilor și al trădătorilor din rândurile propriilor săteni, riscându-și în fiecare clipă viața, familia, averea.

Prinsă în 1963, după ce se ascunsese cinci ani într-un pod, a fost anchetată, bătută cumplit, a făcut pușcărie, averea i-a fost confiscată și – cât cinism! – împărțită consătenilor care colaboraseră cu Securitatea.

După Revoluție, ar fi trebuit ca Marina Chirca să devină un simbol național. S-ar fi cuvenit să învețe copiii la școală despre ea. Să se scrie în cărțile de istorie. Să se organizeze excursii cu clasa la Nucșoara, ca tinerele generații să afle chiar din gura acestei băbuțe cu sufletul ca pâinea caldă despre adevăratul trecut al poporului român.

Ar fi trebuit, dar n-a fost așa. Noile autorități locale, care erau tot cele vechi, le-au râs în nas celor care au luptat pentru țara lor. Cei jefuiți de comuniști n-au fost repuși în drepturi. Până și crucea ridicată în memoria eroilor au refuzat autoritățile să fie amplasată în Nucșoara! După Revoluție, România ar fi trebuit, prin intermediul acestor oameni extraordinari, precum Marina Chirca, să se reconecteze la filonul adevăratelor sale tradiții și valori. Dar cum ar fi putut Iliescu și oligarhia securisto-activistă să-i cinstească pe cei care au luptat împotriva lor?

Manualele de istorie au rămas aceleași. Au fost fabricați specialiști care prelungesc falsurile propagandei comuniste.

Oameni precum Lucian Boia n-au vrut să știe de existența Marinăi Chirca nici atunci, în anii ’50-’60 (pe care i-au trăit), nici acum, când încearcă, în cărțile lor, să-i mai omoare o dată, negându-le existența prin omisiune. Noile valori ale României Luna trecută, președintele țării s-a dat de ceasul morții să-l salveze pe autoproclamatul rege al țiganilor. Medic trimis de urgență în Turcia, unde bulibașa suferise un infarct, demersuri pentru trimiterea unui avion privat, lacrimi la căpătâiul „omului de afaceri“, circ în direct, la TV.

Președintele valida, prin gesturile sale, un simbol, un stil de viață, un mod de a trăi. Vineri, Marina Chirca s-a stins în anonimat, în satul de munte Nucșoara, a cărui secțiune de istorie din pagina de pe Internet omite cel mai important eveniment din istoria sa milenară: lupta eroică a locuitorilor săi împotriva comunismului. Și va fi înmormântată la fel, fără onoruri, fără președinți care să verse lacrimi, fără dezbateri la televiziuni, fără ca oamenii să știe sau, măcar, să le pese.

În fapt, proiectul „omului nou“ început de comunism n-a fost stopat niciodată.

Între „regele“ Cioabă și țăranca Marina Chirca, poporului român i se vorbește de primul.

P.S. Acesta este ultimul interviu acordat de Marina Chirca, ultima supraviețuitoare a luptătorilor anticomuniști din Munții Făgăraș. Autorul materialului, colegul Laurențiu Ungureanu, a mers astă-primăvară la Nucșoara, acasă la Marina Chirca. Eroina României l-a primit în casă, i-a povestit, iar la sfârșit a insistat să ia o pungă cu ouă de țară: „Ia, maică, nu-i frumos să pleci cu mâna goală de la mine!“. Era ultima suflare a vechiului popor român, așa cum nu-l (re)cunoaștem și pe care l-am pierdut definitiv.

Acest text a apărut pe blogul mateiudrea.wordpress.com

Sursa: adev.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press