ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "neolitic"

neolitic

,


Un nestemat creat de om, căruia natura, prin grija ei, i-a dăruit sclipiri de briliant
În urmă cu patru ani, atribuiam formele discoidale descoperite în apropierea localității Seimeni ca aparținând civilizației getice sau neolitice, dezvoltată în această arie situată între Dunăre și Marea Neaghră, atât de disputată de-a lungul mileniilor.
 
Azi, în urma cercetărilor și studiilor efectuate în zona localității Seimeni, dar și în împrejurimi, ipoteza enunțată în anul 2010 a suferit o nebănuită modificare: 
Pe coama dealului care îmbracă lunca în care s-a dezvoltat localitatea Seimeni, cu mii de ani în urmă, reprezentanții unei civilizații neolitice numită azi cultura Hamangia, au construit primele locuințe (posibil bordeie semiîngropate). Această populație a evoluat și a dat naștere civilizației getice care, la începutul epocii La Tene, a ridicat locuințele circulare semi-îngropate, ale căror amprente le putem observa azi pe dealul Seimeni.
 
Peisajul era mirific. Dacă ar fi să desenez pe hârtie locul ideal pe care l-aș dori pentru amplasarea unui sat de agricultori și pescari, aș desena, fară să mă gândesc la un loc anume: 
Casele erau amplasate pe coama unui deal, de unde privirea putea călători până departe. Intrarea și ieșirea din fiecare locuință se făcea printr-un gol practicat spre sud-est, pentru a beneficia cât mai mult de căldura și lumina soarelui. Odată ieșit, te opreai încântat în fața unduirii câmpului plin de spice aurii. În partea opusă deslușeai murmurul măreței ape curgătoare. A fost foarte darnică cu acești oameni frumoși, care au simțit nevoia să transpună frumisețea sufletului în capodopere precum Gânditorul și consoarta lui. Stăpânii apelor le-au dăruit la o aruncătură de băț un golf larg din ale cărui ape năvoadele strângeau belșugul de pește. Pe bătrâni i-au cinstit așa cum au învățat de la înaintașii lor: pe malul opus al golfului au ridicat, tot pe coama unui deal, un alt sat; numai că acest sat era pentru odihna sufletelor celor conduși pe ultimul drum.  
Nu este o imagine artistic zugrăvită prin cuvinte potrivite. Este o realitate a unor vremuri când peisajul din jurul localității Seimeni arăta cu totul altfel.
 
Primele atestări ale vieții omenești în Dobrogea Sudică aparțin epocii pietrei, începând cu Paleoliticul Mijlociu (100.000 –   îen). Folosind condițiile naturale, omul a dezvoltat o serie de civilizații materiale. Astfel, așezări de tip „musterian” au fost descoperite în peștera „La Adam” și „La Izvor” în Masivul Dobrogei Centrale, iar în Dobrogea Sudică, forme de locuire și așezări au fost descoperite la Saligny, Castelu, Nazarcea, Peștera, etc. În Paleoliticul Superior (35.000 –  10.000 îen), așezările au evoluat și există dovezi ale acestui tip de așezări tot în peșterile „La Adam” (unde s-a găsit prima fosilă de Homo sapians din România – un dinte de copil cu o vechime de aproape 32.000) și „La Izvor”, dar și la Seimeni, Mangalia, Peștera și Satu Nou. 

Dinamica peisajului rural în Dobrogea de Sud

Înainte de mileniul al V-lea îen, nivelul mării era cu 5 m mai ridicat ca în prezent. Acest fapt a afecta și nivelul Dunării și ca o consecință, nordul Dobrogei era acoperit de ape. Populațiile venite din nord-vestul Asiei Mici, reprezentanți ai Revoluției Neolitice care s-a declanșat în Semiluna Fertilă în perioada 9.000-6.000 îen, s-au amestecat cu comunitățile mezolitice existente în Dobrogea. O parte dintre aceștia au evoluat în așa fel încât au dat naștere culturii Hamangia, a cărei evoluție se plasează în a doua jumătate a mileniului al VI-lea îen. Cam în acea perioadă, un grup de oameni au privit de jur împrejur de pe coama dealului amplasat lângă actuala localitate Seimeni, pe malul marelui fluviu, și au hotărât să nu mai plece. Au trasat cu ajutorul unor funii cercuri și au început să sape. Locuințele le vor face semi-îngropate, așa cum i-au învățat străbunii, numai că acum nu îi vor feri doar de căldura soarelui, ci și de vântul care mătură coama dealului.
Construcțiile erau răspândite pe o arie semicirculară cu o lățime aproape constantă de 250 de metri, care îmbrăca lunca de pe malul Dunării ca într-o potcoavă , urmând forma dealului. La început locuințele au fost amplasate pe coamă, cât mai aproape de latura concavă a formei, de unde împrejurimile puteau fi supravegheate, vizibilitatea fiind foarte bună spre luncă și apa fluviului, apoi s-au revărsat spre latura exterioară a formei.
Pentru a exemplifica modul de construire a unei locuințe circulare, prezentăm mai jos etapele ridicării unei locuințe circulare din epoca fierului (modul de execuție a părții superioare este similar cu cel al colibelor adâncite din neolitic).
Construire interactiva a unei locuite din neolitic (apăsați „Start Activity” pentru începerea simulării)
 


