ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "limba vlahă"

limba vlahă

,

Motto: Limba noastră e singura în Europa care se vorbește aproape în același chip în toate părțile locuite de români” (Mihai Eminescu – Timpul, 1878)

Moldovenismul primitiv, deși a cedat de la o vreme unele poziții în Republica Moldova, este pe cale să se revanșeze în Balcani. Atâta doar că îmbracă acolo forma unui „vlahism” obscur.

Noi ne-am spus români, iar străinii ne-au numit vlahi

Românitatea este astăzi cu ochii pe combaterea corupției în Țara-Mamă sau pe amenințările externe generate de războiul ruso-ucrainean. În aceste împrejurări, îi scapă pericolul ce planează asupra fraților de sânge din Serbia.

Valea Timocului

De ceva timp, se încing spiritele în Valea Timocului. Mărul discordiei îl constituie identitatea românilor de la fața locului care în mare parte se autodefinesc ca fiind „vlahi”.

Site-ul jurnalromanesc.ro relatează că, pe contul de Facebook al părintelui Boian Alexandrovici, vicar al Timocului și protopop al Protopopiatului Ortodox Român al Daciei Ripensis, de la Negotin, continuă polemicile despre scrierile bisericești în „limba română veche”. Asta după ce pe pagina preotului de pe rețeaua de socializare a apărut o Liturghie datată la 1887, scrisă într-o ortografie de epocă a limbii române.

Mai multe despre polemicile de pe pagina părintelui Boian Alexandrovici găsiți în articolul lui Dorian Theodor (implicat în polemicile menționate) pe romaniabreakingnews.ro:Enoriașii români (vlahi) din Timoc, păstoriți întru credință și zidire prin limba română sau pentru alte scopuri?

Pe de altă parte, această dispută din mediul ecleziastic nu-i de natură teologică, ci mai curând de esență politică, fiind o continuare a unor controverse din sânul minorității românești din partea locului. N-am avea nimic de reproșat, orice schimb de opinii fiind benefic, dacă nu am asista la o ciocnire artificială, menită nu să limpezească lucrurile, ci dimpotrivă, să le încurce cât mai mult cu putință.

Discuția dintre etnicii români degenerează în ceartă și este inspirată de autoritățile sârbe care profită de faptul că o parte dintre ei își spun „vlahi”. În mod normal, acest lucru n-ar trebui să creeze vreo neînțelegere. Sunt destule națiuni care au mai multe nume, ceea ce nu le afectează unitatea.

Unde mai pui că românii în cea mai mare parte a lor nu au o problemă identitară. Numele lor nu diferă în fond de la o regiune la alta, iar unele diferențe de autodefinire au fost induse din afară.

Noi ne-am spus români din timpuri ancestrale. Însă străinii ne-au numit vlahi, valahi, volohi. Cazuri similare sunt o sumedenie. Germanii, care și-au spus „deutsch”, sunt numiți de italieni „tedesco”, de români și englezi „germani”, de ruși „nemți” etc.

Redacția romaniabreakingnews.ro vă sugerează articolul doamnei academician Alexandrina Cernov, profesor la Universitatea din Cernăuți, despre limba inventată de sârbi pentru dezbinarea românilor timoceni (limba vlahă) Serbia. Catastrofa lingvistică, numită „limba vlahă”, demontată de academician Alexandrina Cernov: „„Valea Timocului nu va avea o „limbă vlahă” funcțională””

Dezbină și stăpânește

În Balcani, numele străin de „vlah” până la urmă a prins rădăcini chiar în mijlocul unor comunități românești. N-ar fi niciun bai, dacă Belgradul nu ar încerca să profite de acest fapt pentru a promova „vlahismul”, un curent etnolingvistic de sorginte subversivă care încearcă să demonstreze că vlahii ar reprezenta o altă națiune, diferită de cea română.

De altfel, această politică de dezbinare a elementului românesc nu este nici nouă și nici originală. Vlahii din Grecia, de exemplu, nu sunt recunoscuți ca minoritate și continuă să fie asimilați. La fel au stat lucrurile cu minoritatea românească din Bulgaria și cea din fosta Iugoslavie.

