ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Nicolae Dabija"

Nicolae Dabija

,

Lungul drum spre regăsire, libertate și independență (3)  Lista KGB-ului pentru Republica Moldova 

Pe 27 mai 1988 se va desfășura Adunarea Generală a scriitorilor din RSSM care va considera ca fiind incompetentă și nereprezentativă delegația din partea PCM la Conferința a XIX-a de la Moscova și îi va cere lui Mihail S. Gorbaciov „să reprezinte interesele intelectualității de creație moldovenești și ale tuturor forțelor din republică ce aderă la restructurare”.

kgbUniunea Scriitorilor din RSSM își manifesta disponibilitatea de „a se alinia în frontul democratic unic alături de revoluționarul PCUS – partidul restructurării” și cerea să fie invitați la Conferință „scriitorii comuniști moldoveni I. Hadârcă și D. Matcovschi”. Totodată, Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor din RSSM va decide crearea unei Mișcări Democratice din Moldova în susținerea Restructurării (MD) ceea ce va genera constituirea ad-hoc a unui grup de inițiativă care urma să pregătească o adunare a intelectualilor de creație și din sfera științei care urmau să elaboreze programul de activitate al MD. Pe 3 iunie 1988, în prezența reprezentanților CC al PCM, s-a desfășurat ședința de constituire a MD-ului, alegerea organelor de conducere și s-a dat publicității un Apel către Conferința a XIX-a a PCUS. În jurul apariției și activității acestei Mișcări Democratice din Moldova în susținerea Restructurării există numeroase controverse, mai ales în perspectiva creării Frontului Popular din Moldova la sugestia Grupului de inițiativă al MD-ului și a evoluțiilor acestuia pe scena politică de la Chișinău, care confirmă teoria istoricului Françoise Thom că, în fond, perestroika a fost mai curând o lovitură de stat în interiorul conducerii politice a URSS, desfășurată cu încetinitorul și care se va manifesta vizibil din ce în ce mai des în anii 1990-1991, pentru a culmina cu puciul din 19 august 1991.

Moscova plănuia dizovarea Republcii Socialiste Sovietice Moldovenești

Istoricul Anatol Moraru susține că evoluția evenimentelor din RSSM a provocat nemulțumire și îngrijorare la Moscova, ceea ce a determinat sosirea în RSSM, în aprilie 1988, a lui Viktor M. Cebrikov, fost președinte al KGB în perioada 1982-1988, care îndeplinea în acele momente funcția de secretar al CC al PCUS și responsabil în fața Biroului Politic al CC al PCUS de activitatea KGB, Ministerului de Interne și Ministerului Apărării al URSS. Foarte probabil că istoricul Anton Moraru se referă, în fapt, la vizita din februarie 1989 de la Chișinău a ex-președintelui KGB.

„La întâlnirea cu dumnealui m-a impresionat mai mult calmul cu care explica situațiile nedorite, apărute ca derivate ale restructurării, pe de o parte, și convingerea în necesitatea promovării în continuare a restructurării, pe de alta. Poate că cineva dintre ai noștri aștepta indicații de a lua măsuri dure pentru a face ordine. V. Cebrikov însă ne sfătuia să utilizăm metode politice în soluționarea nedumeririlor, să ne întâlnim mai des cu reprezentanții organelor de informare în masă și ai uniunilor de creație, să îmbunătățim munca ideologică cu masele, foarte atent să tratăm relațiile interetnice”, mărturisea fostul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur.

Secretarul CC al PCUS, Viktor M. Cebrikov, va cere activului de partid și de stat de la Chișinău să rezolve problemele legate de limba moldovenească, menționând faptul că „«Centrul» nici într-un fel nu constrânge organele republicane în această privință” astfel încât „«Limba națională trebuie dezvoltată», – a specificat dumnealui (Viktor M. Cebrikov – n. n.), – «iar limba rusă trebuie învățată»”. Istoricul Anton Moraru este de părere că după evaluarea situației din RSSM, Viktor M. Cebrikov a propus CC al PCUS, printr-un raport special secret, în ceea ce privește viitorul RSSM, să se revină la „Planul X”, elaborat de către Leonid I. Brejnev încă din anii 1950-1952, care prevedea menținerea sub control total a raioanelor din stânga Nistrului, prin intermediul forțelor armate sau a celor paramilitare, cu scopul de a controla, astfel, 2/3 din potențialul economic al RSSM în cazul unei apropieri tot mai accentuate de România, chiar posibil o unire politică în condițiile unei dezintegrări a URSS. În timpul lucrărilor Congresului Deputaților Poporului al URSS, din 21-24 decembrie 1989, delegația RSSM a avut o întâlnire, în prezența președintelui URSS, Mihail S. Gorbaciov, cu Anatoli I. Lukianov, președintele Sovietului Suprem al URSS, care a comunicat că RSSM va putea deveni independentă, însă cu cinci regiuni autonome: găgăuză, nistreană, rusă, ucraineană și românească. Capitala va fi la Chișinău și nu va avea frontieră comună cu România. În 1990, presa sovietică a publicat un proiect de federalizare a RSSM, ceea ce a fost o primă recunoaștere a faptului că liderii politici de la Kremlin doreau fărămițarea și dizolvarea RSSM. Totodată, Viktor M. Cebrikov va avea și o serie de întâlniri cu unii „neformali”, după cum susține istoricul Anton Moraru.