(sursa: Chiltern Open Air Museum)


(sursa: New Horizon School For The Performing Arts)




(sursa: flickriver.com)


(sursa: Bedford Borough Council)

Pentru obținerea locuinței parțial îngropată în pământ, incinta circulară a fost adâncită prin excavarea pământului din interiorul perimetrului iar pământul rezultat a fost depozitat sub forma unor valuri de pământ ridicate pe circumferința formei circulare – pentru a împiedica pătrunderea apei de la precipitații în interiorul incintei, pentru o mai bună izolare termică și pentru a fixa mai bine stâlpii din lemn care constituiau, împreună cu împletitura din ramuri (asemănătoare unui gard împletit), peretele exterior al casei; pe acesta se putea aplica, atât la exterior cât și la interior, unul sau mai multe staturi de lutuială. O altă parte din pământul rezultat se depozita sub forma unor valuri de pământ cu rolul de a delimita spațiul aferent unei gospodării. Aceste case nu erau cu mult mai deosebite de cele de la sfârșitul paleoliticului.

(sursa: History Cookbook)
Aceste valuri de pământ se observă clar in imaginile captate pe Google Earth dar și în fotografiile de pe teren. În interiorul unor perimetre se pot observa chiar urmele unor construcții de formă rectangulară cu rol de anexe gospodărești (silozuri pentru grâne sau țarcuri pentru animale).

„… în cultura neolitică … există mici construcții circulare (circa 5 m în diametru), cu stâlpi sprijinind acoperișul, aliniați împrejurul unei gropi centrale care slujea drept vatră. Acoperișul avea probabil o gaură prin care ieșea fumul din cămin. Această casă, clădită din materiale tari, ar fi avut aceeași structură ca și iurta mongolă din zilele noastre. Or, se cunoaște simbolismul cosmologic pe care îl întruchipează iurta și corturile populațiilor nord-asiatice: Cerul este conceput ca un imens cort susținut de un stâlp central: țărușul cortului sau deschizătura superioară pentru evacuarea fumului sunt asimilate Stâlpului Lumii sau „Găurii cerului”, Steaua Polară. Această deschizătură este numită, de asemenea, „Fereastra Cerului”. Tibetanii numesc deschiderea din acoperișul caselor lor „Soarta Cerului” sau „Poarta Cerului”.”
                                                    (sursa: MIRCEA ELIADE – ISTORIA CREDINȚELOR Șl IDEILOR RELIGIOASE)
 
Din studiul efectuat, există două zone înalte, două dealuri: Seimeni și Sofia, lângă Cernavodă, în partea de nord.

Dacă se ridică nivelul apei Dunării cu 5 m, se obține un nivel de 16 m.

Astfel, înainte de mileniul al V-lea îen, toată suprafața terenului aflată la o cotă mai mică de 16 m era inundată, rezultând următorul cadru natural:

Aceste două dealuri vor reprezenta creuzetul pentru evoluția unei civilizații înfloritoare – Cultura Hamangia. 

Îngusta limbă de teren, care în dreptul localității Seimeni are, în medie, lățimea de 150 m, era acoperită de apă. De la malul apei și până la baza dealului, terenul era acoperit de pășune pe care animalele pășteau în voie. Mai era folosit pentru a trage bărcile pe mal și pentru a prelucra peștele pescuit (eviscerare, sărare). 

