În școlile din Serbia se desfășoară un sondaj în rândul elevilor cu privire la studiul limbii române

În Voivodina și Serbia de răsărit (Bor, Zajecear, Branicevo, Pomoravski, Podunavski și regiunea Belgrad) se desfășoară, conform legii, sondaj în rândul elevilor din școli cu limba de predare sârbă care doresc să studieze 2-3 ore pe săptămână limba română. Atașez un formular dintr-o școală din Kucevo. Urmărim cu atenție acest proces.

ÎN TOATĂ ISTORIA MEDIEVALĂ ȘI MARE PARTE DIN EPOCA MODERNĂ STRĂINII NE NUMEAU DOAR VALAHI (vlasi, valachs, walachi, volohi, olahi etc) IAR NOI TOTDEAUNA NE SPUNEAM ÎN LIMBA MATERNĂ TOTDEAUNA ROMÂNI/RUMÂNI!

,,VALAHI” ȘI ,,VALAHIA” APAR ÎN TOATE DOCUMENTELE OFICIALE ALE CANCELARIILOR VOIEVOZILOR ROMÂNI, PE TOATE MONEZILE, PECEȚILE ȘI INSCRIPȚIILE LOR!

VALAH, VLAH, VALAHIA SUNT ÎN PATRIMONIUL ISTORIC ȘI CULTURAL AL POPORULUI NOSTRU!

FOLOSIREA ACESTOR DENUMIRI ÎN DOCUMENTE OFICIALE ALE VREUNEI INSTITUȚII A VREUNUI STAT CA ÎNSEMNÂND ALTCEVA DECÂT ROMÂN AR FI O MARE OFENSĂ, UN SEMN NEPRIETENESC, FĂCUT CU IGNORAREA IZVOARELOR ISTORICE CUNOSCUTE ȘI PUBLICATE DE SUTE DE ISTORICI DIN TOATE TIMPURILE ȘI DIN TOATE ȚĂRILE, DE TOATE ENCICLOPEDIILE UNIVERSALE, DE TOATE MANUALELE DE ISTORIE UNIVERSALĂ DIN LUMEA CIVILIZATĂ!

NU S-AR PUTEA AFLA NIMIC DIN VREUN IZVOR ISTORIC ORIGINAL DESPRE STRĂMOȘII ROMÂNILOR DACĂ ÎN DOCUMENTE NU S-AR CĂUTA DUPĂ TERMENII valah, vlah, Valahia, Vlahia, vlasi, valachs, walachi, Walachia, volohi, olahi etc. Nimic! Nu s-ar putea scrie niciun rând!

Orice student la istorie de pe mapamond dacă vrea să facă un studiu despre istoria românilor caută izvoare în care apar valah, vlah, Valahia, Vlahia, vlasi, valachs, walachi, Walachia, volohi, olahi etc!

Am pus aici doar documente verificabile și însoțite mai întotdeauna de fotocopia documentului original în care românii din toate zonele apar ca valah, vlah, Valahia, Vlahia, vlasi, valachs, walachi, Walachia, volohi, olahi etc.

Viorel Dolha




Batjocorirea limbii române se întâmplă zilnic, în România. Basarabia, exemplu de prețuire a limbii române

Autor: Paul Stan-CULTURA, arză-o-ar focul

V-ați imagina ce ar scrie parlamentarii la Dictare, guvernanții, plagiatorii, ce ar scrie celebri autori ai citatelor ”Iarna nu-i ca vara!” și ”Fă, Doino!”?

Ce ar fi dacă la începutul noului an școlar, pe 15 septembrie, edilii, oamenii politici sau alți demnitari cu pretenții de personalități, în loc de discursurile chinuite din limba de lemn, să evidențieze, să acorde o importanță primordială Limbii române, identității naționale și culturale?

Dictare la Limba română, la început de an școlar

Recent, o știre aparent banală mi s-a părut un lucru extraordinar într-o zonă unde identitatea națională, limba și cultura românească au fost greu încercate de-a lungul anilor. Acolo unde a fost silită și împinsă aproape de dispariție, unde s-a dorit a fi rasă de pe pământ împreună cu vorbitorii ei, limba română a ajuns să renască la fel ca Pasărea Pheonix din propria cenușă. În Basarabia.

Faptul că peste 1000 de oameni de toate vârstele s-au înghesuit la Chișinău să dea ”Dictare la Limba Română este un eveniment care are o anumită semnificație și importanță pentru românii de peste Prut. Excelentă și lăudabilă inițiativa Direcției de Cultură a Primăriei Chișinău de a crea un astfel de eveniment cu ocazia Independenței Republicii Moldova și sărbătorii limbii române.

Din păcate, în presa din România, manifestarea de simpatie și iubire a oamenilor de la Chișinău pentru Limba română a fost trecută la știri banale, fără să i se dea prea mare atenție și importanță. Iar această lipsă de atenție, neinteres sau dezinteres cum vreți să-i ziceți, s-a manifestat evident cu toate că și la București se sărbătorea Limba română. În aceeași zi ca peste Prut, dar cu banale spectacole, fără prea mare impact și reverberații în rândurile populației. Evident, nici organizatorii de la București nu au fost prea inspirați, nu au acordat cine știe ce importanță evenimentului sau pur și simplu au avut alte preocupări, interese, neridicându-se la nivelul Limbii române.

În contrast, frații noștri de peste Prut s-au dus cu mic cu mare. De la cei care abia au învățat literele alfabetului până la oamenii oprimați, care își aduc aminte de deportările și suprimările românilor din Basarabia, de încercările de distrugere a limbii și identității românești, de către Stalin.

Pentru ei ”Dictarea la Română” a fost în primul rând un test de identitate națională, după zeci de ani în care s-a încercat uciderea limbii în care s-au născut și pe care mulți ajunseseră să o vorbească doar în șoaptă, acasă, cu familia.

Chiar dacă au existat voci care au pus interesul românilor din Chișinău pentru Limba română pe seama premiilor anunțate de Primărie, îmi place să cred și sunt convins că oamenii, în special cei mai în vârstă, nu s-au dus să dea dictare ca să câștige bani.

Cred că majoritatea basarabenilor din cei peste 1000 care au dat testul au făcut acest lucru din cu totul și cu totul alte motive, care țin de apartenența la o limbă, la o cultură națională din care fac parte. Iar notele mici obținute demonstrează cât de oprimată a fost limba română, zeci de ani, de către invadatorii sovietici, dar care totuși s-a păstrat și a renăscut miraculos.

Importanța păstrării și învățării Limbii române pentru basarabeni a fost egală cu supraviețuirea lor ca neam, în timp.

De aceea cred că evenimentul de la Chișinău a fost o adevărată sărbătoare pentru românii de acolo, scoțând în relief un puternic sentiment de mândrie națională.

