Maria-Paula Erizanu

„Elevii noștri de liceu au o cultură generală vastă, dar când e vorba să gândească critic despre o anumită situație, ei se pierd cu firea”

Tot la Londra a absolvit Facultatea de Istorie, cu Literatură și Istoria Artelor. Până atunci a studiat și doi ani de liceu pe Insula Omului, o insuliță mică și friguroasă din Nordul Marii Britanii. Mediul însă i-a priit pentru că a ajutat-o să crească și să se dezvolte. A decis acum să facă Masteratul în Jurnalism, iar pentru asta se întoarce la Londra și mai exact la City University, instituție care i-a fost recomandată ca fiind cea mai bună în domeniul pregătirii jurnaliștilor.

„Aveam mai mulți prieteni care câștigaseră aceeași bursă Head Masters Council pe care am luat-o și eu, ceva mai târziu” ne spune Paula, făcând referire la bursa de liceu. „Ei îmi povestiseră despre felul în care sunt predate științele umaniste în Marea Britanie. Acest lucru m-a atras foarte mult pentru că mi se pare foarte important și foarte util că acolo, la școală, elevii scriu eseuri la istorie și nu învață istoria pe de rost ca pe o poezie. Astfel ei își educă o gândire independentă și mai profundă. Vorbeam cu cineva din comisia de admitere a unui colegiu al Universității Cambridge, care a remarcat că elevii est europeni de liceu au o cultură generală vastă, dar când e vorba să gândească critic despre o anumită situație, ei se pierd cu firea. Este, de fapt, o moștenire pe care o avem din comunism, atunci când se punea accentul pe științele exacte și nu pe cele umaniste, pentru că se voiau muncitori și nu gânditori.”

„Moldovenii se tem de curent, dar trebuie să creăm un pic de curent cultural”

La Londra îi place foarte mult cosmopolitanismul, spiritul competitivității și al senzației că mereu se întâmplă foarte multe lucruri și nu ai cum să nu crești și să nu te dezvolți intelectual, creativ și emoțional: „Ești înconjurat mereu de oameni din alte culturi și cu alte experiențe, încât tu nu poți să rămâi același care ai venit. Eu cred că și în Moldova este necesar acest suflu. Moldovenii se tem de curent, dar trebuie să creăm un pic de curent cultural, ca să micșorăm curentul ideologic și starea generală de complacere. Acolo unde concurența e mică, nu realizezi cât mai ai de crescut și te mulțumești cu nivelul la care ai ajuns; te complaci. De aceea, tinerii moldoveni care au petrecut ceva timp într-un mediu mai competitiv, după ce se întorc înapoi acasă, simt adesea că nu mai cresc și asta îi sperie”.

„Vreau să cunosc oameni, să aud istorii vii și să mă contopesc cu tot haosul lumii”

Din toamnă își va urma studiile la City University din Londra, unde se va specializa în jurnalism. Deși se identifică mai mult cu literatura, simte că are nevoie de comunicare vie: „A fi scriitor poate fi adesea o meserie foarte singuratică și fiindcă ultimii trei ani i-am petrecut mai mult la bibliotecă scriind eseuri, acum am nevoie de comunicare vie. Vreau să cunosc oameni, să aud istorii vii și să mă contopesc cu tot haosul lumii. De fapt, cred că una se hrănește pe alta, întrucât și jurnalismul mi se pare o formă de literatură, cu o libertate mai redusă, dar care este mai aplicabilă în viața de zi cu zi.”

Ne-a spus că i-ar plăcea să colaboreze și cu mass-media de aici, dar și cu cea internațională, și să continue să scrie literatură atât în română, cât și în engleză: „Deși mulți scriitori consideră că trebuie să te dedici totuși unei singure limbi, mi-aș dori să fiu un scriitor și un jurnalist bilingv”.

„Pe 7 aprilie 2009 am avut senzația de comuniune adevărată cu poporul meu”

În 2009 încă era elevă, iar pe 7 aprilie în același an ieșea la proteste alături de alte zeci de mii de tineri: „Atunci am avut senzația de comuniune adevărată cu poporul meu, cu cei de aproape. Am simțit un spirit de solidaritate care s-a întețit de zeci de mii de ori mai mult decât până atunci.” În cartea sa „Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o” scria ce a trăit și ce a simțit în ziua în care a fost și ea parte dintr-o revoluție. Cartea, lansată în 2010, a apărut într-o ediție trilingvă: română, engleză și franceză, ulterior fiind tradusă și în cehă și parțial în germană. „Pentru unii dintre colegii mei din Marea Britanie a fost un șoc să vadă cât de politizată este cartea și cum la 17 ani, eu, la fel ca alți tineri din Moldova, gândeam la nivel politic și nu doar la nivel personal. Cred că ăsta e un specific al Europei de Est, unde politicul domină totul. Nu poți să scrii, să faci afaceri sau să-ți vezi liniștit de hobby-ul tău fără ca la un moment dat să nu intervină politicul care să îți pună bețe în roate. În Anglia politicul nu te împiedică, ci îți creează oportunități ca tu să faci ceea ce vrei și ceea ce te pasionează. Colegii mei de acolo au avut șansa să se concentreze exact pe ceea ce îi interesează fără să se gândească la jocuri de putere și la partide”, ne spune Paula.

După ce textul cărții a fost făcut public într-o revistă culturală românească, el a fost lecturat la Teatrul Național „Mihai Eminescu” înainte de lansarea cărții propriu-zise. Reacțiile din partea scriitorilor consacrați și a comentatorilor nu au întârziat să apară. Pe bună dreptate tânăra despre care s-a spus că a predat o lecție de patriotism a fost numită curajoasă, iar cartea sa de debut era declarată în 2011 drept cea mai frumoasă producție editorială a anului, de către Comisia germană din cadrul UNESCO.

„Sindromul micului Napoleon înflorește în realitatea moldovenească”

„Unele nemulțumiri au rămas aceleași în societatea noastră, iar aici mă refer la corupție, care există la fiecare nivel. O problemă care a fost soluționată totuși este libertatea de expresie, dar, din păcate, fiindcă majoritatea instituțiilor mass-media sunt deținute de partide politice, presa noastră este dependentă la nivel economic de politic. Nu poți să exiști (și să-ți plătești facturile) ca jurnalist fără să spui ceea ce îi convine unui actor politic sau altuia.”

Publicat de Flux News MD  – romaniabreakingnews.ro / Sursa: diez.md