ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Mitropolia Basarabiei"

Mitropolia Basarabiei

,

Cu ocazia punerii pietrei de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” și sărbătoririi Hramului Bisericii „Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului” (25 aprilie 2015 a.c.), secretarul de stat MAE-DPRRP, Sebastian Ioan Hotca, a efectuat o vizită la Orhei. Liturghia a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ierarhii Mitropoliei Basarabiei, ÎPS Petru arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor și PS Antonie de Orhei, episcop vicar al Episcopiei Chișinăului.

Biserica româneasca „Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului” a fost ridicată de către Mitropolia Basarabiei cu susținerea financiară parțială a Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Cu acest prilej, a fost anunțată începerea lucrărilor de construcție la centrul social-cultural din Orhei, proiect susținut de către Guvernul României prin intermediul MAE-DPRRP.

Cu ocazia acestei deplasări, secretarul de stat a avut o întâlnire cu primarul orașului Orhei, Vitalie Colun, în cadrul căreia au fost discutate oportunitățile de dezvoltare a comunităților prin intermediul proiectelor transfrontaliere și sprijinului acordat de către MAE-DPRRP.

Delegația MAE-DPRRP a vizitat și mânăstirea „Sfântul Apostol Andrei” din localitatea Durlești-Chișinău, proiectul pentru efectuarea lucrărilor de pictură a bisericii este susținut de către Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni.

Persoanele defavorizate din Orhei vor avea un spațiu în care să se adăpostească în situații de criză. Astăzi a fost sfințită temelia viitorului Centru social-cultural „Filantropia”, care va fi construit cu ajutorul Guvernului României, relatează Mesager.

Importanța pentru comunitate a viitorului Centru i-a adus pe mai mulți enoriași la Biserica „Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului” din Orhei. Ei au participat la slujba săvârșită de un înalt sobor de ierarhi ai Mitropoliei Basarabiei, în frunte cu mitropolitul Petru. După slujbă, ceremonia a continuat în preajma biseriicii, unde este săpat locul pentru temelia pe care va fi zidit Centrul.

Reprezentanții Guvernului României au spus că această nouă acțiune vine în ajutorul oamenilor aflați în dificultate. „Credem că suntem în asentimentul comunității românești care se află în Republica Moldova și sper să fim cât mai aproape pe viitor și a încuraja mediul asociativ din Moldova să participe la sesiunile noastre de finanțare, pentru a putea participa prin aceste finanțări la realizarea proiectelor depuse”, a spus Sebastian Ioan Hotca, secretar de stat, Ministerul de Externe al României.

În cadrul Centrului social-cultural „Filantropia” se vor desfășura activități sociale ale parohiei și își vor regăsi liniștea persoanele aflate în situații de criză. Un obiectiv important va fi și promovarea literaturii și culturii române.

Publicat de România Breaking News – R.B.N. Press /Surse: MAE-DPRRP, Tele Radio Moldova prin romaniabreakingnews.ro

Foto: Punera pietrei de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” și sărbătoririi Hramului Bisericii „Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului” (Sursa: Unimedia.md)

piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (1) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (2) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (3) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (4) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (5) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (6) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (7) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (8) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (9) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (10) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (11) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (12) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (13) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (14) piatra de temelie a centrului social-cultural „Filantropia” din Orhei (15)

 

,

O biserică unică în R. Moldova, construită din lemn, a ajuns să fie mândria orașului Soroca

Video: înainte de inaugurarea Bisericii  din Soroca, care poartă hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”

De doi ani, orașul Soroca mai are o atracție turistică pe lângă cetatea înălțată de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea. Biserică făcută din lemn, în stil maramureșean, așezată pe malul Nistrului, este gata să primească oricând vizitatori. Drapelele R. Moldova și României, observate din depărtare la poarta și pe turla bisericii, le amintesc localnicilor că „bijuteria” le-a fost dăruită de președintele Traian Băsescu în semn de respect pentru cetățenii celor două state care „sunt frați prin istorie și credință”.Biserica din Soroca, care poartă hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, a fost ridicată de cei mai iscusiți meșteri din Maramureș, care au muncit timp de trei luni. Lemnul a fost adus tot de peste Prut. Construcția, care a costat 70 de mii de euro, are o înălțime de 25 de metri și un stil arhitectural deosebit, fiind acoperită cu șindrilă – material care poate fi văzut doar pe casele bătrânești din România. Lăcașul sfânt este și încăpător. Poate găzdui peste o sută de enoriași.

Preotul, venit în misiune din Bacău

Într-un timp record, părintele paroh al bisericii, Sorin Huluță, venit în misiune la Soroca din localitatea Onești, Bacău, a reușit să adune o adevărată comunitate de creștini pe malul Nistrului care trec pragul lăcașului în fiecare zi de duminică. La patru ani de când a venit în R. Moldova, părintele spune încrezut că misiunea a fost îndeplinită cu succes. „Nu zic că e ușor să te desparți de casă. Dar pentru mine a fost ușor, că am venit tot acasă. Nu am fost trimis în misiune în Africa, ci la frații noștri creștini de peste Prut. Mă bucur să văd la slujbe în fiecare duminică câte 50-60 de oameni, față de zece enoriași câți veneau la început. De sărbători sunt și mai mulți, iar de Paști au fost peste 700 de persoane. E o reușită”, se mândrește părintele Sorin Huluță. „Bijuteria” din lemn este foarte atractivă și pentru tinerii însurăței din Soroca. Aproape o sută de cupluri s-au cununat deja în acest lăcaș, iar peste 60 de familii și-au botezat copilașii.

Donații pentru pictură

Dacă aspectul exterior al bisericii poate cuceri orice privire, în interior mai este mult de lucru. Preotul paroh este cel care pictează icoanele de unul singur. Pe lângă seminarul teologic, Sorin Huluță a învățat și pictura murală, iar acum roadele muncii sale se văd pe pereții bisericii. „Fac asta și pentru suflet, și pentru a economisi bani. Pictez câte o icoană-două, în funcție de donațiile pe care le adunăm pentru a procura vopsele. Sperăm că, până la finele anului, vom finisa și interiorul”, se arată optimist părintele. Icoanele care fac în prezent decorul bisericii vor fi transferate ulterior în demisolul construcției, unde a fost amenajată o cămăruță în care enoriașii fac mese de pomenire.