De mai mulți ani, tinerii basarabeni au posibilitatea să învețe la universitățile din cele mai puternice centre studențești ale României. Mulți lucrează aici în timpul studiilor sau după terminarea lor. Alții au ales să se întoarcă acasă și lucrează în Republica Moldova și chiar în țări din Uniunea Europeană. Despre studenții basarabeni am auzit foarte multe vorbe bune, că sunt mult mai bine pregătiți, în special la Limba română, decât colegii lor născuți și educați în România.

”Dictarea” de la Chișinău s-a produs în aceeași săptămână când în liceele românești se dădea Bacalaureatul. A doua sesiune cu cei neadmiși la prima sesiune și cu cei picați din anii trecuți. Cei care s-au mai înscris la Bacalaureat, că mulți au renunțat, considerând această etapă educațională din viața lor neimportantă. Văzând știrile la televizor sau citind în presa scrisă, nu poți să nu te minunezi de mentalitatea și prostia multor tineri români care fac parte din viitorul ”luminos” al scumpei noastre patrii.

Pentru aceștia proba Bacului la Română fost doar un prilej de etalare a lipsei de educație, de bun simț, de analfabetism, de exprimare scrisă și orală, în limba națională, incalificabile.

De pocire, de distrugere a Limbii române. Iar acest proces de sfidare, de batjocorire a Limbii române durează de peste 20 de ani și se manifestă tot mai pregnant. Este îngrijorător.

Batjocorirea limbii române se întâmplă zilnic în România, începând de la demnitarii din fruntea țării, care o umilesc pe toate canalele de televiziune, în toate mediile, cu toate ocaziile posibile și imposibile, pentru ei limba națională fiind doar un instrument de manipulare a restului populației.

Batjocorirea Limbii române de către români este o permanență în presa zilelor noastre, comisă voluntar și involuntar, de către jurnaliști și pseudojurnaliști. Rigoarea care se manifesta odată în presă privind folosirea corectă a Limbii române a dispărut cu desăvârșire.

Cadrele didactice de orice fel de specialitate, profesorii de Limba română mai ales, nu mai dau aceeași importanță acestei materii, educând elevii să învețe corect și să respecte limba națională. E adevărat și faptul că mulți dintre profesori și învățători au ei înșiși mari probleme de exprimare, fiind în imposibilitatea de a-i învăța corect Limba română pe copii.

De aceea, comparând realitatea din România cu cea din Republica Moldova, mi se pare cu atât mai laudativ faptul că basarabenii s-au prezentat la ”Dictare la Română”. Exemplul ar putea fi luat și dezvoltat și de către edilii, ministerele, inspectoratele, școlile sau alte instituții din România.

V-ați imagina ce ar scrie parlamentarii la Dictare, guvernanții, plagiatorii, ce ar scrie celebrii autori ai citatelor ”Iarna nu-i ca vara!” și ”Fă, Doino!”?

Cred că toți facem greșeli la Limba română, de scris, de vorbit, dar acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să le corectăm. Dimpotrivă, trebuie să acordăm respectul și importanța cuvenite Limbii române.

Ce ar fi dacă la începutul noului an școlar, pe 15 septembrie, edilii, oamenii politici sau alți demnitari cu pretenții de personalități, în loc de discursurile chinuite din limba de lemn, să evidențieze, să acorde o importanță primordială Limbii române, identității naționale și culturale?

Autor:  Paul Stan-CULTURA, arză-o-ar focul




Când vor vorbi româna, rușii din R. Moldova? …întrebarea care l-a pus în dificultate pe Iurie Leancă

Premierul Iurie Leancă a participat, pe 25 august a.c. la o sesiune parlamentară neobișnuită. Ședința a avut loc în sala „Marea Adunare” din incinta taberei „DOR”, cu același număr de deputați, 101, doar că aleșii poporului au fost tinerii din diasporă.

Nerăbdători și plini de entuziasm, tinerii l-au bombardat pe prim-ministru cu întrebări dintre cele mai provocatoare, începând de la: „De ce nu ne unim cu România?”, „De ce în Moldova nu există o școală așa de bună ca și cele de peste hotare?”, „Care sunt acțiunile Guvernului pentru a readuce moldovenii din străinătate?”, până la „Cum reușiți să îmbinați serviciul cu viața de familie?”.

La una din întrebări, Iurie Leancă a fost lăsat pentru câteva secunde fără replică, reușind doar să răspundă încurcat: „M-ați făcut să roșesc, nu știu dacă se vede asta în sală”. Întrebarea, venită din partea unui tânăr, era următoarea: „Când vor vorbi româna rușii din R. Moldova?”.

„În primul rând, trebuie să fie bunul-simț. Nu la noi, ci la cei care au venit aici și locuiesc. Atunci când ești cetățean al unui alt stat, în primul rând dorești să înveți limba. Părinții tăi au plecat în Italia și au învățat italiana. Cei care s-au dus în Grecia au învățat greaca. Altfel, nu poți să supraviețuiești. Așa ar trebui să facă și ceilalți care trăiesc în R. Moldova, fie că au venit aici la rude, fie că s-au născut aici. Toți trebuie să cunoască româna. Din păcate, trebuie să recunosc că limba română se predă prost în școlile alolingve. E vina statului. Noi trebuie să facem așa ca să nu ajungem la situația din țara noastră. După alegeri vom face în acest sens puțină regulă”, a declarat premierul, menționând că fiul său mai mic nu se duce la cinematografele din Chișinău, deoarece filmele sunt traduse în rusă, și nu în română.

Premierul Iurie Leancă printre copii participanți  la Programul DOR – Diasporă. Origini. Reveniri

La sfârșitul discuțiilor, premierul i-a îndemnat pe tineri să revină acasă, pentru că peste câțiva ani lucrurile vor lua o altă turnură. Chiar dacă a locuit câțiva ani în SUA și în Olanda, mai bine decât în R. Moldova nu e nicăieri, a spus oficialul.

„Evenimentul a fost foarte interesant, chiar mai interesant decât anul trecut de la Guvern. Dl Iurie Leancă s-a purtat cu noi ca și un prieten și ne-a răspuns la toate întrebările posibile și imposibile. Pe mine personal m-a convins să vin acasă. I-am spus că o să revin în țară doar dacă voi avea un loc de muncă bine plătit. El mi-a răspuns să revin, pentru că R. Moldova e casa noastră”, a menționat Felicia Zgardan, domiciliată în Portugalia, care până la urmă oricum se vede lucrând într-o organizație internațională precum ONU sau UNESCO.

Despre  Programul DOR – Diasporă. Origini. Reveniri – Tabătă de copii

Săptămâna trecută, Biroul pentru Relații cu Diaspora (BRD) a lansat cea de-a doua ediție a taberei de vară DOR, destinată copiilor din diasporă. În acest an, tabăra și-a deschis ușile pentru 101 copii din 12 țări: Franța, Italia, Portugalia, Grecia, România, Kazahstan, Canada, Spania, Ucraina, Marea Britanie, Irlanda și Republica Moldova.

participanți  la Programul DOR – Diasporă. Origini. Reveniri

Programul DOR – Diasporă. Origini. Reveniri – este o inițiativă a Guvernului de la Chișinău, desfășurat sub patronajul prim-ministrului Iurie Leancă, și este realizat de BRD începând cu anul 2013. Programul își propune să consolideze legăturile emoționale, culturale și de identitate ale copiilor din diasporă cu țara de origine – Republica Moldova.

