,
Uriașe semne de întrebare despre adevărata istorie a românilor (rumânilor geto-daci)
Deși LATINA E O LIMBĂ ROMÂNEASCĂ și ROMANII de la ROMA își au RĂDĂCINILE în „ROMÂNIA”,
…cei incapabili să demonstreze originea autohtonă a limbii românești îi conving pe români că ei se trag din vâna tuturor cotropitorilor, în ciuda faptului că ÎNSĂȘI COTROPITORII lor, inclusiv de la ROMA, nu sunt alții decât tot cei DIN NEAMUL ROMÂNESC, cu excepția mongolilor, pentru că teritoriul României este singura poartă de trecere a europenilor de dinaintea Glaciațiunii Wurm în Lumea Contemporană, singurul loc de unde s-a repopulat Europa Neolitică, rumânii fiind singurii depozitari ai zestrei genetice și lingvistice anterioare glaciațiunii.
Guvernanții le siluiesc mintea românilor și îi conving să-și venereze călăii.
Primul călău a fost Traian și ultimul a fost Stalin.
Câtă prostie să uiți că Traian ne-a jefuit și măcelărit la fel ca și Stalin.
Câtă prostie să uiți că la români, REPUBLICA și actualii guvernanți AU VENIT PE TANCURILE RUȘILOR.
Fără Stalin, mai auzeam vreodată de unii alde Ponta, Iliescu, Ceaușescu ?
Dați click pe linkuri să sărbătorim !
http://danielroxin.blogspot.ro/2013/03/fost-consilier-al-papei-ioan-paul-al-ii.html
http://www.youtube.com/watch?v=RIXzXPjeQPc&list=HL1370111866&feature=mh_lolz
Ce poate fi o mai mare prostie decât să-l venerezi pe călăul nostru Împăratul Traian până și în imnul național ?
Poate doar prostia de a nu ști că Vaticanul a fost continuatorul direct al imperialismului roman, fără de care nici nu am fi auzit vreodată de prietenii noștrii maghiari și secui.
Departe de mintea guvernanților să constate evidența că noi suntem latini dar nu din cauza Imperiului Roman, ci datorită faptului că rumânii geto-daci au fost primii și cei mai importanți colonizatori ai Peninsulei Italice.
Scepticii să caute în enciclopedii și să constate că populația ce a colonizat Italia are originea arheologică la noi, pe malurile Dunării de Mijloc și de Jos.
Rumânii NU AU absolut NIMICA DE LA ROMA, nici civilizație, nici cultură, nici credință și NICI măcar UN SINGUR CUVÂNT INVENTAT PE TIMPUL IMPERIULUI ROMAN.
Românii nu sunt neolatini, ci „paleolatini”.
Românii geto-daci,
nu au moștenit de la romani absolut nimic,
nici măcar un singur cuvințel.
Nici vorbă să piară vreodată !
Geto-dacii învingători ai romanilor în 86, dar învinși de ei în 106 și cotropiți pe 15% din teritoriu, au luptat din 15 în 15 ani, cu un singur răgaz, de 50 de ani, înainte de 271, când au dobândit în nordul Dunării o superioritate netă asupra lor, aruncându-i definitiv pe celălalt mal, dimpreună cu Împăratul Aurelian.
Câtă prostie să crezi că el a renunțat singur și ne silit de nimeni la, aurul, sarea, grânele și turmele dacilor?
În 271, triumful rumânilor geto-daci nord dunăreni asupra romanilor a fost devastator.
Romanii au fugit pur și simplu, fără vreo luptă, până dincolo de fluviu, unde au numit DACIA tot mijlocul Imperiului Roman de Răsărit, conștienți că-i vorba de unul și același neam.
Unde-i logica de a ridica problema dispariției geto-dacilor?
Doar asemănarea lingvistică a românilor cu romanii ?
Rumânii geto-daci erau foarte numeroși, bine hrăniți,
civilizați și pașnici,
pentru că și în conformitate cu Alexandru Macedon, ei erau niște buni agricultori.
Agricultorul nu este însă motivat în războaie de cucerire și foarte vulnerabil dacă e surprins la munca câmpului.
Un popor de agricultori are doar războinici profesioniști, puțini la număr.
Forța rumânilor daco-geți, antiidolatri, monoteiști, reiese și din
amprenta pe care au lăsat-o asupra Întregului Imperiu Roman de Răsărit, conducând la
o suită neîntreruptă de împărați romani de neam geto-dac, pe timp de 100 de ani, începând cu cei doi Galeri, la 30 de ani după ”Retragerea aureliană”și terminând, cu urmașii lui Constantin cel Mare, autorii introducerii creștinismului de stat în 390,
eșuând în instalarea limbii grecești în cancelaria imperială, în 408, în detrimentul celei latine,
dar persistând inchizitorial în combaterea oricărei forme de idolatrie, rezultând inițial arianismul transmis și goților, apoi iconoclasmul și canonizarea de tip bizantin,
la originea adevăratei credințe, ortodoxe,
pravo (adevărată) slavnice, în 864, adică fără urme de idolatrie, fără ”chip cioplit”, impusă de rumânii geto-daci inclusiv
grecilor și puținilor romanizați din Imperiul Bizantin.
