ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Kremlin"

Kremlin

,

‪#‎SVR‬ ‪#‎KGB‬ ‪#‎FSB‬ ‪#‎Rusia‬ ‪#‎Russia‬ ‪#‎NKVD‬ ‪#‎CIA‬ ‪#‎VladimirPutin‬ ‪#‎A2AD‬‪#‎BarackObama‬ ‪#‎SACEUR‬ ‪#‎NATO‬ ‪#‎NRF‬ ‪#‎VJTF‬ ‪#‎USNavy‬ ‪#‎GRU‬ ‪#‎URSS‬‪#‎NIE‬ ‪#‎SNIE‬ ‪#‎istorie‬ ‪#‎geopolitica‬ ‪#‎analizegeopolitice‬ ‪#‎intelligence‬

Spectaculoasele evoluții din arena relațiilor internaționale, manifestate în această toamnă a anului 2015, au bulversat cancelarile diplomatice occidentale, respectiv ale țărilor membre NATO și UE, relevând faptul că „necunoscuta rusă” rămâne la fel de tainică și, de ce nu, imposibil de descifrat.

Intervenția militară a Federației Ruse în războiul civil din Siria, de partea forțelor guvernamentale și a președintelui Bashar al-Assad, într-o alianță militară de neimaginat până acum, cu Iranul, China și Irakul, a surprins opinia publică internațională și a născut valuri de comentarii.

„serviciile secrete americane sunt cele mai bune din lume”, însă, ele „nu știu totul și nici nu trebuie să știe” – Vladimir Putin

Președintele Vladimir Putin avea să declare că, totuși, „serviciile secrete americane sunt cele mai bune din lume”, însă, ele „nu știu totul și nici nu trebuie să știe”. O ironie fină legată de incapacitatea comunității de intelligence a SUA de-a percepe și anticipa, pe de-a întregul, planurile strategice ale Kremlinului și ale aliaților săi, precum și posibilele evoluții tactice din zona conflictului sirian, fără a mai vorbi despre secretele Kremlinului. Pe măsură ce evoluțiile militare din zonă și neînțelegerile ruso-americane se amplificau, comunitatea de intelligence americană a fost supusă criticilor, împreună cu administrația Obama, deși președintele Barack Obama a încercat să pareze acest eșec strategic, cu implicații geopolitice majore, și a afirmat că intervenția Rusiei în conflictul din Siria este o dovadă a faptului că Vladimir Putin este disperat pentru că pierde din mână puterea de la Moscova. Și totuși, Evelyn Farkas, oficial de rang înalt din cadrul Pentagonului, însărcinată cu

Dr. Evelyn N. Farkas-Deputy Assistant Secretary of Defense for Russia/Ukraine/Eurasia – defense.gov

monitorizarea relațiilor militare cu Rusia și Ucraina, și-a anunțat demisia și părăsirea postului de asistent adjunct al secretarului Apărării pentru Rusia, Ucraina și Eurasia, după ce a lucrat pentru Pentagon vreme de cinci ani. O demisie generatoare de numeroase întrebări: vinovat de serviciu, criză de comunicare și armonizare cu strategiile Casei Albe sau eșec major de analiză strategică? „Farkas a consiliat trei secretari ai apărării cu privire la politica Rusiei, oferind consultanță în ceea ce privește modul în care ar trebui să răspundă SUA la acțiunile agresive ale Rusiei; a fost implicată în asigurarea unui ajutor în valoare de 244 milioane de dolari pentru Ucraina”, a declarat un oficial al Pentagonului în legătură cu demisia și activitatea lui Evelyn Farkas. Reamintim faptul că președintele Barack Obama l-a forțat pe fostul secretar al Apărării Chuck Hagel să se retragă, după ce acesta a făcut apel ca SUA să dea un răspuns mai puternic în legătură cu acțiunile Federației Ruse în Ucraina.