Sursa: Autor – Polina Cupcea / ZiarulNational.md




În liceele românești din Transnistria a început școala, dar și presiunile KGB Transnistria. Redacția R.B.N. Pres este solidară cu profesorii și elevii români din Transnistria

Este început de an școlar azi în Basarabia (1 septembrie), la fel și în școlile din Transnistria. Este prima zi de școală, se arborează drapelul, se intoneaza imnul. Toți elevii vin îmbrăcați cu hainele cele mai frumoase, cu flori  cu voie bună. 

În aceste momente,  gândurile noastre ale celor care conștientizăm situația grea a școlilor din Transnistria, se îndreaptă  spre elevii, părinții lor  și profesorii  școlilor cu predare în limba romană din regiunea transnistreană. 

Ne gândim că totul va fi bine, că lucrurile vor decurge firesc în ciuda experiențelor mai mult decât neplăcute pe care le-au avut dascălii și elevii români cu așa zisele autorițăți ale autoproclamatei republici nistrene. Ei bine,  azi 1 septembrie au început și presiunile KGB-ului nistrean, care în binecunoscutul stil, face deja presiuni și intimidări pentru a împiedica parcursul firesc al unui început de an școlar. După cum relatează doamna profesor Raisa Padurean, reprezentanți ai acestei odioase  așa zise instituții au sunat-o în miez de noapte, pentru a „o avertiza” ca nu cumva să se intoneze imnul de stat (al R. Moldova) și să nu se arboreze tricolorul – drapelul R. Moldova.  Presiunile și intimidările de la telefon au continuat a doua zi cu prezența fizică a milițienilor nistreni care s-au autoinvitat în incinta Liceului ”Lucian Blaga”, din Tiraspol. (imagini surprinse de prof. Raisa Pădurean)

Redacția R.B.N. Press este alături cu sufletul de dascălii și elevii din școlile de limbă română din Transnistria și le dorește cât mai multe realizări, sănătate, liniște și pace. Atât de necesară  și scumpă liniște și pace.

Frați români-moldoveni din școlile cu predare în limba română din Transnistria, nu știm dacă ați reușit să aveți toți parte de un început de an școlar așa cum se cuvine, dar noi, Redacția R.B.N. Press suntem solidari cu voi și intonăm alături de voi Imnul pe versurile atât de dragi ale lui Alexei Mateevici …Limba Noastră-i o comoară – imnul de Stat al R. Moldova !

Imnul de Stat al Republicii Moldova

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.

Limba noastra-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng și care o cîntă
Pe la vatra lor țăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Dorian Theodor

Redactor Șef

R.B. N. Press




La mulți ani, Limba Română! La mulți ani, dragi români! …în dar, un regal de simțire românească din Căușeni

Dragi români, azi 31 august 2014, săbătorim Ziua Limbii Române. Poate că pentru cei mai mulți dintre noi, românii din țară, o astfel de zi nu trezește emoții pe măsura celor pe care le simțim spre exemplu ca pentru  ziua de „1 Decembrie”, Ziua Națională a României. Pentru ceilalți însă, care nu au avut norocul și șansa noastră, de a se naște, trăi și dezvolta ca român în cadrul Statului Român, manifestările  pe care le  considerăm firesti, a vorbi românește, a scrie românește, a cânta românește, a te manifesta românește,  a devenit un lucru sacru. 

Sacralitatea aceasta a izvorât din sufletele mutilate de crunții ani de deznaționalizare și opresiuni împortiva limbii și identității românești din teritoriile istorice,  care prin tragedia istoriei au ajuns sub stăpânire străină. Cu siguranță altfel ne-am raporta, noi cei din Țară, la puterea de a te manifesta românește prin vorbă, cântec, scris, dacă o mână straină, în mod brutal ne-ar astupa gura, ne-ar da peste mână sau ne-ar pune pistolul la tâmplă,  daca ne-am împotrivi  acestei samavolnicii.

Dragi români să onorăm această zi a Limbii Române, limbă pentru care unii semeni de-ai noștri au suferit, au murit și s-au sacrificat !

La mulți ani, Limba Română ! La mulți ani, dragi români!

…în dar, un regal de simțire românească din Căușeni, de la „Sărbătoarea Limbii Române”,  organizată de Consiliul Raional Căușeni din Republica  Moldova (Președinte Ion Ciontoloi) și Casa Limbii Române (Director Valeriu Ostași).  La sărbătoare a participat ca de obicei o importantă și numeroasă delegație a Asociatiei Culturale Pro Basarabia si Bucovina, condusă de Președintele Consiliului Național, Marian Clenciu și alti președinți de filiale ACPBB. Materialul este filmat anul trecut în august 2013.  Azi 31 august 2014, această tradiție a săbătorii „Zilei Limbii Române”, continuă  să fie ținută în Căușeni. Anul acesta este mai special, pentru că până anul trecut sărbătoarea se numea doar „Ziua Limbii” sau „Limba Noastră”, fără sintagma „române” sau „română”, iar pe 31 decembrie 2013, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a hotărât fără echivoc: LIMBA DE STAT ESTE LIMBA ROMÂNĂ!

Festivitatea de Ziua Limbii Romane la Causeni la bustul lui Alxei Mateevici – aug 2013
Limba noastră-i numai cântec…

„Curge Prutul printre noi ” la Causeni de Ziua Limbii Romane

Festivitățile de la Consiliul Raional Căușeni
Ziua Limbii Romane / Cantec „Maluri de Pru”, din glasul unei eleve din Causeni,  Basarabia

(1) Ziua Limbii Romane, Causeni, Republica Moldova (inregistrare aug.2013)

(2)

(3)

(4) Directorul Casei Limbii Romane din Căușeni – Valeriu Ostaș, mesaj de suflet către invitați…

(5)

Pentru Dvs. …

Dorian Theodor

Redactor Șef R.B.N. Press

P.S.

Anul trecut mi-am permis să adaug cu pixul…

…Datorită Hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova, anul acesta nu mai este nevoie!




„Limba Romana” in Sudul Basarabiei. Cântec soldățesc, interpretat de etnici germani din Crasna

„La revedere scumpa mea mama” rumaenisches Soldatenlied aufgenommen in Krasna, Bessarabien (1961-1962)/”La revedere scumpa mea mama” – cântec soldățesc românesc din Crasna (sudul Basarabiei) azi Ucraina… a fost înregistrat în anul 1961… Este interpretat de un cor de etnici germani din această zonă!

Germanii au fost dintotdeauna cetățeni loiali ai României! Această înregistrare audio este de o valoare inestimabilă !

