ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "nordul Bucovinei"

nordul Bucovinei

,

Constituită în 1990, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina și-a propus „integrarea firească a valorilor spirituale, cultural-educative, științifice ale românilor din Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța, la spațiul istoric daco-român și promovarea acestor valori prin diferite activități” (din Statutul ACPBB). Se deschidea astfel un cadru legal de întărire a legăturilor frățești cu românii din provinciile desprinse din trupul tării, de cunoaștere a istoriei comune și de acțiune concretă în sprijinul păstrării valorilor identitare naționale în aceste provincii.

25_de_ani_Filiala_Arboroasa_Asociatia_Culturala_Pro_Basarabia_si_Bucovina (3)

            Filiala „Arboroasa” din Vatra Dornei s-a constituit în 1991, din inițiativa inimoasei profesore Tațiana Vlad Guga, cea care a cunoscut calvarul a două refugii, din 1940 și 1944 și a trăit în ”patria adoptivă” cu nostalgia locurilor în care a copilărit și a făcut primele studii: Iordănești, un sat românesc din Nordul Bucovinei și Cernăuți.

25_de_ani_Filiala_Arboroasa_Asociatia_Culturala_Pro_Basarabia_si_Bucovina (1)Filiala ”Arboroasa” a împlinit în acest an 25 de ani de activitate neîntreruptă, timp în care s-a manifestat ca o prezență activă în viața culturală a comunității, din postura de inițiator sau partener în activitățile dedicate marilor evenimente istorice naționale, în omagierea Poetului Mihai Eminescu și a altor mari scriitori sau personalități din alte domenii. În atenția publică au fost aduse aspecte ale literaturii românești din Basarabia și Nordul Bucovinei, dar și problemele cu care se confruntă românii din cele două provincii (în special din regiunea Cernăuți) în ce privește păstrarea limbii naționale, a tradițiilor și obiceiurilor strămoșești. S-au realizat numeroase legături de prietenie între dorneni și românii din raioanele Edineț, Râșcani, Fălești, Căușeni din Republica Moldova și Iordănești, Boian, Herța, Cernăuți (Ucraina) prin excursii și vizite reciproce, prin parteneriate între Liceul ”Ion Luca” din Vatra Dornei și cele din Boian, Florești și Căușeni, prin participarea la numeroase manifestări culturale. La Cernăuți, dornenii au fost prezenți la Sărbătoarea „Limba noastră cea română” în fiecare an din 1990 și până în prezent, la Festivalul ”Florile dalbe”, la ”Întâlniri bucovinene”, la Festivalul Internațional ”În grădina cu flori multe”, la care s-au oferit în ultimii trei ani premii constând din cărți, diplome și costume naționale, la ”Malanca” de la Crasna, la omagierea lui Mihai Eminescu, dar și la Ziua Limbii Române, la dezvelirea bustului lui Alexandru cel Bun, la Căușeni, Republica Moldova. S-au realizat numeroase donații de carte către școlile și instituțiile din regiunea Cernăuți sau Republica Moldova. O colaborare permanentă și benefică s-a realizat, mai ales în ultimii ani, cu Societatea pentru Cultura Română ”Mihai Eminescu” din Cernăuți și ”Casa Limbii Române” din Căușeni.

25_de_ani_Filiala_Arboroasa_Asociatia_Culturala_Pro_Basarabia_si_Bucovina (2)

            Momentul aniversar a fost marcat prin acordarea de diplome de excelență reprezentaților administrației locale și ai tuturor instituțiilor care au sprijinit activitatea ”Arboroasei” și diplome de onoare membrilor filialei, precum și a unor pliante care prezintă activitatea asociației. Profesoara Tațiana Vlad Guga, președintă de onoare a filialei, aflată la o vârstă venerabilă, dar la fel de entuziastă ca în tinerețe, a rememorat, pentru participanții aflați în Catedrala ”Sfânta Treime”, momentul înființării filialei și aspecte ale desfășurării activității în cei 25 de ani.

25_de_ani_Filiala_Arboroasa_Asociatia_Culturala_Pro_Basarabia_si_Bucovina (4)

            La începutul intervenției sale, distinsa vorbitoare s-a referit la „o zi de doliu din istoria noastră”, cea a ultimatumului din iunie 1940, acest moment fiind evocat în debutul întâlnirii de la Catedrala ”Sfânta Treime”, așa cum se obișnuiește în fiecare an. Preotul Marius Magherca a oficiat un Te Deum în memoria membrilor Arboroasei (1)Te Deum în memoria membrilor Arboroasei (2)Te Deum în memoria membrilor ”Arboroasei” care au trecut la cele veșnice, a tuturor martirilor care au însângerat pădurea Varniței la Fântâna Albă sau în Lunca Prutului, a celor morți în Siberii, la canal, în lagăre sau închisori, ca urmare a nefastei decizii sovietice care ne-a împărțit în țări diferite. În cuvântul de învățătură, preotul Magherca a îndemnat la cunoașterea adevărului și la neuitare, dar a atras atenția și asupra pericolelor la care e supusă lumea contemporană. Același îndemn, de a nu ne uita istoria a fost reiterat de primarul Ilie Boncheș, prezent la manifestare. Prof. Iulia Juravle, de la Liceul Tehnologic ”Vasile Deac” a evocat concis și convingător contextul în care România a fost ciuntită, subliniind că istoria trebuie cunoscută mai ales de către generațiile tinere pentru a învăța că unele dintre lecțiile sale nu trebuie să se repete.

            Mărturisind că a participat cu emoție la o asemenea evocare, prof. univ. dr. Olga Vicol, o distinsă nonagenară, refugiată în 1940, împreună cu părinții de la Edineț la Iași, a dăruit ”Arboroasei” o carte document: ”Sub patru regimuri pe toate continentele”, de Alexandru Budișteanu, apărută la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, sub egida Academiei Române, gest care a emoționat deopotrivă pe cei prezenți.

 

Pentru România Breaking News – RBN Press, Paraschiva Abutnăriței, Președintele Filialei „Arboroasa” a ACPBB

romaniabreakingnews.ro

,

75_de_ani_de_la_dezrobirea_Basarabiei_Bucovine_si_ Tinutului_Herta_ROMANIABREAKIGNEWS_ro

În data 22 iunie 1941, România intra în cel de al Doilea Război Mondial alături de puterile Axei, împotriva  cotropitorilor sovietici. În acea zi, Ion Antonescu a emis  celebrul Ordin către Armata Română, prin care cerea trecerea Prutului în vederea eliberării de sub ocupația sovietică a Basarabiei si Bucovinei de Nord.

La 75 de ani de la istoricul „22 iunie 1941”, în Chișinău, capitala Republicii Moldova, are loc zilele acestea, 22-23 iunie, o importantă conferință științifică internațională cu tema „75 de ani de la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța”.

Evenimentul are loc la Centrul de Cultură și Istorie Militară din R. Moldova și este organizat de PROIECTUL „ROMÂNII DIN JURUL ROMÂNIEI”, coordonator dr. Vasile ȘOIMARU, în colaborare cu INSTITUTUL DE STUDIUL ARHIVELOR, CENTRUL DE CULTURĂ ȘI ISTORIE MILITARĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA, FUNDAȚIA CULTURALĂ „MEMORIA”, FILIALA ARGEȘ.

75_de_ani_de_la_dezrobirea_Basarabiei_Bucovine_si_ Tinutului_Herta

Participă la conferință, reputați cercetători,  istorici, oameni de cultură, militari, profesori, preoți, jurnaliști și avocați din România și R. Moldova, printre care îi putem aminti: Vasile ȘOIMARU dr. prof. univ. (Chișinău), Mihai TAȘCĂ dr. în drept. cercet. șt. superior, Institutul de Cercetări Juridice și Politice al AȘM (Chișinău), Radu THEODORU, General de flotilă aeriană, veteran de război (București), Theodor CODREANU, Jipa ROTARU, comandor (r), Mariana ȚĂRANU, dr. în istorie, Diacon, dr. Dorin Demostene IANCU, Arhiva Sf. Sinod (București), Maria DANILOV, dr. în istorie, Institutul de Istorie al AȘM (Chișinău),  Ion MĂLDĂRESCU – jurnalist, Mihai NICOLAE – avocat, președintele Institutului Frații Golescu (București) și alții.