Spre sud-vest, la o distanță ceva mai mare de 500 m de ultima locuință, malul se retrăgea într-un golf cu două ramuri, prin care apa fluviului pătrundea în interiorul țărmului pe distanța de aproape 9 km. Lățimea maximă a acestui golf era de aproape 3 km. Dunărea măsura de la un mal la celălalt aproape 15 km iar golful era o binecuvântare pentru locuitorii de pe deal. Peștii intrau în interiorul celor două ramuri ale lui iar pescuitul putea asigura o bună parte din hrana necesară comunității.
Pe partea opusă a golfului, la nici 200 m de mal, terenul urcă până la o înălțime similară cu dealul pe care au fost construite locuințele (aproximativ 70-80 m). Acolo, pe dealul care azi se numește Sofia, despărțit de apele golfului de locuințele celor vii, acei oameni au hotărât să clădească locuințele celor morți. 

Cele peste 500 de morminte din cimitirul de la Cernavodă indică existența unei așezări mari în apropiere.
                                                             (sursa: Cultura Hamangia de pe țărmul românesc al Mării Negre)
În necropola situată azi lângă Cernavodă, între obiectele depuse spre a însoți pe cei decedați, se aflau și cele două statuete plasate de UNESCO pe locul 5 într-un clasament al celor mai importante zece artefacte ale culturii mondiale, iar în anul 2000, o comisie internațională de experți ai NASA au hotărât ca o replică a Gânditorului să fie pusă, alături de alte nouă obiecte ce simbolizează cultura umană, în capsula sondei spațiale Voyager IV care a plecat într-o călătorie prin galaxia noastră.
                                                                        (sursa: wikipedia)


Pentru ca mai multe persoane – membrii ai unei familii extinse – să poată trăi împreună, dimensiunile locuințelor circulare au continuat să crească pe durata neoliticului, ajungând ca la sfârșitul epocii bronzului – începutul primei epoci a fierului să aibă diametre mai mari de 2o de metri.  La locuințele circulare cu diametre mai mari de 15 m, peretele exterior din stâlpi de lemn și împletitură nu mai putea prelua singur greutatea acoperișului conic. Din acest motiv s-a impus amplasarea în interiorul incintei a unui inel format din stâlpi masivi din lemn care să preia cea mai mare parte din forța de apăsare exercitată de masa acoperișului. Este posibil ca urmele acestor inele să fie descoperite în interiorul incintelor circulare, împreună cu un inventar casnic bogat.

Restul din forța de apăsare urma să fie preluat de peretele exterior al incintei circulare. La locuințele descoperite în Marea Britanie, acest perete exterior din lemn este înlocuit cu un zid de piatră. Însă în zona Seimeniului, piatra nu se prea găsește, în schimb pământul nisipos este din abundență. Urmele valului de pământ cu rol de perete exterior se poate observa pe circumferința fiecărei locuințe circulare. 
                                      (sursa: Large Iron Age roundhouse)  O reconstituire a modului de ridicare a acestor locuințe circulare semi-îngropate, de dimensiuni mari:

                                             (sursa: Build your own roundhouse)
Hamangia este cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea și a cunoscut o lungă perioadă de înflorire între mileniile IV-II îen. 
De-a lungul timpului, pe măsură ce această populație se dezvolta, evoluând de la neolitic la epoca bronzului și apoi la epoca fierului, bordeiele semi-îngropate de pe dealul Seimeni au fost lărgite, ajungând la diametre de peste 15 m la sfârșitul epocii bronzului și de peste 20 m, având aspectul unor adevărate fortărețe, la începutul primei epoci a fierului. 
 
Locuințe circulare de mărime comparabilă (diametre de 25 m până la 28 m) au fost descoperite în Marea Britanie, Thwing:
– În Paddock Hill, Thwing, a fost descoperită o mare locuință circulară care a fost datată în epoca târzie a bronzului (aproximativ anul 950 îen). Scândurile din peretele exterior au fost plasate înr-un șanț cu diametrul de 25 m. În interiorul structurii există un inel din găuri masive amplasate pe o circumferință cu diametrul de 16 m. 