În imagine este Monumentul „Vulturul” ce a fost ridicat în Cimitirul Eroilor “Regele Ferdinand” din primul război mondial de către Asociația pentru Cultul Eroilor și care se afla în preajma vechii cetăți medievale.

La baza acestui obelisc se pot vedea basorelieful regelui Carol I și cel al domnitorului Ștefan cel Mare. (imagine din perioada interbelică)

Video:

 CRASNA, localitate situată în Bugeacul Basarabiei pe râul Cogâlnic la Sud de Tarutino (plasa Decebal, județul Cetatea Abă) ROMÂNIA 1925

Crasna în Plasa Decebal, Sudul Basarabiei (mărit)

Daniel Sigfriedson / R.B.N. Press

N.R. – R.B.N. Press:

În toamna anului 1940, etnicii germani din sudul Basarabiei, în baza acordului dintre guvernele german și sovietic, erau repatriați cu forța, fiind nevoiți să-și abandoneze bunurile mobile și imobile, agonisite de-a lungul vieții câtorva generații.

Drama lor nu se încheia aici. În Germania, au fost deținuți un timp în lagăre speciale, pentru o verificare minuțioasă, după care, majoritatea bărbaților au fost mobilizați în armata germană, ajungând carne de tun pentru interesele regimului nazist. În ciuda unei realizări extrem de riguroase a operațiunii de repatriere a etnicilor germani din Basarabia, în toamna anului 1940, câteva sute de nemți au reușit atunci să evite un atare deznodământ, preferând să rămână în patria lor adoptivă, sperând într-un destin mai bun.

N-a fost să fie. După reanexarea Basarabiei, NKVD-ul a dispus identificarea tuturor nemților din RSSM, inclusiv a celor care mai rămăseseră în viață în raioanele din stânga Nistrului, altădată parte componentă a RASSM, și deportarea lor în Siberia, în regiunea Nijnii Taghil.

Sursa: zdg.md

Etnicii germani din Sudul Basarabiei au ajuns în aceste ținuturi după anexarea Basarabiei din anul 1812, când Imperiul Țarist a început procesul de colonizare pentru a modifica raportul etnic al zonei care era majoritar românesc.

Acest proces de colonizare a Basarabiei, în special a zonelor de sud, a fost inițiat cu mult timp înainte de încorporarea oficială a provinciei în cadrul imperiului. Amiralul Ciceakov îl informa, în 1812, pe țarul Alexandru I că predecesorul său, generalul Kutuzov, a creat în Basarabia condiții favorabile, ajutând coloniștii „să se așeze ieftin și potrivit cu deprinderile oamenilor din aceste ținuturi”. Totodată, românii care se refugiaseră peste Prut de frica „robiei moscălești”, au început treptat să se întoarcă la vetrele lor după ce autoritățile au promis că vor respecta vechile datini și obiceiuri moldovenești. De asemenea, în ținut au fost atrași nobili și ofițeri ruși, cărora li s‐au acordat moșii întinse. Astfel, contele Bekendorf și contele Kankrin au primit câte 28 mii desetine de pământ, contele Nesselrode și generalul Sabaneev câte 10 mii desetine etc. În total, nobililor ruși le‐au fost repartizate, în ținuturile Ismail, Bender și Akkerman.

Urmărind obiective multiple, autoritățile rusești au stimulat așezarea în Basarabia a coloniștilor (cazaci ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, albanezi, greci ș.a.) și imigranților (țărani ruși și ucraineni și evreii).

 

 




Părtășie cu presă românească și repere de rezistență, de „Ziua Limbii Române” la Clubul Țăranului Român

Prin efortul și implicarea Insititutului Frații Golescu pentru românii de pretutindeni și  a Alianței Internaționale a Jurnaliștilor Români,  „Ziua Limbii Române” a fost onorată printr-un mic regal al prezențelor la Clubul Țăranului Român, un regal al presei de limbă română din teritoriile istorice (a căror ediții tipărite au fost puse la dispoziția publicului prezent), dar și al celor care simt, luptă și suferă pentru limba romană, pentru  identitatea românească pe câmpurile mediatice și care după cum am văzut, spre norocul celor prezenți și nu în ultimul rând al neamului românesc,  încă nu s-au „vindecat” și cred că nici nu se vor „vindeca” vreodată… Printre „nevindecați”,  mai noi și mai vechi s-a distins prezența domnului Vasile Ilica, scriitor, publicist, veteran de razboi, cercetator asupra masacrelor antiromanesti din nordul Bucovinei și martor al evenimentelor ce au culminat cu masacrul de la Fantana Alba. Vasile Ilica este cel datorită căruia vălul uitării și al  ocultării istorice a  acestui cumplit masacru a fost rupt și îndepărtat.

Vasile Ilica, devenit “persona non grata” in Ucraina la 88 de ani, a fost distins de Ziua Libertatii Presei 2014 cu Premiul “Mile Carpenisan”, pentru lupta sa neobosita in numele adevarului istoric. Asociatia Civic Media si portalul Basarabia-Bucovina.Info i-au acordat dlui Vasile Ilica Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, in semn de omagiu pentru intreaga sa activitate in slujba adevarului, ca publicist si cercetator privind masacrele holocaustului bolsevic din nordul Bucovinei. Premiul i-a fost înmânat personal de jurnalistul Victor Roncea de Ziua Limbii Române la București (29 august 2014) (N.R. R.B.N. Press)

Dl. Vasile Ilica se poate mandri ca este considerat un “inamicul public Nr 1″, al statului ucrainean, fiind in continuare interzis pe meleagurile sale natale, in ciuda schimbarii regimului si desi anul acesta implineste 90 de ani. Vasile Ilica a primit in aprilie 2012, in ajun de Sfintele Pasti si a doua zi dupa comemorarea masacrului de la Fantana Alba, interdictie de intrare in Ucraina pentru cinci ani, desi casa sa parinteasca si mormintele parintilor se afla in regiunea Cernauti a fostei republici sovietice. Situatia sa a fost adusa de Civic Media in atentia presedintelui Romaniei si a ministrului de Externe al Romaniei, acesta din urma trimitandu-l sa negocieze cu Securitatea ucraineana (SBU). Cu toate ca Romania, prin conducatorii ei vremelnici, se declara o sustinatoare infocata a integritatii teriotoriale a Ucrainei si a presupusului ei parcurs european si euro-atlantic, statul articificial vecin nu catadicseste sa respecte nici cele mai elementare drepturi ale romanilor, consfintite prin acorduri internationale. Aceasta fie ca sunt la ei acasa, in Transcarpatia, nordul Bucovinei, Tinutul Herta si Bugeac, Basarabia istorica, fie ca sunt cetateni ai Uniunii Europene, ca Vasile Ilica si alti doi jurnalisti profesionisti, declarati de asemenea “dusmani ai poporului ucrainean” pentru articolele lor despre comunitatea romaneasca din Ucraina, Simona Lazar si Valentin Tigau, de la Jurnalul National si Radio Romania.  Sursa: basarabia-bucovina.info

Natalia Ghibrineț, din Basarabia, o aspirantă la jurnalism și militantă activă a Mișcării Civice „Tinerii Moldovei”, prezentă la eveniment, a impresionat cu detereminarea sa activă pentru limba și cultura românească pe langă mai vechii lupători pe frontul media Victor Roncea, Corneliu Vlad,  Ștefan Hostiuc.