Lupta pentru biserică

Chiar dacă în prezent orice locuitor din Soroca se mândrește cu biserica „unicat” din R. Moldova, ctitorii nu au uitat cât de greu le-a fost să-și vadă visul împlinit. Fostul prefect de Soroca, Ana Bejan, s-a numărat printre persoanele care au „luptat” ca biserica din lemn donată de președintele României, Traian Băsescu, să fie înălțată pe malul Nistrului. Istoria bisericii este foarte zbuciumată. Am avut procese de judecată cu autoritățile locale care refuzau să acorde terenul pentru construcție, motivând că aici este parc. Am fost chemați pe la Procuratura Generală, iar cetățenii care locuiesc în zonă, în mare parte vorbitori de limba rusă, s-au opus totalmente. Făceau zilnic proteste, stăteau în fața tractoarelor. Am adunat mii de semnături de la cetățenii care își doreau ca în Soroca să fie măcar o biserică a Mitropoliei Basarabiei. Într-un final, am demonstrat în judecată că acest teren nu este parc, ci scuar, că nu se vor tăia copaci și am obținut terenul. A fost greu, dar nimic nu se face fără sacrificii”, explică Ana Bejan.

Locație pentru evenimente culturale

Din curtea bisericii răsună adesea cântece patriotice românești și poezii ale marilor poeți români. Biserica a devenit gazda multor evenimente culturale organizate în oraș. Aici sunt sărbătoriți marii artiști români, este marcată în fiecare an Ziua Națională a României și tot aici sunt pomeniți eroii români căzuți în război, în memoria lor fiind ridicată o troiță din lemn. În viitorul apropiat, Biserica „Sfinții Martiri Brâncoveni” va fi inclusă în circuitul turistic al regiunii Soroca.

Ana Bejan, fost prefect al județului Soroca:

„Suntem mândri că în regiune a început construcția unei alte biserici a Mitropoliei Basarabiei. Aceasta va fi ridicată în satul Alexandru cel Bun. Construcția va fi din piatră, în stil ștefanian. Acolo a fost transferat paraclisul de la „Sfinții Martiri Brâncoveni”. Parohul bisericii a venit din Iași și este finul de cununie al părintelui Sorin Huluță. Ne bucurăm că avem la Soroca o comunitate de enoriași care gândește românește și aceasta se mărește de la an la an”.

Surse: ziarulnational.md ,   ortodox.md

Foto:Ziarul Naíonal/ R. Moldova

,

Pe 15 august s-au împlinit 300 de ani de la decapitarea domnitorului Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi. Domnia Brâncovenilor a semnificat o perioadă de înflorire a culturii românești și a bisericii creștin-ortodoxe.

Credința lor a fost atât de puternică, încât au hotărât mai curând să moară decât să renunțe la ea. Anul 2014, declarat Anul Brâncovenilor, a fost marcat în România și Republica Moldova prin evenimente menite să readucă în atenția publică personalitatea acestui domnitor, importanța căruia nu este încă apreciată în măsură cuvenită. Pe malul Nistrului, la Soroca, se află singura biserică din lemn de stil maramureșean din țara noastră – biserica cu hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, un loc unde memoria domnitorului este păstrată cu evlavie. Părintele-paroh al bisericii, Sorin Huluță, a pășit pragul redacției TIMPUL zilele trecute ca să discutăm cu el despre unul din puținii sfinți domnitori din calendarul ortodox-românesc.

– Cât de potrivită este canonizarea unui domnitor, care, înainte de toate, a fost o persoană politică?
– Este corect, pentru că, în primul rând, domnitorul este un exemplu pentru comunitate. Dacă faptele îl vădesc și îl ajută, de ce să nu fie trecut în rândul sfinților? Oameni simpli au ajuns să fie sfinți, de ce un domnitor nu ar putea? Constantin Brâncoveanu și-a folosit averea pentru a face bine bisericii și țării, nu a adunat, așa cum adună de obicei conducătorii, doar pentru el. Noi știm că Brâncoveanu a fost un domnitor foarte bogat, dar în același timp darnic când era vorba de cultură și biserică. Canonizarea lui ca sfânt este una oportună, având în vedere că domnitorul Constantin Brâncoveanu a ctitorit multe biserici. Ștefan cel Mare a lăsat nenumărate mănăstiri și biserici, fiind trecut pentru asta în rândul sfinților, și iată că și Constantin Brâncoveanu a procedat la fel, a construit și reparat biserici, motiv pentru care a fost canonizat.

– Prin ceea ce a făcut pentru biserica românească în timpul vieții, Constantin Brâncoveanu, putea să-și câștige locul în rândul sfinților. Care a fost semnificația jertfirii sale?
– Constantin Brâncoveanu nu este singurul care și-a dat viața pentru Hristos. Dacă am deschide Sinaxarele și am citi viețile sfinților am vedea că toți cei care sunt numiți sfinți martiri au primit cununa muceniciei pentru Hristos sau, cum se mai numește această moarte, botezul sângelui. A fi ortodox în zilele noastre este ușor, dar a fi ortodox în timpurile lui Brâncoveanu nu era deloc simplu, mai ales într-o lume în care domina religia turcilor și într-o vreme în care turcii puteau să se impună din toate punctele de vedere. Brâncoveanu a dat o pildă, de aceea este poate și atât de iubit de neamul nostru. Ce tată astăzi ar îndemna copilul să tacă și să moară pentru Hristos? Din păcate, tații noștri abia că își îndeamnă fiii să meargă la biserică, dar Brâncoveanu și-a îndemnat chiar propriii lui copii să se lase sub sabia călăului și să moară pentru credință. Am pierdut tot ce am avut, a spus Brâncoveanu, să nu ne pierdem și sufletele. El este un model de credință creștină și prin asta rămâne viu în inimile noastre. E frumoasă și Mănăstirea Sâmbăta de Sus, e frumoasă și Mănăstirea Hurezu și alte mănăstiri ctitorite și reparate de Brâncoveanu, dar cea mai frumoasă a rămas această jertfă. Din acest motiv a rămas în istorie. Noi toți rămânem în viața noastră pentru o faptă pe care am făcut-o. Înaintea tuturor conducătorilor adunați în Constantinopol tocmai pentru a participa la această crudă moarte a lui Brâncoveanu, el putea să spună „Nu”, dar iată că a spus „Da, vreau să mor pentru Hristos”.