Crearea Fronturilor Naționale

„Înțelesesem că, singure, republicile baltice nu ar fi creat niciodată această breșă: deci exista încuviințarea de sus și acest fapt ne-a hotărât. Speranța că vom profita de breșă a pus stăpânire pe noi”– Hikmet Hadjizadeh unul din inițiatorii Frontului Popular din Azerbaidjan

Referindu-se la rolul și locul acestor „neformali” în contextul evoluțiilor evenimentelor din URSS, istoricul american Charles King consemna: „Mișcările neoficiale considerau și ele politica lui Gorbaciov – glasnosti și perestroika – un instrument împotriva conservatorilor locali. Adresându-se direct Moscovei și înfățișându-se drept avangardă locală a reformei, conducătorii acestor mișcări sperau să evite contactele cu conducerea de partid a republicii și să pună bazele renașterii culturii naționale în cadrul restructurării politice și economice”. Apariția Fronturilor Populare a fost generată ca urmare a întrunirii, într-o vilă de la periferia Moscovei, în martie 1988, unui mic grup de experți și de responsabili ai PCUS care vor încerca să pună la punct o politică națională coerentă. Pe 6 martie 1988, juristul Boris Kurașvili, un apropiat al lui Alexandr N. Iakovlev, va publica în Nouvelles de Moscou un articol intitulat „Trebuie să formăm fronturi naționale?”. Unul dintre inițiatorii Frontului Popular din Azerbaidjan, Hikmet Hadjizadeh, avea să mărturisească: „Înțelesesem că, singure, republicile baltice nu ar fi creat niciodată această breșă: deci exista încuviințarea de sus și acest fapt ne-a hotărât. Speranța că vom profita de breșă a pus stăpânire pe noi”.

În aprilie 1988, Uniunea Scriitorilor din Estonia a formulat în plenul Adunării sale generale platforma viitorului Front Popular Estonian, iar pe 1-2 iunie 1988 se va lansa Mișcarea de Emancipare Națională din Letonia, urmată de constituirea în aceeași lună a Mișcării Naționale Lituaniene Sajudis. Între 11-12 iunie 1988, la Lvov, reprezentanți ai mișcărilor naționale democratice din Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Armenia și Georgia au format un Comitet de coordonare al Mișcărilor Naționale ale popoarelor din URSS. Pe 7 iulie 1988 s-a întemeiat Frontul Democratic pentru Perestroika (RUH) în Ucraina. Alexandr N. Iakovlev va efectua o călătorie la Riga și Vilnius, în perioada 2 – 14 august 1988, în cursul căreia Moscova va da undă verde Fronturilor Populare. În pofida faptului că se născuseră cu acceptul și sub oblăduirea PCUS și al KGB, totuși, curând, Fronturile Populare vor scăpa repede de sub influența PCUS, elaborându-și propriile strategii și devenind sursa unor veritabile partide politice.

Nașterea mișcărilor „neformale” în spațiul RSSM reprezintă un subiect extrem de delicat și generator de mari semne de întrebare în condițiile apariției articolului lui Nicolae Dabija în săptămânalul Literatura și Arta din 15 aprilie 2004, respectiv Killerii redeșteptării naționale. Articolul a fost inspirat de descoperirea unui document în Arhiva Organizațiilor Social-Politice a Republicii Moldova (4-bo, nr. 2309, 15.08.1988, Fondul 51, inv. 73, D. 210, f. 5 – 6.) referitor la cele petrecute la Chișinău cu ocazia vizitei maiorului Alexandr Șevciuk din KGB. În august 1988, maiorul Alexandr Șevciuk, ofițer al KGB-ului din Moscova, specializat în problema Mișcărilor Naționale din republici, va sosi la Chișinău cu misiunea de a investiga MD-ul, și, totodată, de-a realiza „o pătrundere mai adîncă în structurile organizatorice ale acestor mișcări – opinează istoricul Anton Moraru, monitorizarea liderilor și controlul asupra lor, iar în caz de necesitate și compromiterea lor sau neutralizarea lor politică”. Referindu-se la MD din RSSM, istoricul Hélène Carrère d’Encausse consemnează: „La început Mișcarea democratică pentru perestroika, fondată la 3 iunie 1988, pare să se înscrie în rândul mișcărilor încurajate, dacă nu chiar inspirate de putere”.

O bomba pentru Republica Moldova, chiar și azi  …2016

kgbÎn Arhiva Organizațiilor Social-Politice a Republicii Moldova s-a descoperit o listă propusă CC al PCM, pe 15 august 1988, de către maiorul KGB Alexandr Șevciuk, cu sprijinul filialei locale a KGB-ului în care sunt nominalizate o serie de persoane demne de încredere și care ar trebui să se afle în conducerea MD-ului, cu acordul CC al PCM. Lista a fost prezentată CC al PCM cu mențiunea (Совершенно секретно Особая папка Экземпляр Nr. 2/Strict secret. Mapa specială. Exemplarul nr. 2), documentul fiind elaborat doar în două exemplare. Pe listă figurează următoarele persoane:

1) Balmuș Pavel – angajat al „Goscomizdat” al RSSM;

2) Braga Fiodor Ivanovici – colaborator al Muzeului de arte al RSSM;

3) Brodschi Aleksandr Markovici – corector al revistei „Steluța”, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor din RSSM;

4) Bulimaga Leonid Efimovici – colaborator științific superior al Institutului de Limbă și Literatură al AȘ RSSM;

5) Burcă Serghei Fiodorovici – colaborator al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

6) Grozavu Piotr Nicolaevici – redactor-șef al postului național de radio din cadrul Companiei de Stat Teleradio a RSSM;

7) Dediu Ivan Ilici – profesor la catedra de zoologie din cadrul Universității de Stat din Chișinău „V. I. Lenin”, membru al PCUS;

8) Deordița Ion Fedoseevici – membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM, membru al PCUS;

9) Efremov Valeri Gheorghievici – adjunctul redactorului-șef al Enciclopediei Sovietice Moldovenești;

10) Zagaevschi Virgiliu Valentinovici – student al anului IV al Facultății de Jurnalistică din cadrul Universității de Stat din Chișinău „V. I. Lenin”;

11) Chicot Mihail Eremeievici – adjunctul șefului Departamentului Financiar-Agricol al Procuraturii RSSM, membru al PCUS;

12) Kosarev Valeri Dimitrievici – șef de Departament în cadrul revistei „Kommunist Moldoaviy”, membru al PCUS, adjunctul secretarului organizației de partid pe probleme de ideologie;