Temele abordate sunt deosbit de interesante și sunt de maxim interes, mai ales în acest spațiu dintre Prut și Nistru, în care recuperarea istoriei și identității românești se află într-un amplu proces de recâștigare a locului cuvenit în conștiințele celor care timp de zeci de ani au fost expuși așa ziselor adevăruri ale istoriografiei sovietice, atât în timpul ocupației rusești  cât și mai apoi după declarația de independență a RM, prin propaganda rusă agresivă, care încă stăpânește media din R. Moldova, la 25 de ani de la ruperea de URSS. Istoriografia ruso-sovietică ne-a învățat zeci de ani despre agresiunea nazistă din 1941, când poporul sovietic pașnic (această pașnică țară a ocupat până atunci o bucată bună din Finlanda, din România, din Polonia și pe de-a întregul țările baltice) a fost totalmente surprins de agresiunea nazistă germană la care s-au alăturat și alții, inclusiv românii. Firul roșu al tuturor justificărilor este faptul că URSS era o țară pașnică, neînarmată și nepregătită, a avut prea puțin timp pentru a se pregăti împotriva lui Hitler. La fel de pașnic, își rezolva problemele din Asia cu japonezii în Mongolia, prin bătălia de la Halhin Gol, unde generalul Jukov punea în practică blietzkriegul încă din 1939, înainte de semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, cu mult înainte de a fi cunoscut și numit așa de către armata germană. – Vedeți mai mult în articolul reputatului analist militar Cristin Negrea publicat de romaniabreakingnews.ro –  „În noaptea de 21-22 iunie 1941, Mareșalul Dezrobitor Ion Antonescu, a dat istoricul ordin: OSTAȘI, VĂ ORDON TRECEȚI PRUTUL !”

Conferința „75 de ani de la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța”, organizată la Chișinău prin implicarea domnului Vasile ȘOIMARU, abundă de o bogăție a titlurilor comunicărilor, unele recomandate ca lucrări științifice deosebit de importante, printre care putem enumera: „22 iunie 1941 – răspuns cu armele invaziei sovietice din anul precedent Terorii Roșii, deportărilor, prigoanei, desnaționalizării”; „Basarabia în cântarul adevărului”; „22 iunie 1941, prima zi de război. Ostași, vă ordon: treceți Prutul!”; „Germania și operațiunea Barbarossa”; „Ofensiva Armatei a 11-a Germană în Basarabia”; „Modalități de modificare a teritoriilor de stat admise de dreptul internațional”; „Contributii la genealogia familiei mareșalului Antonescu.”; „Cimitire ale eroilor români și germani pe teritoriul Republicii Moldova”; „Radio București – 22 iunie 1941”; „Aspecte referitoare la întoarcerea refugiaților și evacuaților basarabeni din județul Vâlcea, în vara anului 1941”; „Crimele autorităților sovietice în RSSM (iunie-iulie 1941)”; „Între dorul de casă și conștiința slujirii. Preoți basarabeni refugiați în România în anul 1940 si reveniți in Basarabia in vara anului 1941”; „De cine și de ce ne temem să reconstruim în Basarabia Turnul Dezrobirii Ei?”; „Turnul Dezrobirii Basarabiei în mărturiile locuitorilor com. Ghidighici”; „Restabilirea legislației și justiției românești în Basarabia după 22 iunie 1941”; „Soarta scriitorilor români care au abordat tema Basarabiei în al Doilea Război Mondial (în perioada postbelică și astăzi)”; „22 iunie 1941, „Operațiunea Munchen” și măcelul de la Jilava”; „Raptul de la 28 iunie 1940”; „Istoria și prezentul Cimitirului de Onoare de la Țiganca”; „Armata Română în Basarabia (iunie-iulie 1941)”, „Considerații privind angajarea României în războiul împotriva Uniunii Sovietice”; `Acțiunile de luptă aeronautice Regale Române după 22 iunie 1941”; „Demistificarea anului 1941 în memorialistica basarabeană”; „Evacuarea autorităților sovietice din Basarabia și organizarea acțiunilor de diversiune în teritoriul părăsit (iunie-iulie 1941)”; „„Ard malurile Nistrului” – o cartedocument istoric despre dezrobirea Basarabiei din iunie-august 1941”; „22 iunie 1941 – un punct astral în soarta noastră (Mărturii personale)”; „Martirajul românilor din Nordul Bucovinei”; „Calvarul românilor basarabeni în perioada 28.06.1940 – 22.06.1941.”; „Basarabeanul Gherman Pântea – primarul orașului Odesa între 1941-1944”; „Efectele dezrobirii Basarabiei în județul Orhei (studiu de caz)”; „Relațiile politice și militare româno-germane: septembrie 1940-august 1944”.

Celebrul ORDINUL DE ZI către Armată, al Generalului Ion Antonescu, Conducatorul Statului Român, din 22 iunie 1941.

Maresal_Ion_AntonescuOSTASI,

V-am fagaduit din prima zi a noii Domnii si a luptei mele nationale, sa va duc la biruinta; sa sterg pata de dezonoare din cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri.

Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna.

OSTASI,

Va ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre.

OSTASI,

Plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor.

Inainte. Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aci straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici de trecutul romanesc.

OSTASI,

Veti lupta cot la cot, suflet de suflet, langa cea mai puternica si glorioasa armata a lumii. Indrazniti sa va masurati vitejia si sa va dovediti mandria, camarazilor nostri. Ei lupta pe pamantul moldovean, pentru granitele noastre si pentru dreptatea lumii. Fiti vrednici de cinstea pe care v-au facut-o istoria, Armata Marelui Reich si neintrecutul ei comandant, Adolf Hitler.

OSTASI,

Inainte. Sa luptati pentru gloria Neamului. Sa muriti pentru vatra parintilor si a copiilor vostri. Sa cinstiti prin vitejia voastra amintirea lui Mihai Voda si a lui Stefan cel Mare, a martirilor si eroilor cazuti in pamantul vesniciei noastre cu gandul tinta la Dumnezeu.

Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.

Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.

OSTASI,

Izbanda va fi a noastra. La lupta. Cu Dumnezeu inainte!

Comandant de capetenie al Armatei:

GENERAL ANTONESCU
22 iunie 1941

PROGRAMUL CONFERINȚEI „75 de ani de la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța”