– Cum ați marcat la Soroca Anul Brâncovenilor?

– Cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la moartea de mucenic a lui Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii, precum și a sfetnicului Ienache, în cuprinsul Patriarhiei române s-au organizat manifestări culturale și s-a vorbit foarte mult despre viața lui Brâncoveanu. La Soroca noi am desfășurat o conferință cu tema „Epoca lui Brâncoveanu”, organizată de ICR, biserica noastră, fundația „Grigore Vieru” și Biblioteca „Basarabia”. Oamenii au fost bucuroși și încântați să afle lucruri noi despre Brâncoveanu și epoca sa. De asemenea noi am organizat o expoziție pe zidurile bisericii și toți trecătorii se opreau, citeau și priveau imagini din epoca lui Brâncoveanu, ceea ce cred eu a fost un fapt salutabil și important pentru soroceni. Am încheiat șirul activităților printr-o slujbă făcută chiar de ziua hramului Bisericii „Sfinții martiri Brâncoveni”, pe 15 august. A urmat apoi agapa frățească la care s-a discutat despre jertfa lui Brâncoveanu și cât de actuală a rămas ea până astăzi. Îmi spunea cineva că în conștiința sa Brâncoveanu poate foarte bine să-l egaleze pe Ștefan cel Mare, pentru că undeva jertfa lor este asemănătoare prin faptul că nu au pregetat niciun moment pentru a face totul pentru neam și țară. Și de aici probabil și canonizarea ambilor.

– Cât de bine cunosc enoriașii cine a fost Constantin Brâncoveanu?
– Sunt oameni care știu cine a fost domnitorul, dar sunt oameni care întreabă ce biserică e asta, ce sfinți sunt Brâncovenii. Dacă nu e o biserică care să poarte hramul Sf. Nicolae, Sf. Gherghe sau Sf. Dumitru, e deja ceva neobișnuit. Noi am pus o icoană foarte mare la intrare în biserică cu cei patru sfinți, ca oamenii să-i vadă, să-i poată recunoaște de departe. Sperăm că sfinții Brâncoveni să ocupe în curând în conștiința oamenilor locul pe care ar trebui să-l aibă acest domnitor. Așa cum Ștefan cel Mare este binecunoscut ca sfânt și domnitor, așa și Brâncoveanu ar trebui să fie mediatizat mai mult, nu pentru că este hram al bisericii mele, dar pentru că merită. Îndemnăm cititorii ziarului TIMPUL să citească despre viața lui și să asculte balada lui Constantin Brâncoveanu atât de frumos cântată.

– Vin mulți credincioși la Biserica „Sfinții Martiri Brâncoveni” de la Soroca?
– În principiu, vin cei care simt și gândesc românește. Eu i-am împărțit în mintea mea pe categorii. Sunt cei care vin din curiozitate, sunt cei care vin pentru că știu la ce vin și sunt cei care vin să vadă dacă tot ceea ce au auzit este adevărat. Am început activitatea mea la Soroca cu un număr foarte mic de enoriași. Făceam slujba în paraclisul Cetății Soroca, pentru că nu avem alt loc, apoi ne-am mutat în subsolul unui hotel. Pe urmă am construit un paraclis și, în sfârșit, biserica. Veneau 10-15 oameni la slujbă, acum duminica la slujbă participă 70-80. Contează într-adevăr numărul credincioșilor, dar contează mult și calitatea. În biserica noastră vin oameni de calitate. Vin oameni intelectuali, care îl regăsesc pe Hristos și care la finalul liturghiei pleacă mulțumiți acasă cu sentimente nobile și abia așteaptă să revină

Sursa: Timpul.md

,

Intîiul mijloc elementar pentru regeneraea ortodoxismului adevarat, a reînnoirii generale, a puterilor noastre bisericesti, în turmă și păstori, este acela de a izbavi biserica noastra de paza Codului Penal și a cenzurii, de a desfiinta ortodoxismul silit.”

  Vladimir Soloviev

            La inceput de Rapciune, Chisinaul a devenit subit o destinatie cautata de turistii politici ai Moscului. Nu-i vorba, acum la inceputul toamnei orasul este frumos, pluteste in calm, cu parcurile  inverzite, iar o scurta plimbare e ca un leac pentru toata dihonia din lume.

            In drum spre Tiraspol a poposit vice-premierul Federatie Ruse, Dl. Dumitru Rogozin care a fost foarte glumet, nu a mai recitat istorioara cu ”cotetul” dar s-a interesat preocupat, cum se vor incalzi ”moldovanii” in iarna, ca amu’ e totusi mai cald.

            Dupa ce a trecut Nistrul, mai ca si-a pierdut buna dispozitie si a inceput hotarat sa-si ameninte gazdele de care tocmai se despartise. Am uitat si noi de glumitele sale zglobii si mai ca-ti vine sa spui, odata cu personajul lui Creanga: ‘‘ Pasol na turbinca ciorti ”.

            Preafericirea Sa Kiril, Patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii se afla insa, chiar acum in Chisinau. Ar fi a doua sa vizita in Basarabia si a venit cu treaba: 200 de ani de la distrugerea Mitropoliei Moldovei si infiintarea propriului dezmembramint ecleziastic in teritoriul anexat in 1812 de necrutatoarea armata a Tarului Tuturor Rusiilor. Iata urzeala:

            In 1774 Rusia revendica si obtine dreptul de putere protectoare a crestinilor ortodoxi din Imperiul Otoman dobindind astfel un nesperat si inepuizabil pretext pentru toate interventiile sale militare. In timpul ocuparii Principatelor de catre rusi,  Ambrozie arhiepiscopul de Poltava, care venise odata cu trupele, este numit in 1789 ca loctiitor al Mitropolitului Moldovei. In 1792 Sinodul rus il numeste pe ep. Gavriil