Românii au fost recunoscuți oficial doar în regiunea Voivodina. În celelalte teritorii, însă, ei sunt supuși unei deznaționalizări nemiloase. N-au nici școli și nici publicații în limba română.

Poate cel mai mult au avut de suferit din acest punct de vedere vlahii din Valea Timocului, care constituie, după cum arată profesorul universitar Marius Diaconescu, cel mai compact grup de români din Balcani. Sub stăpânirea otomană, în treacăt fie spus, ei s-au bucurat de avantaje șiautonomie. Aveau propria organizare administrativă, se judecau după ius valachicum. În 1516, sultanul le-a poruncit funcționarilor turci să respecte autonomia vlahilor de pe Valea Timocului.

Caracterul românesc al vlahilor timoceni, scrie același profesor Marius Diaconescu, a fost subliniat în jurul anului 1700, cu ocazia războaielor dintre austrieci și turci. Contele Marsigli spunea despre vlahii dintre Vidin și Porțile de Fier că vorbesc „rumunește”. La fel au procedat și austriecii care au stăpânit provizoriu regiunea între 1718-1739.

Problemele au început să apară spre finele secolului al XIX-lea, când vlahii timoceni au fost supuși în mod sistematic unei acțiuni de asimilare de către autoritățile bulgare și sârbești. Sub comunism, deznaționalizarea nu numai că n-a contenit, ci dimpotrivă, a devenit și mai necruțătoare.

Odată cu instalarea regimurilor democratice, în cele două țări presiunea pusă de stat pe minoritatea românească s-a mai atenuat întrucâtva. Situația s-a îmbunătățit datorită politicilor Consiliului Europei de protejare a minorităților naționale.

Însă, istoricii sârbi și bulgari, la fel ca ceilalți din Peninsula Balcanică, în marea lor majoritate continuă să nege unitatea etnică între vlahii balcanici și români. Ei consideră că aceștia ar fi niște păstori slavi: sârbi sau bulgari. Orice, numai nu români.

Primitivizarea forțată

Totuși, în condițiile demarării din 2012 a negocierilor de aderare la UE, Serbia nu poate face abstracție de faptul că pe teritoriul său se află o minoritate românească, semnificativă din punct de vedere numeric, care se găsește atât în Voivodina, cât și în Timoc. Datorită acestui fapt, s-a pus capăt asimilării brutale de odinioară.

Dar e mult încă până departe. În loc să se conformeze standardelor europene în materie de minorități naționale, autoritățile sârbe recurg la un tertip.

Belgradul se folosește de vechea metodă stalinistă de dezbinare a popoarelor prin proclamarea unei națiuni contrafăcute. Se afirmă că vlahii n-ar fi români. Că ar face parte dintr-un grup etnic distinct. Că nu ar avea nimic în comun cu frații lor din Serbia care se autodefinesc drept români.

Fiind desprinși de arealul lor național, vlahii devin astfel o țintă extrem de vulnerabilă. Și nici nu-i de mirare. Vlahii au un grai, un subdialect propriu, dar nu au o limbă literară și o literatură proprie în afara celei românești.

Elementul românesc din Valea Timocului este silit în fond să se izoleze și să coboare la nivelul unei etnii fără memorie istorică și cultură națională. Prin această primitivizare forțată a vlahilor se urmărește, bineînțeles, asimilarea lor grabnică. Oricum ai da, „vlahismul” sârbesc pare să fie o reeditare degradantă a „moldovenismului sovietic”.

Ce să caute Serbia în UE cu aceste apucături bolșevice? Cred că Bucureștiul este dator să blocheze drumul ei spre Europa. Atâta timp cât nu se leapădă de stalinism în chestiunea națională, Belgradul trebuie să rămână pe dinafară. Interesul națiunii române o cere.

Autor Petru Bogatu, Sursa: ziarulnational.md

 

,

Alexandrina Cernov – profesor la Universitatea din Cernăuți, membru de onoare al Academiei Române

Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române din anul 1992, șefa catedrei de limbă și literatură română la Universitatea din Cernăuți, critic și istoric literar, a afirmat într-un interviu pentru Adevărul Moldova că apariția unei „limbi vlahe” funcționale nu este posibilă în această regiune.