22 IUNIE 2016
9.30 – 10.00 – Înregistrarea participanților
10.00 – 10.30 – Deschiderea conferinței
Binecuvântarea Conferinței din partea Bisericii Ortodoxe Române
Mesaje de salut
Conf. univ. dr. Vasile ȘOIMARU, coordonatorul proiectului „Romanii din jurul
României”
Prof. univ. dr. Ilie POPA, Fundația Culturală „Memoria”, Filiala Argeș
Dr. în drept, Mihai TAȘCĂ, directorul Institutului de Studiul Arhivelor
 Conf. univ., dr. Vitalie CIOBANU, Centrul de Cultură și Istorie Militară din R. Moldova
10.30 – 13.00. Partea I
COMUNICĂRI ÎN PLEN
Moderatori: Conf. univ. dr. Vasile ȘOIMARU
Prof. univ. dr. Ilie POPA
1. Radu THEODORU, General de flotilă aeriană, veteran de război (București):
22 iunie 1941 – răspuns cu armele invaziei sovietice din anul precedent Terorii Roșii,
deportărilor, prigoanei, desnaționalizării.
2. Theodor CODREANU, dr., scriitor (Huși): Basarabia în cântarul adevărului.
3. Jipa ROTARU, comandor (r), dr. prof. univ. Membru cor. al Academiei
Oamenilor de Știință din România: 22 iunie 1941, prima zi de război. Ostași, vă ordon: treceți
Prutul!
4. Ottmar TRAȘCĂ, Cercetător științific principal II dr., Institutul de Istorie
„George Barițiu” al Academiei Române (Cluj Napoca): Germania și operațiunea
Barbarossa.
5. Sergiu CATARAGA, doctor în istorie, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion
Creangă” (Chișinău): Ofensiva Armatei a 11-a Germană în Basarabia.
6. Nicolae OSMOCHESCU, dr. prof. univ. (Chișinău): Modalități de modificare a
teritoriilor de stat admise de dreptul internațional.
7. Ilie POPA, prof. univ., dr., Cristian-Sebastian Manu (Pitești): Contributii la
genealogia familiei mareșalului Antonescu.
8. Valentin BALAN, cercet. științ., Centrul de Cultură și Istorie Militară din R.
Moldova, Cimitire ale eroilor români și germani pe teritoriul Republicii Moldova.
Discuții
13.00 – 14.00 Pauză de cafea
14.00 – 16.30. Partea a II-a
COMUNICĂRI ÎN SECȚIUNI
Secțiunea I
Moderatori: Mihai TAȘCĂ dr. în drept
Mariana ȚĂRANU, dr. în istorie
1. Ion NEGREI, cercet. științ., Institutul de Istorie al AȘM (Chișinău): Radio București –
22 iunie 1941
2. Petre DINESCU, magistrat (Râmnicu Vâlcea): Aspecte referitoare la întoarcerea
refugiaților și evacuaților basarabeni din județul Vâlcea, în vara anului 1941.
3. Mariana ȚĂRANU, dr. în istorie, cercet. științ., Muzeul Național de Etnografie și
Istorie Naturală (Chișinău): Crimele autorităților sovietice în RSSM (iunie-iulie 1941).
4. Diacon, dr. Dorin Demostene IANCU, Arhiva Sf. Sinod (București): Între dorul de casă
și conștiința slujirii. Preoți basarabeni refugiați în România în anul 1940 si reveniți in
Basarabia in vara anului 1941.
5. Vasile ȘOIMARU, dr. prof. univ. (Chișinău): De cine și de ce ne temem să reconstruim
în Basarabia Turnul Dezrobirii Ei?
6. Serafim ISAC, dr. prof. univ., primarul comunei Ghidighici (Chișinău): Turnul
Dezrobirii Basarabiei în mărturiile locuitorilor com. Ghidighici
7. Maria DANILOV, dr. în istorie, Institutul de Istorie al AȘM (Chișinău): Doua cărți de
istorie dedicate Basarabiei dezrobite.
8. Elena ARAMĂ, dr. hab. în drept, prof. univ. USM, Mihai Tașcă dr. în drept,
Institutul de Cercetări Juridice și Politice al AȘM (Chișinău): Restabilirea legislației și
justiției românești în Basarabia după 22 iunie 1941.
16.30 – 17.00 Discuții
Secțiunea II
Moderatori: Vitalie CIOBANU, dr. în istorie
Ottmar TRAȘCĂ, dr. în istorie
1. Nina NEGRU, cercet. (Chișinău): Soarta scriitorilor români care au abordat tema
Basarabiei în al Doilea Război Mondial (în perioada postbelică și astăzi).
2. Ion MĂLDĂRESCU, Revista on-line ART EMIS (Râmnicu Vâlcea): 22 iunie 1941,
„Operațiunea Munchen” și măcelul de la Jilava.
3. Nicolae DINESCU, jurnalist (Râmnicu Vâlcea): Raptul de la 28 iunie 1940
4. Petru GANDRABUR, primarul comunei Țiganca, Preot Daniel ANDRIAN, parohul
bisericii din com. Țiganca (Cantemir): Istoria și prezentul Cimitirului de Onoare de la
Țiganca
5. Vitalie CIOBANU, dr. în istorie, Centrul de Cultură și Istorie Militară din R.
Moldova, Petru Costin, colonel (Chișinău): Armata Română în Basarabia (iunie-iulie 1941)
6. Ion ȘIȘCANU, dr. în istorie, prof. univ. (Chișinău): Considerații privind angajarea
României în războiul împotriva Uniunii Sovietice.
7. Ion CERNEI, publicist, (Orhei): Acțiunile de luptă aeronautice Regale Române după 22
iunie 1941.
16.30 – 17.00 Discuții
17.00 – 18.00 – Vizitarea Muzeului Ocupației Sovietice
18.00 Cina
23 IUNIE 2016
10.00 – 13.00
Moderatori: Jipa ROTARU, comandor (r), dr. prof. univ., Membru cor. al Academiei
Oamenilor de Știință din România.
Sergiu CATARAGA, doctor în istorie
1. Lidia PĂDUREAC, dr. în istorie, conf. univ., Universitatea „Alecu Russo” (Bălți):
Demistificarea anului 1941 în memorialistica basarabeană.
2. Pavel MORARU, conf. univ. dr., Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu,
Institutul de Istorie al A.Ș.M.: Evacuarea autorităților sovietice din Basarabia și
organizarea acțiunilor de diversiune în teritoriul părăsit (iunie-iulie 1941).
3. Veronica BOLDIȘOR, cercet. științ. (Chișinău): „Ard malurile Nistrului” – o cartedocument
istoric despre dezrobirea Basarabiei din iunie-august 1941(autor Constantin
Virgil Gheorghiu).
4. Ion VALUȚĂ, dr. prof. univ. (Chișinău): 22 iunie 1941 – un punct astral în soarta
noastră (Mărturii personale).
5. Gheorghe GORDA, publicist (Cernăuți): Martirajul românilor din Nordul
Bucovinei.
6. Valeriu DULGHERU, dr. prof. univ. (Chișinău): Calvarul românilor basarabeni în
perioada 28.06.1940 – 22.06.1941.
7. Mihai TAȘCĂ dr. în drept. cercet. șt. superior, Institutul de Cercetări Juridice și
Politice al AȘM (Chișinău): Organizarea și funcționarea administrației Basarabiei în
perioada 1941-1944.
8. Mihai NICOLAE, Institutul Frații Golescu (București): Românii în fața
agresiunilor bolșevice.
9. Radu DAN, masterand, specialist principal la Arhiva Națională a Republicii
Moldova, Basarabeanul Gherman Pântea – primarul orașului Odesa între 1941-1944
10. Andrei CALCEA, publicist (Orhei): Efectele dezrobirii Basarabiei în județul Orhei
(studiu de caz).
13.00-13.30. Prezentare de carte:
Mihai Tașcă, Ilie Popa și Anatol Petrencu (îngrijitori de ediție), Raptul Basarabiei,
Nordului Bucovinei și Ținutului Herța (Materialele Conferinței științifice internaționale
„75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului
Herța – 28 iunie 1940”. Chișinău, 12-13 iunie 2015), Ed. Cartea Juridică, Ed. Serebia,
Chișinău, 2015, 392 p. + foto color.
 O istorie a Basarabiei (grup de autori/redactor științific Anatol Petrencu), Ed.
Serebia, Chișinău, 2015, 424 p.
Ottmar Trașcă, Relațiile politice și militare româno-germane: septembrie 1940-august
1944, Ed. Argonaut, Cluj Napoca, 2013, 917 p.
Vizionarea filmului: România-hotarul de răsărit al Europei (Râmnicu Vâlcea).
13.30-14.00: Discuții; Ședința de totalizare

Turnul Dezrobirii Basarabiei

75_de_ani_de_la_dezrobirea_Basarabiei_Bucovine_si_ Tinutului_HertaImaginea de pe Coperta de prezentare a Conferinței „75 de ani de la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța”, reprezintă  Turnul Dezrobirii Basarabiei, un monument de peste 30 metri realizat în anul 1942 de Octav Doicescu și Dumitru Ghiulamila și amplasat în municipiul Chișinău (azi în Republica Moldova). La dezvelire, pe 1 noiembrie 1942, au fost prezenți Regele Mihai al României și Mihai Antonescu.

Monumentul a fost construit din inițiativa Guvernământului Basarabiei, pe locul de unde mareșalul Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatelor germano-române, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit și a condus operațiile pentru eliberarea orașului Chișinău.

Monumentul se afla pe o colină în fața orașului Chișinău, pe drumul dispre Ungheni. La el au lucrat peste 500 de muncitori timp de 60 de zile, în lunile august-octombrie 1942, folosind piatră scoasă din carierele de la Ghidighici și Cricova.

Ansamblul construcției era format din trei părți: Turnul, Blocul de piatră cu pisanie, Colonada (propilee)

Turnul Dezrobirii Basarabiei (1)

Turnul Dezrobirii Basarabiei (7)

Turnul, de formă pătrată și o înălțime de circa 30 de metri, avea pe fețele lui încrustate 14 semne din marmură, reprezentând stemele României, Basarabiei, Moldovei si a unor județe si orașe importante.

Turnul Dezrobirii Basarabiei (5)

Intrarea în turn era străjuită de un basorelief cu un fragment din Columna lui Traian precum și de următoarele cuvinte „Ca și Columna lui Traian, suntem unde am fost și rămânem unde suntem”.

Turnul Dezrobirii Basarabiei (3)

Turnul Dezrobirii Basarabiei (8)

În interiorul turnului se afla o scară elicoidală care ducea la o cameră de rugă.

Blocul de piatră cu pisania se afla în fața turnului. Blocul era masiv de aproape 8 metri înălțime.

Colonada (propileele) era formată din 24 de stâlpi din piatră pe care erau înscrise numele unităților care au luptat pentru eliberarea Chișinăului.

Turnul Dezrobirii Basarabiei (2)

Turnul Dezrobirii Basarabiei (6)

Întregul monument a fost distrus de către „eliberatorii” sovietici după reocuparea Basarabiei în 1944. În prezent, locația este acoperită cu un strat gros de gunoi industrial. (conform wikipedia)

Surse ale România Breaking News – RBN Press, din R. Moldova, confirmă că există un interes deosebit, manifestat de diferiți oameni de cultură și o serie de asociații obșteștești care vor se refacă celebrul monument pe amplasamentul său inițial (azi localitatea Ghidighici din RM), însă aceștia au întâmpinat de fiecare dată  piedici și impotriviri fățișe atât din partea autorităților Republicii Moldova cât și din partea unor persoane și organizații pro-ruse, care de multe ori s-au soldat chiar cu amenințări la adresa vieții celor care au dorit inițierea acestui proiect.