13) Malarciuc Gheorghii Pavlovici – corespondentul săptămânalului „Literaturnaya Gazeta” în RSSM, membru al PCUS;

14) Marian Boris Tihonovici – scriitor, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM;

15) Mândâcanu Alla Vladimirovna – corectorul revistei „Scânteia Leninistă”;

16) Nastas Vasili Andreevici – șef de departament la ziarul „Tinerimea Moldovei”;

17) Reider Vladislav Moiseevici – corespondentul ziarului „Știința” al AȘ a RSSM;

18) Rotaru Piotr Ignatievici – colaborator științific superior al redacției Enciclopediei Sovietice Moldovenești, membru al PCUS, secretarul organizației de partid;

19) Roșca Iuri Ivanovici – colaborator științific al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

20) Fusu Mihail Dmitrievici – actor la teatrul „Luceafărul”;

21) Tănase Constantin Mihailovici – colaborator științific superior al Institutului de Limbă și Literatură al AȘ a RSSM, membru al PCUS;

22) Țurcan Ivan Afanasievici – colaboratorul Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”, membru al PCUS;

23) Țurcanu Andrei Afanasievici – colaborator științific al Institutului de Limbă și Literatură al AȘ a RSSM (mențiunea membru al PCUS este tăiată cu pixul);

24) Cernenco Fiodor Constantinovici – juristul direcției „Moldliftomontaj”, membru al PCUS;

25) Ciobanu Ion Iacovlevici – șeful catedrei Limbi străine din cadrul Conservatorului de Stat, membru al PCUS.

În dosarul din  se mai află un document, nesecret, privind componența activului MD-ului, respectiv:

1) Mihail Dinu Fiodorovici – corespondentul ziarului „Literatura și Arta”;

2) Sandulachi Piotr Aurelovici – colaborator științific superior al Institutului de Istorie „I. Grosul” al AȘ a RSSM;

3) Brodschi Aleksandr Markovici – corectorul revistei „Steluța”, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM;

4) Bulimaga Leonid Efimovici – colaborator științific superior al Institutului de Istorie al AȘ a RSSM;

5) Burca Serghei Fiodorovici – șef de Departament în cadrul Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

6) Grozavu Piotr Nicolaevici – șeful Departamentului Radio din cadrul Companiei de Stat Teleradio a RSSM;

7) Dediu Ivan Ilici – profesor la Catedra de Zoologie din cadrul Universității de Stat din Chișinău „V. I. Lenin”;

8) Efremov Valeri Gheorghievici – adjunctul redactorului-șef al Enciclopediei Sovietice Moldovenești;

9) Zagaevschi Virgiliu Valentinovici – student al anului V al Facultății de Jurnalistică din cadrul Universității de Stat din Chișinău „V. I. Lenin”;

10) Chicot Mihail Eremeievici – adjunctul șefului Departamentului Financiar-Agricol al Procuraturii RSSM;

11) Kosarev Valeri Dimitrievici – șef de Departament în cadrul revistei „Kommunist Moldoaviy”, adjunctul secretarului organizației de partid pe probleme de ideologie;

12) Malarciuc Gheorghii Pavlovici – corespondentul săptămânalului „Literaturnaya Gazeta” în RSSM;

13) Marian Boris Tihonovici – scriitor, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM;

14) Gheorghița Ion Teodoseevici – membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM, activitate de creație;

15) Mândâcanu Alla Vladimirovna – corespondentul revistei „Scânteia Leninistă”;

16) Nastas Vasili Andreevici – șef de Departament la ziarul „Tinerimea Moldovei”;

17) Reider Vladislav Moiseevici – corespondentul ziarului „Știința” al AȘ a RSSM;

18) Rotaru Piotr Ignatievici – colaborator științific superior al redacției Enciclopediei Sovietice Moldovenești, secretarul organizației de partid;

19) Roșca Iuri Ivanovici – colaborator științific superior al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

20) Fusu Mihail Dmitrievici – actor la teatrul „Luceafărul”;

21) Tanas Constantin Mihailovici – colaborator științific superior al Institutului de Limbă și Literatură al AȘ a RSSM;

22) Țurcanu Andrei Afanasievici – colaborator științific al Institutului de limbă și literatură al AȘ a RSSM;

23) Cernenco Fiodor Constantinovici – juristul direcției „Moldliftomontaj”;

24) Ciobanu Ion Iacovlevici – șeful catedrei Limbi străine din cadrul Conservatorului de Stat;

25) Ghimpu Mihail Fiodorovici – consultantul juridic al trustului „Spețstroimehanizația”.

Prezența acestor cetățeni ai RSSM pe listele întocmite de către KGB-ul de la Moscova, în acord cu cel de la Chișinău, și CC al PCM nu relevă faptul, în mod automat, că aceștia erau agenți secreți sau informatori ai KGB, însă se bucurau de o încredere aparte. În numele acestei „încrederi” se miza pe ei, de către CC al PCM și KGB, pentru a conduce și influența acțiunile MD-ului. Menționez faptul că cele două liste aflate în Arhiva Organizațiilor Social-Politice a Republicii Moldova au fost publicate integral de către jurnalistul Petru Poiată în articolul intitulat Lustrația, sperietoare pentru oamenii rușilor din cotidianul FLUX (30 iunie 2006). În volumul realizat de către PPCD-ul lui Iurie Roșca (Documente și materiale.1988-1994, vol. 1, Chișinău, 2008, p. 28-29) se află publicată o Lista de persoane din Sfatul Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării, propusă la 3 iunie 1988 (Grupul de inițiativă). Pe listă se aflau:

1) Grigore Vieru, poet;

2) Andrei Țurcanu, poet, critic literar;

3) Dumitru Matcovschi, poet, redactor-șef al revistei „Nistru”;

4) Mihai Grecu, pictor;

5) Alexandr Brodschi, poet, traducător;

6) Dumitru Tanasoglu, scriitor;

7) Ion Hadârcă, poet;

8) Sergiu Burcă, șef de secție la Muzeul „D. Cantemir”;

9) Iurie Roșca, colaborator la Muzeul „D. Cantemir”;

10) Vasile Năstase, jurnalist;

11) Ion Țurcanu, candidat în științe istorice, redactor-șef la editura „Cartea moldovenească”;

12) Ion Dediu, doctor, profesor, șeful catedrei de ecologie (Universitatea de Stat);

13) Leonida Lari, poetă;

14) Virgil Zagaievschi, jurnalist;

15) Nicolae Dabija, poet;

16) Valeri Kosarev, jurnalist, șef de secție la revista „Comunistul Moldovei”.