În regiunea Valea Timocului din Serbia a fost reactivat proiectul de standardizare a limbii vlahe pe baza graiului local. Ce părere aveți de acest proiect al „limbii vlahe”?

Este un proiect foarte asemănător cu limba moldovenească, adică un dialect se încearcă să fie ridicat la rangul limbă de sine stătătoare. Este, în fond, aceeași politică, sunt aceleași intenții. Desigur că m-am întâlnit cu mulți așa-ziși vlahi și ei vorbesc de fapt un dialect al limbii române. Dar nu este o limbă de sine stătătoare. În acest moment limba vorbită de ei păstrează structura gramaticală, atât morfologică cât și sintactică. Însă întrebuințează anumite cuvinte poate pentru anumite noțiuni. Totuși când are anumite afinități fonetice cu o altă limbă, ea nu poate fi considerată limbă de sine stătătoare. Hotărâtoare este structura în jurul căreia se organizează celelalte elemente ale limbii.

Din perspectiva proiectului „limbii moldovenești” cum apreciați eventualul succes al „limbii vlahe”?

Succesul este unul politic. Acest proiect poate să fie impus politic, însă nu și lingvistic. Și el nu va avea influență asupra limbii pe care o vorbesc oamenii de acolo. Adică limba va rămâne aceeași. Desigur că o mare importanță o are cultura și măsura în care cultura glasurilor, și cea literară și cea folclorică va evolua. Dar eu nu cred că oamenii simpli vor renunța la cultura lor populară.

Care credeți că vor fi efectele asupra elevilor români din Serbia în cazul în care li se va preda în această limbă vlahă?

Din câte cunosc eu, în toate localitățile din Serbia școlile sunt românești, elevii învață în limba română și oamenii de acolo se consideră români. În afară de Valea Timocului. Astfel, dacă vorbim despre vlahi și limba vlahă, vorbim numai despre Valea Timocului unde oamenii de acolo se înregistrează ca fiind vlahi, iar autoritățile se folosesc de acest lucru pentru a rupe două masive românești unul de celălalt. Dar să ne amintim că și Basarabia și Bucovina au trecut prin această experiență. Și noi am avut atunci școli moldovenești, ni se preda în limba moldovenească, iar noi scriam cu literele alfabetului chirilic. Și după cum vedeți acest proiect nu a rezistat, pentru că până la urmă toată populația a optat pentru limba română și alfabetul latin. Și în primul intelectualitatea. Deci acest proiect al „limbii vlahe” din Valea Timocului foarte mult depinde de activitatea și de voința intelectualității din zona respectivă. Ea va avea rolul hotărâtor. Or, cum nu se va numi, limba va rămâne aceeași. Adică i se schimbă numai denumirea, dar limba va rămâne aceeași. Referitor la efectele asupra elevilor, aceasta este o problemă de perspectivă. Pe de o parte, indiferent cum se va numi limba este important să existe școli în această limbă, pentru că atunci ea se va păstra. Nu putem în mod artificial să schimbăm limba. Ea este limba pe care o vorbește poporul. Și dacă au școli, înseamnă că limba se va păstra mai bine, indiferent de denumirea pe care o va avea. Noi avem experiența limbii române și a limbii moldovenești. Deci, oricât nu s-ar strădui statul să ne facă dicționare, și cărți, și monografii, și manuale, limba va rămânea aceea pe care o vorbește poporul.

Până la urmă, ar fi posibilă apariția unei „limbi vlahe” funcționale?

Eu cred că nu ar fi posibilă. Este un proiect care nu o să reziste mult. Și apoi, este un proiect politic și nu lingvistic, deci este vorba numai de denumire și de voința politică a statului. Ca să apară o limbă nouă este nevoie de un proces istoric îndelungat de dezvoltare a acestei limbi, de implimentarea ei. Și atât în Valea Timocului, cât și în alte regiuni lucrul acesta nu poate fi implimentat prin voință politică.

Care ar fi beneficiile folosirii limbii române literare?

Beneficiile folosirii unei limbi române literare vor fi foarte mari, pentru că limba română literară are o literatură bogată care va dezvolta o intelectualitate puternică. Deci dacă luăm limba română literară înseamnă că luăm și literatura respectivă și asta ar însemna că privăm un popor de cultura lui națională. O limbă nu poate fi schimbată și nu poate fi implimentată de politicieni, pentru că limba este un organism viu care se dezvoltă nu prin voința politică, ci prin voința poporului care vorbește această limbă și dezvoltă în primul rând un folclor în această limbă. Și acest folclor este un nivel de cultură al poporului respectiv.