Totodată, comandantul suprem al Forțelor Aliate ale NATO din Europa (SACEUR), generalul Philip M. Breedlove, a avertizat asupra faptului că prezența militară rusească în Siria reprezintă de fapt realizarea unei alte componente dintr-o rețea complexă de sisteme de apărare creată de către Federația Rusă din perspectiva jocurilor sale geopolitice și intereselor sale strategice. „În condițiile în care încep să apară în Siria sisteme de apărare aeriană foarte capabile, suntem puțin îngrijorați în privința unei alte zone A2/AD ce este creată în estul Mediteranei”, a declarat generalul Breedlove cu ocazia unui expozeu la German Marshall Fund. A2/AD (anti-access/area denial) este o combinație de sisteme, precum baterii de rachete sol-aer și rachete anti-navă, dislocate pentru a împiedica forțele inamice să pătrundă sau să traverseze o anumită zonă – pe uscat, aerian sau maritim. În conformitate cu cele afirmate de principalul lider militar al NATO, crearea unei așa zise „umbrele” de tip A2/AD în Siria ar ridica la trei numărul acestor tipuri de zone care există în jurul Europei: prima „umbrelă”, și cea mai veche, este în regiunea baltică, unde baza maritimă rusească din Kaliningrad are capabilități antiaeriene semnificative, în timp ce a doua „umbrelă” acoperă Marea Neagră.

„Rusia a dezvoltat o puternică capabilitate A2/AD în Marea Neagră. În esență, rachetele lor de croazieră [anti-navă] pot acoperi întreaga Mare Neagră, iar rachetele lor de apărare antiaeriană au raze de acțiune care acoperă între 40 și 50% din Marea Neagră”, a declarat generalul Philip M. Breedlove la sfârșitul lui septembrie 2015.

Realizarea de către Federația Rusă a acestor zone A2/AD (anti-access/area denial) în zona Mării Baltice, a Mării Negre și în Estul Mării Mediterane, ar putea provoca dificultăți majore pentru Forța de Reacție Rapidă a NATO (NRF) care ar fi obligată să se deplaseze în zonele respective. În septembrie 2014, la Summitul NATO din Țara Galilor s-a decis să se creeze Very High Readiness Joint Task Force (VJTF) în cadrul NFR și care va avea capacitatea de a fi dislocată în 48 de ore pentru a răspunde provocărilor care pot apărea pentru interesele strategice și de securitate ale NATO. VJTF va avea valoarea unei brigăzi din trupele terestre (circa 5.000 de militari), sprijinită de elemente corespunzătoare din forțele aeriene, cele de marină și speciale.

Conducerea și componența VJTF va fi asigurată prin rotație, pe baze anuale, de către Franța, Germania, Italia, Polonia, Spania și Marea Britanie, urmând ca această forță să devină complet operațională până la Summitul NATO de la Varșovia din 8 – 9 iunie 2016. Și, totuși…generalul Philip M. Breedlove insistă pentru stabilirea unor responsabilități clare privind activarea VJTF, respectiv existența posibilității de a avea autoritatea pentru a ordona o activare informală a VJTF, în anticiparea unei decizii a Consiliului Nord-Atlantic.

Experții militari apreciază că va fi destul de dificil să se ajungă la timpul de reacție dorit în cazul dislocării VJTF, respectiv două – trei zile, precum și faptul că prepoziționarea echipamentelor și sistemul de pregătire al trupelor NATO se vor confrunta cu limite practice. Totodată, NATO are nevoie să știe care este, în mod real, capacitatea de luptă a NFR. Dintr-o astfel de perspectivă, ar trebui să gândim și să înțelegem efortul politic și, cu precădere, cel militar al Federației Ruse de a crea cele trei zone A2/AD în condițiile în care se simte încercuită și trebuie să preîntâmpine orice posibilitate în acest sens.

John M. Richardson – admiral in the United States Navy and the current Chief of Naval Operations

