memorandum

Noi, membrii Consiliului Unirii, în cadrul căruia activează Partidul Național Liberal din Republica Moldova, Asociația veteranilor de război – 1992 ”Tiras-Tighina”, alte partide din Republica Moldova și din România și numeroase organizații nonguvernamentale, persoane din Diaspora românească – semnatari ai acestui Memorandum, purtători ai memoriei genetice a neamului românesc, comemorăm azi cu pioșenie și mândrie cea de-a 95-a aniversare de la înfăptuirea Actului istoric de la 27 Martie 1918, prin care Basarabia – golgota și lacrima neamului românesc – revenea la Patria mamă.

După o lungă perioadă de ocupație țaristă (1812-1918) sosi, în sfârșit, ora astrală a Basarabiei de a se uni cu Țara-mamă. Această unire a căpătat un cadru legal pe 27 martie 1918, când, în ședința Sfatului Țării de la Chișinău, se proclama Unirea Republicii Democratice Moldovenești (fosta Basarabie răpită) cu România :

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: «Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama ei România ».

Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi și totdeauna!

Președintele Sfatului Țării, Ion Inculeț;

Vicepreședinte, Pantelimon Halippa;

Secretarul Sfatului Țării, Ion Buzdugan

Actul Unirii din 27 martie 1918, înscris cu litere de aur în istoria României, va rămâne pe veci legal și sfânt, nefiind niciodată denunțat de nimeni!

Ce a urmat după 28 iunie 1940, cunoaștem din documentele de arhivă, cercetările istoricilor români, de la noi și din diferite țări, ce atestă, de o manieră indubitabilă, că a avut loc un rapt tâlhăresc, criminal, o consecință directă a tranzacției sovieto-naziste din 23 august 1939 privind partajarea „sferelor de influență” între cele două regimuri totalitare ale secolului XX.

Parlamentele multor state au considerat înțelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernele sovietic și german, ca nulă ab initio și au cerut lichidarea consecințelor ei politico-juridice, fapt relevat și în Declarația de la Chișinău din 28 iunie 1991.

La 27 august 1991 Parlamentul de la Chișinău PROCLAMA solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populații a Republicii Moldova și în fața întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ȘI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ȘI VIITORUL, FĂRĂ NICIUN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ȘI NĂZUINȚELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAȚIUL ISTORIC ȘI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAȚIONALE.

Dacă ar fi înțeles strict clasa politică buchia Declarației de Independență, ca

document sfânt și ar fi urmat calea decolonizării, decomunizării, modernzării și dezvoltării, precum Țările Baltice, am fi avut astăzi o altă situație politică și social-economică, alte perspective.

Astfel, prin ignorarea fățișă a spiritului și a conținutului Declarației, la cei 22 de ani de la proclamarea Independenței, Republica Moldova încă nu a aruncat la groapa istoriei moștenirea sovietică nefastă. Bilanțul acestei perioade de timp este cumplit de tragic: două conflicte separatiste, o armată străină pe teritoriul statului, o societate divizată pe criterii etnice, o treime din cetățeni plecați peste hotare, o limbă fără denumire, mimarea democrației, capturarea statului și a tuturor instituțiilor sale de către grupări corupte și mafiote, interesele vitale ale poporului total neglijate, regres socio-economic pe toate dimensiunile. R.Moldova este cel mai sărac stat din Europa – la propriu și la figurat.

Geneza acestui handicap își are originea în minciuna ce a produs dezbinare și haos în societate, în mutația oribilă, încă de la 1812, inoculată în mentalitatea basarabenilor pe durata celor 178 de ani de colonizare, deznaționalizare și genocid.

Aceste adevăruri istorice trebuie spuse, cu toată tăria și demnitatea, trebuie conștientizate și asumate fără ură și părtinire, ca bază pentru o reconciliere civică profundă și durabilă. O altă abordare va însemna menținerea poporului român în umilință, buimăcire și rătăcire istorică, demolarea continuă a patrimoniului și a valorilor naționale, prin perpetuarea unor falsuri și a unor valori străine neamului românesc.

În ciuda eforturilor factorilor externi și interni, ostili neamului românesc, la 22 februarie 2012, s-a produs o coalizare a forțelor naționale ale românilor de pretutindeni, apărînd o mișcare unionistă de larg consens național – „Consiliul Unirii” – succesor și continuator al cauzei Consiliului Național al Unirii, fondat la 1 decembrie 1991 de către un grup de parlamentari de la Chișinău și București, în frunte cu românul Mircea Druc.

