martiri români

Daniel Ciugureanu

Vitalie Ciugureanu, strănepot al prim-ministrului întregitor al Basarabiei:

„Martirului basarabean, Daniel Ciugureanu, încă nu i s-a făcut dreptate”

Asasinatul misterios din 1950 al lui Daniel Ciugureanu, fost prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești și ministru în patru guverne ale României Mari, care a fost arestat în București și asasinat în drum spre închisoarea Sighet, rămâne un traumatism pentru toți urmașii săi. Luptător pentru emanciparea românilor basarabeni, a fost unul dintre făuritorii României Mari, rolul său în unirea  Basarabiei cu România fiind similar cu cel jucat de Iuliu Maniu în unirea cu Transilvania, susțin istoricii.

Tânărul economist, Vitalie Ciugureanu este strănepotul prim-ministrului întregitor al Basarabiei, unul dintre puținii bărbați din celebra dinastie, care mai poartă numele care a făcut istorie. Urmașii eroului se plâng că nici până azi nu i-au fost descoperite osemintele din cimitirul fără morminte al fostei pușcării de la Sighetu Marmației, pentru a fi depuse la monumentul funerar, pregătit de inginerul Gheorghe Ciugureanu, regretatul fiu al lui Daniel Ciugureanu, la Mănăstirea Cernica. Dovezile privind asasinarea martirului de către securitatea română comunistă, la comanda bolșevicilor sovietici, încă nu au fost scoase la lumină și nimeni de la 1989 încoace nu a răspuns în fața legii pentru  atrocitățile comise față de intelectualii români. Familia Ciugureanu îndeamnă autoritățile să ia măsuri practice de reabilitare a martirului nostru.

„Memoria străunchiului, cea mai prețioasă comoară a mea”

Vitalie Ciugureanu

– Dragă Vitalie Ciugureanu, în Irlanda te simți excelent, beneficiezi de un câștig pe măsura pregătirii tale profesionale. Cum explici că, la mii de kilometri de casă, readuci în atenție interminabilul scandal „Daniel Ciugureanu”, martirul nostru încă necunoscut în plină democrație românească?

– Vreau ca tinerii de azi să știe cine a fost acest erou al neamului nostru, care a luptat cândva, exact ca și ei pe 7 aprilie 2009, pentru viitorul european al Republicii Democratice Moldovenești de atunci. Să afle că, grație acestui mare bărbat, prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, dar și altor lideri ai mișcării naționale din Basarabia Ion Inculeț, Patelimon Halippa, Constantin Stere etc., pot redobândi în prezent cetățenia română. Mă refer la Unirea Basarabiei cu România și la perioada 1918-1940, ani ce reprezintă unicul temei legal și juridic acceptat de UE, în baza căruia Statul Român are dreptul de a acorda cetățenie celor care s-au născut și au locuit pe fostele teritorii ale României Mari.

Daniel Ciugureanu, a fost un mare gânditor și politician, înțelegea mai profund decât alți oameni politici din epocă faptul că bolșevismul poate deveni o forță uriașă, care poate să aducă teroare și suferință asupra  unei mari părți a lumii. Își dădea foarte bine seama că o altă cale decât Unirea cu România ar fi  aruncat din nou Basarabia în ghearele „ursului” rusesc cu mult mai devreme decât 1940.

– În ce măsură se dorește adevărul spus până la capăt, despre trecutul traumatizant al basarabenilor?

– Adevărul este dureros și azi, multor politicieni nu le convine să fie spus adevărul până la capăt în privința terorii roșii…Mai ales că multe personaje ale trecutului de tristă faimă încă mai dețin funcții. Daniel Ciugureanu, împreună cu alți eroi ai epocii respective, prin jertfa lor, au realizat visul și dezideratul tuturor românilor – Marea Unire! Curajul, verticalitatea și patriotismul acestui om sunt un exemplu de urmat pentru politicienii de astăzi! Pentru întărirea spiritului național, nu avem dreptul moral să dăm uitării astfel de personalități, care se nasc foarte rar.

– De ce a fost unicul politician român condamnat la moarte de bolșevicii ruși în contumacie?

– Scriitorul Efim Tarlapan afirmă cu tărie că: „Fără aportul acestui mare patriot, unirea teritoriului românesc dintre Prut și Nistru cu Țara Mamă s-ar fi înfăptuit cu mult mai târziu de 27 martie 1918 sau nu s-ar fi înfăptuit deloc…” Rolul lui Daniel Ciugureanu în Unirea Basarabiei cu România a fost unul crucial, conform Enciclopediei Române. Din acest motiv, rușii l-au condamnat la moarte în contumacie, adică fără proces de judecată, însă ruperea de Imperiul Rus l-a scăpat temporar de persecuție.