Vă rog să verificați și domniile voastre.
Rumân=Roman, nu rezultă dintr-o interogare în masă, ci este doar, o ipoteză a cuiva, o pură fantezie.
ROMẤN, -Ă.1. Persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țăran. ♦ Bărbat, soț. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s. m.] – Lat. romanus.
RUMÂN s. (IST.) iobag, șerb, vecin, (rar) serv, (înv.) prost. (Țăranul dependent se numea „iobag”, în Transilvania, ~ în Țara Românească și „vecin”, în Moldova.) Sursa: Sinonime (2002)ursa: DEX ’98 (1998)
În străromâna veche, comună,
de dinainte ca bonjuriștii și pașoptiștii să introducă cuvinte franțuzești la noi,
nu exista niciun termen specific Romei, adică
inventat de romani.
Niciun termen militar specific armatei romane și veteranilor ei:
LEGIÚNE 1. Mare unitate militară romană– Din fr. légion, lat. legio, -onis.
CENTURIÓN(În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș.– Din lat. centurio, -onis.
COHÓRTĂ, cohorte, s. f.(La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ Fig. Mulțime, ceată. – Din lat.cohors, -tis.
MANIPULÁ, manipulez, vb. I. Tranz. A mânui, a manevra. – Din fr. manipuler.
LÁNCE.Veche armă de atac, formată dintr-overgea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it.lancia. CATAPÚLTĂ1. Mașină de război – Din fr. catapulte, lat. catapulta.
Niciun termen specific societății romane:
SCLAV. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.
ARÉNĂ. – Din fr. arène,lat. arena.
GLADIATÓR.– Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.
EDIFÍCIU. – Din fr. édifice, lat. aedificium.
CÍVIC. – Din fr. civique, lat. civicus.
CÍVITAS. (În organizația provincială romană) Teritoriul unui trib local neroman și centrul său principal. / < lat. civitas – cetate, stat]. CETĂȚEÁN.Locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. –Cetate + suf. -ean.
EDÍL. (În antichitatea romană) consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis.
MUNICÍPIU.. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) . – Din lat. municipium.
CÁSTRU. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum;ajuns CHESTER, la englezi, dar absent în româna veche.
CANÁBE.Locuințe civile grupate la marginea lagărelor militare romane. [< lat. canabae – colibe].
Vicus, în latinește SAT, adică așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura. – Din lat. Fossatum= fosă, șanț în latină.
VETERÁN.Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus. Sursa: DEX ’98 (1998)
Cum rămâne cu teoria, conform căreia poporul român și limba română au luat naștere din veteranii romani ???
Cum puteau ei să uite orice legătură cu Imperiul Roman ?
De la SUTAȘII centu-rioni, ar fi putut reține cuvântul CENTUM,
dacă n-ar fi fost ori prea puțini
ori așa de bătrâni, de nu se uita nimeni în gura lor,
dapoi să mai și procreeze un popor de 20 de milioane,
violându-le pe dăcoaice.
Cuțitele, arcurile, săgețile, scuturile, securile, casele, cetățile, de etimon latin,
existau cu mii de ani mai înainte ca romanii să cucerească Roma de la etrusci și
ATUNCI latinitatea lor NU poate fi pusă ÎN SEAMA ROMANILOR,
ci pe seama rumânilor geto-daci care erau mai vechi decât ei în Italia.
Limba este un atribut etnic.
Primul dicționar, de la A la Z, al limbii române , este cel al lingvistului Ion Aurel Candrea, eminent savant român, de origine evreiască, conform Wikipedia
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Aurel_Candrea
editat cu câțiva ani înainte de cel de al doilea război mondial.
Din 1946, lingvistica românească a fost dominată de un alt ilustru savant român, de origine evreiască, Alexandru Graur
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Graur
predecesorul domnului Marius Sala.
Este cazul ca și cercetătorii de etnie română să-și spună cuvântul în lingvistica și istoria românească.
Progresele multiplelor discipline, din ultimele decade, permit lui Cueșdean Lucian, scriitor român și doctor în științe medicale, să demonstreze în cărțile sale, faptul că LIMBA RUMÂNILOR NU ESTE O NEOLATINĂ, ci O PALEOLATINĂ și o paleogermano-slavă, constatând existența a aproximativ 2400 de cuvinte în dialect românesc scrise și vorbite în India de către urmași ai geților ce au ajuns acolo de mai multe ori, fie ca indi-geți, fie ca masa-geți, fie cu Alexandru cel Mare, ca macedo-români.