Jurnalista Alina Radu din Chișinău, de la Ziarul de Garda a trecut de bariera distanței și a intrat in direct cu jurnaliștii de la eTransmedia prin Skype împârtășind impresii despre presa de limbă română din Basarabia.

Redacția România Breaking News vă invită sa luați parte la părtășia românească a presei și limbii române care s-a desfășurat la Clubul Țăranului Român prin intermediul înregistrărilor audio pe care le punem la dispoziția Dvs.

Audio: Victor Roncea, Corneliu Vlad si …Premiul „Mile Carpenisan” pentru Vasile Ilica

Audio: Vasile Ilica și „românii din Nordul Bucovinei” de Ziua Limbii Romane la Bucuresti

Audio: De Ziua Limbii Romane, cu ocazia decernarii Premiului „Mile Carpenisan” pentru Vasile Ilica, Stefan Hostiuc despre momentul cand l-a cunoscut pe Vasile Ilica la Cernauti

Audio: jurnalista Alina Radu in direct de la Chisinau despre presa de limba romana din Basarabia. Convorbire in direct cu colegii jurnalisti de la eTransmedaia.ro de Ziua Limbii Romane la Bucuresti – Clubul Taranului Roman. 29 august 2014

Limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite. Acesta a fost și va fi în continuare rolul manifestărilor și onorării Zilei Limbii Române. Redacția R.B.N. Press îi felicită pe toți românii de Ziua Limbii Române dar și pe cei care se implică activ pentru păstrarea vie în conștiințele românești a unor astfel de zile care încetul cu încetul se vor consolida și se vor constitui în repere ale Civilizației și Culturii Românești.

DTh / R.B.N. Press

Foto: Daniel Sigfriedson /R.B.N. Press

Sursa foto „Alina Radu” – europalibera.org




Video: „Basarabie, nu plânge!”. Omagiu la 25 ani de la oficializarea Limbii Române

PREMIERĂ! Basarabeanca – „Basarabie, nu plânge!”. Omagiu la 25 ani de la oficializarea Limbii Române
Documentarul „Basarabie, nu plânge!” este un omagiu al Studiourilor de creație Flacăra Film și CIOfilm din Chișinău adus Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia postbelică și personalităților Neamului, care, prin vrednicia și curajul lor, au aprins – în 1988-89 – FLACĂRA Deșteptării, Libertății și Independenței, făcând posibilă Renașterea-minune din Moldova de Est, aflată sub ocupație ruso-sovietică aproape 200 ani.

 [quote_left]Basarabie nu plânge
Nu-ți înnăbuși dorința
Lacrima puterea stinge
Și lungește suferința. 
——————-
Din puterile carpate
Și neobosită vrere
Luptă pentru libertate
Azi pământul tău cere. 
Luptă pentru libertate
Azi pământul tău cere. 
——————-
Limba și credința
Ne-au ținut grămadă
Spune-i tu pe nume
Ștefan să te vadă
Am răbdat imperii
Veacuri în tăcere
Rupe azi mânia
Pământul tău o cere
Cât mai sunt Carpații
Tu mai ai putere. 
Cât mai sunt Carpații
Tu mai ai putere. 
– (de doua ori) 
——————–
Basarabie nu plânge
Nu-ți înnăbuși dorința
Lacrima puterea stinge
Și lungește suferïnța. [/quote_left]

Lucrarea – prin care dorim să evidențiem în mod deosebit ce rol covârșitor are UNITATEA unui Neam vrednic în înfăptuirea idealurilor și intereselor Naționale – a fost realizată cu gândul la înaintașii Neamului românesc și la cele trei mari aniversări, pe care le marcăm în anul 2014:

– 25 ani de la apariția clandestină a revistei GLASUL, prima publicație de limba română cu alfabet latin din Basarabia postbelică – februarie 1989, Riga;
– 25 ani de la PRIMA Mare Adunare Națională din Basarabia – 27 august 1989;
– 25 ani de la OFICIALIZAREA LIMBII ROMÂNE ȘI REVENIREA LA ALFABETUL LATIN interzis de Stalin (adoptarea legislației lingvistice din Moldova Sovietizată).

Felicitări tuturor celor care simt românește și iubesc Republica Moldova, care tot astăzi, 27 august, își sărbătorește Ziua Independenței proclamată în 1991!!!

Cinste și adâncă recunoștință personalităților în viață și celor plecate la Hristos prezente în imaginile istorice din videoCLIP, care ne-au însuflețit, mobilizat și condus, prin lumina minții lor, spre aceste VICTORII ISTORICE din 1989, cu adevărat epocale și salvatoare pentru noi ca Neam supus metodic represaliilor comuniste, deportărilor, foametei organizate, deznaționalizării, rusificării și ateismului sălbatic.

Mulțumim cantautoarei Aurica Dicusară Basarabeanca pentru emoționantul ei cântec „Basarabie, nu plânge!” și pentru permisiunea de a realiza acest videoCLIP patriotic.

MULȚUMIRI SPECIALE personalităților prezente în platoul de filmare, care au răspuns cu drag și entuziasm invitației noastre și au rezistat caniculei de aproape 40 grade C:

Elenea VATAMANU, soția regretatului poet Ion Vatamanu, unul dintre fondatorii revistei GLASUL,
Eugenia DUCA, femeie de afaceri, unul dintre fondatorii revistei GLASUL,
Vlad POHILĂ, publicist, lingvist, scriitor, unul dintre fondatorii revistei GLASUL,
Virgiliu ZAGAEVSCHI, publicist, unul dintre fondatorii revistei GLASUL
Părintele Petru BUBURUZ, deputat al Poporului în Parlamentul URSS din 1989,
Eugen DOGA, compozitor, deputat al Poporului în Parlamentul URSS din 1989,
Anatol CHIRIAC, compozitor, deputat în Primul Parlament democratic al RM ales în 1990,
Andrei ȚURCANU, scriitor, critic literar, deputat în Primul Parlament democratic al RM ales în 1990,
Nadejda BRÂNZAN, medic, deputat în Primul Parlament democratic al RM ales în 1990,
Silvia CHIRIAC, interpretă de muzică ușoară și patriotică
Vasile IOVU, instrumentist, nai,
Ion UNGUREANU, regizor, actor, ex-ministru al Culturii și Cultelor din R. Moldova (1990-1994),
Ion COSTAȘ, ex-ministru Afacerilor Interne (1990-1992) și al Apărării (1992)
Constantin OBOROC, ex-primvice-premier în Guvernele Mircea Druc si Valeriu Muravschi.