În 2013, pornind de la situația dramatică din cel de-al doilea stat românesc, se impune ieșirea la rampă a forțelor unioniste, cu un nou proiect politic, social, economic și geopolitic, pragmatic și sincronizat cu acțiuni și pași reali spre reîntregire…

În activitatea sa , CU se ghidează  de conceptul  de program „MANIFESTUL  UNIONIȘTILOR”, promovându-și consecvent moțiunea de integrare europeană, prin Unirea (Reîntregirea) cu România.

Pentru noi, românii, anul 1918 a fost un an de o mare încărcătură simbolică pentru destinul neamului.

Nicolae Bălcescu, ne-a lăsat o lege sfântă: „Națiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă, dar Națiunea odată distrusă, este definitiv dispărută!”

Această povață a devenit izvorul din care sorbim adevărul, responsabilitatea și mândria că suntem români, a devenit ideologia se ghidează în activitatea și acțiunile sale Consiliul Unirii – platformă unionistă a tuturor românilor.

Înfaptuirea statului național i-a permis națiunii române valorificarea energiilor, a capacitaților creatoare de stimulare a progresului socio–economic. În anii interbelici România s-a înscris pe traiectoria modernizării autentice, aducându-și, în plan internațional, contribuția substantială la opera de pace și securitate.

Fiind convinși că starea de separare actuală a României este în totală contradicție cu mostenirea lăsată de anul 1918, considerăm că ea trebuie corectată prin efortul tuturor fortelor politice, ale societății civile și ale instituțiilor statutului și că reunificarea, prin înlăturarea irevocabilă a consecințelor Tratatului Ribbentrop-Molotov,  distanțarea de minciună și de comunism sunt, pentru R.Moldova, unicul mijloc de realizare a scopului suprem: îmbunătățirea calității vieții populației și integrarea în UE, recuperarea decalajelor economice considerabile față de Țara-Mamă, apoi – și față de mediile pe UE:

1. Ținem sa aducem omagiul nostru profund celor 86 de deputați, români – basarabeni din Sfatul Țării care, prin semnăturile lor, au devenit adevărați părinți cofondatori, dar și martiri ai României Întregite.

2. Menționăm, că Actul unificării statului național unitar român în 1918 a fost în mare măsură rodul puternicei solidarități a neamului românesc, exemplu ce ar trebui urmat de contemporanii noștri. Solicităm clasei politice, societații civile românești ca, împreună cu mass media de pe cele două maluri de Prut, să înceapă o campanie activă de educare a populației în spiritul conștientizării imperativului reunificării Țării.

3. Prin activizarea Consiliului Unirii, cerem românilor de pretutindeni, inclusiv celor din Diaspora, să aibă pe agenda lor, ca prioritate absolută, susținerea eforturilor pentru readucerea R.Moldova în România Reîntregită.

4. Cerem Presedințiilor, Parlamentelor, Guvernelor, partidelor politice, societăților civile din ambele state românești să adopte o pozitie comună și unitară în problema națională și, în concordanță cu idealurile unității naționale și ale Statului unitar Român, precum și cu spiritul Declarației de Independență a R.Moldova din 27 august 1991, să reconfirme Actul Unirii din 27 martie 1918, aducându-se ajustările respective în Constituția României, după exemplul Germaniei reunificate. Ziua de 27 martie 1918 să fie declarată sărbătoare națională.

5. Cerem ca autoritățile celor două state românești, de pe ambele părți ale Prutului, să facă angajamente publice și să asigure fondurile necesare pentru restabilirea, din anonimat, a monumentului, distrus de către Armata Sovietică în 1944, – “Turnul Dezrobirii Basarabiei” în s.Ghidighici, mun.Chișinău, cu edificarea ulterioară a Memorialului Patimilor Românești, care reprezintă omagiul adus martirilor români ai ocupației sovietice, conformându-se Declarației politice din 9 iunie 2009, prezentată în plenul Senatului de Președintele Comisiei de Politică Externă a Senatului, care susținea necesitatea construirii acestui Memorial prin inițiativele românilor din întreaga lume.

6. Considerăm că cele două Guverne, de la București și Chișinău au datoria morală, față de destinul neamului românesc, să întreprindă măsuri politice și diplomatice concrete, pentru a sensibiliza opinia publică internațională, instituțiile Uniunii Europene și celelalte state, asupra dorinței poporului român de reunificare printr-un proces asemănător celui al națiunii germane. Cerem armonizarea politicii externe în direcția reprezentării comune a unei politici naționale, care să conducă la o tranziție fără sincope, spre integrarea Basarabiei în România și, prin aceasta, populația Basarabiei să obțină de drept cetățenia Uniunii Europene.