Pe lista maiorului KGB Alexandr Șevciuk nu se aflau Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Mihai Grecu, Ion Hadârcă, Leonida Lari și Nicolae Dabija. KGB-ul din Moscova nu dorea ca aceștia să mai facă parte din conducerea Mișcării de Renaștere Națională. Rezultatul final al operațiunii maiorului KGB Alexandr Șevciuk rămâne, totuși, învăluit în mister…iar pe 20 mai 1989, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor își va deschide lucrările Con­gresul de constituire a Frontului Popular din Moldova (FPM), convocat de Grupul de Inițiativă al MD-ului. Congre­sul a adoptat în unanimitate Hotărârea privind crearea Frontului Popular din Moldova, Programul și Statutul FPM și a ales un Consiliu al FPM, format din 82 de persoane. În Comitetul Executiv al FPM au intrat Gheorghe Ghimpu, Mihai Ghimpu, P. Gusac, Nicolae Costin, A. Plugaru, Iurie Roșca, Ion Ha­dârcă, A. Țurcanu, A. Șalaru.

(Va urma)

Citiți și

Lungul drum spre regăsire, libertate și independență. Cazul Republicii Moldova (2)

R. Moldova. Lungul drum spre libertate, regăsire și independență (1)

Publicat de Constantin Corneanuromaniabreakingnews.ro / publicat și pe AESGS

,

Ediția din acest an a Târgului de Carte GAUDEAMUS  ne-a oferit și prilejul de a-i cunoaște mai bine pe unii scriitori români din stânga Prutului. La standul editurilor eLiteratura, eDidactica și ePublishers –  conduse de cunoscutul  poet  Vasile Poenaru au fost lansate o seamă de cărți, unde am avut ocazia să îi cunoaștem pe autorii acestora, veniți special la București:

Victor Teleucă: Ninge la o margine de existență; Galina Furdui: volumul de versuri Aripa vederii și cartea pentru copii Taina care ești; Lidia Codreanca: Realități basarabene (eseuri lirice) și cartea pentru copii În pădurea Veveriței;  Claudia Partole: Totentanz Viața unei nopți. Jurnalul menajerei; Gheorghe Calamanciuc:  Sexul cuvintelor (versuri);  Ion Anton:  Viața ca amintire (roman).

Volumele au fost prezentate de  Vasile Poenaru, Theodor Codreanu, Dumitru Gabura , Claudia Partole  și  Nicolae Petrescu  Redi. subsemnatul.

Cărți ale scriitorilor basarabeni au mai fost lansate și la standurile editurilor Vinea (Andrei Țurcanu, Emilian Galaicu- Păun, Mircea V. Ciobanu, Dumitru Crudu, Radmila Popovici, Silvia Goteanschi, Vitalie Răileanu) și Bibliotheca (Vasile Romanciuc: Bucurii pentru copii. Prozatori contemporani din Basarabia).

VICTOR TELEUCĂ
„Ninge la margini de existență”
(poezii, reflecții și alte deziceri de sine),

Editura eLiteratura, 2015

Această carte am conceput-o în 1992, într-un  decembrie, umblând singur pe plajele ninse ale Masandrei,  în Italia… scria regretatul Victor Teleucă.

Cartea aceasta,  ne  șoptește din ceruri  poetul, am  terminat-o în anul 2002, când  trecut-am pe un alt țărm.

Am venit să răstorn lumea, dar lumea era  plăsmuită de la început răsturnată, scria  cel căruia nu i-a reușit încercarea…

Pe ogorul literaturii reușit-a să răstoarne, însă,  una dintre cele mai frumoase brazde .

Această  ningere capătă un caracter de amploare, de încărcare de alb  și de descărcare de negru”,  explica autorul…

O încărcare de alb și descărcare de negru e și ninsoarea poetului. Ningând,   el face pârtie, acoperă granițe …

Cartea, scrie academicianul Mihai Cimpoi în prefață,

„…este cu adevărat o revelație prin substanța sa meditativă, prin felul ei spontan de a se structura, prin modul surprinzător de a se naște din ea însăși […]Toposul central e, firește, existență, cu tot câmpul ei categorial de a fi și de a nu fi, de a avea și lipsi, de a muri și a încerca de a nu muri, de a trece și a rămâne, de a sfârși și de a ne-sfârși, de a vrea și a nu putea etc. […].”

Volumul, spune criticul literar Theodor Codreanu,

„…pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză, până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul  […] Simți, însă, că amalgamul acesta e doar aparență, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică [] Adevărul poetic al lui Teleucă trebuie căutat la nivelul întregului, deși tehnica este a fragmentului” .

Scriitorul Victor Teleucă s-a născut în Cepeleuți (localitate din fostul județ Hotin ). A absolvit Facultatea de Filologie și Istorie a Institutului Ion Creangă, Universitatea de Stat din Chișinău (1958).

În perioada 1964 – 1976 a fost redactor-șef la săptămânalul Cultura.

În anul 1977 a fondat  Literatura și arta și, în calitatea sa de redactor-șef, a promovat valorile culturii naționale. Acuzat de naționalism a fost destituit de comuniști în anul 1983.

Despre opera poetului, eseistului, traducătorului și publicistului Victor Telucă au mai scris:  acad.  Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu, Dumitru Matcovschi, acad. Haralambie Corbu etc.