Publicat de  Dorian Theodorromaniabreakingnews.ro

,

Cu adâncă tristețe și multă mâhnire sufletească, am dat față cu vestea plecării în veșnicie a celui ce a fost și va rămâne pentru toți care l-au cunoscut, un mare român, un mare patriot

– Vasile Ilica, veteran de război, membru al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina, Filiala Oradea, care pe tot parcusul vieții a păstrat vie și nealterată în inima sa, flacăra iubirii față de Neamul Românesc și trecutul său, un luptător neobosit cu vitregiile și nedreptățile istorice față de Nordul Bucovinei și Basarabia, răpite în anul 1940.
La 20 octombrie 2015, la Oradea, marele patriot român Vasile Ilica a trecut granița către Eternitate, lăsând moștenire către generațiile care vin, lupta și misiunea sa de apărare a adevărului istoric față de Nordul Bucovinei și Basarabia, răni încă sângerânde ale României.
Mare patriot și luptător s-a stins cu umbra nerealizării celei mai mari și mai fierbinți dorinți, aceea de a mai ajunge măcar o dată pe pământurile natale, pentru a putea aprinde o lumânare la mormintele părinților, surorii și bunicilor săi din satul Broscăuții Noi și de a-și revedea îndrăgitele plaiurile ale copilăriei.
Vasile Ilica este originar din Nordul Bucovinei, născut la 11 noiembrie 1924, la Broscăuții Noi, din în Plasa Flondoreni a județului Storojineț pe timpul României Întregite, azi Stari Broskivți raionul Storojineț, Ucraina.
În anul 1944, fiind elev la liceul „Ferdinand I” din Storojineț, este silit să se refugieze din Nordul Bucovinei în fața tăvălugului sovietic.
Și-a continuat studiile la Școala de ofițeri de Geniu din București, a lucrat o vreme în Ministerul Afacerilor Interne și apoi în diferite șantiere de construcții din vestul Țării.
S-a stabilit cu traiul în Oradea, alături de soția sa, doamna Turcuț Florica.
A activat în Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina și în Societatea de Cultură „Mihai Eminescu” Cernăuți. S-a consacrat ca cercetător al crimelor comise de Armata Roșie și NKVD pe teritoriul provinciilor istorice românești Basarabia și Nordul Bucovinei, fiind și autor a mai multor lucrări documentare despre soarta românilor din aceste teritorii aflate sub ocupația URSS, printre care putem enumera titlurile: „Martiri și mărturii din nordul Bucovinei” – publicată în 2003, „Bucovina abandonată” – publicată în 2010, „Fântâna Alba, o mărturie de sânge: istorie, amintiri, mărturii” – publicată în 2009, „Câteva considerații cu privire la tragicele evenimente petrecute la Lunca – 6/7 februarie 1941”, „Fântâna Albă – 1 aprilie 1941”, „Cimitirul Militar Horecea – iulie 1941” – 2009.
A fost totodată și un neobosit militant pentru păstrarea identității românești în teritoriile românești înstrăinate, participând la numeroase manifestări ale românilor nord-bucovineni, până în ziua de 2 aprilie 2012, când autoritățile Ucrainei l-au împiedicat să treacă granița, pentru a sărbătorii Paștele pe plaiurile natale, aproape de mormintele părinților și bunicilor, prilej cu care i sa înmânat ordinul de interdicție.

foto: ordinul de interdicție de intrare în Ucraina pentru Vasile Ilica

Ultima vizită în Nordul Bucovinei, a fost în 31 Martie 2011, la Cernăuți, unde alături de Societatea “Golgota” a participat la un simpozion pentru comemorarea a 70 de ani de la Masacrul de la Fântâna Alba. La acest simpozion, deși avea calitatea de invitat, nu i s-a permis să prezinte volumul la care lucra, „Momente din istoria zbuciumată a Bucovinei” – Episodul: Nordul Bucovinei, zona de ocupație a URSS în perioada 1940-1991, pe motivul că atât titlul cărții, cât și conținutul acesteia „au caracter provocator”, acest moment fiind probabil după cum însăși marele patriot mărturisea, motivul pentru care i sa dat ordinul de interdicție.
Vasile Ilica a fost distins de Ziua Libertății Presei, în luna mai 2014 cu Premiul “Mile Cărpinișan”, pentru lupta să neobosită în numele adevărului istoric. Asociația Civic Media și portalul Basarabia-Bucovina.Info

foto: diploma acordată lui Vasile Ilica cu ocazia înmânării „Premiului Mile Cărpenișan”

Domnul. Vasile Ilica, a primit atunci Premiul „Mile Cărpinișan” pentru Curaj și Excelentă în Jurnalism, în semn de omagiu pentru întreaga sa activitate în slujba adevărului, ca publicist și cercetător privind masacrele holocaustului bolșevic din nordul Bucovinei. Premiul i-a fost înmânat personal de jurnalistul Victor Roncea de Ziua Limbii Române la București cu un laudatio realizat de analistul de politică internațională Corneliu Vlad.
La 11 noiembrie 2014, Ministerul Apãrãrii Naționale i-a conferit medalia în aur și brevetul „Emblema de Onoare a Armatei României – cu însemn de pace “, „în semn de mare apreciere pentru afinitatea față de valorile militare, atât pe front cât și după război, dovedită prin scrierile sale referitoare la tradițiile Armatei, ce au dus la creșterea prestigiului instituției militare”. (foto-jos)

În ultimii patru ani din viața, la vârstă la care se pregătea de marea trecere spre veșnicie, Vasile Ilica a încercat, să-și revadă casa părintească, să-și îngrijească mormintele părinților.
Un Mare Păcat, pentru că în acest timp prețios, România, stat membru NATO și UE, nu a reușit să pună în drepturile sale legitime un cetățean model, un simbol de patriotism și de simțire românească, un exemplu viu al dragostei față de Țara și Neamul său Românesc, în ciuda tratatelor internaționale și bilaterale semnate de Ucraina și încălcate prin această interdicție abuzivă dată în ciuda faptului că Statul Român acordă de ceva timp Kievului, tot sprijinul politic și nu numai.
Zeci de memorii și de scrisori de ajutor a adresat Vasile Ilica Ministerului Afacerilor Externe și Președinției României, împreună cu organizațiile societății civile care l-au sprijinit. Mai avea un an, conform interdicției pentru a putea merge acasă.

Acum cu siguranță în drum spre Bunul Dumnezeu, de acolo din Cer, privește liber către locurile copilăriei sale…


Dormi în pace, frate drag și luptător neobosit Vasile Ilica.
Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina recunoscătoare.

24 octombrie 2015

Marian Clenciu

Președinte ACPBB

av. Victor Gafiuc

Prim-vicepreședinte ACPBB

dr. arh. Gheorghe Ionașcu

Resort Cultural ACPBB

dr. Mădălina Andrei

Președinte Filiala București ACPBB

Dorian Theodor Clenciu

Secretar General ACPBB

Publicat de Dorian Theodor – romaniabreakingnews.ro și probasarabiasibucovina.ro

,

Această fotografie atestă prezența colectivului Gimnaziului din Crasna la cele mai importante evenimente ale comunității românești din regiunea Cernăuți. La inaugurarea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți delegația Crasnei a  fost condusă de directorul gimnaziului, dl Ștefan Mitric. Acest neobosit crăsnean pune la cale realizarea unor programe transfrontaliere, ca împreună cu parteneri din România și pe banii comunitari să obțină construirea unei moderne grădinițe de copii în cea mai mare localitate românească din regiunea noastră.

Se apropie de sfârșit anul de învățământ. La Gimnaziul din Crasna, raionul Storojineț, procesul instructiv-educativ se desfășoară destul de intens, dar se simte apropierea vacanței de vară. Nu este vorba numai de dispoziția elevilor și de planurile de odihnă ale pedagogilor. Administrația gimnaziului este preocupată totalmente de pregătirea instituției pentru noul an de învățământ. Aici deja au și început reparațiile – nu „cosmetice”, ci destul de mari. Pentru a înțelege mai bine importanța lor, să ne întoarcem în timp cu vreo cincisprezece ani.

Crasna este una dintre cele mai mari localități cu populație românească din regiunea Cernăuți.

Pe teritoriul ei funcționează patru școli, iar școala medie era situată în câteva clădiri vechi, ajunse în stare avariată. Problema construcției unei noi școli a fost abordată nu o dată și la cel mai înalt nivel, însă decizia pozitivă întârzia să vină. După anul 2000, Administrația Regională de Stat Cernăuți și Guvernul României au ajuns la o înțelegere în privința ridicării în comun a noii școli în orășelul Crasna. Și, într-adevăr, a fost construită o școală-minune. Ținând cont de nivelul de pregătire a cadrelor didactice de aici și de sârguința elevilor crăsneni, Direcția regională de învățământ a susținut ideea ca în noua clădire să funcționeze un gimnaziu românesc.

Gimnaziul de la Crasna își în­dre­ptățește statutul: și în învățământ, și în activitatea extrașcolară.

Elevii de aici dețin permanent locuri de frunte la olimpiadele raionale și regionale. Sunt încântătoare și succesele în activitatea artistică. Or, crăsnenii de mici sunt educați în spiritul dragostei față de cultura și tradiția strămoșească. De regulă, cele mai importante sărbători ale comunității românești din regiune nu se desfășoară fără participarea colectivelor artistice de la Gimnaziul din Crasna.

Primind în dar o astfel de școală, pedagogii și elevii, părinții acestora, au manifestat o atitudine grijulie față de ea. A fost introdusă regula „încălțămintei de schimb” (ca la instituțiile sanitare) și menținerii unei ordini exemplare. Această regulă n-a fost amânată nici acum, însă în prezent, la sfârșit de an școlar, există unele incomodități temporare.

„În parterul școlii se desfășoară reparațiile”, îmi explică directorul Gimnaziului din Crasna, domnul Ștefan Mitric. „A început să putrezească podeaua, pusă în condițiile unui ritm intens al lucrărilor de construcție. Am decis să nu tărăgănăm înlocuirea ei, am găsit mijloace pentru aceasta și am luat-o de cu timp. Nu avem nevoie de „muncă de șoc” în preajma zilei de 1 septembrie.”