87,25% dintre români sunt de acord cu Unirea (Sunt rezultatele unui sondaj realizat de către Centrul Român de Studii și Strategii și publicat la 17 august 2012, care au scos în vedere că majoritatea covârșitoare a cetățenilor României sunt de acord cu o eventuală Unire a celor două state românești).

7. Îndemnăm partidele liberale, democratice de dreapta, ca forțe politice proromânesti și prounioniste din R.Moldova, să dea dovadă de maturitate politică, înțelepciune și să gaseasca modalitatea, în interesul național, ca, în cel mai scurt timp, să se unească într-un front comun, constituind o forta credibila si reprezentativă a populației majoritare românesti din Basarabia.

8. În scopul realizării dezideratului reîntregirii Țării, Consiliul Unirii propune partidelor politice și societății civile, spre discuție, un proiect de concept (viziunea unioniștilor ) procedural de Reîntregire a Țării:

Premiza: Inițierea proiectului să fie susținută de ambele Parlamente și coordonată la nivel de societăți civile.

Conținutul structural al Conceptului:

1.Pregătirea și elaborarea unui studiu istorico-juridic în problema consecințelor ruperii teritoriului de la Est de Prut de către Rusia (perioada 1812 – 2012);

2. Argumentarea și elaborarea scenariului Reîntregirii:

2.1. Etapă I – pregătitoare: elaborarea proiectelor politice, culturale și socio-economice, în scopul consolidării societății de pe ambele maluri ale Prutului, în susținerea ideii de Reîntregire a Țării, după modelul german; pregătirea (cu strângere de semnături) și înaintarea către autoritățile române a unei petiții de revendicare a dreptului la cetățenia română, prin adoptarea unui act normativ, conform căruia toți basarabenii și bucovinenii, care au depus, în condiții legale, o cerere de recunoaștere a cetățeniei române la Ministerul Justiției sau la Consulatul României din Chișinău, Cernăuți sau Odesa, să fie recunoscuți ca cetățeni români și repuși în drepturile cetățenești, prin eliberarea de către MAI a actelor de identitate.

Noi, basarabenii ”suntem români și punctum”. Statul Român nu ne-a retras cetățenia, noi nu ne-am dezis de ea. Deci, suntem cetățeni romani, cu întreruperi sub ocupație străină. Cazul e analogic celui al Mitropoliei Basarabiei.

2.2. Etapă II – anularea consecințelor Pactului Molotov-Ribentrop și realizarea actului Reîntregirii prin deciziile Parlamentelor de la București și Chișinău;

            3. Apriori (premărgător) procesului propriu-zis de Reîntregire:

3.1. Elaborarea și punerea în acțiune a unui plan strategic de acțiuni comune pentru sincronizarea proceselor social-economice din cele două state românești, elaborarea și realizarea proiectelor comune, în special privind modernizarea societății și dezvoltarea Infrastructurii;

3.2. Inițierea și negocierea cu UE, SUA și România a unui plan de modernizare multidimensional, a unui Plan MARSHALL.

Proiectul elaborat urmează a fi mediatizat pentru discuții și îmbunătățiri din partea societății civile, a partidelor politice și a instituțiilor publice de pe ambele maluri ale Prutului, aprobat ulterioar de către ambele Parlamente. Noi vedem o Românie reîntregită, prin prisma potențialului uman și a atuurilor politico-economice ale României modernizate, cu care ne vom mândri noi, copii și nepoții noștri : O Țară cu o populație de peste 25 milioane de locuitori, cu un grad înalt de securitate, România va deveni a doua mare piață în Europa Centrală. Poziția sa geografică, geopolitică, tezaurul național, importanța resurselor naturale, potențialul intelectual și o mână de lucru calificată sunt factori favorizanți.

Dumnezeu sa ajute Națiunea Româna să-si împlineasca idealul național al Reîntregirii.

Chișinău, 27 martie 2013

 

Către Excelența Sa,

Președintele Republicii Moldova, dl Nicolae Timofti

Poziția Consiliului Unirii privind căile de depășire a crizei politice din R.Moldova

 

Stimate Domnule Președinte,

Noi, membrii Consiliului Unirii, în cadrul căruia activează Partidul Național Liberal din Republica Moldova, Asociația veteranilor de război – 1992 ”Tiras-Tighina”, alte partide din Republica Moldova și din România și numeroase organizații nonguvernamentale, persoane din diaspora românească – reprezentanți activi ai societății civile, îngrijorați de situația politică tensionată, cauzată de prestația clasei politice de la guvernare, ne exprimăm poziția, urmărind un singur scop – sensibilizarea societății în legătură cu responsabilitatea tuturor pentru momentul politic, pentru a-l influența prin atitudinea luată de membrii CU.