Diferența dintre români și vlahi – efect al propagandei ruse

S-a spus și s-a scris adesea că numele de România a fost „inventat” sau folosit pentru prima oară de către un autor grec, Dimitrie Philippide, pe la 1816, când el publica la Leipzig lucrările Istoria României și Geografia României, referindu-se în linii mari la spațiul vechii Dacii traiane. Unii au crezut sincer și mai cred că toponimul de România a apărut realmente ex nihilo la începutul secolului al XIX-lea, din rațiuni politice artificiale și în spirit naționalist modern. În legătură cu această convingere se află și o alta, curentă și acum în anumite zone ale spiritualității europene: valahii au fost o populație difuză, disparată și neprecizată în Evul Mediu, cu mai multe ramuri și componente; dintre anumiți valahi, s-ar fi format în epoca modernă, odată cu națiunile de tip modern, românii. Cu alte cuvinte, valahii și românii ar fi două popoare (etnii) predominant romanice, aflate în succesiune: întâi ar fi fost vlahii și apoi românii. Impunerea unor asemenea idei tendențioase, cu substrat politic, legate de diferențele dintre vlahi/valahi și volohi sau dintre moldoveni și români, fără nicio bază științifică, s-a făcut, în mare măsură, datorită propagandei rusești și apoi sovietice, însușite și perpetuate până astăzi în anumite cercuri.

(Discursul de recepție la Academia Română al istoricului Ioan Aurel Pop, 29 mai 2013)

Autor, sursă: Doina Grecu, m.adevarul.ro  prin Romania Breaking News

,

Promovarea denumirii de ”vlahi” pentru românii din Valea Timocului (Serbia) este extrem de asemănătoare cu politica de deznaționalizare pusă în practică de sovietici care au inventat ”limba moldovenească” pentru a susține existența unui popor moldovenesc separat de cel român.

În condițiile negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, Serbia s-a angajat să sprijine dezvoltarea minorității românești din cele două regiuni, Voivodina și Valea Timocului. Însă în ultima perioadă s-au înmulțit din ce în ce mai mult referirile la ”limba vlahă” și ”poporul vlah”, iar majoritatea organizațiilor românești din Valea Timocului au început să accepte această separare. Am discutat cu Vlad Pohilă despre asemănările dintre proiectul moldovenist al Moscovei și proiectul vlah al Belgradului. Astfel de inițiative nu sunt întreprinse din bună intenție.

O poveste veche

”Aceasta e o poveste mai veche, nu e de azi, de ieri. Având o mentalitate și promovând așa o politică imperială, știți Iugoslavia a fost un microimperiu și Serbia a rămas cu aceleași apucături. Au divizat populația românească mai de demult în două segmente puse cumva în conflict – românii, recunoscuți oficial, adică cei din Voivodina, în special din regiunea din jurul orașului Novisad, și, încoace mai la sud, pe cei în Valea Timocului i-au numit vlahi, și-n documente, și-n general”, afirmă Vlad Pohilă.

Nu există scriitori de ”limbă vlahă”

”Liderii spirituali, intelectuali și civici ai vlahilor au încercat să se împotrivească, însă fără un mare succes, ei fiind în mare parte țărani, oameni mai puțini instruiți și cumva din această cauză nu au avut mare succes. Referitor la așa-zisa limbă vlahă, inventarea sau promovarea unor astfel de variante paralele de limbă română, nu se face din bună intenție, iar acest lucru este foarte dăunător. Este un pas înspre sârbizarea, pentru că, de exemplu, te întrebi foarte simplu: ce o să pună ei în manualele astea de limbă ”vlahă”? Nu există nici un poet, nici un prozator care să fi scris o poezie, respectiv o povestire în așa-zisa ”vlahă. Pot doar, eventual, să pună ceva din folclor, restul sunt lucruri inventate. Deci totul e rupt de la matcă, e rupt de la folclorul românesc, de la muzica românească, de la Eminescu, de la marii clasici din secolul XIX-XX și de la cei actuali. E rupt de la șansa de a se apropia maximum de limba română, deci absolut nu e bine deloc”, mai susține Vlad Pohilă.