Faptul că graiul nostru este cel mai vechi TREBUIA SĂ-L PRICEPEM de la părintele istoriei, Herodot, care în urmă cu 2500 de ani scria că neamul românesc (al geto-tracilor) vorbește O SINGURĂ LIMBĂ și este cel mai numeros, mai mare și mai răspândit, după inzi, că doar dihonia, vrăjmășia din lăuntrul lui îl împiedică să fie și de neînvins.
Dacă era neamul cel mai numeros, de la cine era el să învețe și de ce era el să învețe de la o punctiformă Romă, de exemplu, a SEC-a, de la SIC-are sau a USCA, de la EXUCARE, când urmașii oieriilor (AJJARI) geți ajunși în India zic și azi SAC-a la a SEC-a, SUCA la a USCA, precum BER-i la BER-beci (cum le spun și ungurii, inclusiv BAR-ani la oaie) și nu VER-vix ca în Cetatea Eternă?
Dacă eram un neam de proști, fără o limbă a noastră, strămoșească, ancestrală, dispăream de mult.
Neamul rumânilor supraviețuiește de cel puțin 10.000 de ani, cu limba din bătrâni, ce începe cu sunetele din natură, onomatopeele.
Cf DEX, RUMÂN=ROMÂN=ȚĂRAN, omul țării noastre.
RUMÂN=ROMAN este doar o ipoteză, o simplă fantezie, ca și ideia că noi am fi luat cuvintele altora.
Limba română are peste 420 de cuvinte SCRISE în India de rumânii geți, în grai românesc, în urmă cu aproximativ 2500 de ani. Unele se păstrează vorbite și astăzi în Pungiabul indian și pachistanez.
Graiul rumânilor are 2000 de cuvinte răspândite de geți, azi singurele cuvinte europene antice VORBITE în India, așa zisele ”indo”-europene ; 240, exclusiv românești, inexistente la alți” indo”-europeni.Comparați cu etimoanele DEX-ului și cu armâna.
Cu aproape două secole în urmă, savantul german Johannes Schmidt
http://en.wikipedia.org/wiki/Johannes_Schmidt_(linguist)
a demonstrate că toate graiurile europene se trag din limba neamului nostru (rumâno-daco-geto-)trac, dar ce să-i faci guvernantului român care are mai mare încredere în evrei decât în germani.
Vocalele delimitează strict înțelesul unui cuvânt și arareori o sferă semantică.
Câteva morfeme stem pot avea chiar și 20 de înțelesuri diferite, aspect ce se poate observa și la cuvintele trecute în DEX, cum ar fi adânc, duce, rost, etc.
Limbajul fiind un fenomen în care raționamentul este exprimat prin sunete, calitățile sunetului însuși, melodia, intonația și gestul însoțitor, contribuie la definirea unei noțiuni, a unei informații, într-un context oarecare, în care el CONTEXTUL precizează LOGIC subtilitățile unui înțeles.
Un fenomen specific ROMÂNESC este faptul că există câmpuri lexicale ale unor cuvinte de ETIMOANE DIFERITE, descrise ca metafore CU ACELEAȘI MORFEME stem proprii numai limbii române, fără să difere după etimoanele respective.
Oare poate exista ÎN lingvistica noastră O STUPIDITATE mai MARE decât să pui eticheta de ETIMON NECUNOSCUT (=origine necunoscută) pe mai mult de 1200 cuvinte care există numai în limba vorbită de rumâni, un număr mai mare decât tot fondul presupus de sorginte romană ???
Chestiunea nu implică știința ci bunul simț.
De secole și în prezent, persoane aparținând unor minorități naționale, alde Marius Sala la Academia României și Oberlender la Muzeul de Istorie al României, ocupă posturi cheie în lingvistică și istorie, permițând din nepăsare sau poate chiar din reavoință perpetuarea conceptului de romanizare a tuturor dacilor, o gravă eroare de logică, o dogmă preconcepută.
Este absurd să crezi că numai cele 1200 vorbe, reprezentând 25 % dintre cuvintele ancestrale ale rumânilor, cele regăsite și la Roma de acum 2000 de ani, constituie limba română, eliminând arbitrar, ca neromânesc, restul de 75 % al lexicului ancestral pe care ei îl folosesc.
Din miile de exemple trecute în revistă putem observa că LIMBA GEȚILOR RUMÂNI ESTE UNITARĂ și inteligibilă pe tot teritoriul locuit vreodată de ei, inclusiv la Roma, unde apar cele mai importante alterări dialectale, produse de poeții Cetății Eterne, mult mai accentuate decât cele produse de clerul slavon în sudul Dunării.
Nicio altă limbă europeană nu are peste 3200 de cuvinte matcă cuprinse în LIMBAJUL LOGIC METAFORIC al MORFEMELOR STEM, un sistem de 460 de morfeme stem cu aproximativ 160 de sfere semantice.