Rușii au avut destule motive, pentru a-l condamna pe Daniel Ciugureanu la moarte în contumacie, deoarece s-a evidențiat în mod deosebit în lupta pentru destinul comun al românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Prin urmare, rușii își dădeau foarte bine seama cui „datorează” pierderea Basarabiei!

„Bunelul meu, Alexandru, a fost ținut în brațe de marele Daniel Ciugureanu”

– Familia a păstrat vie memoria acestui patriot?

– În cazul meu, deșteptarea conștiinței naționale nu a venit din manuale sau de la televizor, ci din tragedia familiei noastre. Expresia “sângele apă nu se face” este perfect valabilă pentru mine. Sper că am moștenit multe calități de la străunchiul meu, Daniel Ciugureanu, memoria căruia e cea mai prețioasă comoară a mea, fără exagerare! Cu regret, azi există foarte puțini oameni de calitatea lui Daniel Ciugureanu.

Chiar dacă au trecut aproape 127 de ani de la nașterea eroului, memoria faptelor sale mărețe rămâne vie în vița familiei Ciugureanu din Basarabia! În familia noastră bărbații se căsătoresc târziu și eu reprezint doar a treia generație de bărbați după el, deși în mod normal  trebuia să apară pe lume deja a cincea generație! Cât de aproape suntem de Daniel! Bunelul meu, Alexandru, a fost ținut în brațe de marele Daniel Ciugureanu, când ministrul venea pe la Condrătești, Ungheni! Bunelul îmi povestea cu mândrie, că se simțea bine și protejat în brațele unchiului său, Daniel Ciugureanu, când acela îl săruta pe frunte și îl mângâia pe cap!

Tata, îmi spune permanent să nu uit că provin dintr-o viță nobilă! Și tata, dar și bunelul, mă atenționau cândva să fiu precaut în ceea ce spun oamenilor străini referitor la familia noastră. Timpurile au fost de așa natură, că un om din zece putea să te încurajeze pentru așa rudenie, iar ceilalți nouă să arunce în tine cu pietre, din motive înțelese tuturor…În copilărie, am simțit frica în oase, care a trecut cu timpul.

– De ce crezi că nici azi nu se doresc dovezile necesare pentru scoaterea la lumină a destinului străunchiului tău?

– Numele lui Daniel Ciugureanu a fost interzis o lungă perioadă de timp, astfel pe timpurile comuniste nici nu s-a pomenit de el. Istoria a fost scrisă fără să fie luată în seamă personalitatea lui. Nu se dorește scoaterea la lumină a destinului acestui martir, pentru că asta ar însemna să rescrii istorie.  Mulți indivizi, considerați istorici “calificați”, și-au publicat lucrările de doctorat, bazându-se pe adevăruri false, unde nici umbră a numelui Daniel Ciugureanu nu este…Ei proslăveau alte nume. Mulți din acei demnitari comuniști, care au tăinuit istoria adevărată, mai dețin funcții…

„Multe rude de-ale noastre au fost ucise de regimul comunist”

– Câte rude de-ale lui Daniel Ciugureanu au mai rămas în Basarabia?

–  Nu suntem mulți nici în Basarabia și nici în România. Cauza este binecunoscută și omniprezentă în toate familiile de mari patrioți, mă refer la trecutul sângeros comunist. Din spusele bunelului meu, Alexandru, din 12 frați pe care i-a avut, zece au murit în război, luptând împotriva ocupanților ruși sau executați de comuniști. Au decedat tineri și, prin urmare, nu au avut urmași. Cel mai longeviv dintre cei rămași în viață s-a dovedit a fi însuși bunelul meu, Alexandru, născut în anul 1911 și decedat în 2000.

Tatăl meu, Gheorghe, a avut doi frați și cinci surori, dintre care au murit în copilărie și în adolescență din cauze diferite, trei surori și un frate. Sora tatii mai mare, care este profesoară de limbă franceză, a emigrat cu familia în Belgia, iar altă soră a emigrat în Elveția. În Basarabia au rămas tata și fratele lui. Tatăl meu este medic ca și Daniel Ciugureanu, lucrează în orașul Călărași, iar fratele lui, Mihai, este gospodar în satul natal, Condrătești, r-l Ungheni.