Totodată, noul comandant-șef al US Navy, amiralul John M. Richardson, a declarat pentru Financial Times că US Navy reevaluează dacă își va întări prezența în Europa și în Oceanul Pacific, ca urmare a faptului că „forța submarinelor lor (ale rușilor – n. n.) și a navelor de război este mai mare ca niciodată în ultimele două decenii”. Amiralul Viktor V. Cirkov, comandantul Forțelor Navale ale Federației Ruse, a declarat recent că patrularea submarinelor ruse a crescut cu 50% din 2013, ceea ce a alarmat autoritățile americane care se tem de faptul că submarinele ruse supraveghează cablurile de telecomunicații instalate pe fundul marin al Atlanticului. O activitate pe care amiralul John M. Richardson o consideră ca fiind „foarte preocupantă”, „o amenințare contra altui sistem mondial, sistemul de informații, care este legat de prosperitate, legat de securitate”. Într-o intervenție la o reuniune militară de la Veneția, în fața staff-ului de rang înalt al forțelor navale europene, amiralul John M Richardson, șeful US Navy, a subliniat faptul că modernizarea marinei de război a Federației  Rusiei, precum și alte„amenințări” din partea Moscovei, constituie un motiv pentru revizuirea strategiei navale a NATO. În opinia înaltului lider militar american, Forțele Navale ale Federației Ruse au realizat progrese semnificative, rapiditatea operațională a atins niveluri fără precedent în ultimul deceniu, iar „competențele au crescut și Moscova nu va ezita să exercite o coerciție militară”. Amiralul John M. Richardson a punctat: „Multe lucruri s-au schimbat o dată cu amenințarea rusă, cu criza migrației și dezvoltarea sistemelor informatice și a venit vremea revizuirii strategiei navale a NATO și pentru a analiza dacă ea este adecvată problemelor actuale cu care suntem confruntați”.

Admiral James G. Stavridis

În contextul îngrijorărilor staff-ului US Navy, amiralul (r) James G. Stavridis, fost comandant al SACEUR, l-a criticat pe președintele Barack Obama pentru decizia de a retrage o navă de luptă americană din Golful Persic. Pe 30 iulie 2015, US Navy a anunțat că portavionul USS Theodore Roosevelt va părăsi Golful Persic în toamnă, pentru două luni, astfel încât va fi pentru prima dată din 2007 când Pentagonul nu va dispune de nicio navă de luptă în regiune. Portavionul USS Theodore Roosevelt a lansat lovituri aeriene împotriva pozițiilor grupului jihadist Statul Islamic în Irak și Siria începând cu 2014. „Avem 11 portavioane nucleare active în prezent în marina SUA. Îmi vine greu să înțeleg de ce nu poate o flotă de o asemenea dimensiune să păstreze în permanență un portavion în regiuni periculoase, precum Golful Persic. Deja am redus bugetul apărării…cu aproximativ 30% în ultimii 10 ani și încă ne aflăm în război. (…) Ne-am implicat activ pe mai multe continente în operațiuni de luptă reale. Nu ar trebui să reducem drastic nivelul trupelor noastre”, a susținut amiralul (r) James G. Stavridis. Referindu-se la criza din Ucraina, amiralul (r) James G. Stavridis a declarat: „Trebuie să…le arătăm (rușilor – n. n.) că acela nu este un comportament potrivit pentru secolul 21”.

Jean-Claude Juncker – the executive branch of the European Union, since 2014

Într-o astfel de atmosferă politică și militară, extrem de încordată, a survenit…surpriza lui Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene. „Știu din conversațiile mele cu (președintele rus Vladimir) Putin că el (nu acceptă) fraze ca cele de atunci când (președintele american) Barack Obama a spus că Rusia este o putere regională. Ce înseamnă acest lucru? Nu poți să vorbești despre Rusia așa. (…) Trebuie, o spun deschis, să tratăm Rusia decent. Rusia trebuie tratată ca un egal”, a declarat Jean-Claude Juncker într-o conferință de presă desfășurată în orașul german Passau, pe 8 octombrie 2015, citat fiind de site-ul TheLocal.se. Trebuie să facem eforturi către o relație practică cu Rusia. Nu este sexi, dar așa trebuie să facem, nu putem continua așa, a declarat, citat de BBC, șeful Comisiei Europene care a insistat asupra faptului că relația dintre UE și Federația Rusă nu poate să fie dictată, la Bruxelles, de către cei din Washington.