Cum de MARIUS SALA, promovat decident în lingvictica românească la Academia României, prin doctoratul său în filologie din 1967, cu teza “Fonetica și fonologia iudeospaniolei din București”, http://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Sala
EXPERT deci doar în IUDEOSPANIOLĂ și nu în română ori în latină, are dreptul de a le nega românilor faptul dovedit prin acest sistem și anume că ei au o limbă ancestrală decimilenară.
Cu ce ocazie EXPERTIZA ÎN IUDEO-SPANIOLĂ emite decizii lingvistice de veto în Academia Română ???
Românii par să fie surzi la mesajul de mai sus, ca și la mărturia senzațională că dacii dimpreună cu tot neamul românesc al celor mai îndepărtați sciți ( nu numai din Scitia Minor), vorbeau o limbă comună cu aceea a poetului Romei, Q. Horatius Flacus, Ode II, 20, cu 130 de ani înainte de a fi înfrânt Regele Dacilor, Decebal, de vreme ce poezia lui afirmă că el putea fi cunoscut de către aceștia din ciripitul odelor sale
http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0025%3Abook%3D2%3Apoem%3D20
Nici măcar EXPERTUL în LATINĂ, MICEAL LEWITH, personalitate de renume mondial, consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, nu a fost auzit de români, deși a “urlat” și el la noi, în urmă cu un an, la televiziunea din Cluj, că ”nu româna este o limbă latină, ci latina este o limbă românească !!!”, “românii fiind aceia care au oferit lumii occidentale un minunat vehicol, limba latină”.
Aproape toate cuvintele românești fac parte din acest Limbaj Logic Metaforic al Morfemelor Stem și sunt compuse din morfeme stem, GRUPĂRI SPECIFICE de SUNETE cu un ÎNȚELES PRECIS ÎNTR-UN ANUME DOMENIU, care repetă aceste rădăcini de cuvinte românești în minimum 2 alte cuvinte diferite, nu derivate, în alcătuirea unei noțiuni, ce se exprimă atât prin mai multe vorbe, cât și prin mai multe cuvinte contrase în morfeme rădăcini de cuvânt, morfeme stem, rezultând o nouă vorbă, descrisă ca o metaforă, la nivelul de imprecizie al unei metafore, convenite în societatea rumânilor ca fiind totuși suficient de edificatoare, precum de exemplu, o măs-lin-ă (ă=e, adică o sintaxă inversă) este descrisă metaforic ca ceva ce trebuie mes-(tecat)-lin (adică cu grijă), chestiune imprecisă, pentru că și cireșele ori vișinele trebuiesc și ele mestecate cu grijă, lin, dar cir-ieș-ele (ele) pot fi caracterizate prin aceea că -ies-cir(culare), iar vișin –ele (ele) pot fi ală-turate, comparate, cu culoarea vișinie, lin-iștea (iștea) este-lină (fără turbulențe, zbucium ori gălăgie), înghețata este o pastă înghețată pe care nu o confundăm cu alte paste înghețate, precum nu o confundă nici massa-GEȚII din Pungiabi, ce numesc MALAI înghețata, adică O PASTĂ, ca mă-MĂLI-ga, o pură metaforă românească, dusă de geți în India, ca și aceea care numește sfredelul VIERME, pentru că și viermele sfredelește.
Acest sistem este specific limbii române și este același pentru toate ”etimoanele” diferitelor limbi, dovedind că în ciuda etimoanelor presupuse în româna ancestrală, ele aparțin doar românei și că celelalte limbi europene se trag din română, inclusiv latina Romei, ce nu putea fi transmisă pe cale orală dacilor, spre deosebire de rumâna mânată de râu a dacilor ce putea fi șlefuită de către geții preromani din Roma, după gustul lor, ei alterând acest sistem (S*R->S*L,*P*->*Q*, etc.) în cadrul procesului lor de școlarizare, precum latineștile SOL-is, AQUA (care nu există în sanscrită), din geticele românești SUAR-e, APĂ, care există ca SUR-ia, APA, în sanscrita considerată cea mai veche limbă europeană.
LATINA ROMEI conține 1200 cuvinte primare, matcă, SPECIFICE ROMÂNEI ancestrale, dar LIMBA ROMÂNĂ ANCESTRALĂ nu conține NICI MĂCAR UN SINGUR TERMEN SPECIFIC IMPERIULUI ROMAN, din niciun domeniu, nici armată, nici administrație și nici cultură.
Deși românii îndoctrinați în școala de astăzi nu pot admite în ruptul capului, ADEVĂRUL este că ÎN LIMBA RUMÂNILOR nu există NICIUN CUVÂNT autentic de SORGINTE SLAVĂ.
Ei nu fac un raționament extrem de simplu.
Bulgarii și sârbo-croații, sunt geți ca și noi.