                                                                        (sursa: European Societies in the Bronze Age de A. F. Harding)

 

(sursa: Iron Age Communities in Britain de Barry Cunliffe)
– La Thwing, Humberside, au fost descoperite fortificații circulare datând din secolele VIII-IX îen. Palisada din lemn era întărită cu șanț adânc și larg. În centrul site-ul a fost descoperită o locuință mare circulară care avea circa 28 metri în diametru.
(sursa: Prehistoric Britain de Timothy Darvill)

 

O soluție constructivă similară a fost adoptată și pentru acoperirea marelui sanctuar circular de la Sarmisegetusa, care era o construcție circulară cu diametrul de 29,40 m. 
Era absolut necesar ca acoperișul să fi închis întreaga construcție deoarece în urma cercetărilor nu s-a găsit nimic care să susțină existența unei pardoseli de altă natură în afară de lut și astfel, se împiedica formarea noroiului în vreme de ploaie sau ninsoare, în spațiul galeriei circulare. Descoperirea stâlpilor de lemn, înfipți în pământ și sprijiniți pe bloruri de calcar, apariția unei mari cantități de lipitură de lut și a unui fragment de perete sunt cele mai grăitoare dovezi ale existenței unui acopertiș, de formă conică, sprijinit de pereți, ridicat până la o înălțime de 5-5,50 m. 

 (sursa: Sarmizegetusa Regia capitala Daciei preromane – Ioan Glodariu, colectiv)

 
Inițial, așezarea întemeiată pe platforma oferită de coama dealului nu era fortificată, însă, cu timpul, o parte din pământul rezultat prin excavarea incintelor circulare a fost depozitat sub forma unor valuri care, ulterior, este posibil să fi fost întărite cu palisade din pari de lemn și împletitură din ramuri. Urmele acestor fortificații se pot observa printre incintele circulare, delimitând spațiile alocate fiecărei gospodării. Este posibil ca întreaga arie locuită să fi fost protejată de rânduri concentrice de valuri de pământ și șanț.
Însă nu numai localitatea celor vii a evoluat ci și orașul morților de dincolo de golf a cărui apă, odată cu scăderea nivelului Mării Negre (și implicit a Dunării), a secat. Dealul, care azi se numește Sofia, prezintă o continuitate a înhumărilor, începând cu perioada neolitică și până în epoca bronzului. În timp, odată cu secarea golfului care separa locuințele viilor de cele ale morților, spiritualitatea care a dus la întemeierea necropolei neolitice s-a mai atenuat, construindu-se locuințe în apropierea necropolei neolitice. 
Astfel, dealul destinat a găzdui sufletele celor morți s-a transformat, posibil, la sfârșitul epocii bronzului (1600 – 1100 îen), într-o a doua zonă de locuire . 
Situl arheologic neolitic de la Cernavodă – Coada Zăvoiului   așezare   așezare și necropolă   Constanța   Cernavodă, com. ORAS CERNAVODA   Neolitic  
Situl arheologic eneolitic de la Cernavodă – „Dealul Sofia”. începînd de la 100 m V de Primăria orașului până la malul Dunării   locuire civilă   așezare   Constanța   Cernavodă, com. ORAS CERNAVODA   Eneolitic, Epoca bronzului  
Ritualul de înhumare existent în epoca bronzului a impus ridicarea unor tumuli, care se regăsesc în apropierea celei de-a doua zone de locuire.
Tumulii de la Cernavodă – Autostrada A2 (km 170+100 – 170+900)   mormant tumular   tumul   Constanța   Cernavodă, com. ORAS CERNAVODA   Necunoscută  
Tumulii de la Cernavodă – Autostrada A2 (km 168+800 – 169+800)   mormant tumular   tumul   Constanța   Cernavodă, com. ORAS CERNAVODA   Necunoscută  
Tumulii de la Cernavodă – Autostrada A2 (km 168+650 – 168+800)   mormant tumular   tumul   Constanța   Cernavodă, com. ORAS CERNAVODA   Necunoscută  
Tumulii de la Cernavodă – Autostrada A2 (km 167+600-167+700)   mormant tumular   tumul   Constanța   Cernavodă, com. ORAS CERNAVODA   Necunoscută  
Tumulul de la Cernavodă – Autostrada A2 (km 163+050 – 163+150). la sud de canal   mormant tumular   tumul   Constanța   Cernavodă, com. ORAS CERNAVODA   Necunoscută 
Tumulul de la Cernavodă – Autostrada A2 (km 157+600 – 157 + 800)   mormânt tumular   tumul   Constanța   Cernavodă, com. ORAS CERNAVODA    