Evgheni M. Primakov și Vladimir Putin

O astfel de declarație ne-a readus în memorie cele declarate cândva, în 1996, de către academicianului Evgheni M. Primakov, directorul Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse (SVR), respectiv: Mulți au prezis că dezideologizarea Serviciului de Informații Externe, în condițiile actuale, ne va priva de colaborarea unor surse străine de informații. S-a dovedit fals. Acum nu mai vorbim despre baza ideologică a obținerii colaborărilor străine. Dar continuă să acționeze interesarea politică a multor oameni în cooperarea cu serviciile noastre secrete, care sunt acum rusești, și nu sovietice. Au un cuvânt de spus și preocuparea de a nu se crea o lume «unipolară», și amenințarea unor revizuiri de granițe europene postbelice, și înțelegerea rolului Rusiei ca factor de stabilitate în Europa și în lume. Așa încât dezideologizarea serviciilor de informații  nici nu le-a lichidat, nici nu le-a afectat statutul de cel mai important instrument al politicii ruse”.

Adm. William Crowe Jr

În ceea ce privește comunitatea de intelligence a SUA și principalul ei adversar de ieri, din timpul Războiului Rece, și de azi, respectiv SVR&FSB&GRU, trebuie menționat faptul că istoricii și mass-media de peste Ocean au consemnat și eșecuri usturătoare, extrem de dureroase, atât la nivel operativ dar și în ceea ce privește analiza strategică, prognoza. Amiralul William James Crowe Jr., președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State-Majore (1985 – 1989), referindu-se la rapoartele CIA despre evenimentele din spațiul sovietic pentru perioada 1985 – 1989, declara:

„Vorbeau despre Uniunea Sovietică ca și cum nu ar fi citit niciodată ziarele, cu atât mai puțin rapoartele serviciilor de spionaj”.

Robert D. Blackwill

Ambasadorul Robert D. Blackwill, specialistul Consiliului Național de Securitate (NSC) al SUA pentru afacerile sovietice și europene între 1989 și 1990, mărturisea că disprețul pentru analizele CIA era cvasigeneral în acea perioadă. „Agenția încă producea grămezi de analize pe care nu le citeam niciodată. În cei doi ani, nu am citit nicio estimare națională. Nici măcar una. Iar cu excepția lui Gates (Robert – n. n.), nu cred că mai era cineva la NSC care să facă asta”, mărturisea Robert D. Blackwill. Milt Bearden, șeful Diviziei Sovietice a Serviciului Clandestin al CIA, avea să privească mut de uimire transmisia CNN ce înfățișa căderea Zidului Berlinului pe 9 noiembrie 1989. CIA a editat, în cooperare cu Center for the Study of Intelligence din Washington, în anii 1999 și 2001, două volume care conțineau documente declasificate ale CIA privind analizele despre URSS din ultima perioadă a Războiului Rece. Primul volum (At Cold War’s End) a fost editat de către istoricul Benjamin B. Fischer, iar cel de-al doilea (CIA’s Analysis of the Soviet Union 1947 – 1991) de către istoricii Gerald K. Haines și Robert E. Leggett. Volumele cuprind o serie de National Intelligence Estimates (NIE) și National and Special National Intelligence Estimates (SNIE) cu privire la evoluția URSS și sunt așezate, în ordine cronologică, însă „cu o logică demonstrativă – consemnează istoricul Catherine Durandin –, evident refăcută a posteriori, vizibilă în alegerea și organizarea documentelor”. Miza era obținerea calificativului „Good Job” pentru CIA din partea opiniei publice interne și internaționale.

Într-un recent interviu acordat revistei The National Interest, fostul secretar de stat Henry Kissinger menționa cu referire la politica externă a administrației Obama, implicit a SUA:

„Nu ar trebui să ne implicăm în conflicte internaționale, dacă la începutul lor nu putem să descriem o finalitate clară și dacă nu suntem dispuși să susținem efortul necesar pentru a atinge acel obiectiv.

Fostul înalt diplomat american consideră că SUA ar trebui să țină cont de faptul că ceea ce se întâmplă în Ucraina nu poate fi redus la o simplă formulă de aplicare a principiilor care au funcționat în Europa Occidentală, nu atât de aproape de Stalingrad și Moscova. Referindu-se la întâlnirea cu președintele Federației Ruse, din 2013, Henry Kissinger va declara că problema ucraineană era văzută, la Moscova, ca fiind una de natură economică și care urma să fie gestionată prin intermediul tarifelor și prin prețul petrolului.