Nu există niciun alt fel de slavi decât cei cu originea peribaltică, deci nord și est carpatică, zonă din care nici făcătorii DEX-ului nu admit în română mai mult de 2% etimoane (practic doar asemănări cu 35 de cuvinte rusești, 60 ucrainiene, 11 poloneze și 2 cehești).
Așa numitele, slavonă, bulgară (și sârbo-croată), în total 1000 de cuvinte, aparțin tot limbii rumânilor peridunăreni, ce au populat întreg Imperiul Roman de Răsărit, camuflați în slavi, pierzând aici treptat fondul recunoscut de grecii bizantini ca fiind latin, în teritoriile în care ei îi persecutau pe latini cu deosebită cruzime, păstrându-se în mare măsură în vlahiile pe care nu le controlau deplin, fapt evident și astăzi la vlahii ce locuiesc doar munții greu accesibili din Peninsula Balcani și la valahii din nordul Dunării.
Dovada că e vorba de rumâni și nu de romani este faptul că romanii nu au putut niciodată introduce aici liturghia în limba Romei, cultul creștin folosind limbajul zalmoxian, al geto-dacilor teocrați ai lui Deceneu (singurii ANTI IDOLATRI din zonă), numit slavon, ce SLĂVEA pe Za MOL zis (xis pentru greci), prin MOL-ifte (rugăciuni la Zis Za MOL), o divinitate abstractă, adevărată, ortodoxă, pravo-SLAVNICĂ, adică fără idoli, în opoziție cu romanii idolatri, închinători și azi la CHIPUL CIOPLIT al statuilor de sfinți; dispută în care CLERUL de după Chiril și Metodiu a început să-i persecute pe valahi și pe vlahii ce persistau în a folosi și fondul nostru latin, confundându-i intenționat cu romanii idolatri de la Roma, până în zilele noastre, pentru a-i extermina, uitând cu desăvârșire de originea lor daco-getică.
Neamul românesc al geto-dacilor i-a învins zdrobitor pe romanii din nordul Dunării, în anul 271, obligându-i să se retragă definitiv în sudul fluviului. După acest an, întreg Imperiul Roman de Răsărit a suferit o evidentă influență dacică: cioplitorii de chipuri s-au rărit, până la dispariție chiar printre greci, o mare parte din teritoriul acestui imperiu a fost numită Dacia, inclusiv Romania și a fost condus de împărați localnici, din rândul rumânilor daco-geți și din rândul unor bizantini grecofoni, ce au permis instaurarea unui creștinism fără urme de sclavagim și de idolatrie greacă sau romană.
În lupta geților cu Imperiul Roman, și excesele clerului creștin daco-get slavon sud dunărean au condus la slavizarea populației, la pierderea aici a fondului nostru latin românesc, copiii vlahilor și valahilor fiind botezați de preoți slavoni, extrem de ostili latinilor, cu liturghii epurate de cuvintele noastre latinești.
Autor: Lucian Iosif Cueșdean
,
INCENDIAR – Fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea: “nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!!!” (Video din 2012)
Michael Ledwith
– „Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină” (Horațiu, marele poet roman (65 î. Chr. – 08 î. Chr.) – Odele, I, 20 (afirmație făcută cu aproape un secol și jumătate înaintea cuceririi unei părți din Dacia).
– “Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deși sunt așezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari și așa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viață cât pentru o limbă.”
– „Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puțin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aș teme să dau o înfățișare paradoxală acestei observații juste aș zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puțin a aceea în ale cărei părți se găsesc mai puține urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuși acest grai.”
– „Locul acesta unde este acum Moldova și Țara Muntenească este drept Dacia, cum și tot Ardealul și Maramureșul și cu Țara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toți câți sunt istorici.”
– „De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUȘI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEȘTI.”
– „Acești volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmași ai marii și străvechii seminții de popoare a tracilor, dacilor și geților care și acum își au limba lor proprie și cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania și Ungaria în număr de milioane.”
– „DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AȘA DE TOT ȘI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI, NICI CREDE…”
– „Românii despre care am mai spus că sunt daci.”
Secretele Vaticanului încep să iasă la lumină. Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, Michael Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, fost decan al Sf. Petru Diocescan College din Wexford, fost președinte al Conferinței șefilor de universități irlandeze și fost membru al Biroului de conducere al Conferinței Rectorilor Universităților Europene (CRE), face o declarație șocantă:
“Chiar dacă se știe că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puțină lume cunoaște că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Așadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munții Bucegi, din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină).” (această declarație șocantă o puteți vedea în înregistrarea de mai jos, începând cu minutul 52:21)
Oare această declarație făcută acum câteva luni de o personalitate occidentală, care nu are interese personale în România, să aibă legătură și cu faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în țara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”? Ce știu cei de la Vatican iar noi nu știm? Ce documente secrete se ascund în buncărele Vaticanului? S-ar putea răsturna multe dintre lucrurile pe care le știm noi despre istoria umanității, dacă acestea ar fi făcute publice? Cu siguranță că da! Din ce în ce mai multe dovezi ne arată că spațiul carpato-danubiano-pontic este Vatra Vechii Europe…Despre faptul că istoria este falsificată sau prost înțeleasă au vorbit multe personalități în decursul timpului. Haideți să vedem ce ne spun și alții despre limba română si limba latină, despre pământurile Vechii Dacii…
– „Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină” (Horațiu, marele poet roman (65 î. Chr. – 08 î. Chr.) – Odele, I, 20 (afirmație făcută cu aproape un secol și jumătate înaintea cuceririi unei părți din Dacia).