Mitropolit al Moldovei si Munteniei. Gavriil Banulescu Bodoni, roman ardelean era pe atunci episcop de Bender si Akkerman. Numit in functie fara acordul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, putem spune chiar cu impotrivirea ei fatisa, noul ”mitropolit” o sa aiba ceva probleme cu musulmanii, caci la cererea patriarhului, sultanul maritei semiluni il aresteaza ca ”uzurpator al autoritatii mitropolitane” (Mitropolia Moldovei se afla sub jurisdictia Patriarhiei din Constantinopol). Fortat sa paraseasca scaunul de chiriarh, vladica Gavriil ramane in serviciul si ascultarea Imperiului Rusesc. In 1808 grabit sa preia administrativ Principatele Romane, guvernul rus infiinteaza un exarhat cu competente peste ”Moldavia, Valahia si Basarabia”. Prin urmare in 1808 Badulescu Bodoni este ”exarh”, supus Sinodului Rus si porneste sa implementeze schimbarile dorite de acesta. Veniamin Costachi, Mitropolitul legitim al Moldovei e nevoit sa se retraga, iar in 1809 va fi surghiunit si Mitropolitul Dositei Filitis al Valahiei. Cand Basarabia e anexata in urma Pacii de la Bucuresti, exarhul Gavriil trece Prutul si se stabileste la Chisinau, pastorind clerul si mirenii, ca facand parte din ”fosta” sa mitropolie. (O paralela se impune: si R.A.S.S.M., creata in 1924 era tot o ”fosta” Moldova…). Instalat in Chisinau, mitropolitul necanonic al tarilor romane redacteaza, din insarcinarea sinodului rus, un proiect de organizare a vietii bisericesti locale sustinand infiintarea unei noi eparhii.

Proiectul sau place si astfel, in dispretul vechilor reglementari canonice se infiinteaza Arhiepiscopia Chisinaului si Hotinului, pusa de la inceput, sub pastorirea aceluiasi Gavriil Badulescu Bodoni. Pe data de 21 august 1813, tarul Alexandru I aproba raportul sinodal de constituire a noii eparhii.

            (Interesant este faptul ca potrivit proiectului, eparhia trebuia sa cuprinda pe langa Basarabia si o parte din eparhia Ecaterinoslavului cu stepa Oceacovului, intre Bug si Nistru, tinutul Tiraspol, Dubasarii, Ovidiopolul, Odessa, Olviopolul, cateva sate din tinutul Cherson, unde… ”rusii sunt foarte putini”, dar destui vlahi, greci si alti crestini ortodoxi. ”Greseala” se repara in anul 1837, dupa ce episcopul Gavriil trecuse la Domnul, cand se creaza o arhidieceza noua, a Odesei si Chersonului, numai pentru Transnistria si partile de dincolo de Bug; dar asta este alta poveste…)

            Iata asadar de ce se deplaseaza acum la inceput de septembrie, la Chisinau, Preafericitul Patriarh Kiril, alaturi si solidar de mitropolitul (gurile rele zic chiar colonelul…) Vladimir Cantarean, intiistatatorul Mitropoliei Chisinaului si a intregii Moldove. (intelegeti acum…?)

            Evenimentele din februarie 1917 (abdicarea tarului Nicolae al II-lea si formarea guvernului provizoriu) reverbereaza (cum altfel?) si in Basarabia. Congresul eparhial tinut la Chisinau intre 19-25 aprile 1917 exprima fara echivoc dorinta de autodeterminare a bisericii basarabene. O delegatie de la Chisinau vine in tara pe data de 7 aprilie 1918 sa discute cu mitropolitul Pimen al Moldovei arzatoarea problema a autonomiei bisericesti, mai ales ca prin proclamarea independentei politice si actul Unirii din 27 martie 1918 este restabilita de facto legatura canonica cu mitropolia Moldovei si Sucevei. Mai mult, patriarhul rus Tihon acorda bisericii din Basarabia  la 23 mai 1918 libertatea de a alege intre cele doua biserici autocefale. (Il va instiinta si pe mitropolitul Pimen ca se renunta la Basarabia). Arhiepiscopul rus Anastasie Gribanovski, episcopi vicari Gavriil Cepur de Akkerman si Dionisie Sosnovski de Ismail paraseau si ei Basarabia, facand calea intoarsa la Moscova.

            Pe data de 16 iunie 1918, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane il numeste ca loctiitor de arhiepiscop pe Nicodim Munteanu episcopul Husilor. In cuvantul sau de instalare, acesta avea sa insiste: Nu se poate pricepe cu mintea ca Basarabia sa fie alipita cu trupul la Tara de peste Prut iar cu sufletul sa rataceasca peste Nistru. Aceasta nu se poate nici dupa cerintele unui stat neatarnat, nici dupa randuielile canonice…”.

            Randuielile canonice amintite de P.S. Nicodim au guvernat viata bisericilor rasaritene de timpuriu si chiar au salvat oranduiala crestina atunci cand acesta a fost amenintata de penetrarea islamului sau mai tarziu de cea otomana. Teritoriile jurisdictionale s-au pastrat pe baza etnica, principiul national definind bisericile autocefale care se identifica pana astazi prin numele etniei sau al neamului. Astfel, canoanele 13, 21 si 22 ale Sinodului de la Cartagina (419 d.Hr.) ca si canonul 2 al Sinodului II ecumenic (Constantinopol, 381 d.Hr.) interzic ”episcopului unei anumite eparhii sa-si intinda puterea asupra altei eparhii”. De asemenea Canonul 34 Apostolic reglementa raporturile dintre ”episcopii fiecarui neam”, impunind principiul sinodalitatii inlauntrul fiecarei etnii. Amestecul nedorit fusese deja solutionat prin canonul 8 al Sinodului III ecumenic (Efes, 431 d.Hr.): ”Iar daca cineva a cuprins o eparhie straina si in chip silnic a pus-o sub stapinirea lui, pe aceasta sa o dea inapoi, ca sa nu se incalce canoanele parintilor si nici sub cuvant de lucrare sfintita sa se furiseze trufia stapinirii lumesti”.

