,
Alexei Mateevici, un mare poet basarabean și un mare român
La sfârșitul lunii august 2014 s-au împlinit 97 de ani de la trecerea în eternitate la numai 29 de ani,a scriitorului și preotului Alexei Mateevici, autorul poeziei “Limba Noastră”, considerată a fi cea mai frumoasa definiție poetică dată limbii române și care in prezent este Imnul de Stat al Republicii Moldova.
Alexei Mateevici spunea la primul Congres al învățătorilor moldoveni din Basarabia, din mai 1917:
„Trebuie să știm că suntem români, strănepoți de-ai romanilor, și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor și tuturor celor neluminați. Să-i luminăm pe toți cu lumină dreaptă. N-avem două limbi și două literaturi, ci numai una, aceeași cu cea de peste Prut”.
LIMBA NOASTRA
de Alexei Mateevici
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Nu veți plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le ‘nșirate, –
Te-nfiori adânc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.
Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeți slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Alexei Mateevici – Limba Noastra (Imnul Republicii Moldova)
Alexei Mateevici-Biografie
Alexei Mateevici este unul din cei mai importanti scriitori români născuți în Basarabia .
1888 – La 16 martie (stil vechi) se naște la Cainari, fostul județ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părțile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căușani.
1893 – Alexei învață la școala primară din satul Zaim unde se mutase familia.
1897 – Este înscris de părinți la școala teologică din Chișinău, pe care o termină conform adeverinței de absolvire) în 1902, cum laude.
1902-1910 – Își urmează studiile la seminarul teologic.
1906 – La 24 iunie, moare tatal sau la numai 43 de ani .
1907 – Publica in ziarul “Basarabia” (din 1907) poeziile “Țăranii”, “Eu cânt”, “Țara”. Tot aici publică articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.1) și “Din cântecele poporane ale Basarabiei” (nr.11).
1910 – Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care o termina în 1914.Absolventul a fost numit profesor de greacă și latină la Seminarul teologic din Chișinău, devenind totodată membru al Societății Bisericești de Istorie și Arheologie.
A tradus mult din literatura rusă clasică și a studiat trecutul istoric și cultural al poporului său.
1913 – Publica în revista “Luminatorul” (nr. 8, 9, 10, 11) studiul “Mitropolitul Gavril Bănulescu – Bodoni”.
1914 – Se căsătorește cu Teodora Borisovna Novitschi și se întoarce la Chișinău. La 22 septembrie e numit provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde învățase.
1915 – Este înrolat ca preot militar și ajunge pe frontul de la Mărășești.
1917 – În vara acestui an scrie poeziile: “Văd prăbușirea”, “Cântec de leagăn”, “Basarabenilor”, “Frunza nucului”, “Unora” s.a.
La 17 iulie scrie poezia “Limba noastră”, una dintre cele mai frumoase,daca nu cea mai frumoasa odă închinată limbii române,o capodoperă. Chiar daca ar fi scris umai aceasta singură poezie, Alexei Mateevici tot ar fi devenit, un poet clasic român
Ea a devenit pusa pe muzica lui Alexandru Cristea (1890-1942), imnul de stat al Republicii Moldova (începând din anul 1994) .
Poetul s-a imbolnavit de tifos exantematic si s-a savarsit din viata la 13 august (stil vechi), la spital in Chișinău.
A fost înmormântat la Cimitirul Central de pe strada Armenească.
În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, pe care-l cunoștea si cu care s-a imprietenit inca din 1910.
Din vulcanul de erupție al revoluției au izbucnit, asemenea lavei clocotitoare și ferbinți și creațiile lui Alexei Mateevici – cel mai înzestrat poet al Basarabiei de la începutul secolului XX, cîntărețul înfocat al frumuseților “limbii noastre”.