– „Civilizația și istoria au început acolo unde locuiește azi neamul românesc.”
(W. Schiller, arheolog american)
– “Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deși sunt așezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari și așa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viață cât pentru o limbă.”
(Antonio Bonfini)
– „Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puțin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aș teme să dau o înfățișare paradoxală acestei observații juste aș zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puțin a aceea în ale cărei părți se găsesc mai puține urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuși acest grai.”
(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)
– „Locul acesta unde este acum Moldova și Țara Muntenească este drept Dacia, cum și tot Ardealul și Maramureșul și cu Țara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toți câți sunt istorici.”
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)
– „De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUȘI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEȘTI.”
(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)
– „Acești volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmași ai marii și străvechii seminții de popoare a tracilor, dacilor și geților care și acum își au limba lor proprie și cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania și Ungaria în număr de milioane.”
(Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)
– „DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AȘA DE TOT ȘI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI, NICI CREDE…”
(Constantin Cantacuzino, 1639-1716)
– „Românii despre care am mai spus că sunt daci.”
(Bocignoli, 29.6.1524, la Răgusa
Iată doar câteva citate ce ar trebui să-i pună pe gânduri chiar și pe cei mai incompetenți istorici români sau să le dea un pic de fiori celor care ne falsifică istoria sau se fac complici la falsul istoric. Adevărul va ieși la lumină! Iar adevărul este că NU suntem urmașii Romei și că limba noastră este mai veche decât latina vorbită de invadatorii romani!
Rămâneți aproape pentru că mâine vă așteaptă un nou articol cu dezvăluiri pe această temă, un articol scris de colegul meu, Valentin Roman, cu numele: „Grecii si romanii, vlastare ale civilizatiei nord-dunarene” iar vineri vă invit la o ediție specilă pe Nașul Tv în care vom căuta să aducem cât mai multe probe care susțin ceea ce spune Miceal Ledwith: “Nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!!!”
Emisiunea poate fi urmărită vineri seara, de la ora 22:00 și în reluare, sâmbătă, de la ora 20:00, duminică, de la ora 11:00 și luni, de la ora 09:00
Nașul Tv poate fi urmărit pe internet (http://live.nasul.tv/) sau pe cablu, în următoarele rețele: DETALII AICI
Vizionează 25 dintre emisiunile despre traco-geto-daci, realizate la Nașul tv, pe acest canal YouTube:
http://www.youtube.com/user/roxindaniel
un articol de Daniel Roxin
SURSA: danielroxin.blogspot.ro
,
În Asia, 80.000.000 de oameni vorbesc limba română!
Lucian Cueșdean: “Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat românești, iar multe altele seamănă foarte mult cu ale noastre. Asta pentru că ei sunt urmașii unui trib getic, ca și noi, deși distanța dintre români și punjabi este de 4.500 de kilometri”.
Noi am învățat la școală că daco-geții ar fi fost o ramură a neamului tracic, care trăia exclusiv în Dacia, pe actualul teritoriu al României și care vorbea o limbă diferită de latină. Imperiul Roman a cucerit Dacia, iar daco-geții ar fi renunțat parțial la limba lor pentru a învăța vorbirea cuceritorilor. Din combinația acestora ar fi apărut, în timp, româna. După 20 de ani de studiu, dr. Lucian Cueșdean a ajuns la concluzia că această teorie este falsă. Cueșdean spune că triburile getice, sub diferite nume, ocupau o arie geografică vastă, din Europa Centrală până în Asia, aproape de China și de India. Actuala populație punjabi, din nordul Indiei, de pildă, este urmașa unui trib de geți localizați în Asia Centrală cu peste 2.500 de ani în urmă. Acești urmași ai geților vorbesc o limbă asemănătoare cu româna. Dar multe din cuvintele punjabi comune cu româna sunt comune și cu latina. Problema este că acum 2.500 de ani nu exista Imperiul Roman. Asta înseamnă că geții vorbeau o limbă “latină” mult înainte de expansiunea romană.