 

LIDIA CODREANCA
„Realități basarabene”
(eseuri lirice), Editura eLiteratura,  2015
În pădurea Veveriței
(carte pentru copii), Editura eLiteratura, 2015

Lidia Codreanca e absolventă a Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău și căsătorită cu Iurie Colesnic (la Târgul Gaudeamus, scriitorul a lansat cartea Chișinăul nostru necunoscut, lansare care a fost prezentată de colegul nostru Daniel Siegfriedsohn în articolul Foto-Video/ „Chișinăul dispare! …dispare Chișinăul istoric!” – Iurie Colesnic la prezentarea „Chișinăul nostru necunoscut” la Târgul de Carte Gaudeamus din București. Judecând după intensa activitate scriitoricească a celor doi, familia Colesnic pare un fel de filială a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

Lidia Codreanca a debutat editorial cu cartea Crai nou. Au urmat alte patru cărți de proză pentru copii. Ultima, În pădurea Veveriței, a fost lansată la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, 2015.

Povestea Doi feți-logofeți din cartea În pădurea Veveriței  ne readuce  în lumea copilăriei. La gura sobei, nepoții ascultă basmul deaâpănat de  bunică. Jarul îi vrăjește, vrăjitoarea îi pune pe  jar…

Despre Lidia Codreanu, autoarea cărților pentru copii, Ion Ciocanu scria în  Literatura și prin Arta:

Scriitoarea cultivă o narațiune simplă, abordează subiecte tradiționale, pe care le tratează de asemenea tradițional, apelează permanent la invenții lingvistice salvatoare”.

Cartea de eseuri Realități basarabene își întâmpină cititorii cu căldura lacrimii și răcoarea spumei .

În eseurile: Intrăm în lumea cealaltă prin lacrimi și  Poetul a plâns în limba română, Adrian Păunescu e ajutat parcă să-și audă ecoul pe un munte de sare.

Lidia Codreanca, doctor în filologie, s-a remarcat și în domeniul cercetării științifice. Studiind arhivele, ea ne ajută să redescoperim  costumul național lăsat de străbuni și să ne legăm de el cu un brâu tricolor.

Cărțile Sociolingvistica. Mic dicționar terminologic (2002), Limba Română în Basarabia (1812- 1918), Studiu sociolingvistic pe baza materialelor de arhivă (2003)  par o terapie de șoc pentru nebunii și pionii care  ne atacă regina.

CLAUDIA   PARTOLE
„TOTENTANZ. VIAȚA UNEI NOPȚI.  Jurnalul menajerei”,
Editura ePublichers, 2015

Romanul redă trăirile unei femei nevoite să emigreze în Italia din cauza situației materiale precare, a neîmplinirilor din viața de familie, dar mai ales a celor din viața de actriță.

A fost un drum lung. Un drum al disperării. Mi se părea că mă duc alungată de-acasă și că în țara mea nu mai încap, nu mai am loc,   nu mai trebuiesc nimănui. Trăiam disperarea unei femei ieșite din tinerețe. În realitate era durerea unei actrițe alungate de scena care-i fusese atât de sfântă.

După destrămarea trupei de teatru din care făcea parte, femeia își duce crucea –  o cruce grea, făcută, parcă, din scena rămasă goală.

De unde titlul TOTENTANZ ?  Aflăm de la personajul principal al  romanului:

La miezul nopții, dacă-mi ciulesc urechile, aud cum dansează strigoii tarantela. Sau poate dansul morții? Acel fatidic ritual zis Totentanz” […] În urechi îmi răsună fraze din poemul lui Goethe (Totentanz) pe muzica lui Liszt  – dans macabru… ”

Gândul somnului de veci sub pământ străin o îngrozește, dorul de casă o sfâșie:   „Devin propria mea sperietoare. Iar acele ceasornicului mi se înfig în ochi ca niște așchii. Nu-mi doresc acum nimic mai mult decât să fiu acasă, în culcușul meu de unde am fugit speriată de o altă spaimă. Spaima de singurătate și sărăcie… Poate de mine am fugit? Dar m-am ajuns din urmă și încerc să mă târâi (tot eu) îndărăt acasă, să mă conving, să-mi cer iertare în numele cuiva, justificând ignoranța altcuiva, să-mi făgăduiesc imposibilul pentru a mă convinge să rămân […] Dar e atât de greu să te întorci după ce ai fugit. Încolțește ceva în tine, ceva care te grăbește, dar și altceva care se împotrivește.”

Între raiul visat și iadul din care a fugit apare un spațiu în care se teme că nu va mai încăpea nici speranța…

Romanul Claudiei Partole pare scris la lumina lumânării aprinse de un priveghi, cu pana înmuiată în tușul unui dans macabru. Trecut prin oglinda cititorului, titlul   „Viața unei nopți devine noaptea unei vieți.

Claudia Partole, membru al Uniunii Scriitorilor,  s-a născut la 14 iunie 1955 în satul Cotova, Drochia, Republica Moldova. Este absoventă a Facultății de Filologie, Universitatea de Stat din Moldova.

Dintre numeroasele colaborări menționăm:  revista „Noi”; „Alunelul”, „Florile dalbe”; „Moldova”, „Femeia Moldovei”, „Literatura și arta”, „Nistru”; (Viața Basarabiei”), „Contrafort”, „Convorbiri literare”, „Cronica veche”, „România literară”, „Dunărea de Jos”.

A încercat și a reușit să se impună în  mai multe genuri literare: versuri, proză, literatură pentru copii, eseuri, cugetări. Romanul prezentat la București – „Totentanz Viața unei nopți. Jurnalul menajerei” a obținut Premiul  „Vasile Vasilache” la Salonul Internațional de Carte Chișinău– Biblioteca Națională, 2009  și  Premiul Uniunii Scriitorilor  din Republica Moldova, 2010).

***

Scriitorii basarabeni Nicolae Dabija și Traian Vasilcău nu au  fost prezenți la Gaudeamus 2015, dar par  prezenți la toate târgurile de carte.