Mesele din sălile de clasă, eliberate pentru reparații, au fost puse în holurile din corpul doi al școlii, construit mai târziu, precum și în alte locuri libere unde se pot desfășura lecțiile. De altfel, corpul doi al Gimnaziului din Crasna, dat în exploatare în ultimii ani, ne amintește de o instituție de învățământ din capitală: cu săli sportivă și de festivități – spațioase și luminoase, cu ospătărie. Într-un cuvânt – condiții excelente pentru procesul instructiv-educativ.

Pe cât de frumoasă este noua școală, cu atât mai dezastruoasă pare starea clădirilor vechii școli, situate peste drum. Pedagogii, care au avut prilejul să lucreze și acolo, afirmă: „Ne-a răsplătit Dumnezeu pentru răbdarea noastră”. Clădirile vechii școli, care deloc nu se înscriu în peisajul arhitectonic al Crasnei de astăzi, cu case mari, luxoase și cu etaj, pot fi ușor dărâmate cu buldozerul. Însă, nu în aceasta constă problema. Actualul director al Gim­na­ziului din Crasna, dl Ștefan Mitic, gândește altfel, ca un adevărat gospodar.

Cu mult mai bine ar fi ca aceste clădiri să fie reparate capital și să fie deschisă acolo o grădiniță, fiindcă în Crasna, în momentul de față, este nevoie suplimentar de peste o mie de locuri la instituțiile preșcolare”, opinează domnul director.

Am vorbit pe această temă și la raion, și în regiune, m-am întâlnit cu deputați ai poporului ca să ne susțină ideea. M-am interesat de aplicarea unor proiecte europene cu acest scop. Ne gândim că am putea pune la cale chiar câteva proiecte: privind folosirea în mod economicos a energiei termice (prin înlocuirea ușilor și ferestrelor), instruirea copiilor romilor (iar la Crasna sunt circa o sută de copii romi). Deci, căutăm posibilități ca la Crasna să fie și o instituție preșcolară modernă, la fel ca gimnaziul nostru. Acolo poate să funcționeze și o școală de muzică, fiindcă avem copii foarte talentați.
Pe documentele vechi ale Crasnei, precum și pe stema ei, este desenată o veveriță. Acest animal blând, sprinten și grijuliu ne amintește de situarea apropiată a localității de pădurile carpatine. Dar oare crăsnenii nu sunt la fel de harnici, sârguincioși și generoși? Să le ajute aceste calități și în rezolvarea problemei despre care am vorbit mai sus.

Sursa, autor: LibertateaCuvântului /Vasile CARLAȘCIUC  prin romaniabreakingnews.ro

Să învățăm și să înțelegem despre  localitatea Crasna (regiunea Cernăuți)

…Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a revenit în componența României în perioada 1941-1944, fiind reocupată de către URSS în aprilie 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Autoritățile sovietice au hotărât unirea vechilor localități interbelice Crasna Ilschii și Crasna Putnei, formând un orășel intitulat Crasna-Ilschi. În anul 1968, a primit statutul de așezare urbană (orășel).

Crasna, întâlnit și sub forma Crasna-Ilschi (în ucraineană Красноїльськ, transliterat Krasnoiilsk) este un oraș în raionul Storojineț din regiunea Cernăuți (Ucraina). Face parte din nordul regiunii istorice Bucovina.

Orașul este situat la o altitudine de 409 metri, într-o zonă împădurită, în partea de sud a actualului raion Storojineț, la o distanță de 8 km de granița Ucrainei cu România.

Crasna are o populație de 9,122 locuitori , dintre care majoritatea sunt români. Orașul s-a format în 1968 prin unirea vechilor localități interbelice Crasna Ilschii și Crasna Putnei.

Istorie

Cercetările arheologice au scos la iveală date importante privitoare la continuitatea așezărilor omenești în zona orașului, dar prima mențiune documentară a satului Crasna are loc într-un document al domnitorului Alexandru cel Bun din 15 iunie 1431, prin care întărea vornicului Cupcici toate satele lui, printre care și jumătate din satul Crasna, cumpărat de la spătarul Șandru, fiul lui Baliță Mândricică, fratele lui Mihail. Pergamentul se află în prezent la Arhivele Naționale din București.

Așadar primul proprietar al Crasnei a fost spătarul Șandru, care stăpânea satul cu mult înainte de prima mențiune documentară de la 1431. H. H. Stahl sublinia faptul că din cele 755 de sate menționate în documente până la anul 1449, un număr de 607 sate printre care și Crasna – adică 80,3% – au hotare străvechi, de dinainte de întemeierea Principatului Moldovei.

Domnitorul Ștefan cel Mare a trecut și poposit în Crasna Putnei, conform documentului din 15 ianuarie 1488 prin care confirmă lui Stan și fratelui său Dan satul Volhoviceștii «Wolhowyczesciiey» la Crasna, cumpărat de la Ion, fiul lui Petru Roșca, cu 200 de zloți tătărești. Tradiția amintește la începutul secolului al XVI-lea ca proprietar al Crasnei pe starostele Grigoraș, așa-zisul logofăt. Acestuia i-ar fi urmat Iordache Cantacuzino, mare vistiernic, și apoi Gheorghe Ursache care a lăsat-o moștenire fiului său Dumitraș Ursache, sulger mare.

La 30 iunie 1522, Ștefăniță Voievod (1517-1527) dăruiește Episcopiei de Rădăuți un loc de prisacă, la obârșia Crasnei, anume Hruzca, unde a fost de demult prisaca domnească. Ulterior, la 11 ianuarie 1613, domnul Moldovei, Ștefan al II-lea Tomșa(1611-1615), întărește Mănăstirii Putna satul Crasna din Ținutul Suceava, dăruit de Filoftei, fost episcop de Huși. Apoi, la 4 martie 1652, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra visterniceasa împart între ele moșiile rămase de la părintele lor, logofătul Gavrilaș Mateiaș.

La 1 mai 1696, fostul sulger Dumitrașco Ursachie vinde căpitanului Alexandru Ilschi jumătate de sat din Crasna, Ținutul Sucevei. La 15 iulie 1701, Constantin Duca voievod (1700-1703) întărește Episcopiei Rădăuți – unde era Nicolae Vasilievici episcop – stăpânirea peste daniile domnilor de mai înainte și ale ctitorilor, printre care se pomenește de un alt uric de la Ștefan Voievod pentru un loc de prisacă ce se cheamă în fundul Crasnii, numit Hrușca.

La 10 august 1724, în Iași, Mihai Racoviță Voievod comunică lui Calistru, episcopul de Rădăuți, că jumătate de Crasna, Ținutul Suceava, a trecut la Miron Gafenco, moștenire de la socrul său, căpitanul Alexandru Ilschi. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Episcopul Calistru a mărturisit în 9 martie 1727, tras la divan de Maria, văduva lui Dumitrașco Ursachi, biv vel sulger mare, că jumătate din satul Crasna este proprietatea lui Miron Gafenco. Judecata pentru această parte din Crasna s-a sfârșit abia în 15 ianuarie 1730. La 15 ianuarie 1730, în Iași, Grigore Ghica întărește lui Miron Gafenco uricar, ginerele lui Alexandru căpitanul, jumătate din Crasna. Cealaltă jumătate de sat este a Mănăstirii Putna, care a primit-o de la răposatul Calistru, fost episcop de Rădăuți. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Antonie a devenit deja în toamna anului 1729 mitropolit al țării. El întări în 12 martie 1731 zapisul lui Miron Gafenco uricariul, către Nicolai Talpă privitor la jumătate din Crasna, la care renunțase el mai înainte împreună cu Misail, egumenul Mănăstirii Putna.

La 12 ianuarie 1736, Grigore al II-lea Ghica, domnul Moldovei, stabilește lui Macarie egumenul și soborului Mănăstirii Putna dreptul de a stăpâni satele Ostrița, Cozminul, Ropceași Crasna, împresurate de Ion vornicul, Bainschie Dumitrașco, Sorocianul și Gafenco și de a încasa dijma după obicei. La 12 octombrie 1742, Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, poruncește ispravnicilor de la ținuturi să împlinească de la vecinii pe care-i va arăta Miron Gafencu împrăștiați din satele sale Crasna, Ilișău și Bănila, câte doi lei. La 5 iunie 1751, Constantin M. Racoviță Voevod întărește lui Nicolae Ilschi partea sa de Crasna, Ținutul Sucevei.