Vechea aria locuită de pe coama dealului Seimeni a evoluat în continuare în epoca fierului iar centrul activității militare și politice s-a mutat spre poalele dealului, unde populația getică a ridicat în secolele VI-III îen o așezare fortificată, adaptată noilor tactici de luptă și defensive.
Așezarea getică fortificată de la Seimeni. Așezarea se situează înainte de intrarea în localitatea Seimeni, dinspre Cernavodă, în dreptul Ostrovului Troiana Mare (între timp, cele două insule, Troiana Mare și Troiana Mică s-au unit, insula numindu-se Troiana). Șoseaua dintre Cernavodă și Hârșova intersectează această cetate getică întărită.   locuire   așezare fortificată   Constanța   Seimeni, com. SEIMENI   Latène  
Așezarea Latene de la Seimeni – Seimenii Mari. Așezarea se situează între șoseaua Cernavodă-Topalu și Dunăre, în sudul localității.   așezare   așezare   Constanța   Seimeni, com. SEIMENI   Latène  
În paralel evoluează și aria locuită din apropierea dealului Sofia, astfel încât se produce o nouă deplasare a polului activității militare, politice și economice într-o a treia zonă înaltă (118 m), în jurul dealului situat la sud de Cernavodă, pe care în secolul al II-lea îen, regele Traciei, Lisimach, întemeiază Cetatea Axiopolis.
Cetatea Axiopolis – Cernavodă – „Hinog”. Cetatea se află la 3 km S de Cernavodă, în fața insulei Hinog, pe malul drept al Dunării.   locuire civilă   cetate   Constanța   Cernavodă, com. ORAS CERNAVODA   Epoca bizantină, Latène / sec. IV a. Chr. – sec. VII  
Necropola cetății Axiopolis – Cernavodă. Necropola se află la 4,5 km S pe șoseaua Cernavodă – Cochirleni și la 70 m V de șosea.   descoperire funerară   necropolă   Constanța   Cernavodă, com. ORAS CERNAVODA   Epoca romano-bizantină, Latène / sec. VI – VII, sec. VI-VII  
Vechea vatră de locuire de pe dealul Seimeni, pe măsură ce se extindea noua arie de locuințe din apropierea dealului Sofia (dar și din cauza instabilității terenului), și odată cu apariția polului reprezentat de Cetatea Axiopolis, a căzut în uitare. Lemnul locuințelor circulare semi-îngropate a putrezit, valurile de pământ au fost erodate de suflarea vântului, interiorul structurilor circulare s-a umplut tot mai mult cu pământ, iar liniștea s-a așternut peste coma dealului.
 
Însă vocea străbunilor începe să se audă din nou. Și va depăna legende prin fiecare obiect eliberat din strânsoarea țărânei.

Conform Repertoriului Arheologic Național (RAN) pentru localitatea Seimeni:

Așezarea getică fortificată de la Seimeni. Așezarea se situează înainte de intrarea în localitatea Seimeni, dinspre Cernavodă, în dreptul Ostrovului Troiana Mare (între timp, cele două insule, Troiana Mare și Troiana Mică s-au unit, insula numindu-se Troiana). Șoseaua dintre Cernavodă și Hârșova intersectează această cetate getică întărită.   locuire   așezare fortificată   Constanța   Seimeni, com. SEIMENI   Latène  

 

Fortificația romano-bizantină de la Seimeni. Fortificația este situată în partea de N a Fermei piscicole Domneasca, spre malul Dunării, la cca. 300 m.   fortificație   fortificație   Constanța   Seimeni, com. SEIMENI   Epoca romano-bizantină / sec. IV – VI 

 

Așezarea Latene de la Seimeni – Seimenii Mari. Așezarea se situează între șoseaua Cernavodă-Topalu și Dunăre, în sudul localității.   așezare   așezare   Constanța   Seimeni, com. SEIMENI   Latène  

 

Așezarea medievală de la Seimeni. Așezarea se află la limita dintre bazinele piscicole „Domneasca Mare” și „Domneasca Mică”.   locuire civilă   așezare   Constanța   Seimeni, com. SEIMENI   Epoca medievală / sec. IX – X  

 

Situl arheologic de la Seimeni – Valea Siliștei. Situl se află pe malurile nordice ale Văilor Tibrinului și Siliștei.   locuire   așezare   Constanța   Seimeni, com. SEIMENI   Epoca romană, Latène, Epoca medievală / sec. I – III, sec. IV – VIII, sec. X – XIII  

Conform Repertoriului Arheologic a României a Institutului de Arheologie Vasile Pârvan pentru localitatea Seimeni:

Punct 1. „La cetate”, la marginea de sud a platoului ce se întinde între Seimenii Mari și lacul Domneasca.
Tip sit: Castellum – Se mai păstrează latura dinspre lac, cu valul și șanțul de apărare destul de bine reliefate; la o treime de la capătul ei se poate recunoaște locul porții.
 