TRAIAN VASILCĂU
„Sfeșnic în rugăciune”,
Notograf Prim, Chișinău

Traian Vasilcău scrie o poezie cu vers scurt, dar cu bătaie lungă. În miezul creionului său, cărbunele ia foc, aprinde sfeșnicul, luminează tărâmuri de Rai și de Iad.

Temele preferate ale autorului sunt divinitatea, cuvântul, mama, iubirea, istoria (în Cântec pentru dacii noștri auzim, parcă, tobele străbunilor).

Lucrând zi și noapte la soclul cuvântului, poetul se zidește în scris. Lacrimile lui par boabe de grâu înfrățit, par râul ce le irigă .

Despre Sfeșnic în rugăciune”, Dumitru Anghel  scria:

O carte de lirică autentică, de-o modernitate evidentă, în limitele și auspiciile unei prozodii originale și întrăznețe […]

Dar și o poezie care parcă vine din alte vremi, mai blânde și mai așezate, cu sonorități de strană și atmosferă de toacă liturgică din Psaltirea în versuri a Mitropolitului Dosoftei.

Scriitorul Traian Vasilcău s-a născut la 2 aprilie 1969 în satul Viișoara, raionul Edineț, Basarabia.

Este licențiat al Facultății de Istorie și Etnopedagogie, Universitatea Pedagogică de Stat   „Ion Creangă din Chișinău, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A condus secția Literatura Contemporană la Muzeul Literaturii Române  Dimitrie Cantemir” din Chișinău, a fost prim – redactor la săptămânalul  Accente”, președinte al  „Societății Culturale Pasărea Phoenix și al Fundației Culturale Maluri de Prut, director-fondator al revistei literar-artistice  „PHOENIX.

A debutat editorial în 1995 cu două volume de poezii, în prezent având peste 40 de cărți (poeme, versuri pentru copii, pamflete, eseuri și maxime, traduceri).       

 

 

NICOLAE DABIJA
„Tema pentru acasă”
Editura Princeps Edit, Iași

Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948 în Codreni.

În anul 1966 începe cursurile Facultății de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău, dar în anul trei este exmatriculat, fiind acuzat de naționalism. În 1972 a absolvit Facultatea de Litere  a aceleași universități.

Anul 1975 este anul debutului editorial (cu volumul Ochiul al treilea ).

S-a afirmat ca poet, eseist, autor de cărți pentru copii, autor de manuale școlare, romancier  ( Tema pentru acasă a ajuns la a patra ediție), publicist și om politic. Creațiile sale literare, traduse în multe limbi, au fost încununate cu prestigioase premii.

Din anul1986, Nicolae Dabija este redactor-șef al revistei Literatura și Arta  (săptămânal al Uniunii Scriitorilor din Moldova ).  Publicația sa (ajunsă în anii 1989 -1990 la un tiraj de 200000-250000 de exemplare)  a contribuit  decisiv la declanșarea mișcării de eliberare națională,  decretarea limbii române ca limbă de stat,  trecerea la alfabetul latin și impunerea tricolorului.

 Tema pentru acasă este un roman despre drama deportaților basarabeni și despre credința în Dumnezeu, care  i-a ajutat să o depășească. Tragedia unor oameni nevinovați, umiliți de regimul comunist pentru simplul fapt că gândeau altfel. Cartea se prezintă și ca un tulburător roman de dragoste.

La școala din Poiana, profesorul de Limba și literatura română e acuzat de noile autorități că a schimbat portretul lui Stalin cu cel al lui Eminescu. După un simulacru de proces, Mihai Ulmu, dușmanul poporului, ajunge în gulag . Asumîndu-și mari riscuri, Maria Răzeșu, fosta-i elevă din anul IV de liceu, îl ajută să evadeze, dar și să își dea seama de dragostea lor.

O săptămână întreagă le-a trebuit soldaților ca să-i găsească. Șapte zile au fost de ajuns pentru ca Mihai și Maria să se regăsească.

Nestrivită de calvarul gulag-ului, dragostea se-nalță, răzbate ca o iarbă cerească prin piatra de pe inima lor.

Acțiunea romanului se petrece în Basarabia, pe timpul ocupației sovietice, când lacrima românului ajungea pănâ în Siberia.

Cu harul său, scriitorul ne poartă prin iad , meșterind vitralii din cioburi de vise; ne trece prin rai, astupând cu iubire groapa lăsată de Domn la facerea omului.

Faptele trecutului îl inspiră din nou pe Nicolae Dabija. Inspirația lui, aura de voievod, de străjer neobosit al românismului, îi fac loc în istorie ca unui dac pe Columnă.

Publicat de Nicolae Petrescu – Redi / Redactor România Breaking News – romaniabreakingnews.ro

 

P1050317 P1070220 P1070221   P1070256

,

„…cei care au pătruns în lăcașele sfinte cu tancurile ne-au zis: voi nu aveți istorie, ea începe din ziua în care noi am intrat cu tancul în biserica voastră. Din clipa asta va începe numărătoarea anilor”

Rezistența prin Adevăr

– editorial de Nicolae Dabija / Literatură și Artă

Cine nu are istorie nu are trecut.
Cine nu are trecut nu are prezent.
Cine nu are prezent nu are viitor.
În concluzie: cine nu are istorie nu are nimic.

Iată de ce o primă preocupare a celora care au venit peste noi a fost să ardă cărțile noastre de istorie.

În Evul Mediu, otomanii care intrau călări în biserici ardeau mai întâi pomelnicele, în care erau trecuți morții.

Fără de morți un popor (sau: un târg, un sat, un cătun) nu mai are istorie.
Adică memorie.

După 1940, cei care au pătruns în lăcașele sfinte cu tancurile ne-au zis: voi nu aveți istorie, ea începe din ziua în care noi am intrat cu tancul în biserica voastră. Din clipa asta va începe numărătoarea anilor.