La 5 noiembrie 1761, avem documentul de hotărnicie a satului Crasna: „Din porunca luminatului prea înălțat Domnul nostru Măria sa, Grigore Ioan Voevod, am fost rânduiți hotarnici la satele sfintei Mănăstiri Putna ce au avut la ținutul Socevii, pentru care au jăluit Măriei Sali lui Vodă sfinția sa Pahomii egumenul cu tot soborul mănăstirii Putna că s-au împresurat moșiile mănăstirii de cătră unii și alții din megieșii ce să hotărăscu cu moșiile mănăstirii, și având mănăstirea o moșiea giumătate de sat de Crasna pe apa Sirițălului, dată daniea de la răpousatul Filothei, episcopul Hușilor, ce-au fost de postrih de mănăstirea Putna, după cum anume arată în doaă ispisoace domnești de la răpousații luminații Domni, care ispisoace întărescu stăpânirea mănăstirii pe această giumătate de sat care o stăpânește Alexandru Ilschi carele fiind așezat și cu șidere acolo și călcând hotarul satului peste tot cuprinzând și slujba a tuturor oamenilor ce lăcuescu acolo să lipsea mănăstirea Putna de tot venitul și folosul acii moșii, și noi după poroncă ce-am avut a hotără moșiile mănăstirii am făcut cercetare și pentru hotarul acii moșii fiind și Alexandru Ilschi de față și această moșie fiind între munți mergând hotarul ei la apus și la răsărit și având opcine de munți mari despre înbe părțile înpregiur nu s-au mai însămnat cu alte sămni, fiind hotărâtă cu opcinile munților și numai pe vale prin mijlocul moșii are puțintel câmpu și poeni și măsurându-să lungul moșiei prin mijlocul moșiei și a câmpului s-au aflat o sută douăzeci de funii și funie de douăzeci stânjeni și stânjănul de opt palme domnești, s-au însămnat cu optu pietri hotară care s-au pus în lungul câmpului despărțind mijlocul rămăind giumătate de câmpu în parte de sus și giumătate în parte de gios, și într-această măsură prin mijlocul câmpului rămâne și siliște tăetă în două și s-au dat giumătate de sat parte de gios în parte mănăstirii despre munții Vicovilor, și cu poiana slatinii ce iaste în munți despre Vicove, și pe această parte a mănăstirii ce iaste pe din gios cuprinde și apa Sirițălului, iară parte ce din sus a Crasnei au rămas în parte lui Alexandru Ilschi, cu poiana din pogorul Crasnei ce să numește despre pârâul Corbului cuprinzând giumătate de siliște și pe parte din sus a lui Ilschi, și măsura siliștii încă să se știe că au cuprinsu 16 odgoane. Iarăși cu aceeași funii ce s-au măsurat și celalalt câmpu, și această măsură a siliștii s-au tăet în două și în capul hotarului despre răsărit osăbit de piatra ce iaste pusă în capul hotarului, în pogor, s-au făcut și bour într-un arin și taea peste topliță și piste apa Sirițălului pe la un bour ce s-au mai făcut într-un brad, de acolo apucă opcina spre Vicove care să înpreună cu alte opcine ce încungiură hotarul despre Vicove. Iară piatra ce s-au pus în fundul câmpului despre apus, ce caută în prislop spre apus până în opcina ce să hotărăște Crasna cu Banila, și această piatră desparte opcina în două și obârșiile ce să prăvale din opcină de curgu cătră Sirițăl, să fie a părții de gios, iară obârșiile pârailor Căcacii ce curgu cătră parte de sus să fie a părții de sus. Într-acestaș chip s-au dat hotar despre amândouă părțile cu dreptate ce s-au căzut și așa să aibă a-ș stăpâni cineș parte sa, în sămnile ce s-au arătat mai sus și pe hotărâre ce s-au făcut. Am dat această mărturie hotarnică la mâna părinților călugări de Putna ca să le fie de cradință.”

La 11 martie 1762, mitropolitul Gavril Callimachi al Moldovei, împreună cu doi boieri dă mărturie pentru Crasna, ținutul Sucevei, din care: jumătate este a Mănăstirii Putna, iar jumătate a lui Alexandru Ilschi. La 2 septembrie 1762, Grigore Callimachi, domnul Moldovei, întărește Mănăstirii Putna jumătate din satul Crasna aflat în ținutul Sucevei. La 13 ianuarie 1764, domnitorul Grigore Callimachi îl înștiințează pe egumenul Pahomie și pe întregul sobor de la Mănăstirea Putna că a scutit satele mănăstirii, printre care și Crasna, de conace, podvezi, cai de olac, solărit, folărit de pielicele, cașcaval și de alte dări. De asemenea, a interzis vornicilor de Suceava, căpitanilor de Târgul Siretului, șugubinarilor și altor globnici să pună impozit pentru oamenii mănăstirii.

În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Crasna a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în germană Storozynetz).

În anul 1774, Consiliul Aulic de Război întocmește o listă a satelor Bucovinei luate în evidență de Oficiul Cadastral cezaro-crăiesc și întinderea lor în jugăre și stânjeni. Aflăm că satul Crasna era denumit la poziția 120 a listei Krasna (Ilschy) și avea o suprafață de 12.360 ari și 378.7 stânjeni; iar la poziția 121 apare Krasna (Cameral) ce avea o suprafață de 3167 ari și 26.6 stânjeni. La 5 octombrie 1777, locuitorii satului Crasna au depus jurământul de credință către Casa de Habsburg. La 23 ianuarie 1782, în fața comisiei austriece apar ieromonahul Ioasaf și călugărul Atanasie și declară că Mănăstirea Putna a fost zidită de Ștefan cel Mare în anul 1466. În Bucovina, Mănăstirea Putna stăpânește 14 moșii din ținutul Sucevei, printre care și jumătate din Crasna.

Un document datat în 15 mai 1784 la Viena, menționează că Taddeus Piethner von Lichtenfels, consilier aulic și comisar imperial, înaintează Cămării Aulice – Secția monetară și montanistică (Hofkammer in Munz und Bergwesen) raportul său detaliat privitor la călătoria întreprinsă în Bucovina în toamna anului 1783, cu scopul de a cerceta resursele de sare ale provinciei. S-a prospectat Slatina din Crasna, din punct de vedere hidrostatic, chimic, al salinității, geografic și geologic. În urma acestor prospecțiuni, von Lichtenfels propune, între altele, continuarea prospecțiunilor în Crasna, fiind numit Hofmann, substitut al Tribunalului minier din Bucovina, în funcția de șef al acestor lucrări de prospectare și exploatare a sării. La 16 octombrie 1784, starețul Paisie și ecleziarhul Gherasim al Mănăstirii Putna trimit Consistorului Episcopal un document cu munții care s-au arendat, moșiile de pe Suceava care nu s-au arendat, iar printre moșiile de pe Siret date în arendă sunt și cele din Crasna-Ciudei.

La 14 ianuarie 1787, Alexandru Ilschi înzestrează pe fiica sa Anastasia, căsătorită cu Vasile Vasilco, dându-i lucruri din casă. La 15 decembrie 1787, Sanda Volcinceasa, fiica lui Nicolai Ilschi, vinde fratelui ei, Alexandru Ilschi o treime din un sfert din Crasna. Într-un dosar de evidențe financiare din Lemberg din 25 iunie 1788, certificat sub semnătura reprezentantului imperial Joseph von Brigiolo, sunt menționați doi boieri („masili”) din Crasna și anume: Alexandru Ilschi – care plătise suma de 11 florini și 2 creițari – și Gheorghie Galerie – cu suma de 44 creițari. La 12 martie 1794, la Cernăuți, are loc următoarea învoială: verii Ilschi primesc un sfert din Crasna și cedează părțile din Vilaucea și Zamostia, dând în plus suma de 1000 lei. La 10 februarie 1796, Gheorghe Galerie, Alexandru Ilschi și Sanda Volcinceasa stăpâneau împreună un sfert din Crasna.

La data de 20 mai 1798, în Crasna se încheie testamentul Mariei Galer, fiica lui Neculai Ilschi și a Ilinchii, născută Flondor. Ea lasă fiilor ei Ioniță, Costachi și Ștefan partea ei din Crasna, anume o șesime din jumătate. La 1 noiembrie 1798, este un document prin care Alexandru Ilschi dăruiește fiilor săi Iordachi și Ilie, a șasea parte din tot satul Crasna. La5 iunie 1799 în Crasna, Alexandru Ilschi, fiul lui Nicolai Ilschi își face testamentul, dând fiilor săi Iordachi și Ilie a șasea parte de Crasna ținutul Siretelui, baștină și cumpărătură, și a douăsprezecea parte din Crasna cumpărată de la Toader Tăutul.

La 25 aprilie 1825, are loc schimbul între Ilie von Ilschi și nepotul său Dumitrachi, fiul răposatului Iordachi Ilschi clucer, care a fost frate cu Ilie Ilschi. La 30 august 1834, în Crasna, Ilie Ilschi dăruiește nepotului său de soră Dumitrachi Vasilco părțile sale de moșie din Budenița, ce-i sunt cumpărătură. Vasilco va intra în stăpânirea lor după moartea lui Ilie Ilschi și a soției sale Ileana. La 6 iulie 1835, Ilie Ilschi dăruiește nepotului său de soră Emanuil Stârcea și soției acestuia Ilinca Ralea, fiica căminarului și a svetnicului de coleghie a împărăției Rosiei, Zamfirache Ralea și a soției sale Zmaranda, soră cu Ileana, soția lui Ilie Ilschi, moșia Crasna cu casele zidite, mori, crâșme, velniță, potășării, sticlărie. Va intra în stăpânire după moartea soților Ilschi.