Henry Kissinger

„Prima greșeală ține de comportamentul neglijent al Uniunii Europene. Ei nu au înțeles implicațiile propriilor condiționalități. Politica internă ucraineană a făcut imposibil pentru Ianukovici să accepte termenii UE și să fie reales sau pentru Rusia să îi perceapă exclusiv într-o cheie economică. Astfel că președintele ucrainean a respins termenii UE. Europenii s-au panicat și Putin a devenit mult prea încrezător. El a văzut blocajul ca pe o mare oportunitate de a implementa imediat ceea ce era obiectivul său cu bătaie lungă. Astfel, a oferit 15 miliarde de dolari pentru a atrage Ucraina în propria sa Uniune Eurasiatică. În toate acestea, America a rămas pasivă. Nu a existat o discuție politică semnificativă cu Rusia sau UE despre ceea ce era în desfășurare. Fiecare dintre părți a acționat rațional pe baza percepției eronate despre celălalt, în timp ce Ucraina a plonjat în revoluția Maidanului chiar în mijlocul proiectului pentru care Putin lucrase timp de 10 ani pentru a pune în valoare statutul Rusiei. Fără îndoială că Moscova a privit aceste evoluții ca și cum Vestul folosea ceea ce era considerat un festival rusesc pentru a muta Ucraina în afara orbitei rusești. În acel moment, Putin a început să se comporte ca un țar rus – exact ca țarul Nicolae I în urmă cu un secol. Nu îi scuz metodele, doar le plasez în context, mărturisește Henry Kissinger.

Consider că această percepție a evenimentelor este mai mult decât tulburătoare, însă și adevărată!

În timp ce generalul Philip M. Breedlove susține, în cadrul forumului Reagan National Defense, necesitatea ca Pentagonul să trimită mai multe brigăzi americane pe continentul european, prin rotație, și să amplifice exercițiile militare în mai multe țări europene, pregătindu-se să contracareze o potențială interferență rusească în cazul izbucnirii unui război între cele două părți, Henry Kissinger consideră că, totuși, „dacă tratăm Rusia în mod serios ca o putere globală, atunci dintr-o fază timpurie trebuie să determinăm dacă preocupările lor pot fi reconciliate cu necesitățile noastre. Reputatul analist al relațiilor internaționale susține ideea unei discuții, în spatele ușilor închise și nu numai, privind posibilitatea unei grupări cu statut nonmilitar pe teritoriul dintre Federația Rusă și frontierele existente ale NATO.

Henry Kissinger

„Vestul ezită să își asume recuperarea economică a Greciei; cu siguranță, nu își va asuma Ucraina ca pe un proiect unilateral. Așadar, în acest context ar trebui să examinăm cel puțin posibilitatea unei cooperări între Vest și Ucraina într-o Ucraină nealiniată militar. Criza din Ucraina se transformă într-o tragedie, pentru că se confundă interesul pe termen lung al ordinii globale cu necesitatea imediată a restaurării identității ucrainene. Sunt pentru o Ucraină independentă în frontierele sale actuale. Am pledat pentru acest lucru încă de la începutul perioadei postsovietice. Dar când unități musulmane luptă în numele Ucrainei, atunci sensul proporțiilor s-a pierdut. (…) Înseamnă că obiectivul a devenit acela de a rupe Rusia; obiectivul pe termen lung ar trebui să fie acela de a o integra”, concluzionează Henry Kissinger.

Și, totuși…comandantul SACEUR, generalul Philip M. Breedlove consideră că o cooperare cu Federația Rusă în privința Siriei înseamnă că Occidentul a acceptat, ca un fapt împlinit, operațiunea de anexare a Peninsulei Crimeea de către Moscova, precum și suportul acordat de către Moscova pentru forțele separatiste din Donețk și Lugansk. În cursul lunii octombrie 2015, SUA a trimis la o bază NATO din Estonia câteva zeci de piese de echipament militar, inclusiv patru tancuri M1A2 Abrams, zece vehicule blindate Bradley și aparatură pentru suport operațional. Echipamentele au fost livrate pe cale ferată din Letonia și sunt destinate soldaților din Divizia 3 Infanterie a SUA.