Războinicii geți au urmași în India
“Am pornit de la informațiile legate de marele trib al masageților, atestat în centrul Asiei de către istoricii antici și pomeniți în Evagrius Scholasticus, scris în secolul VI d.Hr. și tradus în formula Ecclesiastical History de către E. Walford în 1846, din care citez: «Actuala populație JAD din nordul Indiei este descendenta masageților. În limba pahalavi, messagetae este tradus Marii Jats». Am plecat pe urmele acestei populații, Marii Jats. Chinezii îi numeau Yueci, adică Geți, consemnând dominația lor în Punjabi. Deci, geții au trăit cândva în Punjabi. De reținut: neamurile geto-dacice vorbeau aceeași limbă, după cum spune geograful antic Strabon (60 î.Hr.-26 d.Hr.), adică de la Carpați până în centrul Asiei”, ne-a spus Lucian Cueșdean.
Dacă geții au stăpânit teritorii din Europa până în Asia, dacă populația punjabi este o urmașă a acestora, iar românii sunt, la rândul lor, urmași ai geților, dr. Cueșdean a fost curios să vadă dacă există vreo legătură lingvistică între noi și ei, comparând cuvintele din cele două limbi.
“După 20 de ani de studiu, am ajuns la concluzia că cele 80 de milioane de persoane ale comunității punjabi vorbesc o română arhaică. Au 2.000 de cuvinte identice, multe din ele comune și cu latina. Dar dacă punjabi este o limbă vorbită cândva de geți, înseamnă că neamurile getice vorbeau o limbă «latină» înainte de apariția Imperiului Roman. De unde rezultă că limba română e mai veche decât latina. Concluzia e că într-un trecut imemorial exista o singură limbă europeană, cel mai probabil româna arhaică, sau getodaca, și care printr-o serie de migrații și modificări a născut toate limbile numite indo-europene, printre care și latina. Iar războiul dacoroman a fost unul fratricid. Până în ziua de azi se vorbește româna sau aromâna din nordul Mării Adriatice, până la Volga. Mai mult, în Kazahstan sunt acum, oficial, 20.000 de vorbitori de limbă română”, spune Cueșdean.
A studiat 20 de ani problema masageților
Lucian Cueșdean are 70 de ani și și-a dat doctoratul în științe medicale. Înainte de 1989 a lucrat câțiva ani în Libia, fost teritoriu al Imperiului Roman. Acolo a început să caute explicații pentru faptul că dacii au renunțat la limba lor în favoarea latinei, iar libienii nu. În 1990, studiind toată istoriografia legată de geți, a ajuns la datele despre masageți, care l-au condus la urmașii lor, populația punjabi.
Herodot a scris despre masageții din Asia
Primele atestări ale tribului masageților în Asia le găsim la Herodot: “Caucazul formează barierea parților (neam scitic – n.r.) dinspre apusul Mării Caspice, iar pe urmă spre vest și înspre răsăritul soarelui vine o câmpie de o întindere imensă (Asia Centrală, în apropiere de China – n.r.), care se pierde în depărtare; această câmpie mare o ocupau masageții, în contra cărora avea Cirus poftă să pornească cu armata”. Cirus, regele perșilor, chiar a pornit împotriva masageților conduși de regele Tamyris, dar armata sa a fost nimicită, iar Cirus, decapitat.
Teoria se verifică pe internet
Ceea ce spune dr. Cueșdean se poate verifica pe internet. Pentru lămurire, propunem un exercițiu: cititorul poate alege cuvântul în română, îi dă căutare pe dicționarul online în engleză, iar din engleză îl traduce, tot prin internet, în limba punjabi. Nu putem da toate cele 2.000 de cuvinte comune. Vom arăta câteva dintre cele pe care le credeam de origine latină. O să observați că sunetele sunt aproape identice, iar înțelesurile sunt absolut la fel. La o privire mai atentă pare un fel de aromână.