            Pe aceste fundamente canonice Arhiepiscopia de la Chisinau este ridicata la rang de mitropolie(Mitropolia Basarabiei) odata cu promulgarea pe data de 23 februarie 1925 a Legii privind consfintirea autocefaliei B.O.R., organizata ca Patriarhie.

            Dupa Ultimatum, in toamna anului 1940 sovieticii inventeaza o eparhie a Chisinaului condusa de episcopul Alexie de Tula, in calitate de ”imputernicit al B.O.RU. pt. supravegherea cultelor in R.S.S.M.”. Slujbele se tin in slavona, iar preotii Mitropoliei Basarabiei sunt fie martirizati (puscarie, tortura, asasinate), fie deportati in conformitate cu ”Regulamentul cu privire la modul de aplicare a deportarii pt. unele categorii de criminali” (sic!). Lacasurile sfinte sunt inchise, profanate, dinamitate, rase de pe scoarta pamantului.

            Dupa eliberarea Basarabiei  (1941) Mitropolia isi reia activitatea reusind ca in numai doi ani sa repuna in functie toate bisericile existente intre Prut si Nistru. La intiativa mitropolitului Efrem Enachescu se intocmeste Martirologul  bisericii romanesti. ( Intre martiri e preotul Baltaga, arestat in ziua cand implinea 79 de ani ca si preotul Gheorghe Munteanu din Ismail care este intii tuns, apoi ras pe cap si in final capul ii este zdrobit de treptele bisericii pe care o pastorise).

            In vara anului 1944 se produce de- a doua ocupare a Basarabiei si mitropolia sa va fi desfintata de fortele sovietice de ocupatie. Vor organiza aici o episcopie, dupa modelul vechi de la 1813, ca filiala canonica locala a B.O.RU. a-117-a eparhie cu numele Kisinovskaia, parte a ”trupului bisericesc rus” sau ”ruschii mir” sau, mai pe scurt si mai in clar ”Sfanta Rusie”.

            Preafericitul Patriarh Kiril a explicat el insusi, fara sa clipeasca ca: ”Sfanta Rusie este o notiune nici etnica, nici politica, nici lingvistica; este o notiune spirituala…in fata lui Dumnezeu suntem un singur popor”. Aferim!

            Interesant este ca Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldovei, sarbatorindu-si cei 200 de ani de existenta necanonica se prezinta totodata ca biserica succesoare a … Mitropoliei Basarabiei. Ecteniile sale dovedesc insa o alta realitate…

            De acea ma intreb nedumerit: oare ce sarbatoresc astazi

bine-credinciosii Basarabiei, in palatul ce poarta numele neuitatului Nicolae Sulac?

Pentru R.B.N. Press

Mihai Nicolae

Articolul a fost publicat pe rbnpress.info la data de 12 sept.2013 și republicat azi 19 septembrie 2014

*Articol publicat si pe infoprut.ro

,

Una din dificultățile politice ale apropierii de UE și România constă în faptul că populația de origine română din Republica Moldova are legături strânse cu Moscova pe linie confesională.

Cu doi ani în urmă, comentariile ironice din presa rusă obligaseră Patriarhia de la Moscova să admită că a falsificat o fotografie a Patriarhului Kiril. Înaltul ierarh apăruse într-una din imaginile publicate pe site-ul oficial cu un ceas care părea să fie un Breguet, modelul Le Réveil du Tsar, care costă în jur de 25.000 de euro. Cineva retușase fotografia făcând să dispară ceasul de la mână, dar a uitat să șteargă reflexul ceasului din oglinda mesei lăcuite. În cele din urmă, Patriarhia rusă a recunoscut falsul și a restaurat imaginea inițială, anunțând că vinovatul va fi aspru pedepsit.

Anecdota este însă revelatoare pentru felul în care puterea rusească continuă să se manifeste în fostele republici sovietice.

În Republica Moldova, puterea Moscovei a fost abolită, dar reflexul ei a continuat să existe. Oricât de independente în intențiile lor inițiale, guvernele de la Chișinău păreau să țină seama de ceva invizibil și imperios.

Mecanismele acestei puteri nevăzute nu sunt misterioase, dar s-a remarcat mai puțin că ele se sprijină nu doar pe pârghii materiale, ci și de altă natură. Astfel, chiar dacă majoritatea populației din fosta republică sovietică este de origine românească (moldovenească), două treimi din creștinii ortodocși aparțin de Mitropolia Chișinăului, subordonată Patriarhiei Moscovei, aproximativ un sfert (23%) s-au alăturat în ultimile decenii Mitropoliei Basarabiei, care ține de Patriarhia Română și alți 7% țin direct de Biserica Ortodoxă Rusă. E vorba de peste 90% din populația Republicii Moldova.

Clerul ortodox este în marea lui majoritate legat de Rusia prin fire directe, care ar putea dobândi o nouă putere, pe fondul unei tradiționale gândiri antioccidentale. Spre deosebire de lumea catolică, creștinismul răsăritean s-a pliat pe conjuncturile politice naționale, creând divizări puternice, după liniile geopolitice cunoscute. Dar dificultatea politică a situației din Republica Moldova constă în faptul că populația de origine română este divizată ea însăși după această linie, cea mai mare parte fiind afiliată la Răsărit. Reflexul puterii rusești aparent dispărute se vede nu doar în dependența energetică, ci și în oglinda confesională.

Iată de ce diplomația română nu are cu adevărat interesul să agite peste măsură românismul dincolo de Prut, căci ar putea provoca o reacție de crispare din partea moldovenilor care țin de Patriarhia Moscovei. România trebuie să se prezinte ca o putere prietenoasă și mai ales dezinteresată, una capabilă să îndrume societatea moldovenească pe drumul către UE, dar fără să se manifeste fățiși în nerăbdarea unionistă care ar putea fi vazută ca un act de „incercare de anexare”

A combate reflexia puterii Moscovei este uneori mai dificil decât a combate puterea ei materială, căci pretinde multă răbdare și mijloace mult mai subtile. Uniunea Europeană și România, dacă își țin promisiunile, ar putea susține Moldova să traverseze o criză a energiei, dar toate acestea, inclusiv eliminarea vizelor, nu-i vor ajuta cu nimic pe aceia care s-ar simți alienați într-o lume nouă.

