,
Foto-Video/ …Fântâna Albă, …Nordul Bucovinei, …Basarabia. Veșnică Pomenire Eroilor Martiri ai Neamului Românesc.
Ziua de 1 aprilie a fost instituită de Parlamentul României, în mai 2011, ca Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
Urmare a ultimatumului dat de sovietici la 28 iunie 1940, România a fost obligată să cedeze Basarabia, teritoriul dintre Prut și Nistru, și partea de nord a Bucovinei.
La 1 aprilie 1941, un numeros grup de aproximativ 2-3000 de români, după unele surse chiar de 4000 -5000, locuitori ai satelor de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față icoane, prapuri și cruci din cetină, au format o coloană pașnică și s-au îndreptat spre noua graniță sovieto-română, la Fântâna Albă, încercând să se refugieze din Uniunea Sovietică în România. Aceștia au fost împușcați sau înjunghiați de către grănicerii sovietici și aruncați în gropi comune, peste care s-a turnat var stins. Supraviețuitorii au fost urmăriți și spintecați cu sabia. După masacrul denumit și ,,Katynul românesc” a fost declanșată o amplă operațiune de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au urmat în decursul anilor de după război alte zeci de mii de deportări din Basarabia și Bucovina de Nord…
În memoria martirilor, eroilor și deportaților necunoscuți…
Ion al lui ion
cu graiul blând și plecăciuni umile,
cel strămutat în mari pustieăți uitate,
Ioane, îngropatule de viu,
ucisule cu zile,
nici cunoscut de nimeni
locul tău de veci,
nici plâns, nici prohodit și nici sicriu…
Și-apoi:
de unde atâtea lumânări
la câți Ioni avurăm noi prin sate? …
Zvârliți de mult sub greii bulgări reci,
și unde-i groapa lor, deasupra-i să te apleci?
A nu se uita că Nordul Bucovinei, Ținutu Herța, Basarabia (R. Moldova), Sudul Basarabiei (Bugeac), este pâmânt românesc, sfințit din plin de sângele românilor martiri…
Video (Biserica „Precupeții Noi” din București, 1 aprilie 2015) : Slujba de pomenire a românilor, eroi martiri, victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie. (la minutul 9.00 – imagini cutremuratoare cu romanii basarabeni uciși de călăii sovietici și aruncați în gropile comune, descoperite după aliberarea Basarabiei de către armata română în 1941 / imagini de arhivă)
Material video realizat întru cinstirea memoriei românilor eroi martiri, la Biserica ”Precupeții Noi” din București.
A oficiat slujba de pomenire:
Parintele Tudor Peiu,
Parintele Marin Comanescu
Organizatori și Participanți
Asociația Culturală Herța
Asociația Culturală Pro Basartabia și Bucovina
Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina
Autor: Dorian Theodor, Redactor Șef – Romania Breaking News / Bucuresti /1 Aprilie 2015
Imagini de arhiva: Daniel Siegfriedsohn, Redactor `Istorie in Imagini` – Romania Breaking News
Video:Parintele Tudor Peiu despre martirii de la Fântâna Alba, Herța, Nordul Bucovinei, Basarabia
Video: Mircea Budacu de la Sociatea Culturală Bucovina, despre ajutorul Părintelui Peiu și martirajul romanilor de la Lunca, …în conexiune cu Fântâna Alba
Video: Dumitru Curcă – președintele filialei București a „Societății pentru cultură și literatură română în Bucovina”, despre martirii români din Bucovina
Video: Ștefan Hostiuc (Mesager Bucovinean) despre românii care au păstrat vie memoria martirilor și a ținuturilor din care s-au refugiat
*Memento:
Ziua de 1 aprilie a fost instituită de Parlamentul României, în mai 2011, ca Zi națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
Istoria unei zile negre din Istoria Neamului Românesc – 1 Aprilie 1941 la Fântâna Albă, pe pământ românesc răpit de sovietici, făcut „cadou” Ucrainei.
Ca urmare a pactului sovieto-german si a ultimatumului dat de Sovietici de cedare a Basarabiei a Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, o populatie de 4 milioane de romani au ramas sub cizma ruseasca, sperand mereu la reintregirea cu familiile lor ramase in Tara.
Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și NKVD-ul au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfășurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părți ale noii granițe. În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând granița în Romania ilegal.
In anul 1941, In teritoriul ocupat cu nici un an in urma al Bucovinei de Nord, pentru a „demasca elementele dusmanoase”, NKVD-ul a lansat un zvon cum ca la 1 aprilie se va permite trecerea noii granite catre Romania a celor care nu doresc sa traiasca sub regimul de ocupatie. Cateva mii de romani, ce proveneau din comunele Icesti, Carapciu, Suceveni, Iordanesti, Patrautii de Jos, Patrautii de Sus si din satele Cupca si Dimca, cu dorinta de a trece granita sovieto-romana si de a scapa de ororile bolsevice au raspuns acestui apel, pornind in acea dimineata spre frontiera, in frunte cu praporii de la biserici.
In satul Cupca, multimea numara peste 3.000 de oameni, unii dintre ei purtand brauri tricolore. Din biserica din Suceveni se iau trei cruci, iar pe una dintre ele se infasoara un steag alb, tocmai pentru a arata autoritatilor sovietice intentiile pasnice. In fruntea coloanei se afla si un tricolor.
Din marturii, reiese ca participantii au cerut incunviintarea autoritatilor din zona pentru a trece frontiera, dar acestea erau complet indiferente la rugamintile lor. Luandu-si destinul in propriile maini, multimea se indreapta spre granita.
