,
Semnal! Firmele românești de soft în luptă inegală cu multinaționalele
Firmele românești de soft (dar nu numai ele) mici și mijlocii, încă antreprenoriale, simt pe pielea lor puterea multinaționalelor și companiilor mari scrie Ziarul Financiar preluat de romaniabreakingnews.ro
Când multinaționalele decid să facă o investiție în România, când au ținte de performanță clar stabilite, când au clientul și trebuie doar să execute comanda, nu se uită la ”prețul” angajaților, pe care trebuie să îi recruteze din piață, de la concurență sau de unde îi găsesc.
Dacă trebuie să umple neapărat o poziție specială, multinaționalele dublează chiar și salariile pentru a atrage acel candidat. Chiar și o creștere salarială de ”numai” 50% nu este de lepădat. Angajatul/salariatul care pleacă nu trebuie judecat/blamat pentru că se duce la mai bine, chiar dacă tot ce a învățat până atunci i s-a datorat acelei firme mici sau mijlocii de la care acum dezertează. Foarte multe companii românești sunt nervoase pe această situație, considerând că lupta cu multinaționalele este inegală, pentru că ele beneficiază de ajutoare de stat, de covor roșu la nivel de administrație sau de ”scutirea” de controale, având în vedere numele mari pe care le poartă la nivel internațional…
Creșterile salariale sunt bune pentru economie, indiferent cum se întâmplă, multinaționalele au rolul lor, iar pentru România sunt vitale în lipsa capitalului autohton, extrem de afectat de criză și descinderi, dar companiile românești trebuie ele să se lupte ca să reziste și să câștige teren.
Acum câteva săptămâni secretarul de stat din ministerul Finanțelor, Enache Jiru, șeful Trezoreriei, care într-o conferință a ZF, i-a răspuns lui Constantin Stroe, vicepreședinte al Dacia, pe tema unor posibile facilități acordate producătorilor interni care să stimuleze cererea, printr-o singură afirmație: Cereți!. Adică dacă nu cereți, statul nu are de unde să știe ce vreți. Multinaționalele au făcut cărare la fiecare guvern, indiferent de culoarea politică, știu mai bine birourile ministerelor decât miniștrii, și au cerut. În final, au primit ce au cerut. La fel trebuie să facă și companiile românești. Asta dacă reușesc să se unească.
