,
O româncă din Basarabia: am înțeles cât de fericiți sunt românii din România, spre deosbire de cei din afară, care din cauza numeroaselor restricții cum ar fi viza nu pot vedea locurile despre care au învățat în școală, la orele de istorie ori limbă română.
Oricâte rapturi teritoriale, granițe și sârme ghimpate nu s-ar pune, cultura și istoria unui popor nu poate fi ștearsă. Suntem un popor român, care a evoluat sub diferite regimuri politice, însă care a fost educat în spiritul aceleiași culturi și care vorbesc aceeași limbă. Ceea ce ne lipsește încă sunt șansele de interacțiune- comunicare intre noi, românii… de pretutindeni.
In acest sens, Școala de Vară „Noi, cetățeni interactivi ai Europei”, ajunsă la ediția a III-a, organizată între 4- 11 august 2013 de către Asociația Culturală „Pro Basarabia și Bucovina”, în parteneriat cu Universitatea București- Facultatea de Litere și Asociația Convergențe Europene, finanțată de Ministerul Afacerilor Externe al României, Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, este o oportunitate reală pentru românii din diferite regiuni istorice să se cunoască, comunice și să-și împărtășească experiența. Ne referim nu la o experiență personală, dar una a zonei pe care o reprezintă.
Revenind în Chișinău, punând cap la cap amintirile lăsate de oamenii pe care i-am înlâlnit în București și activitățile în care am fost antrenați, mi-am dat seama că de fapt meritul școlii de vară privit per ansamblu este foarte mare, împreună cu cursurile organizate și vizitele oficialilor, promenadele prin centrul vechi al orașului și excursiile în locurile pitorești din țară.
Probabil datorită pasiunii și studiilor istorice pe care le am în spate, unul dintre lucrurile care m-au impresionat cel mai mult a fost să văd cât de bine este păstrat și valorificat patrimoniul istorico- arhitectural al Bucureștiului. Locul unde istoria parcă reînvie, chiar dacă uneori cu emoții tare neplăcute, cum ar fi vizitarea Hanului lui Manuc Bei, locul unde 2 secole în urmă a fost semnată Pacea de la București, iar soarta Basarabiei, anexată la Rusia, a fost „pecetluită”.
Vizitând Mănăstirile Surpatele și Dintr-un Lemn, precum și Curtea de Argeș, am înțeles cât de fericiți sunt românii din România, spre deosbire de cei din afară, care din cauza numeroaselor restricții cum ar fi viza nu pot vedea locurile despre care au învățat în școală, la orele de istorie ori limbă română. Cine nu a învățat legenda Meșterului Manole și cine nu ar vrea să vadă zidurile în care a fost jertfită Ana..?
În doar o săptămână însă am reușit și să învățăm multe lucruri. Cei cca 30 profesori, studenți și elevi etnici români din Ucraina, Republica Moldova și Serbia au învățat de la specialiști despre cum să vorbim corect limba română și unicitatea operei literare românești, precum și am primit informații utile despre activitatea Biroului de Informare al Parlamentului European în România și complexitatea noțiunii de „cetățenie europeană”.
Cele mai aprinse discuții au putut fi surprinse între participanți și oaspeții mai speciali (cum ar fi Bogdan Bârlă, Cristian Tabără sau Eugen Tomac), acestea rotindu-se în jurul subiectului de integrare europeană, întrucât atât Serbia, Ucraina cât și Republica Moldova încă mai speră să ajungă în Uniunea Europeană. Întâlnirea cu Eugen Tomac a fost cu totul deosebită întrucât a avut loc în sala de ședințe a Parlamentului României, iar oficialul a încercat să vină cu răspunsuri clare pentru fiecare întrebare.
Și totuși, cea mai valoroasă experiență se ascunde în acele discuții neoficiale, unde ne-am simțit cu adevărat cetățeni interactivi, la prânz sau seara după cină, când stând la un pahar de vorbă cu „românii de pretutindeni” îți dai seama cât de multe ne leagă și cât de nedreaptă a fost istoria… Problemele abordate sunt diferite de cele pe care le discuți cu mulți dintre prietenii de acasă, de multe ori victime ale unei educații manipulatorii, iar toate astea fac ca momentul despărțirii și revenirii „acasă” să fie poate chiar dureros…
Organizarea Școlii de Vară a presupus o muncă enormă și asta s-a văzut, deci nouă nu ne rămâne decât să MULȚUMIM Asociației „Pro Basarabia și Bucovina” și co- organizatorilor și credem că e de datoria noastră să venim cu noi idei de colaborare în viitor.