Pe linia bunicului, Alexandru, mai sunt doar trei bărbați-nepoți, purtători ai numelui Ciugureanu. Eu m-am stabilit în Irlanda, fratele meu Alexandru este în prezent student la UTM, iar vărul meu Mihai a emigrat în Spania. Eroul nostru, Ciugureanu Daniel, a avut doar un singur fecior pe nume Gheorghe, care a fost inginer de profesie, decedat. Scriitorul Efim Tarlapan este feciorul Elizavetei Ciugureanu, care este vară dreaptă cu bunelul meu, Alexandru.

– Care au fost consecințele pe care le-a suportat familia ta în perioada sovietică și post-sovietică doar pentru faptul că sunteți rude cu „ministrul întregitor”?

– Din cauza rudeniei cu renumitul Daniel Ciugureanu, multe rude de-ale noastre au fost ucise de regimul comunist. Cei rămași în viață au avut probleme mai mari. Sună crud și ironic, dar realitatea a fost și mai dură cu ei. Cei care au murit, au scăpat mai ușor. Nu au trecut prin batjocura comunistă. Cei rămași în viață trebuiau să trăiască în umilința și neputința de a schimba lucrurile.

Bunicul meu, Alexandru, a luptat în Armata Română, având gradul militar de plutonier. A fost dislocat în Pitești. În timpul Operațiunii Iași-Chișinău a fost luat prizonier de Armata Roșie și dus în Siberia. A rămas în viață, grație faptului că a fost inteligent și descurcăreț. Bunelul a avut înțelepciunea să nu  vorbească despre trecut, era tăcut și secretos. Dar nu și-a schimbat niciodată esența română! “Capul plecat sabia nu-l taie!” este zicala preferată a tatălui meu și nu înțeleg de ce o folosește, pentru că tata a luptat benevol ca medic în conflictul transnistrean.

Daniel Ciugureanu a fost ucis, pentru că nu și-a plecat capul. A avut timp suficient să părăsească România, dar nu și-a permis s-o facă. A dovedit că avea demnitate și onoare, înțelegea ce statut are și a dorit să rămână exemplu pentru urmașii și pentru neam!  Ulterior, familia a fost deposedată de moșii. Erau gospodari bărbații familiei Ciugureanu, dețineau multe pământuri.

„Schimonosirea numelui patronimic, pentru a șterge originile familiei Ciugureanu”

O problemă gravă încă mai rămâne numele și prenumele schimonosite ale membrilor familiei noastre, care au fost scrise greșit în perioada țaristă și sovietică. Din acest motiv, mulți ani nu am putut depune dosarul pentru redobândirea cetățeniei române. În urmă cu nouă luni, l-am depus, însă numele meu de familie oarecum a fost scris greșit. Schimbarea numelui nostru de familie a fost făcută pentru a șterge originile familiei Ciugureanu. Frații bunelului meu, deși aveau același tată și aceeași mama, apăreau cu nume diferite. Știa foarte bine regimul comunist, cum să distrugă identitatea neamului românesc.

 Sper, ca organele abilitate române, să fie receptive la cererea mea de a rectifica numele meu de familie din Cigureanu în Ciugureanu, după obținerea cetățeniei române. Vreau litera “U” înapoi !!! Este valabil pentru toți membrii familiei noastre.

– De ce mama ta în anul 2003  a cerut azil politic în Irlanda?

– În 1999, când a avut loc reforma teritorial-administrativă și au fost create județele, mama mea, Valentina Ciugureanu, a fost numită în funcția de vicedirector în cadrul Direcției Sănătatea Publică din județul Ungheni. Se descurca de minune în funcția de manager al respectivei instituții. În anul 2000, mama a fost în Suedia, în 2003 – în Marea Britanie, cu ocazia unor proiecte medicale comune. De fiecare dată, se întorcea fericită acasă, pentru că putea aplica experiența țărilor europene în dezvoltarea medicinii acasă. Este patriotă și nimeni și nimic n-o putea obliga să părăsească țara, decât o situație excepțională.