În 2010, Alianța pentru Integrare Europeană a inițiat  un obiectiv de interes național major – accederea R.Moldova în  UE. Acordul de Constituire a AIE-2 includea valorile și principiile pe care noua coaliție de guvernământ s-a angajat să le promoveze, acestea cuprinzând 7 priorități:

1. Integrarea europeană

2. Reintegrarea statului

3. O creștere economică sustenabilă

4. Supremația legii și neutralizarea corupției

5. O politică externă eficientă și echilibrată

6. Descentralizarea puterii

7. Combaterea sărăciei. Servicii publice de calitate

La numai doi ani de existență, liantul de «beton» al coaliției a fost erodat prin fenomenele nocive din interior (mafia, corupția, interesele înguste de partid, oligahizarea sistemelor politic și economic ș.a.) și influențele antinaționale din exterior, cedând lamentabil.

În toți anii de după Independență, în perioadele când vectorul european al celui de-al doilea stat românesc devine mai pronunțat și mai realizabil, inițiatorul și sprijinitorul separatismului, Federația Rusă, regizează provocări pentru deturnarea demersului european al statului, prin slăbirea securității politico-militare și economice a statului, călcându-ne în picioare ca parte a unei națiuni mari, cu istorie bogată, România – acum membră a familiei euroatlantice. Iar Chișinăul oficial, în loc să manifeste demnitate națională, să ceară un tratament adecvat din partea Moscovei, se complace și tace.

Nici o guvernare, până în prezent, nu a luat măsurile necesare pentru a negocia cu F.Rusă de pe poziție de stat suveran și independent, ce nu ar permite implicarea factorilor externi în treburile noastre interne. Nici față de liderii separatiști nu se aplică, în continuare, legea, nu au fost demascate acțiunile capilor „coloanei a cincea” de a ne menține ca stat-ostatic pe orbita intereselor antieuropene și antiromânești ale F.Ruse. Necontracararea acestor procese submersibile ne demonstrează că actuala conducere nu apără nici integritatea statului în fața ingerințelor forțelor ostile cauzei naționale, drept dovadă e și formarea, în luna februarie, a unor detașamente paramilitare căzăcești la Ocnița, Otaci, Comrat, cu sprijinul autorităților publice locale. Adevărul pare să fie că cei ce conduc R.Moldova nu știu, de fapt, care e cauza noastră națională.

Această stare de lucruri, suprapusă unei crize permanente de sistem, a adus statul în prag de faliment. La nivel oficial, în rapoarte și în declarațiile demnitarilor, nu se întrevede o îngrijorare ce ar trebui să fie strigătoare la cer, urmare a stagnării proceselor de reformare și modernizare a statului. Nu se recunoaște (este o temă tabu) că societatea, în ansamblu, se află de multă vreme într-o criză de sistem profundă, neînregistrîndu-se, practic, o creștere economică!

Este cert că o politică, insuficient de bine explicată, nu are șansa de a fi acceptată de cei pe care îi vizeaza: oamenii.

De ce atâta forfotă în jurul intereselor clasei politice de la guvernare? Pentru că, în spatele acesteia, se află o populație însărăcită în proporție de 95%, lăsată de izbeliște, marginalizată și uitată inclusiv de mass media! Această stare toarnă apă la moara comuniștilor și a generat, inevitabil, a doua criză politică din ultimii doi ani, compromițând proiectul politic al integrării celui de-al doilea stat românesc în Europa!

Ca urmare, societatea a intrat într-o perioadă de debusolare totală, toată lumea caută vinovații, mai ales pe segmentul de centru-dreapta al eșichierului politic.

Suntem convinși și conștienți că vina, de fapt, cade pe liderii și echipele de conducere a partidelor, care uzurpează actul decizional în structurile politice, ce neglijează mecanismele democratice în entități politice gestionate ca SRL-urile. Aceasta este lecția de bază pentru regândirea și reformarea sistemului politic și electoral, ce generează astăzi monopolul politic oligarhic.

Sondajele indică un nivel de neîncredere în guvernarea R.Moldova, decăzut până la 10%, raportat catastrofal și la regimul comunist! Cauza rezidă și în declarațiile liderilor AIE și ale Opoziției, în încercările fatale de redirecționare a demersului proeuropean, prin declanșarea de alegeri parlamentare anticipate.

Cum vedem noi, unioniștii, ieșirea din actuala criza politică.