După Unirea Bucovinei cu România la 27 noiembrie 1918, satele Crasna-Ilschi și Crasna Putnei au făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. În perioada interbelică, populația era formată aproape în totalitate din români.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a revenit în componența României în perioada 1941-1944, fiind reocupată de către URSS în aprilie 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene.

Autoritățile sovietice au hotărât unirea vechilor localități interbelice Crasna Ilschii și Crasna Putnei, formând un orășel intitulat Crasna-Ilschi. În anul 1968, a primit statutul de așezare urbană (orășel).

Începând din anul 1991, orașul Crasna face parte din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 7.079 (7.004+75), adică 91,11% din populația localității. În sat, mai locuiau 467 ucraineni, 148 ruși, 46 poloni, 7 evrei și 22 de altă etnie . În prezent, orașul are 9.122 locuitori. Conform deputatului român în Rada Ucraineană, Ion Popescu, Crasna este în prezent „cea mai mare localitate românească în Bucovina de Nord și în regiunea Cernăuți din Ucraina”.

Sursa:  ro.wikipedia.org/wiki/Crasna prin romaniabreakingnews.ro

,

Inaugurată în data de 2 mai la Cernăuți, ”ȘCOALA POPULARĂ DE ARTĂ ȘI CIVILIZAȚIE ROMÂNEASCĂ CERNĂUȚI” a fost sfințită de un sobor de preoți în data de 10 mai 2015.

Sfintire_Scoala_populara_de_arte_Cernauti

La acest eveniment important pentru Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești și copiii români din Regiunea Cernăuți, care sunt pasionați și dornici să studieze arta populară și tezaurul imaterial românesc, alături de părinți – români adevărați, care au grijă ca tânăra generație să crească înconjurați de adevăratele valori ale neamului, a participat și o delegație importantă din România – Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni, Angel Tîlvăr, Directorul General al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de pretutindeni Alina Hagima, Consulul General al României la Cernăuți Eleonora Moldovan, Ministrul-consilier Ionel Ivan.

Iurie_Levcic_Angel_TilvarFoto: Iurie Levcic si Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni, Angel Tîlvăr, Directorul General al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de pretutindeni Alina Hagima, Consulul General al României la Cernăuți Eleonora Moldovan, Ministrul-consilier Ionel Ivan.

Precedată, pe parcursul a un deceniu, de acțiuni cultural-naționale, care au devenit repere culturale ale acestui spațiu, Centrul Bucovinean de Artă Cernăuți și-a propus această nouă provocare – inaugurarea „ȘCOLII POPULARE DE ARTE ȘI CIVILIZAȚIE ROMÂNEASCĂ”, care vine să contribuie la revitalizarea și valorificarea autenticității culturii românești, folclorului muzical românesc din această zonă și nu numai, înlăturând influența altor culturi. Totodată, această școală vine să completeze lipsa de informații actuale despre istoria și cultura tradițională românească а nordului Bucovinei și tezaurul muzical-folcloric autohton în rândul tineretului, să contribuie la stabilirea cooperării optime între Asociațiile culturale românești, prin crearea unui spațiu veridic și argumentat al culturii autentice românești.

Inaugurarea acestei școli, are un rol important și o semnificație cu totul deosebită. Necesitatea stringentă de a promova adevăratele valori, de a stabili cunoașterea culturii și istoriei românești la nivelul cuvenit se situează pe același nivel cu pregătirea specialiștilor, promotori ai culturii românești. Această Școală va fi baza de pregătire a copiilor și tinerilor de etnie română și pentru acțiunile cultural-naționale, desfășurate în această zonă istorică și în toată țara.

În concluzie, Directorul Centrului Bucovinean de Artă – Iurie Levcic, susține că „Școala Populară de Arte și Civilizație Românească Cernăuți „, care va fi cofinanțată și de Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, este un proiect ambițios, inedit ca mod de abordare și organizare în regiunea Cernăuți, extrem de util prin conținut și formă, cu un impact direct și puternic, imediat și pe termen lung, asupra comunității românești din zonă dar și asupra populației majoritare„.

Cu toate că sunt deja înscriși peste o sută de copii, pe parcursul lunii mai 2015 ”ȘCOALA POPULARĂ DE ARTĂ ȘI CIVILIZAȚIE ROMÂNEASCĂ CERNĂUȚI ”încă își ține ușile deschise pentru înscrierea copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani, care vor studia Arta Tradițională Românească la secțiunile:

# canto popular, coregrafie, sculptură în lemn, încondeierea ouălor,

# teatru popular și studiul limbii și civilizației românești.

Menționăm că Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina este partenerul Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești în numeroase activități și evenimente dedicate românilor, atât în Ucraina cât și în România.

copii_români_scoala_populară_de_arte_Cernauti

Surse foto/video: Nicolae Hauca Mykola Havka / euromedia-ucraina.blogspot.ro prin romanibreakingnews.ro

Alte surse: probasarabiasibucovina.ro

Dacă doriți, puteți urmării toate înregistrările video de la deschiderea Școlii Popularr de Artă și Civilizație Românească Cernăuți – 2015, acesând link-ul: youtube

,

Ziua de 1 aprilie a fost instituită de Parlamentul României, în mai 2011, ca Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.

Urmare a ultimatumului dat de sovietici la 28 iunie 1940, România a fost obligată să cedeze Basarabia, teritoriul dintre Prut și Nistru, și partea de nord a Bucovinei.

La 1 aprilie 1941, un numeros grup de aproximativ 2-3000 de români, după unele surse chiar de 4000 -5000, locuitori ai satelor de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față icoane, prapuri și cruci din cetină, au format o coloană pașnică și s-au îndreptat spre noua graniță sovieto-română, la Fântâna Albă, încercând să se refugieze din Uniunea Sovietică în România. Aceștia au fost împușcați sau înjunghiați de către grănicerii sovietici și aruncați în gropi comune, peste care s-a turnat var stins. Supraviețuitorii au fost urmăriți și spintecați cu sabia. După masacrul denumit și ,,Katynul românesc” a fost declanșată o amplă operațiune de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au urmat în decursul anilor de după război alte zeci de mii de deportări din Basarabia și Bucovina de Nord…

În memoria martirilor, eroilor și deportaților necunoscuți…

Ion al lui ion
cu graiul blând și plecăciuni umile,
cel strămutat în mari pustieăți uitate,
Ioane, îngropatule de viu,
ucisule cu zile,
nici cunoscut de nimeni
locul tău de veci,
nici plâns, nici prohodit și nici sicriu…
Și-apoi:
de unde atâtea lumânări
la câți Ioni avurăm noi prin sate? …
Zvârliți de mult sub greii bulgări reci,
și unde-i groapa lor, deasupra-i să te apleci?

A nu se uita că Nordul Bucovinei, Ținutu Herța, Basarabia (R. Moldova), Sudul Basarabiei (Bugeac), este pâmânt românesc, sfințit din plin de sângele românilor martiri…

Video (Biserica „Precupeții Noi” din București, 1 aprilie 2015) : Slujba de pomenire a românilor, eroi martiri, victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie. (la minutul 9.00 – imagini cutremuratoare cu romanii basarabeni uciși de călăii sovietici și aruncați în gropile comune, descoperite după aliberarea Basarabiei de către armata română în 1941 / imagini de arhivă)

Material video realizat întru cinstirea memoriei românilor eroi martiri, la Biserica ”Precupeții Noi” din București.

A oficiat slujba de pomenire:
Parintele Tudor Peiu,
Parintele Marin Comanescu
Organizatori și Participanți
Asociația Culturală Herța
Asociația Culturală Pro Basartabia și Bucovina
Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina

Autor: Dorian Theodor, Redactor Șef – Romania Breaking News / Bucuresti /1 Aprilie 2015
Imagini de arhiva: Daniel Siegfriedsohn, Redactor `Istorie in Imagini` – Romania Breaking News

Video:Parintele Tudor Peiu despre martirii de la Fântâna Alba, Herța, Nordul Bucovinei, Basarabia

Video: Mircea Budacu de la Sociatea Culturală Bucovina, despre ajutorul Părintelui Peiu și martirajul romanilor de la Lunca,  …în conexiune cu Fântâna Alba 

Video: Dumitru Curcă – președintele filialei București a „Societății pentru cultură și literatură română în Bucovina”, despre martirii români din Bucovina

Video: Ștefan Hostiuc (Mesager Bucovinean) despre românii care au păstrat vie memoria martirilor și a ținuturilor din care s-au refugiat

*Memento:
Ziua de 1 aprilie a fost instituită de Parlamentul României, în mai 2011, ca Zi națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.

Istoria unei zile negre din Istoria Neamului Românesc – 1 Aprilie 1941 la Fântâna Albă, pe pământ românesc răpit de sovietici, făcut „cadou” Ucrainei.

Ca urmare a pactului sovieto-german si a ultimatumului dat de Sovietici de cedare a Basarabiei a Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, o populatie de 4 milioane de romani au ramas sub cizma ruseasca, sperand mereu la reintregirea cu familiile lor ramase in Tara.

Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și NKVD-ul au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfășurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părți ale noii granițe. În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând granița în Romania ilegal.

In anul 1941, In teritoriul ocupat cu nici un an in urma al Bucovinei de Nord, pentru a „demasca elementele dusmanoase”, NKVD-ul a lansat un zvon cum ca la 1 aprilie se va permite trecerea noii granite catre Romania a celor care nu doresc sa traiasca sub regimul de ocupatie. Cateva mii de romani, ce proveneau din comunele Icesti, Carapciu, Suceveni, Iordanesti, Patrautii de Jos, Patrautii de Sus si din satele Cupca si Dimca, cu dorinta de a trece granita sovieto-romana si de a scapa de ororile bolsevice au raspuns acestui apel, pornind in acea dimineata spre frontiera, in frunte cu praporii de la biserici.

In satul Cupca, multimea numara peste 3.000 de oameni, unii dintre ei purtand brauri tricolore. Din biserica din Suceveni se iau trei cruci, iar pe una dintre ele se infasoara un steag alb, tocmai pentru a arata autoritatilor sovietice intentiile pasnice. In fruntea coloanei se afla si un tricolor.

Din marturii, reiese ca participantii au cerut incunviintarea autoritatilor din zona pentru a trece frontiera, dar acestea erau complet indiferente la rugamintile lor. Luandu-si destinul in propriile maini, multimea se indreapta spre granita.

Video: Crimele sovieticilor în Bucovina. Masacrul de la Fântâna Albă

În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure. Atunci cand coloana a aparut s-a dezlantuit iadul. Sovieticii au tras in plin cu mitralierele, încontinuu, secerând copii, femei, barbati, batrani. Cei putini care au reusit sa fuga au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.

Cei răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi deavalma. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi,

Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.

După masacru a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini. Între 1940-1941, din cauza emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, din cei peste 250.000 de români din Oblastul (regiunea) Cernăuți au mai rămas doar 192.000. S-a afirmat că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic.

Astazi, la fata locului exista doar un monument de lemn cu inscriptii in romana si ucraineana, precum si o cruce simpla de lemn, care marcheaza groapa comuna. Mai exista o troita impresionanta la Manastirea Putna care comemoreaza mortii de la Fantana Alba. Fantana Alba a fost cel mai mare unic masacru comis de sovietici in teritoriile locuite de romani, un autentic Katyn al nostru, dar este departe de a fi singurul. Pe langa masacre au existat deportarile, foametea organizata din 1946-1947, incarcerarile in Gulag s.a.m.d. Daca in Romania din hotarele post-belice, numarul victimelor comunismului este estimat undeva intre 300.000 si un milion, printre cele mai ridicate din fosta Europa de Est, numai in Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei acest numar urca la un milion si jumatate, facandu-le cele mai insangerate pamanturi romanesti din secolul XX! Cand compatriotii nostri ii judeca pe unii basarabeni, ale caror actiuni poate lasa de dorit, sa nu uite ce teroare au trait ei si ce poate face teroarea asupra psihicului uman.

La 70 de ani dupa masacrul de la Fantana Alba, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 68/10.05.2011, instituind 1 aprilie ca Zi nationala de cinstire a memoriei romanilor – victime ale masacrelor de la Fantana Alba si alte zone, ale deportarilor, ale foametei si ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic in Tinutul Herta, nordul Bucovinei si intreaga Basarabie. Aceasta zi nu a fost insa marcata inca asa cum se cuvine si cum cere legea respectiva.

***

,

În anul 1939, Germania și Uniunea Sovietică au semnat Tratatul de pace, la care a fost adoptat un adaos secret ca să se înceapă al doilea război mondial. Acordul a fost semnat de Molotov, Stalin și Ribbentrop, numit apoi Pactul Ribbentrop-Molotov. 

Prima jertfă a fost Austria, apoi Cehoslovacia. În același an, la 1 septembrie, Germania nazistă a atacat Polonia și a cotropit-o. La 17 septembrie, Uniunea Sovietică a ocupat partea de est a Poloniei, apoi, în 1940, a cotropit Țările Baltice – Estonia, Letonia și Lituania. Prin ultimatumul din 27-28 iunie 1940, obiectivul prioritar a fost atins, însumând nu doar teritoriul Basarabiei, dar și ținutul Herței, nordul Bucovinei, cerând sovietizarea și deznaționalizarea prin ucrainizare, o parte – prin moldovenizare.

RASS Moldovenească își îndeplinise misiunea, nemaifiind necesară, astfel, la 2 august 1940, a fost desființată, fiind creată Republica Sovietică Moldovenească, cu capitala la Chișinău. Partea de nord a Basarabiei, Ținutul Herța și nordul Bucovinei a format regiunea Cernăuți. Populația din nordul Bucovinei, în 1857, era alcătuită din 456 mii 920 de locuitori, dintre care: români – 202 mii 655 (44,4%), ruteni – 170 mii 983 (37,4%), germani – 29 mii 187 (6,4%), evrei – 7 mii 282, maghiari – 3 mii 55, lipoveni – 2 mii 315, armeni – o mie 120, slovaci și alte etnii – 4 mii 389.  În anul 1919 erau 811 mii 721 de locuitori, dintre care: români – 46,7%, ucraineni – 28%, evrei – 10,4%, germani – 8,4%, polonezi – 4,2%, alte naționalități – 2,3%.

În anul 1944, în regiunea Cernăuți a început ucrainizarea românilor prin diverse metode. Dacă în acel an în regiune funcționau 121 de școli cu predarea tuturor obiectelor în limba română, în prezent au rămas 72 de asemenea instituții medii de învățământ. În anul 2012, în nordul Bucovinei, adică în regiunea Cernăuți, românii alcătuiau 19,7% din numărul total al populației.

 Adolf Hitler a luptat pentru dominația „rasei nordice germane”, așa că în imperiul său s-a practicat un imperialism rasial. Germania nazistă a cotropit țări și a comis crime împotriva dușmanilor săi. Expansiunea rasială a lui Hitler a durat doar 12 ani. Iosif Stalin a luptat pentru extinderea „pământului slav”, Uniunea Sovietică urmărind, însă, și subjugarea întregii lumi, a comis și crime împotriva propriului său popor și a celor cotropite sau anexate, a distrus fizic și spiritual zeci de milioane de oameni. Comunismul și nazismul erau experimente păgâne și anticreștine. Expansiunea teritorială a lui Stalin a durat aproape 70 de ani. După prăbușirea acestor imperii, popoarele eliberate și-au regăsit identitatea în Europa creștină – Uniunea Europeană.

Nu este creștin și nici omenește să compari cele două regimuri criminale, însă, dacă, totuși, am face-o, crimele pe care le-au comis comuniștii împotriva propriului lor popor, asupra popoarelor cotropite sau anexate, le-ar întrece mult pe cele comise de naziști, fiind, fără îndoială, cele mai odioase crime din întreaga istorie a omenirii.

În consecința actului de trădare din 23 august 1944, s-a revenit la frontiera ruso-română din 4 noiembrie 1940, teritoriile românești răpite redevenind vecinii României în cadrul RSS Ucrainene și, respectiv, RSS Moldovenești.

În RSS Moldovenească moldovenizarea a debutat prin genocid, imediat după 23 august 1944 – 18 mii de români fiind arestați și duși în gulaguri, peste 200 mii au fost condamnați la moarte prin foametea  planificată din anii 1946-1947, programul de deschiaburire, arestarea și deportarea a 101 mii 544 de familii țărănești.

Au trecut ani, urmașii lui Aleksandr I s-au condus de Planul Prozorovski de a cotropi țările Balcanice,  strâmtorile Bosfor și Dardanele. Stalin a continuat expansiunea teritorială. În prezent, urmașii dezlănțuiți ai fostei Uniuni Sovietice, bazându-se pe Planul Prozorovski și pe principiul „Cumpără păstorul, că turma îl va urma”, conducerea Federației Ruse practică o politică de a reface fostul imperiu sovietic. Cauza nu constă în faptul ca limba rusă să fie a doua limbă de stat. Cu separatiștii și teroriștii, trimiși de Putin, conducerea Ucrainei nu trebuia să înceapă tratative, deoarece aceștia sunt bine plătiți și pregătiți pentru ca aceste regiuni de sud-est să fie anexate la Federația Rusă. Deci, nu e un război civil, ci unul nedeclarat de către Putin împotriva Ucrainei.

În anul 1992, Federația Rusă a început un război nedeclarat împotriva Republicii Moldova pentru a anexa Transnistria, pe teritoriul ei fiind dislocată armata a 14-a ce servește drept cap de pod pentru a ataca țările Balcanice. În anul 2008, Rusia a atacat Georgia, ocupând Abhazia și Osetia de sud. Iar în 2014, după un scenariu asemănător, Federația Rusă a anexat Republica Autonomă Crimeea. Tot astfel, Rusia trimite în regiunile de sud-est ale Ucrainei mercenari pentru a destabiliza situația, fiind cel mai cotropitor stat din lume.

Boris STRÂMBU,

s. Vancicăuți, raionul Noua Suliță

Sursa: Zorile Bucovinei

 

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press