Uneori entuziasmul integraționist este naiv, căci nu ține seama de faptul că o lume întreagă a dispărut în materialitatea ei imediată, dar că imaginea ei continuă să se vadă și nu poate fi abolită cu aceeași ușurință.

Horațiu Pepine, pentru DW via R.B.N.Prress

Reflexia_Puterii_Moscovei

3.000.000 de români în ghearele diavolului rus Kirill și a bisericii rusești de ocupație

Conducerea pro-europeană a Republicii Moldova s-a înghesuit “ca la urs” să pupe poala patriarhului Kiril, diavolul în sutană trimis de Putin la Chișinău ca să mai dea o copită românilor.

Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kiril, a venit ca să participe la “festivitățile prilejuite de sărbătorirea a 200 de ani de la crearea Eparhiei Chișinăului”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că se sărbătoresc 200 de ani de la ocuparea rusească a Basarabiei și a unei bucăți din Biserica ortodoxă românească a Moldovei și trecerea ei samavolnică sub patronajul Moscovei.

Cu lipsa de reacție a autorităților de la București ne-am obișnuit deja de mult timp. Însă, cea mai regretabilă este muțenia și nepăsarea Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Patriarhul Daniel. Patriarh care nu a arătat nici cea mai mică intenție de a trece Putul în sprijinul legitimei Mitropolii a Basarabiei. Deși sunt încălcate mai multe canoane și reguli bisericești, Biserica Ortodoxă Română se uită nepăsătoare și lipsită de demnitate cum aproape 3.000.000 de românimoldoveni sunt “păstoriți” de KGB-istul în sutană Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii.

Pretențiile unei Patriarhii Ortodoxe a unui neam sau popor anume, de a avea jurisdicție peste ortodocși de alt neam, care au propria lor Patriarhie, sunt necanonice și nedrepte, fiind motivate secular-politic, nu spiritual-pastoral, încălcându-se astfel canonul 8 al Sinodului III ecumenic și canonul 34 apostolic.

Regretatul Patriarh Teoctist a avut demnitatea și curajul să-i transmită asta răpostului patriarh rus Alexei, în anul 1993.

În conștiința umanității, în general și mai ales la creștini, s-a impus de-a lungul istoriei principiul de valoare universală că nedreptatea, abuzul și silnicia nu pot crea niciodată vreun drept. Acestea pot dura secole de-a rândul, dar când împrejurările permit, dreptatea istorică impune repararea nedreptății și restabilirea adevărului precum și a drepturilor ce decurg din această restabilire. Conform acestui principiu, exercitarea jurisdicției Bisericii Ortodoxe Ruse asupraromânilor ortodocși din Basarabia, între anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918, 1940-1941, 1944-1992, a fost un act nedrept și abuziv din punct de vedere al realității istorice și al normelor de drept canonic, deoarece a fost urmarea unor abuzuri politice care au lezat dreptul istoric. Conform mărturiilor istorice, pe teritoriul locuit astăzi de români, cuvântul Evangheliei lui Hristos a fost propovăduit încă din primele veacuri creștine. Propovăduirea Evangheliei pe acest teritoriu a coincis cu însăși formarea poporului român care a apărut în istorie ca popor creștin. Poporul român a devenit astfel unul din primele popoare creștine ale Europei, eveniment ce a avut loc cu multe secole înainte de creștinarea slavilor.

(…)

Îndată ce condițiile istorice au permis, românii ortodocși au obținut dreptul de a avea episcopi pământeni. Acest drept, bazat pe tradiția canonică a Bisericii, a fost cerut cu multă insistență Patriarhiei de Constantinopol mai ales de creștinii ortodocși români din teritoriile din stânga și din dreapta Prutului, ce constituiau împreună un Principat român cunoscut în Europa cu numele de Țara Moldovei.

În anul 1401, Domnitorul Moldovei a cerut ca în fruntea organizării bisericești din această țară să fie recunoscut de către Patriarhia de Constantinopol mitropolitul pământean IOSIF MUȘAT. Prin acest act, Mitropolia Moldovei era recunoscută ca servind o etnie distinctă în cadrul unui teritoriu bine definit geografic și istoric. Drept consecință, potrivit legislației bisericești, diferită de cea a imperiilor schimbătoare, nimeni și niciodată nu avea dreptul să desființeze, să modifice sau să înjumătățească jurisdicția ei în teritoriul ce-i revenea de la întemeiere și cu recunoaștere canonică.

Cursul normal al lucrurilor a fost din păcate întrerupt în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin ocuparea de către armatele rusești a pământului românesc al Țării Moldovei (1769-1774, 1787-1791). Printre măsurile luate în mod abuziv de ocupanți a fost amestecul brutal în treburile Bisericii din Moldova prin impunerea la Iași, în 1789, a unui locțiitor de mitropolit, AMBROZIE, rus de neam, care venise în Moldova o dată cu trupele rusești.

După o scurtă perioadă de normalizare și când nu se terminase încă războiul ruso-turc (1806-1812), imperiul țarist înființează un „exarhat” ce cuprindea Mitropoliile Moldovei și Țării Românești, subordonându-le din nou, în mod samavolnic, Bisericii Ortodoxe Ruse. Prin aceasta, Mitropolitul canonic al Mitropoliei Moldovei, VENIAMIN COSTACHI, este nevoit să se retragă din scaun spre marea durere a clerului și credincioșilor români. La fel, s-a întâmplat și cu mitropolitul DOSITEI FILITIS al Valahiei, care a fost îndepărtat din scaun în 1809 și trimis în surghiun. Nedreptatea se „instituționalizează” prin pacea nedreaptă de la București din 1812, când s-a hotărât anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru la imperiul țarist. Anexarea a fost fără valoare și nulă de drept, căci Turcia nu avea drepturi teritoriale asupra pământului românesc, turcii având putere de suzeranitate, nu de suveranitate asupra acestui pământ. Moldova și Valahia se bucurau de o completă autonomie pe baza unor vechi tratate încheiate cu Imperiul Otoman, prin care li se garanta integritatea teritorială în schimbul unui tribut anual. În plus, anexarea era un act imoral și neloial față de întreaga Ortodoxie, întrucât Rusia pravoslavnică își întindea abuziv stăpânirea asupra românilor ortodocși din stânga Prutului, cu vechime și vrednicii în câmpul creștinătății, legat de neam, limbă și cultură cu cei din dreapta Prutului.

