Lvov

Cunoscuta analista politica ucraineana, Alyona Getmanciuk, considera ca problema transnistreana este “o piesa de schimb” pentru autoritatile de la Kiev

Una din prioritățile Ucrainei în perioada deținerii președinției OSCE în anul 2013 a fost declarată soluționarea conflictului transnistrean. Ministrul ucrainean de Externe Leonid Kojara a spus la încheierea vizitei sale, la Chișinău și la Tiraspol, în calitate de președinte în exercițiu al OSCE că va face eforturi pentru ca negocierile în problema transnistreană să avanseze la următoarea reuniune din 18-19 februarie, care va avea loc în orașul Lvov, din vestul Ucrainei. Despre cum Transnistria a devenit brusc o prioritate pentru oficialii de la Kiev și care sunt mizele întrevederii de la Lvov am discutat cu directorul Institutului de Politici Mondiale din Kiev (Institute of World Policy), .

I:Datorită inițiativei Ucrainei, la Lvov va avea loc întrevederea reprezentanților procesului de negocieri pentru reglementarea conflictului transnistrean. Ce urmărește Ucraina în cazul dat și care ar putea fi consecințele întâlnirii?

R:Pentru Ucraina este foarte important faptul ca procesul de negocieri privind soluționarea conflictului transnistrean să fie continuu. Reuniunea în formatul 5+2 care va avea loc la Lvovconfirmă această continuitate. Aceasta este o știre bună. Vestea rea este însă că partea ucraineană nu a reușit să organizeze la Lvov și o întrevedere a liderilor de la Chișinău și Tiraspol. Amintesc că această invitație le-a fost făcută ambilor lideri în timpul recentei vizite de lucru a ministrului Afacerilor Externe al Ucrainei, Leonid Kojara, la Chișinău și Tiraspol. Vestea rea nu constă doar în faptul că liderul Transnistriei Evghenii Șevciuk a renunțat să încerce și diplomația la o cafea, pe lângă cea de la bere și fotbal, la care a recurs cu prim-ministrul moldovean Vlad Filat și anterior. Este vorba, în primul rând, despre ceea că anume interesul pentru organizarea întâlnirilor în formatul 1+1 este una din mizele Ucrainei în perioada în care deține președinția OSCE. Partea ucraineană vroia să scoată în evidență ideea că fără voința politică a primelorpersoane un progres semnificativ în procesul de negocieri este imposibil. Ucraina, în calitatea sa de președinte în exercițiu al OSCE, a primit primul „bobârnac” diplomatic pe direcțiareglementării conflictului transnistrean, deși la nivel psihologic acest gest era așteptat de mulți experți și diplomați din Kiev, care cunosc atitudinea Rusiei față de acest format. În această situație este important ca primul „bobârnac” să nu descurajeze Kievul, în calitatea sa depreședinte al OSCE, să promoveze alte inițiative mai puțin ambițioase și creative.

I:Dumneavoastră ați menționat într-un studiu pe care l-ați realizat recent privind așteptările din mandatul președinției la OSCE că Ucraina are un potențial enorm pentru a identifica premisele necesare pentru asigurarea soluționării pașnice a conflictului prelungit din regiune. De ce acest potențial nu este valorificat de partea ucraineană?

R:Transnistria nu se regăsește pe lista de priorități a politicii externe pe care o are Ucraina (actuala perioadă în care Ucraina deține președinția OSCE nu se încadrează în această afirmație). Mai mult, tema reglementării conflictului transnistrean nu este destul de aprofundată de către elitaucraineană aflată la conducere. Mi s-a creat impresia că acest subiect este interesant pentru politicienii ucraineni doar în calitate de piesă de schimb, care poate fi vândută contra unui preț bun în dialogul cu partenerii-cheie – Rusia și/sau Uniunea Europeană. De asemenea, însăși tema soluționării problemei transnistrene – până la momentul președinției Ucrainei în OSCE – nu era una prestigioasă pentru satisfacerea ambițiilor profesionale în cazul funcționarilor și diplomaților ucraineni, de aceea mulți dintre cei cărora li se încredințează să supravegheze această problemă, consideră această poziție ca pe una de exil onorific. Această abordare afectează cu siguranță eficiența, dar și activitatea lor.

I:În perioada în care Ucraina deține președinția OSCE s-ar putea schimba situația, astfel încât Kievul să devină mult mai activ?

R:Eu sper că președinția Ucrainei în OSCE îi va face pe mai mulți politicieni și lideri de opinie să fie interesați de această problemă, dar și pe cetățenii simpli. În imaginația multor oameni Transnistria este un punct gri pe hartă, deși, în realitate, în ultimii ani aspectul orașului Tiraspol nu este foarte diferit de alte centre regionale vecine din Ucraina. Eu personal am întâlnit câțiva oameni în Kiev care nici nu au auzit despre existența unei entități care se numește „Republica Moldovenească Nistreană”, iar alții cred că Tiraspolul este undeva prin Belarus.
Dacă va deveni Kievul mult mai activ depinde, în mare parte, de rezultatele diplomației ucrainene în perioada președinției OSCE. Dacă vor fi măcar unele progrese minime -șansele pentru o dinamică mai bună rămân în vigoare, dacă nu – se va dovedi că toate investițiile de resurse, energie și timp pentru soluționarea conflictului sunt zădarnice.