Cuget bogat, fire aleasă, el și-a consacrat străduințele slujirii poporului său cel oropsit. Suflet nobil și cinstit, s-a zbuciumat în căutarea adevărului, spre care a tins toată viața sa.
Opera sa poetică în totalitate abia dacă adună patruzeci și trei de tiluri.
Alexei Mateevici , „dacă ar fi trăit ar fi fost un mare poet”.
O spune G. Călinescu, în ”Istoria literaturii de la origini până în prezent”, argumentat și foarte convingător de altfel: „Alexei Mateevici, basarabean din Bugeac, mort ca preot militar în 1917 ( luase parte la luptele de la Mărășești) ,ar fi fost un poet mare dacă trăia.
Numai Eminescu a mai știut să scoată atâtea mireasmă din ritmurile poporane.”
Nu cu mult timp înainte de a pleca în eternitate,poetul a adresat aceste cuvinte fraților săi basarabeni și viitorimii:
Basarabenilor
de Alexei Mateevici
Mărășești, 10 iulie 1917
Să știți: de nu veți ridica
Din sânul vostru un proroc,
În voi viața va seca,
Zadarnic soarta veți ruga,
Căci scoși veți fi atunci din joc
Și-ți rămânea făr’ de noroc.
Din cheag de lacrimi, de dureri,
Din trăsnet de mânie sfântă,
Și din nădejdi și zbuciumări,
Din năzuinți și frământări
El trebui facla să-și aprindă
Și-n el pe toți să vă cuprindă.
Și-n țara voastră va purcede
Pe drum de spini și chinuire
Cu gloata celor cari l-or crede;
Și duh aprins de înnoire
Va duce-n propovăduire.
El jalea vechilor câmpii
Numa-ntr-o lacrimă va strânge,
Din spic, din strugurul de vii
În stropi va scurge ape vii:
Din spic — sudori, din viță — sânge
Le va sorbi și nu-ți mai plânge,
C-atunci sorbiții stropi vor arde
Din țară toată vrăjmășia,
Clevetitori, dușmani de moarte,
Și cei cu limbi în două sparte
Atunci vor căuta frăția
Și lepăda-vor viclenia.
Și toți veți fi un gând ș-un nume
Și înfrățiți veți făuri
Un viitor mai bun în lume,
Iar el va ști să vă îndrume
Acolo, unde va zări
C-a voastră stea va răsări.
Dar știți: de nu veți ridica
De printre voi pe-acest proroc,
În voi viața va seca,
Zadarnic soarta veți ruga,
Căci scoși veți fi atunci din joc
Și-ți rămânea fără noroc.
Au trecut 93 de ani de la trecerea în eternitate a marelui poet român basarabean care a fost Alexei Mateevici…
Ne inchinăm ție , Măria Ta !
Surse: Cer si pamant romanesc
,
„Limba Noastră» redevine «Limba Noastră cea Română»
Deputații AIE din cadrul Comisiei juridice, numiri și imunități au votat, la propunerea PL, în favoarea redenumirii sărbătorii «Limba Noastră» în «Limba Noastră cea Română». Deputații PCRM, care au lipsit din sală, susțin că decizia este una anti-constituțională.
Președintele PL, Mihai Ghimpu, citat de tv7.md, a declarat în cadrul ședinței că acest proiect nu încalcă Constituția. Legea supremă nu are nicio referire la sărbătoarea «Limba Noastră». Deputatul PCRM, Sergiu Sârbu, a declarat jurnaliștilor că modificarea propusă de PL contravine articolului 13 din Constituție (care stipulează că limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, n.r.). «Acest proiect ar aduce mai multă divergențe în societate. Este o problemă foarte sensibilă, deoarece marea majoritatea a cetățenilor spun că vorbesc limba moldoveancă», a remarcat parlamentarul.
Proiectul urmează să fie supus votului în plenul Parlamentului. Deocamdată nu este cunoscută ziua în care acest lucru se va întâmpla.
sursa: ziaruldegarda