Autor Lucian Cuesdean
Sursa: Libertatea.ro
,
Document papal din anul 1234 cu privire la românii din episcopia de Milcov
1234 Noiembrie 14, Perugia
Gregorius episcopus etc. carissimo in Christo filio. B. regi, primogenito regis Ungarie, salutem etc. In Cumanorum episcopate, sicut accepimus, quidam populi, qui Walati vocantur, existent, qui etsi censeantur nomine christiano, sub una tamen fide varios ritus habentes et mores, illa committunt, que huic sunt nomini inimical. Nam Romanorum ecclesiam contempnentes non a venerabili fratre nostro … piscopo Cumanorum, qui loci diocesanus existit, sed a quibusdam pseudo episcopis Grecorum ritum tenentibus universa recipient ecclesiastica sacramenta, et nonnulli de regno Ungarie, tam Ungari, quam Theutonici et alii orthodoxi, morandi causa cum ipsis traseunt ad eosdem, et sic cum eis, quia populous unus facti cum eisdem Walathis eo contempt, premissa recipient sacramenta, in grave orthodoxarum scandalum et derogationem non modicum fidei christiane. Ne igitur ex diversitate rituum pericula proveniant animarum, nos volentes huiusmodi periculum obviare, ne prefati Walathi materiam habeant pro defectu sacramentorum ad scismaticos episcopos accedendi, eidem episcopo nostis damus litteris in mandatis, ut catholicum eis episcopum illi nationi conformem provida deliberatione constituat sibi iuxta generalis statuta concilii vicarium in predictis, qui ei per omnia sit obediens et subiectus. Contradictores etc. usque compescendo. Cum autem ut tamquam princeps catholicus ad commonitionem dilecti filii nostri I. Prenestini electi, tunc apostolice sedis legati, prestito iuramento promiseris, te omnes inobedientes Romane ecclesie in terra tua ad obediendum eidem ecclesie compulsurum prout confecte super hoc tue littere continebant, se eidem electo viva voce promiseris, quod prefatos Walathos compelleres ad recipiendum episcopum, quem eis ecclesia ipsa concesserit et assignare sibi de redditibus tuis, quos ab eis percipis, sufficientes redditus et honestos, sicut idem electus nobis exposuit, regalem excellentiam rogamos, monemus et hortamur attente, ac in remissionem tibi iniungimus peccatorum, quatenus cum te non deceat in regno tuo huiusmodi scismaticos sustinere, ac ea, que promisisti, deo grata et hominibus sint accepta ne faceas irrita, que de tuis labiis tam laudabiliter processerunt, ea studeas efficaciter adimplere, ita quod ex hoc placeas Regi Regum, et nos sinceritatis tue zelum possimus dignis in domino laudibus commendare. Datum Perusi XVIII Kal. Decembris, pontificatus nostril anno octavo.
„Grigore episcopul etc., prea iubitului nostru fiu întru Hristos, regelui Bela, fiul întâiu născut al regelui Ungariei, mântuire etc. După cum am aflat, în episcopatul Cumanilor sunt niște oameni care se numesc Walati, care, deși după nume se socot creștini, îmbrățișând diferite rituri și obiceiuri într-o singură credință, săvârșesc fapte ce sunt potrivnice acestui nume. Căci, nesocotind biserica romană, primesc toate tainele bisericești, nu de la venerabilul nostrum frate… episcopul Cumanilor, care e diecezan al acelui ținut, ci de la niște pseudo-episcopi, care țin ritul Grecilor, iar unii, atât Unguri, cât și Teutoni, împreună cu alți dreptcredincioși din regatul Ungariei, trec la dânșii ca să locuiască acolo și astfel, alcătuind un singur popor cu pomeniții Walati, nesocotindu-l pe acesta <episcopul Cumanilor>, primesc susnumitele taine spre marea indignare a dreptcredincioșilor și spre o mare abatere a credinței creștine. Așa dar, pentru ca din felurimea riturilor să nu se ivească o primejdie pentru suflete, noi – în dorința noastră de a preîntâmpina această primejdie – și ca să nu aibă susnumiții Walati cuvânt din lipsa <săvârșirii> tainelor de a se îndrepta către episcopii schismatici, dăm prin scrisoarea noastră numitului episcop porunca de a le orândui, pentru nevoile de mai sus, după chibzuită consfătuire și potrivit rânduielilor conciliului general, un episcop catolic potrivit acelui popor, care să-i fie vicar pentru acestea și care să-i fie ascultător și supus în toate, silindu-i prin pedepse bisericești, fără drept de apel pe cei care s-ar împotrivi. Deoarece, însă, tu ca un principe catolic, la îndemnul iubitului nostru fiu, Iacob <episcop> ales de Preneste, pe atunci legat al scaunului apostolic, i-ai făgăduit sub jurământ că vei sili pe toți neascultătorii față de biserica catolică din țara ta să se supună acestei biserici, după cum arăta scrisoarea ta întocmită în această privință și după cum ai spus și prin viu grai aceluiași <episcop> ales, că vei sili pe susnumiții Walati să primească pe episcopul pe care zisa biserică li-l va fi dat și că din veniturile pe care le strângi de la ei îi vei da și <episcopului> venituri îndestulătoare și potrivite demnității sale, după cum ne-a înștiințat numitul <episcop> ales. Rugăm pe înălțimea ta regală, o sfătuim și o îndemnăm stăruitor și-ți poruncim spre iertarea păcatelor tale ca, întrucât nu se cade ca tu să rabzi în regatul tău astfel de schismatici și să lași neîmplinite făgăduielile atât de plăcute lui Dumnezeu și binevenite oamenilor, ce au purces într-un chip vrednic de laudă de pe buzele tale, să te străduiești a le aduce pe de-a întregul la îndeplinire, ca astfel să poți fi pe placul regelui regilor și noi să putem lăuda râvna sincerității tale prin vrednice laude întru Domnul. Dat la Perugia în a optesprezecea zi înainte de calendele lui Decembrie, în al optulea an al păstoriei noastre.”
Sursa: Documente privind Istoria României. Veacul: XI, XII și XIII. Seria C. Transilvania. Vol. I (1075-1250), București, 1951
sursa articolului: tiparituriromanesti