Realizatorii videoCLIPului documentar „Basarabie, nu plânge!”:

muzică, text, interpretare – Aurica Dicusară Basarabeanca
concepție, scenariu, producător – Luminița Dumbrăveanu
consultant, regie, montaj – Doru Guțu
director de imagine și regie – Sergiu Ciorescu
asistent operator de imagine – Nikita Birchin
editor de imagine – Sergiu Ciorescu
consultant și Making-Of – Silvia Cărăuș

în rolul stegarilor, precum era în 1989, s-au produs:

stegar 1 – Leonid Smolnițchi, Tricolorul românesc din 1989
stegar 2 – Stelian Cibotaru-Verdeș, haiducul de 5 anișori, care-l preia
stegar 3 – Denis Dicusară, drapelul Uniunii Europene
stegar 4 – VLADimir Caragia, drapelul Republicii Moldova
stegar 5 – Christian Ioan Duca, studentul basarabean venit de la Londra, care preia în final Tricolorul lăsat moștenire de poeta Leonida Lari, nepotul Doamnei Eugenia Duca, prima femeie de afaceri din Basarabia postbelică (1987), cea care a susținut financiar Mișcarea de Renaștere Națională din Basarabia anilor ”90, inclusiv tipărirea clandestină la Riga și Vilnius a primelor două numere ale revistei GLASUL cu alfabet latin (februarie-martie 1989).

Au fost utilizate documente video și foto din arhive personale și din Fondurile de Aur ale Radioteleviziunii Naționale din Republica Moldova.

Producător general – Studioul Flacăra Film,

Chisinau, 27 august 2014,
dată istorică pentru toți basarabenii




R. Moldova de la caderea URSS la Acordul de Asociere cu UE …Și mai departe?

În contextul procesului de destrămare a URSS-ului, ca urmare a politicii de glasnost și perestroika inițiate de catre Mihail S. Gorbaciov, drumul spre suveranitate și mai apoi spre independență a locuitorilor trăitori în spatiul dintre Prut și Nistru, a fost condus de o parte a elitei culturale autohtone, basarabene, reunită, mai apoi, sub stindardul Frontului Popular din Moldova (FPM) în contextul apariției și afirmării Fronturilor Populare în tot spațiul URSS.

[quote_right] Valentin Mândâcanu (Iulie 27, 1930, Mihăileni – Octombrie 29, 2012) filolog, lingvist, traducător și publicist din Republica Moldova.  a fost unul din cei 278 de semnatari ai Declarației de Independență a Republicii Moldova. [/quote_right]

Eseul intitulat „Veșmântul ființei noastre”, scris de Valentin Mândăcanu în 1988 și publicat în revista Nistru (publicație a Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească, avea să impulsioneze și totodata să revoluționeze dezbaterea publică despre destinul limbii române la est de Prut.

Autorul eseului aducea în atenție faptul ca limba româna fusese supusă unui puternic proces de rusificare și combătea existența unei limbi moldovenești. Lupta începută de Valentin Mândăcanu va fi continuată de doctorii în filologie Constantin Tănase și Vasile Bahnaru care vor pleda pentru repunerea în uz a etnonimului român cu referire la adevarata identitate a moldovenilor basarabeni, precum și pentru utilizarea limbii moldovenesti în grafie latină în toate sferele vieții social-economice, alături de limba rusă, în spațiul RSSM.

Pe 27 mai 1988, Adunarea Generală a Scriitorilor din RSS Moldovenească a decis crearea Mișcării Democratice din Moldova în susținerea Restructurării (MDR), iar pe 3 iunie 1988 a avut loc ședința de constituire a Mișcării și s-au ales liderii.

MDR-ul a militat pentru susținerea proceselor de Perestroika și Glasnost în RSS Moldovenească, pentru recunoașterea unității limbii moldovenești si române și pentru reabilitarea tuturor clasicilor literaturii, picturii si muzicii moldo-române.

În anii 1988 – 1989, MDR-ul se va implica în efortul de a-i coaliza pe românii basarabeni și elita lor politico-culturală și economică în lupta pentru afirmarea și impunerea limbii moldovenești cu grafie latină ca limbă de stat, precum și în afirmarea identității românești.

Pe 20 mai 1989 se va desfășura, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor din RSS Molodovenească, ședința de constituire a Frontului Popular din Moldova (FPM), convocată de Grupul de inițiativă al MDR.

Frontul Popular din Moldova va deveni port-drapelul Mișcării de Renaștere Națională care va desfașura o suită de acțiuni publice de mare amploare, pe tot parcursul anului 1989, menite a impune conducerii politice de la Chișinau existența românilor ca majoritate a republicii, precum și a limbii române.

În contextul vremurilor, FPM a solicitat ca cetățenii din RSS Moldovenească și Republica Socialistă România, având în vedere faptul ca „poporul român și cel moldovenesc au o istorie seculară comună”, sa aiba „dreptul de a vizita reciproc locurile istorice, de a sarbatori împreuna evenimentele ce țin de trecutul comun”.

Folosirea noțiunilor de popor moldovenesc și limba moldovenească de catre reprezentantii FPM, în documentele oficiale, provenea din grija de a nu supara, mai mult decat era normal, autoritatile sovietice care vegheau cu strictete, totusi, în pofida vremurilor, la respectarea „binomului ideologic natiunea moldoveneasca/limba moldoveneasca-natiunea romana/limba romana”.

Problema limbii și a identității românești avea sa devină, încă din acel moment, nodul gordian al disputelor politice de la Chișinău în perioada de până la 27 august 1991, precum și dupa, fiind, totodată și mărul discordiei dintre Chișinău și București.

Problema „limbii” avea sa devină și un factor agravant al crizei dintre Tiraspol si Chișinău în perioada de până la proclamarea independenței. În contextul noilor raporturi româno-sovietice, de dupa 22 decembrie 1989, ministrul de Externe sovietic Eduard Sevardnadze a ținut să sublinieze, pe 6 ianuarie 1990, că în ceea ce priveste raporturile dintre RSSM și România, „noi ne-am inteles ca vor fi create condițiile care să faciliteze vizitele și contactele reciproce” dintre locuitorii de pe ambele maluri ale Prutului.

Opțiunea unei reunificări în fortă sau de alta natura, în acele clipe, nu s-a aflat pe agenda nici publică si nici secretă a noilor autorități române. Relațiile moldo-române aveau să capete o turnură nouă dupa ce în ianuarie 1990, la București, dupa 46 de ani de izolare forțată, s-a semnat Protocolul tratativelor dintre reprezentanții unor ministere și departamente din RSSM și România.

Incepea, astfel, o relatie bilaterala ce avea sa se dovedeasca a fi extrem de dificila pe parcursul celor doua decenii scurse si in care dosarul identitar avea sa joace un rol major. In contextul extrem de delicat, din punct de vedere politic, de la Chisinau, din primavara anului 1990, premierul Mircea Druc avea sa declare, in pofida convingerii ca „suntem o singura natiune, dar formam doua state”, ca, totusi, trebuie mai intai „sa facem cateva sute de intreprinderi mixte si sa punem la cale cateva zeci de mii de casatorii comune si apoi sa mai vorbim”.