I:Cum credeți, de ce politicienii ucraineni sunt atât de pasivi în acest domeniu, având în vedere că 1/3 din locuitorii din regiunea transnistreană sunt etnici ucraineni (majoritatea fiind și cetățeni ucraineni)?

R:Este evident că nu toți înțeleg ce posibilități suplimentare reprezintă acest număr de etnici ucraineni pentru ca Ucraina să devină un potențial lider în regiune. Chiar și sub aspect electoral cetățenii ucraineni din Transnistria nu au o pondere mare, după cum se consideră în autoproclamata republică. Mai mult, majoritatea politicienilor ucraineni nu au avut niciodată dorința să se asemene, spre exemplu, cu colegii lor ruși, care au transportat vagoane întregi de pașapoarte în Osetia de Sud, pentru ca mai apoi să se ocupe în această regiune de „obligarea la pace”, sub pretextul că îi apără pe cetățenii lor.

I:Mulți experți și politicieni preferă să spună de multe ori fraza că „tot ce ține de Transnistria se decide la Moscova”. Au ei dreptate sau este o afirmație depășită?

R:Tot ce se referă la Transnistria poate că și se decide la Moscova, dar cu siguranță se coordonează cel puțin la Kiev și Bruxelles (sau Berlin) și se aprobă la Chișinău. Există totuși o dependențăîntre jucătorii din procesul reglementării transnistrene, chiar dacă este una asimetrică.

I:Cum califică partea rusă inițiativa Ucrainei de soluționare a diferendului transnistrean?

R:În mod tradițional, partea rusă este sceptică față de orice initiațive, cu excepția celor proprii. Cu atât mai mult că o inițiativă comparabilă cu Planul „Iușcenko” din partea ucraineană la ora actuală nu există. În general, orice pași făcuți de Ucraina în direcția transnistreană pot duce la iritații suplimentare în relațiile ruso-ucrainene. Având în vedere dialogul problematic dintre Ucraina și Rusia, partea ucraineană dorește să reducă acești factori iritanți la minimum. Adică, în cazul în care devine mai activă, trebuie să țină cont să nu facă și mai rău dialogului și așa deteriorat dintre Kiev și Moscova.

I:Venirea lui Evghenii Șevciuk la putere în Transnistria i-a făcut pe mulți să spere că acest politician tânăr (de origine ucraineană) va impulsiona negocierile în direcția găsirii unei soluții pe termen lung. Ce se întâmplă de fapt?

R:Nu este un secret pentru nimeni că politicianul tânăr – prin propria-i voință sau nu – astăzi este impus să se ghideze în activitatea sa de o vorbă populară veche „Cine plătește, acela comandă muzica”. Plătește Rusia, respectiv și muzica ce reiese din poziția Tiraspolului este comandată de această țară.
Despre originea ucraineană a liderului Transnistriei se exagerează. Eu nu am niciun motiv pentru a vorbi despre unele sentimente ale lui Șevciuk față de Ucraina după ce a fost ales lider al autoproclamatei republici, așa cum nu există niciun motiv pentru a vorbi despre orice sentiment special față de Șevciuk din partea politicienilor ucraineni, care influențează în mod real procesul decizional în țară.

I:Din punctul de vedere al securității de stat, ce variantă de soluționare a conflictului ar fi mai avantajoasă pentru Ucraina?

R:Varianta care va asigura că Republica Moldova va deveni cu adevărat un stat efectiv și apt de lucru.

I: Într-un alt context, Dumneavoastră ați declarat că dinamismul diplomației ucrainene în direcția soluționării conflictului transnistrean este o modalitate de a sustrage atenția UE de la problema fostului premier Iulia Timoșenko. Are sorți de izbândă această intenție?

R:Da, activismul pe palierul transnistrean ar putea aduce puțină seninătate pe fundalul relațiilor dintre Ucraina și Uniunea Europeană, dar însuși tabloul nu va deveni mai luminos. Adică orice tentativă de a schimba dialogul Ucraina-UE, umbrit de situația Timoșenko deja de un an și jumătate, pe direcția subiectului transnistrean este sortită eșecului. Problema justiției selective este principalul obstacol care periclitează dezvoltarea relațiilor dintre Ucraina și UE la ora actuală. Și atât timp cât această problemă va fi pe ordinea de zi, nicio inițiativă reușită a Kievului în direcția transnistreană nu va fi în stare să ajute.

I:Va face față Ucraina rolului de președinte al OSCE? Există posibilitatea să-și îmbunătățească imaginea în ochii Occidentului?

R:Ucraina nu are altă opțiune decât să utilizeze la maximum președinția OSCE pentru îmbunătățirea imaginii sale în exterior, dacă, desigur, Iulia Timoșenko în mod miraculos nu va ajunge în libertate.

Vă mulțumesc.
Interviu realizat de Tatiana Bernevec pentru Karadeniz-Press.a