Odată cu revenirea comuniștilor la putere, am ajuns în necaz. Mama a fost eliberată forțat din funcție. Când a încercat să se reangajeze, un director lingău comunist i-a răspuns, că are pentru ea de lucru numai la morgă…Mama a fost nevoită să părăsească țara, ea având viză europeană. A cerut azil politic în Irlanda. Nu a fost acasă de nouă ani de zile, deoarece nu poate părăsi Irlanda, pentru că autoritățile irlandeze nu s-au grăbit să-i acorde statutul solicitat. Pe fratele meu, Alexandru, care are acum 19 ani, nu l-a văzut de când era mic. Este tragedia și blestemul familiei noastre și a întregului neam, deoarece știu că nu numai familia noastră trăiește cu așa povară grea…

– Vitalie Ciugureanu, ești unul dintre tinerii manifestanți ai „necunoscutului” 7 aprilie, scăpat ca prin minune de „coridoarele morții”. Ai alergat la Chișinău tocmai din Irlanda, pentru a fi aproape de pulsul schimbărilor…Au fost pe măsura așteptărilor tale?

– Am venit în RM înainte de alegerile din 5 aprilie 2009 pentru a fi țării de folos. La protestele din 7 și 8 aprilie am participat pașnic. Credeam că voi fi martorul unui eveniment crucial în istoria românilor din RM. Desigur, tinerii au devenit mai liberi. Își pot exprima oricând opinia în public, fără  să le fie frică, lucru imposibil pe timpul guvernării comuniste. Tinerii care au participat la proteste au vrut un viitor mai bun, european, care încă e departe.

Un exemplu pentru politicienii de pe ambele maluri ale Prutului

– Crezi într-o posibilă reapariție a unei elite în Basarabia, România pentru care principiul național să prevaleze?

– Daniel Ciugureanu, a fost primul dintre cei 34 de foști miniștri ai României Mari, care au murit în închisoarea de la Sighetu Marmației, de fapt, a fost asasinat în drum spre închisoare. Când au fost nimiciți cu atâta bestialitate și cruzime intelectualii români, a fost umilit sufletul poporului roman! Când au fost uciși sute de mii de patrioți din rândurile oamenilor simpli, atunci s-a scurs sângele esenței române!

După un astfel de „seceriș” al mașinăriei comuniste, poporul nostru cu greu își revine. Și acum suportăm consecințele acelui măcel criminal. Românii au rămas fără un potențial intelectual și spiritual substanțial. Potențialul actual fiind destul de redus, nu este apt să asigure dezvoltarea rapidă a RM și României. Ducem lipsa unor oameni onești în toate domeniile, inclusiv în rândurile elitelor politice de pe ambele maluri ale Prutului. Dar sper și cred într-o asanare morală a ambelor state, într-o apariție a unei elite politice tinere, pentru care principiul național să prevaleze.

Cum trebuie schimbate lucrurile? Tinerii, care vor forma această elită, trebuie să învețe să fie toleranți, să se autoeduce în spiritul înaintașilor noștri patrioți, pentru care valorile și principiile naționale au fost mai presus decât toate! Responsabilitatea, stima, curajul, verticalitatea, onoarea, demnitatea, cinstea și sinceritatea sper să redevină valori ale societății noastre, pentru că ce societate vom avea, exact aceeași conducere (clasă politică) vom suporta.

Elita politică este oglinda societății și, ca să nu ne fie rușine să ne uităm în această oglindă, trebuie să lucrăm mult asupra noastră. Să ne reeducăm noi înșine și atunci se va schimba și clasa politică! Indiferența și pasivitatea oamenilor este cauza principală a răului. Răul apare atunci când  oamenii buni și onești, chiar dacă sunt minoritari, nu întreprind nimic. Dominația răului este direct proporțională cu lipsa inițiativei binelui, dacă doriți…Viața dură a învățat familia noastră ce însemnă perseverență când dorești să obții ceva. Am renăscut din propria cenușă și nu ne vom pierde speranța la o viață mai bună.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

“Suntem un neam care a trăit sfâșiat, robit și prigonit de sute de ani. Dacă astăzi putem spera la zile mai bune, dacă ne vedem întruniți în hotare mai drepte, o datorăm biruinței principiului național. Cu cât acest principiu va triumfa mai departe, cu atât temelia însăși a neamului nostru se va găsi mai întărită”. (Daniel Ciugureanu)

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

“Nu există moderator mai sigur al anarhiei sociale decât sentimentul național. Idealul național, având de obiect interesul întregului popor, ca organism integral, este mai presus decât interesul fiecărei clase. Ca atare, este singurul care poate solidariza toate clasele sociale, fiind prin esența lui – ostil oricărei doctrine sau mișcări care tinde la dezbinare și la anarhie”. (D.C.)

 Publicat și editat de Gabriel Negru – romaniabreakingnews.ro / Autor, sursă:Angelina Olaru/jc.md