Urmare acestei anexări politice nedrepte s-a înființat, în teritoriul ocupat de armatele țariste, Eparhia Chișinăului de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1813. Fără a fi consultat clerul și credincioșii, a fost sfâșiat teritoriul jurisdicțional al Mitropoliei Moldovei, înființată cu peste patru veacuri înainte, și al Episcopiei Hușilor. În scrisoarea Sanctității Voastre din 6 octombrie 1992 justificați această acțiune prin faptul că la acea dată Biserica Ortodoxă Română nu era încă o Biserică autocefală. Este adevărat că recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române a avut loc după înființarea Eparhiei de Chișinău, într-un teritoriu ce nu cuprindea această eparhie. Dar, se impune a fi subliniată o constatare: în 1448 Biserica Ortodoxă Rusă a fost recunoscută de Patriarhia de Constantinopol ca Biserică autocefală, dar fără a avea jurisdicție asupra creștinilor ortodocși români din Basarabia.

Actul anexării Basarabiei la imperiul țarist și înființarea Eparhiei de Chișinău a dus, nu la „eliberarea de sub stăpânirea otomană a Moldovei”, cum afirmați Sanctitatea Voastră în aceeași scrisoare, ci a însemnat trecerea de la robia turcească la robia rusească mai aspră și mai neîndurătoare. Turcii ne-au respectat tradițiile, limba și specificul național. Au acceptat voievozi și ierarhi de același neam cu poporul păstorit. Imperialismul rus însă, folosindu-se de ierarhi ruși înscăunați în Basarabia fără a cere acordul clerului și credincioșilorromâni locali, absolut majoritari, a exercitat asupra acestora un necruțător proces de rusificare, manifestat în diferite feluri. (Scrisoarea Patriarhului Teoctist către Patriarhul Alexei, 1993.. Integral, la Vitalia Pavlicenco)

…Septembrie 2013 – Republica Moldova:

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Kiril și-a început sâmbătă vizita de trei zile în Republica Moldova , fiind întâmpinat la aeroport de zeci de preoți cu flori în mâini, în frunte cu mitropolitul Moldovei Vladimir, dar și de zeci de persoane care au protestat împotriva acestei vizite, transmite corespondentul Agerpres. Delegația oficială care l-a întâmpinat pe Patriarh a fost condusă de mitropolitul Vladimir și de ambasadorul Rusiei la Chișinău, Farit Muhametșin. Pe de altă parte, zeci de reprezentanți ai Consiliului Unirii și Acțiunea 2012, care au protestat la începutul săptămânii și față de venirea vicepremierului rus Dmitri Rogozin la Chișinău, s-au adunat în fața Aeroportului cu pancarte cu mesaje antirusești.

Într-un scurt briefing pentru presă, capul Bisericii Ortodoxe Ruse a declarat că se va ruga pentru poporul moldovenesc și pentru biserica ortodoxă , “care este parte a bisericii ortodoxe ruse”.

“Principalul scop al vizitei mele este ca să mă rog împreună cu poporul Moldovei și pentru prezent și pentru viitor”, a declarat Kirill.

Sâmbătă, patriarhul rus s-a întâlnit cu președintele Nicolae Timofti și cu fostul premier Vlad Filat. În aceeași zi, a participat la o ceremonie dedicată aniversării a 200 de ani de la înființarea Eparhiei Chișinău și a vizitat Mănăstirea Căpriana, unde este înmormântat mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, fondatorul Eparhiei. Duminică, el a oficiat Sfânta Liturghie în fața Catedralei Mitropolitane “Nașterea Domnului” din Chișinău, la care a participa și conducerea Republicii Moldova. În după-amiaza zilei de duminică, Kiril se va deplasa la Tiraspol.

Observatorii politici consideră că vizita capului Bisericii Ortodoxe Ruse are în primul rând obiective politice, și nu religioase, scrie Jurnal.md. De asemenea, liderul PL, Mihai Ghimpu, a menționat, pentru RFI, că, acceptând vizita lui Kiril, cetățenii Republicii Moldovaacceptă ocupația. „Patriarhul vine la 200 de ani de la înființarea Eparhiei Chișinăului, la un an de la ocupația țaristă din 1812. Adică, prin vizita Patriarhului, acceptăm ocupația, pentru că Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove a venit ca urmare a ocupației, și atunci ne întrebăm: Cine suntem noi?”, a declarat Mihai Ghimpu.

Anastasia Mitrofanova, doctor în științe politice, profesor la Academia Diplomatică a Ministerului de Afaceri Externe al Federației Ruse susține:

„ceea ce face Biserica Ortodoxă Rusă este departe de a fi numit religie, „nu e vorba de mântuire spirituală, ci de faptul că Rusia, în baza ortodoxiei, încearcă să elaboreze o ideologie imperială care i-ar consolida influența în spațiul ex-sovietic”.

Și președintele României Traian Băsescu, referindu-se la vizita lui Kiril la Chișinău, a menționat recent că Patriarhul Kiril promovează interesele Moscovei în Republica Moldova.

„E clar că Patriarhul Kirill este un partener al guvernului în ceea ce privește RepublicaMoldova. De aceea, și mitropolitul Petru ar trebui să fie un părinte mai activ în ceea ce privește ortodoxia românească”, a declarat Băsescu. După proclamarea independenței, Republica Moldova nu a fost vizitată de niciun patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul unui interviu acordat Jurnal.md, istoricul Ion Negrei a menționat că actuala structură bisericească din Republica Moldova numită Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove este o creație a regimului Țarist și a celui sovietic și nu are nimic în comun cu tradiția de organizare a bisericii în spațiul românesc.