Referindu-se la nevoia unei uniri grabnice între cele doua state, Mihai Rosseti de la Radio Vocea Americii se dovedea a fi extrem de realist și previzionar când declara, în iunie 1990, ca drumul spre unire „trebuie curățat și el poate fi curățat, întâi și întâi, cu ajutorul României” însă este nevoie de sprijinul unei mari puteri. Existenta Uniunii Sovietice scotea din discutie orice posibilitate de a se aborda problema unirii celor doua state românești.

La 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al RSSM a reintrodus steagul României ca drapel oficial al Republicii Moldova. La 23 iunie 1990, Sovietul Suprem de la Chișinău a luat în discutie proiectul Declarației cu privire la suveranitatea RSSM.

Declarația a fost adoptată în urma apelului nominal cu 240 de voturi pentru (64,69%), 16 împotriva (4,31%) și 27 abțineri (7,28%) dintr-un total de 380 de deputați aleși. Au lipsit 83 de deputați, dintre care 2 erau motivați, iar 5 deputați, prezenți la apel, nu au votat.

RSSM a fost declarata stat unitar și indivizibil, ale cărui frontiere „pot fi schimbate numai pe baza de acorduri reciproce între RSSM și alte state suverane, în conformitate cu voința poporului, adevarul istoric și ținându-se seama de normele dreptului internațional unanim recunoscute”.

Totodată, deputatul Alexandru Moșanu a dat citire textului Avizului Comisiei pentru aprecierea politico-juridica a Tratatului sovieto-german de neagresiune și a Protocolului adițional secret din 23 august 1939, precum și a consecințelor lui pentru Basarabia și Nordul Bucovinei, care întregea mesajul Declarației de suveranitate a RSSM.

Congresul al II-lea al Frontului Popular din Republica Moldova (FPM), desfășurat între 30 iunie – 1 iulie 1990, a readus în atenția opiniei publice interne și internaționale, ca urmare a rezoluției cu privire la repunerea în drepturi a etnonimului popor român și a glotonimului limba română, faptul că „vehicularea etnonimului ‘popor moldovenesc’ și a glotonimului ‘limba moldovenească’, atât în perioada dominației țariste, cât și în anii de teroare sovietică, a fost operată în scopul deznaționalizării românilor basarabeni și creării unei pseudoconștiinte, pentru a justifica anexarea pamânturilor românesti la Rusia și respectiv la URSS”.

FPM cerea ca „la preschimbarea buletinelor de identitate ale cetăațenilor Republicii Române Moldova, etnonimul ‘ROMÂN’ să fie pus în drepturile sale”.

Ideea de „Republica Româna Moldova” a fost o propunere a FPM nascută în vâltoarea evenimentelor din spatiul ex-sovietic și avea drept obiectiv edificarea unui stat la est de Prut în care populația trebuia să fie conștientă de identitatea sa etnică.

În contextul evenimentelor din spațiul RSSM, Institutul de Cercetări Social-Politice al CC al PCM a dat publicitații un sondaj de opinie, la 17 iulie 1990, în care se investiga atitudinea populației față de perspectiva unei uniri cu România.

La întrebarea „Ce atitudine aveți față de afirmatiile cu privire la unirea RSSM cu România?”, 82,5% au declarat că nu susțin așa ceva, 7,5% susțin unirea și 9% au refuzat să raspundă.

În continuarea chestionarului, 52% doreau o republică suverană in cadrul federatiei înnoite a URSS, 42% vroiau o republica moldovenească independentă si 5% o republica moldoveneasca în componența Romaniei.

Pe 16 decembrie 1990, peste 800.000 de romani s-au adunat la cea de-a doua Mare Adunare Nationala de la Chisinau si au cerut sa se declare independenta nationala a romanilor din teritoriile ocupate în condițiile în care articolul 8 al Actului Final de la Helsinki prevedea ca „toate popoarele au întotdeauna dreptul în deplina libertate, de a defini, atunci cand doresc și daca doresc, statutul lor politic intern și extern fără amestec din afara și de a urma așa cum doresc dezvoltarea lor politică, economică, socială și culturală”.

Trebuie menționat faptul că Senatul SUA, după cum scria cotidianul Moldova Suverană din 20 iunie 1991, a recomandat guvernului american:

„1. Să sprijine dreptul la autodeterminare al poporului din Moldova și nordul Bucovinei, ocupate de sovietici și să elaboreze o hotărâre în acest sens;

2. Să sprijine eforturile viitoare ale guvernului Moldovei de a negocia pașnic daca dorește o reunificare a Moldovei și nordului Bucovinei cu România așa cum s-a stabilit în Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor în vigoare ale dreptului international și Principiul 1 al Actului de la Helsinki”.

Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a efectuat prima sa vizită oficială în România în perioada 11 – 17 februarie 1991. La 12 februarie 1991, președintele Senatului României, Alexandru Bârlădeanu, a ținut să menționeze în prezenta lui Mircea Snegur, în plenul camerelor reunite ale Parlamentului, faptul ca prezența președintelui moldovean în Parlamentul României „deține, mai presus de aspectele protocolare, o valoare simbolică și o puternică încarcătură emțională” deoarece „nu pot fi eludate sau înabușite legaturile sufletești, care leaga românii de pe ambele maluri ale Prutului”.

În pofida faptului ca s-a vorbit în epocă, ca vizita președintelui Mircea Snegur ar fi avut loc și „la sugestia unor cercuri de la Kremlin” interesate ca FPM să nu „monopolizeze românismul”, în perspectiva alegerilor prezidențiale din RM, convorbirile au fost calificate „drept ‘un sfat’ între doi conducatori care doresc să amplifice cât mai mult legaturile între țările lor”.

Ana Blandiana, președinta Aliantei Civice, în numele opoziției politice din România, avea să declare, ulterior, cu referire la cele spuse de Mircea Snegur în finalul discursului său, că, totuși, „nu credem că suntem neamuri, noi credem că suntem aceeași ființă”.

Unirea dintre Republica Moldova și România avea să devină, pe masura curgerii evenimentelor în spațiul dintre Prut și Nistru, un ideal de neatins, o iluzie pentru unii dintre contemporani.

Mircea Snegur avea să declare într-un interviu, că elita politică de la Chișinău nu dorea sa realizeze unirea cu România. „Noi n-aveam de gând să ne unim cu România. Lucrul acesta trebuie să-l știe toți. Prea multe presupuneri se fac în jurul acestei chestiuni”, mărturisea Mircea Snegur.

În complicata și tumultoasa relație dintre cele două state, Congresul „Casa Noastra – Republica Moldova” organizat de către Alianța Civică din Republica Moldova, la 5 februarie 1994, a reprezentat începutul în forță al unei politici interne și externe a Republicii Moldova în care se va ține „seama de  noțiunile de ‘român’ și ‘moldovean'”.