Video: Crimele sovieticilor în Bucovina. Masacrul de la Fântâna Albă
În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure. Atunci cand coloana a aparut s-a dezlantuit iadul. Sovieticii au tras in plin cu mitralierele, încontinuu, secerând copii, femei, barbati, batrani. Cei putini care au reusit sa fuga au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
Cei răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi deavalma. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi,
Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.
După masacru a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini. Între 1940-1941, din cauza emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, din cei peste 250.000 de români din Oblastul (regiunea) Cernăuți au mai rămas doar 192.000. S-a afirmat că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic.
Astazi, la fata locului exista doar un monument de lemn cu inscriptii in romana si ucraineana, precum si o cruce simpla de lemn, care marcheaza groapa comuna. Mai exista o troita impresionanta la Manastirea Putna care comemoreaza mortii de la Fantana Alba. Fantana Alba a fost cel mai mare unic masacru comis de sovietici in teritoriile locuite de romani, un autentic Katyn al nostru, dar este departe de a fi singurul. Pe langa masacre au existat deportarile, foametea organizata din 1946-1947, incarcerarile in Gulag s.a.m.d. Daca in Romania din hotarele post-belice, numarul victimelor comunismului este estimat undeva intre 300.000 si un milion, printre cele mai ridicate din fosta Europa de Est, numai in Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei acest numar urca la un milion si jumatate, facandu-le cele mai insangerate pamanturi romanesti din secolul XX! Cand compatriotii nostri ii judeca pe unii basarabeni, ale caror actiuni poate lasa de dorit, sa nu uite ce teroare au trait ei si ce poate face teroarea asupra psihicului uman.
La 70 de ani dupa masacrul de la Fantana Alba, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 68/10.05.2011, instituind 1 aprilie ca Zi nationala de cinstire a memoriei romanilor – victime ale masacrelor de la Fantana Alba si alte zone, ale deportarilor, ale foametei si ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic in Tinutul Herta, nordul Bucovinei si intreaga Basarabie. Aceasta zi nu a fost insa marcata inca asa cum se cuvine si cum cere legea respectiva.
***
,
Masacrul de la Moisei. Trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 29 de români (octombrie 1944)
La data de 14 octombrie 1944 trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 29 de români în două case de lemn de la periferia comunei Moisei, pe drumul principal ce duce spre Borșa. Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viață. Cei doi supravietuitori sunt Vasile Petrean, originar din comuna clujeană Pălatca, și Vasile Ivașcu, care ulterior a înnebunit parțial.
Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș. Acești țărani ardeleni erau internați în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de “trădare de patrie”, de patriotism românesc ori partizanat. În condițiile înaintării forțelor militare aliate, cei mai mulți dintre cei încorporați în unități de muncă obligatorie au dezertat, încercând să treacă linia frontului și să se întoarcă în localitățile de domiciliu. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste.
În ziua de sâmbătă, 14 octombrie 1944, prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost închiși într-o căsuță de lemn, fiind împușcați de către soldații maghiari, care trăgeau prin geamuri și ușă. În continuare au fost uciși și ceilalți români. Masacrul s-a întâmplat pe la orele 15, în aceeași noapte, militarii incendiind satul și arzând circa 300 de case. Cadavrele intrate deja în putrefacție, au fost îngropate la două săptămâni după comiterea masacrului, când localnicii au revenit la gospodăriile lor. Deasupra gropii comune s-a înălțat o troiță de lemn, înlocuită dupa câțiva ani de un obelisc din piatră.
La infaptuirea Marii Uniri, la 1 Decembrie 1918, comuna Moisei (Maramures) avea 3.482 de locuitori, din care romani 2.551, ceilalti fiind unguri si evrei, dupa cum mentioneaza documentele. In perioada interbelica, locuitorii comunei au trait in pace si buna intelegere, dar in urma anularii Tratatului de Pace de la Trianon, si a semnarii Diktatului de la Viena, impus tarii noastre de Hitler, Mussolini si Horthy, Romaniei i-au fost rapite 11 judete. Consecintele s-au dovedit dramatice pentru romanii, evreii si slovacii care au fost persecutati, terorizati si ucisi din motive etnice. In total, autoritatile maghiaro-horthyste din nord-vestul Transilvaniei au exterminat, intre 1940-1944, dupa cum dovedesc documentele, peste 157.000 de evrei, romani, slovaci, tigani, chiar maghiari cinstiti si onesti.
„(…) Principalul mijloc prin care regimul horthyst a încercat să extermine și să elimine populația românească din această parte a României, intrată sub ocupația Ungariei horthyste, l-a constituit efortul de a schimba artificial raportul demografic în favoarea populației maghiare, de a justifica eventuala permanentizare a acestui regim. Strategia regimului de ocupație horthystă față de populația românească din nord-vestul Transilvaniei a fost sintetizată de baronul Aczel Ede, șeful Circumscripției regionale a X-a Cluj a organizației paramilitare horthyste a tiraliorilor care, într-o cuvîntare rostită la Șimleul Silvaniei afirma: ‘Pe acești valahi opincari trebuie să-i extirpăm, să-i ucidem ca pe dușmanii noștri <…> Preoții predică iubirea poporului, dar aceasta este numai o momeală fiindcă Dumnezeu nu ajută decît forța brută și această forță brută noi cu toții trebuie s-o întrebuințăm pentru a ucide și extermina pe acești valahi. Religia, prin cele zece porunci ale ei spune: nu ucide, nu fura, nu dori femeia altuia pentru că acestea sînt păcate. Aceasta este păcat? Nu este păcat! Păcat va fi ca adevărat dacă nu vom extermina această bandă (…) de valahi opincari (…) . Vom organiza și o noapte a Sfîntului Bartolomeu (…) și vom ucide și copiii în pîntecele mamelor lor’. (…) „
Surse: neamulromanescblog.wordpress.com, martiriromani.com, altermedia.info