„După ocuparea Basarabiei în 1812, în noua achiziție teritorială, s-a format Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului. Întrucât în acest spațiu nu exista nicio eparhie care ar fi putut fi ridicată la rang de arhiepiscopie, iar cele mai multe biserici din această nouă structură ecleziastică provin din eparhia Hotinului, parte componentă a Mitropoliei Moldovei recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol în 1401, pentru a-i conferi „legitimitate” noii structuri ecleziastice, a fost uzurpată titulatura episcopiei Hotinului, adăugându-se „a Chișinăului”, după desemnarea acestuia ca reședință de ținut. Există un demers semnat de Bănulescu-Bodoni prin care se solicită Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse formarea arhiepiscopiei. Acest lucru s-a făcut pentru a se accentua că această structură bisericească s-a format la cererea clerului și a populației locale. Conform Dreptului Canonic, este ilegală formarea unei structuri ecleziastice în urma unei cuceriri politice. Dacă, în plan politic, scindarea Moldovei se datorează domnului și boierilor, care nu au putut păstra integritatea Principatului Moldovei, în plan bisericesc, Bănulescu-Bodoni a acționat conștient și anticanonic.”

Secțiune de articol republicată –rbnpress.info

,

Patriarhul rus Kiril vine la Chisinau pentru a-i face PR lui IPS Vladimir –

Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii, Kiril, urmeaza sa revina in aceasta toamna la Chisinau , potrivit reprezentantilor Mitropoliei Moldovei care se subordoneaza canonic Rusiei. Kiril va veni la Chisinau in scopul de a marca 200 de ani de la integrarea eparhiei de Chisinau in Biserica Ortodoxa Rusa. Presa de peste Nistru a relatat ca vizita ar putea avea loc pe 8-9 septembrie, iar Patriarhul ar urma sa ajunga si in regiunea din stanga Nistrului. Seful Bisericii Ruse a mai fost in Moldova anul trecut, la inceputul lunii octombrie. Atunci, el a oficiat o slujba la Catedrala Mitropolitana, a vizitat Manastirea Curchi, dar si Sectia de Pediatrie a Spitalului Oncologic din Chisinau. Vizita lui Kiril la Chisinau vine sa intareasca Mitropolia Moldovei condusa de iPS Vladimir si dependenta de Patriarhia Rusa pe care acesta o conduce. In ultimii ani, Patriarhia Moscovei duce o adevarata campanie de promovare a unei dimensiuni spirituale panslave pentru a intari „teritoriul sau” canonic. Pelegrinarile lui Kiril in sfera de influenta religoasa a Rusiei se suprapun unor vizite ale oamenilor politici in zona iar in Republica Moldova, potrivit ambasadorului Republicii Moldova la Moscova Andrei Galbur, ar urma sa ajunga anul acesta si premierul rus Dmitri Medvedev. Diplomatia rusa a dat deja un raspuns de principiu pozitiv in acest sens.

Razboiul mitropoliilor

Recent, in cele doua mitropolii care fuctioneaza peste Prut – Mitropolia Moldovei si Mitropolia Barasabiei (legata canonic de Patriarhia Romana) – a avut loc un schimb de replici dupa ce preotii Mitropoliei Moldovei au acuzat politicienii de incercari de a schimba sarbatorirea Craciunului de pe rit vechi pe cel nou. Atunci, preotii Mitropoliei Moldovei au declarat ca cei care vor face acest lucru si vor sarbatori pe stil nou vor fi blestemati. Mitropolia Basarabiei a raspuns prin Inaltpreasfintitul Petru, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor (Biserica Ortodoxa Romana) ca nu stilul, vechi sau nou, conteaza la sarbatorirea Craciunului, ci ca importante sunt credinta si dragostea. „In aceasta perioada, discutiile privitoare la stil ocupa mult spatiu in mass-media. Dar nu stilul trebuie sa ne preocupe, ci credinta noastra, faptele noastre. Ce se intampla cu inima noastra? Ce adunam in ea – lumina sau intuneric? Fapta buna nu tine de stil. Dragostea fata de aproapele nu tine de stil. Bunatatea manifestata fata de semenul nostru nu tine de stil. Toate acestea le astepta de la noi Hristos – milostenia, dragostea, bunatatea si celelalte virtuti care izvorasc din acestea”, a spus atunci Mitropolitul Petru.

 

Razboiul Mitropoliilor din Republica Moldova: „Dragostea fata de aproapele nu tine de stil”

Dupa ce mai multi preoti ai Mitropoliei Chisinaului si a Intregii Moldove au afirmat ca liderii Partidului Liberali nu ar trebui sa-si fara imagine politica pe seama sarbatorilor bisericesti si ca cei care vor incerca schimbarea sarbatorilor pe rit ortodox vechi vor fi blestemati, Mitropolia Basarabiei a raspuns crestineste prin vocea liderului sau. Inaltpreasfintitul Petru, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor (Biserica Ortodoxa Romana) le-a vorbit si in acest an crestinilor despre faptul ca nu stilul, vechi sau nou, conteaza la sarbatorirea Craciunului, importante fiind credinta si dragostea. intaistatatorul Mitropoliei Basarabiei a constatat, cu regret, ca problema calendarului, deocamdata, ii separa de Craciun pe crestinii marturisitori ai aceluiasi Hristos nascut in Betleemul Iudeii. “in aceasta perioada, discutiile privitoare la stil ocupa mult spatiu in mass-media. Dar nu stilul trebuie sa ne preocupe, ci credinta noastra, faptele noastre. Ce se intampla cu inima noastra? Ce adunam in ea – lumina sau intuneric? Fapta buna nu tine de stil. Dragostea fata de aproapele nu tine de stil. Bunatatea manifestata fata de semenul nostru nu tine de stil. Toate acestea le astepta de la noi Hristos – milostenia, dragostea, bunatatea si celelalte virtuti care izvorasc din acestea”, a spus Mitropolitul Petru, citat de Serviciul de presa al Mitropoliei Basarabiei. “Lectia Craciunului este dragoste si bunatate. Din dragoste pentru creatura Sa, Dumnezeu, la plinirea vremii, trimite pe Unicul Sau Fiu sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca, asa cum, reusit si exact, au fixat stramosii acest adevar mantuitor in frumoasele noastre colinde. De aceea, noi facem cadouri de Craciun, pentru ca-L imitam pe Dumnezeu, imitam bunatatea Lui. si a face daruri, iarasi, nu tine de calendar”, a spus Intaistatatorul Mitropoliei Basarabiei.

sursa: karadeniz-press

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press