  Descoperiri:

 

  1.1 Castellum; datare repertoriu: epoca romană; cultura: Romană; descoperitor: Polonic P., 1898

 

  1.1.0.1 Miliari – Stâlpi milliari, unul din timpul lui Antoninus Pius, al doilea din timpul lui Septimius Severus.; In apropierea porții, în via locuitorului N. Petculescu.; datare repertoriu: epoca romană, sec. II-III p. Chr.; cultura: Romană, 1924; Muzeul Constanța

 

  1.1.0.2 Inscripții – Mai multe inscripții în limba latină, una dintre ele a fost găsită în ruine și datează de la sf. sec. III-înc. sec.IV p. Chr.; Inscripțiile au fost descoperite în zonă.; datare repertoriu: epoca romană, sf. sec. III-înc.sec. IV p. Chr.; cultura: Romană; MNA (cele mai multe).

 

  1.2 Val – Val de apărare încă vizibil.; datare repertoriu: epoca romană; cultura: Romană; descoperitor: Polonic, P., 1898

 

  1.2.0.1 Miliari – Stâlpi milliari, unul din timpul lui Antoninus Pius, al doilea din timpul lui Septimius Severus.; In apropierea porții, în via locuitorului N. Petculescu.; datare repertoriu: epoca romană, sec. II-III p. Chr.; cultura: Romană, 1924; Muzeul Constanța

 

  1.2.0.2 Inscripții – Mai multe inscripții în limba latină, una dintre ele a fost găsită în ruine și datează de la sf. sec. III-înc. sec.IV p. Chr.; Inscripțiile au fost descoperite în zonă.; datare repertoriu: epoca romană, sf. sec. III-înc.sec. IV p. Chr.; cultura: Romană; MNA (cele mai multe).

 

  1.3 Șanț – Încă vizibil.; datare repertoriu: epoca romană; cultura: Romană; descoperitor: Polonic, P., 1898

 

  1.3.0.1 Miliari – Stâlpi milliari, unul din timpul lui Antoninus Pius, al doilea din timpul lui Septimius Severus.; In apropierea porții, în via locuitorului N. Petculescu.; datare repertoriu: epoca romană, sec. II-III p. Chr.; cultura: Romană, 1924; Muzeul Constanța

 

  1.3.0.2 Inscripții – Mai multe inscripții în limba latină, una dintre ele a fost găsită în ruine și datează de la sf. sec. III-înc. sec.IV p. Chr.; Inscripțiile au fost descoperite în zonă.; datare repertoriu: epoca romană, sf. sec. III-înc.sec. IV p. Chr.; cultura: Romană; MNA (cele mai multe).

 

  1.4 Poartă; datare repertoriu: epoca romană; cultura: Romană; descoperitor: Polonic, P., 1898

 

  1.4.0.1 Miliari – Stâlpi milliari, unul din timpul lui Antoninus Pius, al doilea din timpul lui Septimius Severus.; In apropierea porții, în via locuitorului N. Petculescu.; datare repertoriu: epoca romană, sec. II-III p. Chr.; cultura: Romană, 1924; Muzeul Constanța

 

  1.4.0.2 Inscripții – Mai multe inscripții în limba latină, una dintre ele a fost găsită în ruine și datează de la sf. sec. III-înc. sec.IV p. Chr.; Inscripțiile au fost descoperite în zonă.; datare repertoriu: epoca romană, sf. sec. III-înc.sec. IV p. Chr.; cultura: Romană; MNA (cele mai multe).

    

Punct 2.

La marginea de vest a platoului, pe mamelonul de N.
Tip sit: Turn de pază – Zid de incintă cu grosimea de 2,60m, urmează marginile mamelonului, formând un pătrat cu latura de 20m.
 
  Descoperiri:

 

  2.1 Turn de pază; datare repertoriu: epoca romană, sec. IV p. Chr.; cultura: Romană; autor sptur: Florescu, Gr., 1924

 

Video: Cum își construiau oamenii casele în peroada neolitică

Constructia casei în epoca pietrei

40 de ani de experimente si dezvoltare (Ferme antice)


Ferme Antice

 

Pentru R.B.N. Press

Pintilie Ștefan-Cristian   /  Seimenisatdinneolitic

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press