Aceștia au fost și cei mai cruzi: au pus la zid sau au arestat cărțile de istorie cu tot cu cei care le-au citit sau doar le păstrau.
În RSS Moldovenească s-a desfășurat un experiment unic: a dorit să se vadă ce se poate întâmpla cu un popor cu trecutul sechestrat și dacă un neam poate exista numai cu istoria altora.

Istoricii străini, de la Tambov, Saratov, Omsk, Tomsk ș.a., au fost invitați să ne scrie istoria. Din ea reieșea că românii moldoveni erau cei mai fericiți atunci când se aflau în fața plutoanelor de execuție, că visul lor era să fie deportați în siberiile de gheață, că se doreau cu bisericile făcute una cu pământul și cu limba smulsă din gură cu tot cu cuvinte.

Cu timpul și-au făcut loc în știința istorică și istorici autohtoni. Care aveau o misiune: să-și tacă istoria sau să și-o înjure.

Odată cu venirea la putere a lui M. Gorbaciov, cercetătorii trecutului au căpătat îndrăzneala de a spune ceea ce știu.
La sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut, ei s-au pomenit în fața unei dileme: de partea cui să fie în continuare, de partea Minciunii sau de partea Adevărului?

Istorici de partea ADEVĂRULUI

Cei mai mulți dintre istorici – și aici i-aș menționa pe A. Moșanu, A. Eșanu, I. Varta, A. Petrencu, Gh. Negru, D. Dragnev, Gh. Cojocaru, Gh. Palade, V. Pasat, V. Popovschi, V. Mischevca, I. Eremia, I. Șișcanu, P. Parasca, I. Niculiță, N. Chicuș, A. Galben, Gh. Postică, E. Postică, Gh. Corovai ș.a. – au trecut de partea Adevărului.
Ei au contribuit la deșteptarea concetățenilor noștri. Multe dintre victoriile noastre le datorăm lor.
Unii străjeri de serviciu ai Imperiului defunct nu încetează de circa 30 de ani să le tot reproșeze:

„Da, uite, voi ce-ați scris atunci când vi se pusese pistolul la tâmplă… Îi elogiați pe călăi fără să vi se ceară. De ce n-ați rămas, precum noi, să-i serviți mai departe, de ce nu sunteți consecvenți în ticăloșie precum noi?”.

Momentul de la sfârșitul anilor ’80 îmi amintește de Saul, prigonitorul creștinilor, când se afla pe drumul Damascului.
Acesta a auzit dintr-odată o voce venind dinspre cer:
„De ce mă prigonești, Saule?”
„Dar tu cine ești?”
„Sunt Iisus din Nazaret”.
Era glasul Celui Răstignit la Ierusalim și pe ai cărui adepți îi vâna la porunca autorităților, ca să-i pedepsească.
„Dar eu nu pe Tine Te prigonesc,  Doamne, ci pe apostolii Tăi”, i-a răspuns Saul cu fruntea scufundată în praful drumului.
Dar apostolii erau El.

Acea clipă a fost hotărâtoare pentru destinul lui Saul, care din prigonitor de creștini a devenit apărător de creștini, din dușman al lui Iisus a devenit propovăduitor al lui Iisus, și cu numele de Sfântul Pavel are meritul de a fi creștinat întinsul Imperiu Roman.
Cei care au rămas să fie prigonitori de creștini în vechea Palestină au fost avansați, făcuți dregători, vameși, guvernatori, ca, așa cum scriu scripturile, ulterior să ardă „în focul Gheenei cel veșnic”.
La fel și istoricii noștri care au rămas să slujească în continuare Minciuna: au ajuns cu posturi bine plătite,  rectori, decani, șefi de catedre, laureați, doar că sunt convins – vor da seama în fața istoriei, pe care au trădat-o ca Iuda pentru câțiva arginți, vor arde și ei în „focul Gheenei”, ca prigonitori de Adevăr (Adevărul fiind un alt nume pentru Cel de Sus).
Istoricii care au ales să se afle de partea Adevărului au preferat să fie șomeri, cu salarii mai mult simbolice, înjurați de presa rămasă în serviciul celora care ne-au împilat, dar ei nu și-au trădat Conștiința, Neamul, Adevărul.
Unul dintre ei este istoricul Anton Moraru, plecat la Domnul zilele trecute.
Domnul Profesor, cum i se spunea cu drag, a avut chemare pentru știința istorică. Știa să-i citească faptele, să pătrundă în subtextele evenimentelor și să le povestească pe înțelesul tuturor.
Respira aerul arhivelor ca pe un aer proaspăt, necesar pentru resuscitarea memoriei adormite a acestei așchii de Neam.
Precum aurarul care cerne tone de nisip ca să găsească barem câteva fire de aur, A. Moraru a răsfoit sute de documente de arhivă ca să le rezume în câteva fraze, care lipseau în manualul nostru de istorie.

Între altele, el a fost cel care a descoperit în Arhivele fostului comitet central al partidului o Mapă specială („Особая папка”) care conține o listă alcătuită de maiorul Aleksandr Șevciuk, șef de direcție la KGB-ul din Moscova, sosit la Chișinău în vara anului 1988, imediat după constituirea Frontului Popular din RSSM.

Acesta printr-o scrisoare „strict secretă” recomandă lui S.C.Grossu, prim-secretar al c.c. al partidului comunist, ca din conducerea aleasă la 3 iunie 1988 a Frontului Popular să fie eliminați: Grigore Vieru, Leonida Lari și Nicolae Dabija, iar în locul lor să fie alese „persoane controlabile” gen Fiodor Cernenko, Boris Marian sau Iurie Roșca.