Asemănarea cu Basarabia

Proiectul ”limbii vlahe” este apreciat de Vlad Pohilă ca asemănător cu mecanismele puse în mișcare de sovietici între Prut și Nistru: ”Situția e similară cu ceea ce s-a întâmplat în Basarabia în ’40 și imediat după război când au băgat jargonul ăsta transnistrean și care a fost o catastrofă pentru majoritatea oamenilor. S-a renunțat la el când au văzut că nu au ce să pună în manuale. Înseamnă că ei, sârbii, nu au de gând să facă manuale, ci doar mimează o grijă față de acești vlahi ca să-i rupă de la ceilalți români din Voivodina, din Serbia, mai instruiți și mai școliți după cum am spus, iar mai larg, să-i rupă de ceilalți români. Deci nu este deloc bine. Orice divizare este nocivă, iar lingvistic este ceva deosebit doarece te rupe de la limba de bază, de la cultura de bază, te rupe de la mama și de la tata. Modelul de promovare și implementare a acestei așa-zise limbi vlahe este similar cu cel din regiunea transnistreană. De exemplu, în anul 2010 când eram în Serbia am văzut o revistă a lor, să-i spun așa, șovină, și acolo era un reportaj plin de ”cântări” despre Transnistria, despre cât de bine lucrează rușii acolo și despre cum e firea așa-zișilor naționaliști moldoveni. Lăudau până și faptul că ei au ținut la alfabetul chirilic, recunoscând totuși că nu prea se potrivește”.

O etapă spre sârbizare

Proiectul limbii vlahe este considerat de Vlad Pohilă ca fiind o etapă intermediară pentru asimilarea românilor din Valea Timocului, care riscă să fie sârbizați. ”Scopul sârbilor nu este nicidecum acela de a perpetua fie și această așa-zisă limbă vlahă. Aceasta este doar o acțiune, o fază provizorie sau tranzitorie pentru sârbizare. Scopul final este sârbizarea, adică ruperea de la origini și dezmembrarea acestei comunități românești care reprezintă o adevărată forță dacă sunt uniți deoarece împreună sunt aproape jumătate de milion, pe când așa, cei declarați români de către autorități sunt undeva vreo 50-80 de mii, nu știu exact deoarece cifrele sunt deseori falsificate, iar ăștia, vlahii, cam 230 de mii”, afirmă Vlad Pohilă. De asemenea este sesizată și o tendință de discriminare a românilor din Serbia, care de multe ori sunt considerați inferiori: ”Cu românii își permit orice și nici nu-și ascund disprețul față de ei. De exemplu, când am început eu a învăța sârbește, când interacționam cu sârbii ei mă întrebau cine sunt și eu le spuneam că sunt moldovean și nu înțelegeau ce e asta, le explicam că-s român și ziceau că știu câte ceva că e legat de Ceaușescu, atunci le ziceam că sunt vlah iar ei ziceau că acum au înțeles și mă întrebau ce fel de vlah sunt deoarece văd că sunt spălat, că-s om cult și ziceau să nu-mi mai spun așa. Deci, pentru ei, vlahul este omul înapoiat, este omul incult și numai bun de manipulat”.

Limba română, dată afară din școlile timocene

Deși a fost acceptată predarea limbii române în unele școli din Valea Timocului, acest lucru se întâmplă cu foarte mare dificultate. Cursurile sunt opționale și mai mult decât atât, sunt organizate la trei ore după încheierea programului normal de cursuri, ceea ce înseamnă că elevii fie trebuie să aștepte începerea cursului opțional în școală, fie trebuie să meargă acasă și să revină, informează pagina InfoPrut. În anul școlar 2014-2015 sunt 10 școli în care românii pot studia limba maternă, asta pentru 150 de sate românești și 48 de localități mixte. În Serbia nu există nici măcat o clasă în care să se studieze în limba română, despre o școală întreagă nici nu poate fi vorba.
Autor, sursă: Ilie Onceanu, Adevarul.ro prin România Breaking News
© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press