Domnule Președinte,

Sperăm ca această Poziție a Consiliului Unirii, ca Platformă unionistă parte a societății civile, să fie apreciată ca o presiune curajoasă și adecvată în luarea deciziilor de către Excelența Voastră în zile de grea cumpănă.

Propunerea are menirea să calmeze rivalitatea din alianță, să contribuie la identificarea consensului în AIE -3 – singura condiție ce ar putea evita naufragiul vectorului european. Comuniștii antieuropeni și antiromâni, la fel ca și socialiștii, ieșiți din găoacea comunistă, nu pot fi o alternativă conducerii actuale a statului.

Considerăm drept important rolul pe care îl puteți avea acum prin autoritatea funcției, prin experiența de a alege grâul de neghină, prin voința de a menține echilibrul în societate și a realiza idealul național.

Există șansa de a nu se devia de la calea marcată de AIE spre UE.  Iată cele TREI condiții obligatorii:

 Toți factorii decizionali să aplice, în elaborarea soluției, o abordare realistă, sinceră, adecvată momentului, punându-se la negocieri în față Adevărul și Interesul Național.

 

Programul de guvernare, relativ bun, să fie transmis spre realizare noului cabinet AIE, pentru a se porni, din mers, la acțiuni.

 

Acceptarea unei soluții de consens – a unui Guvern condus de o personalitate – lider informal din societatea civilă sau mediul din afaceri, care ar face față provocărilor expuse în Poziția noastră.

Înscăunarea unui Cabinet Tehnocrat al Salvării Naționale, condus de un lider proeuropean, ar spori dialogul obiectiv al formațiunilor din Alianță, ar reduce influența liderilor de partid asupra politicilor Guvernului și ar evita utilizarea abuzivă a resurselor administrative de către componentele AIE în viitoarele alegeri. Succesul sau insuccesul acestei echipe va depinde de majoritatea parlamentară, de responsabilitatea colectivă asumată pentru eficiența actului decizional, de concentrarea eforturilor pentru realizarea Programului de guvernare.

Societatea este în căutarea unui lider național. Istoria ne arată că marile evenimente sunt opera unor mari personalități – Isus Hristos, Ștefan cel Mare și Sfânt, Napoleon, Lee Kuan Yew ș.a. Partea din stânga Prutului a națiunii române este în căutarea, identificarea și promovarea unui lider vizionar, stâlp al spiritualității dacice, înțelept, carismatic, patriot cu demnitate, ghidat de interesele poporului, capabil să-și asume destinul Țării, gata de sacrificiu pentru reîntregirea și modernizarea Statului în cadrul UE.

Președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat la Chișinău: «Am avansat negocierile privind Acordul de Asociere. Democrația și ordinea de drept stau la baza acestui acord. Scopul nostru comun este de a încorpora drepturile omului și a include economia Moldovei în economia vastă a Europei. Trebuie să ne asigurăm anumite standarde, pentru ca să deveniți parte a acestei Uniuni, pentru că astfel UE va deschide mai multe uși».

Platforma Consiliul Unirii, comemorând cu adancă pietate și mândrie națională Actul istoric de la 27 Martie 1918, prin care Sfatul Țării de la Chișinău a dat semnalul înfăptuirii României Întregite, a demonstrat conștiința că starea de separare actuală a României, în totală contradicție cu moștenirea lăsată de anul 1918, trebuie îndreptată spre reîmplinirea idealului național al Reîntregirii, prin eforturile forțelor civile și politice românești și implicarea majoră a statutului.

În speranța că Poziția noastră va fi auzită, primiți, domnule Președinte Nicolae Timofti, asigurările noastre de adâncă considerație.

În numele Consiliului Unirii semnează :

 

Ștefan Maimescu, ex-deputat, membru al Consiliului Național al Unirii-1991, membru al

Consiliului ,,Asociației Parlamentul-90”, președintele Asociației socio-culturale ”Maluri de Prut” din Italia

Anatol Caraman, locotenent-colonel, cavaler al Ordinului “Ștefan cel Mare”,

președintele Asociației Veteranilor Războiului – 1992 ”Tiras-Tighina”

Gheorghe Mârzencu, ziarist, membru ai Asociației obștești ”Memoria victimelor regimului

totalitar comunist”

Gheorghe Viță, jurist, președintele Uniunii Românilor din Basarabia, nordul Bucovinei și

Ținutul Herța

Vitalia Pavlicenco, doctor în filologia română, ex-deputat, deținătoare a Ordinului Național al

României “Pentru Merit” în Grad de Comandor, președintele PNL

Anatolie Revenco, vicepreședinte al Partidului Național Liberal

Timotei Țurcanu, inginer

Consiliul Unirii

Chișinău, 27 martie 2013