Mircea Snegur a anuntat reorientarea politicii interne și externe a Republicii Moldova, iar în cuvântarea sa el s-a bazat pe date pseudo-istorice referitoare la „națiunea moldovenească”, „poporul moldovenesc” și a cerut înlocuirea Istoriei Românilor cu Istoria Moldovei.

În perspectivă, politica față de România va urmari ca ideea statalitatii Moldovei să fie întărită în timp ce „problema unirii va fi scoasă de pe ordinea de zi”.

Diferența de interpretare a Istoriei Românilor avea sa fie ridicată la rang de politica de stat în perioada 1994 – 2003, deoarece „poporul moldovean nu mai vrea sa fie moneda de schimb și nici jertfa cuiva, nu vrea sa mai auda cum țara lui e dorita ca teritoriu, de parca nu ar avea stăpani adevarați„.

Menționăm faptul ca adversarii Istoriei Românilor din spatiul moldav și-au adjudecat întregul arsenal de „argumente” născocite de Komintern în perioada interbelica și pe care, ulterior, și le-au însusit și reprezentanții istoriografiei sovietice.

Ideologia moldovenismului sau a „fundamentalismului moldovenesc”, precum și „proiectul lingvistic” al Kremlinului aveau să fie un eșec iar „31 august 1989” rămâne mai mult decat o data de referință în istoria spațiului moldav, ramâne ziua reafirmarii plenare a identității naționale, a conștiinței de neam și limbă.

Pe 7 iunie 1994, la inițiativa fracțiunii parlamentare a PDAM a fost abrogat Imnul de Stat al Republicii Moldova care era „Deșteapta-te, Române!”.

In contextul schimbării atitudinii politice a guvernanților de la Chișinău, prima tentativă de a introduce cursul de Istoria Moldovei în locul Istoriei Românilor s-a petrecut în primavara anului 1995 în guvernarea lui Andrei Sangheli când Istoria Românilor a fost înlocuită cu Istoria Moldovei, inclusiv din sistemul de cercetare științifică.

Tinerii au ieșit în stradă și a fost declanșată greva generală. Președintele Mircea Snegur a intervenit în dispută și a reusit să instituie un Moratoriu asupra dezbaterii subiectului.

În planul relațiilor bilaterale oficiale, dupa venirea la putere a PCRM și a președintelui Voronin, s-a înregistrat o „răceală” din ce în ce mai accentuată, ce a culminat cu un adevarat blocaj declanșat prin desființarea Comitetului Interministerial pentru relațiile Republicii Moldova cu România și aprobarea Comisiei interguvernamentale mixte moldo-române de colaborare economică, comercială și tehnico-științifică (aprilie 2003).

Partea moldoveană a încercat sa explice această asimetrie prin dorința de a impulsiona relațiile comercial-economice bilaterale, însă era evident faptul că este vorba de o decizie politică, prin care se dorea limitarea acțiunilor Romaniei în domeniile cultural, educațional etc.

În același timp, au fost înregistrate o serie de atacuri la adresa României lansate de autoritățile de la Chișinău la diverse forumuri europene în care se încerca descalificarea statului român ca țară modernă, cu aspirații occidentale, care nu se poate ridica la nivelul standardelor UE.

Totodata, procesul de „rusificare” înregistrat dupa 1993 în societatea moldovenească și cuprinzand toate domeniile vieții economice, culturale etc. avea să se accentueze dupa revenirea la putere a lui Vladimir Voronin, astfel încât în economia oficială s-a inregistrat o puternica ostilitate față de cooperarea cu omologi din România, dându-se prioritate firmelor și intereselor ruse și ucrainene.

În sectorul cultural și educațional procesul de rusificare s-a manifestat similar cu perioada de dinainte de 1989. Eforturile de integrare ale Republicii Moldova în UE, amplificate de către noua elită politică de la Chișinău, de dupa aprilie 2009, au readus într-o normalitate relațile dintre Bucurețti și Chișinău.

Relația dintre România și Republica Moldova s-a dovedit a fi in ultimii 25 de ani, prin prisma dosarului identitar și nu numai, extrem de dificilă și de cele mai multe ori, impredictibilă.

Ramâne, totuși, pentru eternitate și pentru adevarul istoric faptul că „proclamarea unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forța în urma intelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov – Ribbentrop reprezintă un pas decisiv spre înlaturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale acestuia, îndreptate impotriva drepturilor și intereselor poporului roman”, dupa cum se mentioneaza în Declarația de recunoaștere a Independentei Republicii Moldova (27 august 1991) de catre Guvernul României.

Pentru R.B.N. Press

Constantin Corneanu

Dr. Constantin Corneanu este Presedintele Asociatiei Europene de Studii Geopolitice si Strategice „Gheorghe I. Bratianu”

Articolul a fost publicat și pe Ziare.com




Președinta APCE, Anne Brasseur a vorbit în „moldovenească”, insultând istoria, cultura, adevărul și suferințele românilor basarabeni

Actualizare:

Deputatul PLR, Ana Guțu, din Parlamentul Republicii Moldova i-a dat replica lui  Brasseur:

„Vreau să precizez, dna președinte, că aici în Republica Moldova nu avem limba „moldovenească”. Vreau să fac referință la decizia Curții Constituționale. Anul trecut, pe 5 decembrie, Curtea Constituțională din țara noastră a constituționalizat Declarația de Independență a Republicii Moldova unde scrie că limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Nu există limba moldovenească în familia limbilor latine, din punct de vedere științific”, i-a spus liberal-reformatoarea.

Președinta Adunării Parlamentare a Consiliului Europei i-a răspuns Anei Guțu că nu a avut intenția de a interveni în dezbaterile interne la acest capitol și i-a mulțumit pentru precizările făcute. „Eu îi mulțumesc dnei Guțu pentru că mi-a reamintit de referința la limbă din Constituție. Dna Guțu este lingvist și are o abordare lingvistică și nu intenționez să mă implic în dezbaterile din țara dvs cu privire la limbă. Dacă mă refer la țara mea, noi avem o limbă proprie, luxemburgheza. Dar noi avem lege, în Constituție este scris, în franceză, că limba este luxemburgheză. La noi legile sunt scrise în franceză. Limba nu trebuie să fie un motiv de divizare națională”, a spus Brasseur.

*************

Anne Brasseur, președinta Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, a declarat pe 17 iulie, în cadrul ședinței plenare a Parlamentului, în debutul căreia a ținut un discurs, că limba de stat în Republica Moldova este limba „moldovenească”- titreaz[ Unimedia.md

Oficialul european a fost îndelung aplaudată de fracțiunea Partidului Comuniștilor.

„Țara voastră are limbă proprie, limba „moldovenească”. Și țara mea are propria limbă, luxemburgheza. Ambele țări fac parte din țările francofone”, a declarat Brasseur.

Imediat, deputații comuniști și socialiști au ovaționat-o și aplaudat-o.

No Comment !

Sursa: Unimedia.md