În cartea sa „Știința istorică în contextul intereselor politice” (Chișinău, 2003, Ed. „Pontos”, pag. 42), A Moraru subliniază că misiunea maiorului Aleksandr Șevciuk, trimisul șefului KGB-ului sovietic Kriucikov, a fost „monitorizarea liderilor și controlul asupra lor”, iar în privința celor care nu sunt controlabili „compromiterea și neutralizarea (!)” acestora, pentru a-i sili cu orice preț să se retragă din fruntea Mișcării, ca să le facă loc persoanelor dorite de KGB.
În continuare istoricul explică fenomenul prăbușirii Mișcării de Eliberare Națională, care se datorează anume „oamenilor din lista lui Șevciuk”.
Studiile lui Anton Moraru despre crimele comuniste sunt citate în cele mai importante anale ale istoriei românești.
Atunci când găsea un document nou, venea numaidecât să-l împărtășească cu cititorii săptămânalului „Literatura și arta”.
Îl comparasem cu moș Toader Nițu, despre care povestea Mihai Eminescu în unul dintre articolele sale. Când o comisie austriacă a deshumat mormântul lui Ștefan cel Mare, acest țăran de la Putna îngenunchease în fața criptei cu osemintele voievodului ca să spună plângând: „Săracii de noi! Acesta-i tatăl nostru!”.
Ori de câte ori descoperea în arhive noi dovezi despre nedreptățile care ni s-au făcut de-a lungul timpului, savantul rostea cu tristețe: „Săracii de noi! Unde-i Ștefan să ne vadă?!”


Dacă oamenii de artă îndemnau la rezistența prin spirit, el pleda pentru rezistența prin Adevăr.
Adunate împreună, articolele lui ar constitui o cronică a acestei palme de pământ de la sfârșit de secol XX – început de secol XXI.
Acest academician fără portofoliu a fost unul dintre cei mai activi membri ai Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova, participant la toate manifestările lui.
Atunci când a trebuit să alcătuim o culegere de argumente „De ce moldovenii sunt români?”, ținându-se cont de profesionalismul și calitățile de savant onest, i s-a încredințat anume lui însărcinarea s-o scrie.
A ajutat de multe ori la redactarea unor Declarații sau Apeluri ale FDRM în părțile care se refereau la istorie.
Testamentul lui Anton Moraru lăsat tinerei generații de istorici, dar și celorlalți colegi de breaslă ar fi:

Respectați-vă! Nu treceți de partea Minciunii, nu conlucrați cu dușmanii Neamului nostru, nu fiți cu cei care și-au bătut sau își mai bat joc de Adevăr, de Neam, de Limbă și de Țară!

Vreau să cred că îndemnul lui va fi auzit și urmat.

Publicat de romaniabreakingnews.ro  / Autor Nicolae DABIJA – literaturasiarta.md

Foto: Sabia lui Stefan cel Mare  (român) la Muzeul Topkapi Istambul (Sursa: puterea.ro)

,

Chirtoacă, Timofti și Leancă ar urma să fie arestați. 6 mii de luptători proruși gata de acțiune !

Structurile șovine din Republica Moldova, finanțate de Putin, acționează în baza unui plan elaborat la Kremlin, potrivit căruia Dorin Chirtoacă, Nicolae Timofti și membrii guvernului moldovean ar putea fi arestați în urma unei „revolte populare”. Pentru a da lovitura de stat aceștia au pregătiți circa 6 mii de luptători din Transnistria, Găgăuzia și Bălți. Aceste afirmații au fost făcute de scriitorul Nicolae Dabija întrun editorial , publicat în săptămânalul „Literatura și Arta”.

”Tkaciuk se pregătește de război. Timp de aproape jumătate de an, acesta a încropit o organizație șovină, care însumează până în prezent peste 6000 de tineri din Transnistria, Găgăuzia, Bălți, Vulcănești, studenți agresivi de la Universitatea Slavonă din Chișinău, de la Școala Antropologică a lui Tkaciuk ș.a. Ea își zice „Antifa”, care s-ar descifra „antifascism”. Fascismul pentru cei care fac parte din organizația lui Tkaciuk e o noțiune largă, care include Uniunea Europeană, România, SUA, NATO, unioniștii, toți cei care se pronunță contra intrării Republicii Moldova în Uniunea Euroasiatică a lui Putin, și se vor în Uniunea Europeană, cei care afirmă că vorbesc limba română și nu „moldovenească” etc.”, scrie Nicolae Dabija.

”În aceste zile Mark Tkaciuk cu alți doi ideologi ai partidului comuniștilor, Grigori Petrenko și Iurie Muntean, detașați formal de Voronin (ca să nu dea motive Comisiei Electorale Centrale să-i scoată partidul în afara legii mai înainte de alegerile din noiembrie 2014), țin conferințe în tabere paramilitare (ședințele pot fi urmărite pe diferite adrese de youtube) din Vulcănești, Tiraspol, Bălți, unde membri ai asociației extremiste „Antifa” se antrenează pentru manifestații „antifasciste” – provocări, destabilizări, dezordini de masă. Ei sunt împărțiți în grupuri „de șoc” a câte 5-6 persoane, care să acționeze pe cont propriu în provocările care vor urma”, notează autorul.

”Aceștia se pregătesc de un „antieuromaidan” chișinăuian, care ar culmina cu „victoria poporului” (unul dintre cei care i-au încurajat la o ultimă conferință comunistă că „poporul are dreptul la răscoală” este „democratul” Anatol Plugaru, un alt instigator e fostul „revoluționar de profesie” Iurie Roșca) și ar fi însoțită – ceva mai înainte de alegeri și de semnarea documentelor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană – cu arestarea Guvernului Republicii Moldova, cu arestarea președintelui Republicii Moldova, a primarului municipiului Chișinău, cu reținerea mai multor deputați „trădători”, cu asasinarea unor „activiști extremiști” etc. Există zeci de ascunzișuri clandestine cu armament, pregătite pentru „poporul revoltat”, care nu sunt decât emisari ruși, sosiți, chipurile, „pentru odihnă” în Republica Moldova, detașamente bine pregătite și instruite care așteaptă la Tiraspol și Tighina, mulți dintre ei trecând deja Nistrul”, mai precizează Nicolae Dabija.

Sursa: stirimd.net

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press