Maria Pruteanu

   Adevăruri dureroase….

Printre-atâtea zile negre

Printre nori și grele ploi

Arde-o sfântă lumânare

Lin în sufletul din noi.

Dar, încet, încet se stinge

Sub povara ce-o avem,

Am ajuns să nu cunoaștem

Cine-am fost, cine suntem.

Nu știm cine-au fost strămoșii,

Nu știm că din daci venim

Că români am fost cu toții

Și așa dorim să fim.

Ani de zile ne-au mințit

Cu dovezi și aberații

Că suntem două popoare,

Două țări și două nații.

Ne-au spus că suntem moldavi,

Să nu vrem în România,

Ne-au spus că voi ne urâți

Și că mama ni-e Rusia.

Am trăit mulți ani de-a rândul,

N-am știut că v-au durut

Și pe voi clipele grele

Chiar atunci când ne-ați pierdut.

Astăzi căutăm răspunsuri,

 Îngeri ne-au șoptit în vis

Că suntem români și punctum

Și mereu de neînvins!

         (Maria Pruteanu)