În perioada Războiului Rece, liniile de bază ale strategiei NATO (concepția „stăvilirii” este identică cu concepția strategică și geopolitică a „anacondei”), dar și ale altor blocuri politico-economice îndreptate spre stăvilirea URSS, respectiv ASEAN, ANZUS, CENTO, au reprezentat dezvoltarea directă a tezelor principale ale amiralului Alfred Mahan. Victoria de la 9 mai 1945, de pe fronturile europene, urmată de capitularea Japoniei, la 2 septembrie 1945, au permis Statelor Unite să-și pună în aplicare ideile privind cucerirea și dominarea celui de-al treilea cerc geopolitic, prin intermediul „Planului Marshall” și al NATO. Zbigniew Brzezinski aprecia, în lucrarea Marea tablă de șah (1997) că scopul geopolitic central al SUA îl reprezintă consolidarea, printr-un parteneriat transatlantic veritabil, a capului de pod stabilit pe continentul eurasiatic, respectiv Europa unită, astfel încât această Europă, în curs de lărgire, să poată deveni o trambulină mai viabilă pentru proiectarea în Eurasia a noii ordini internaționale concepute în Biroul Oval de la Casa Albă. Extinderea NATO, de la Marea Baltică la Marea Neagră, precum și eforturile care se fac pentru securizarea „Rimland”-ului, respectiv regiunea de margine sau „bordura maritimă” a Eurasiei, relevă faptul că bătălia pentru cucerirea celui de-al patrulea cerc geopolitic al lumii se află în plină desfășurare. Liderii de la Moscova au depus și depun, la acest început de secol XXI, eforturi teribile pentru păstrarea, cu orice preț, a potențialului strategic al Federației Ruse, la nivel intercontinental, respectiv să rămână „o superputere”, chiar dacă într-o variantă redusă, micșorată, acceptând o serie de compromisuri politice, geopolitice, economice și teritoriale, și fiind convinși că orice concesie teritorială făcută astăzi va fi revizuită mâine în folosul rușilor.

În contextul evenimentelor petrecute în spațiul URSS în toamna anului 1991, respectiv pregătirile pentru referendumul din 1 decembrie 1991 privind aprobarea independenței Ucrainei, Mihail S. Gorbaciov avertiza:

„Dacă Ucraina părăsește Uniunea, Crimeea va insista asupra anulării alipirii sale la Ucraina, din 1954, și va cere întoarcerea la Rusia. Dar dacă Ucraina rămâne în noua Uniune a statelor suverane, atunci Crimeea nu va avea obiecții în privința apartenenței sale la Ucraina”.

În perioada campaniei electorale din 1996 din Federația Rusă, candidatul Mihail S. Gorbaciov va fi însoțit pe parcursul vizitei electorale din Sankt-Petersburg de către Vladimir V. Putin, președinte al Comitetului pentru Relații Externe și consilier al primarului din Sankt-Petersburg, care va dovedi „mult tact, o ospitalitate sinceră, o înțelegere subtilă a problemelor orașului și nu numai ale orașului…”.

Atentatul terorist de la Paris din 13 noiembrie 2015 a relevat fragilitatea unei mari puteri europene, precum și a comunității sale de intelligence, faptul că UE se clatină sub loviturile unui adversar extrem de crud și nemilos, în speță terorismul internațional de factură islamică, precum și a valului de imigranți, și a evidențiat necesitatea unei noi solidarități euro-atlantice…căreia Federația Rusă i-a „oferit” o mână de ajutor în Orientul Mijlociu. Un Orient Mijlociu în care planurile conservatorilor de la „Project for the New American Century” au eșuat. Concluzionând asupra evoluției relațiilor internaționale din acest început de secol XXI, precum și al vulnerabilităților anumitor construcții geopolitice, Henry Kissinger mărturisea:

„Istoria ne arată acest ciudat fenomen că o țară care a avut enorme probleme de-a lungul frontierelor sale a reprezentat totodată și salvarea ultimă a echilibrului – împotriva mongolilor, împotriva francezilor, împotriva germanilor. Așadar, putem să urmărim simultan obiectivul de a conserva o Ucraină liberă, dar și o Rusie suficient de puternică pentru conservarea echilibrului?.

„Necunoscuta rusă” și surprizele sale…pe care le poate oferi comunității internaționale rămân la fel de nepătruns pentru această comunitate extrem de divizată și, uneori, extrem de superficială în a înțelege semnificația unor atitudini și fapte, precum și de-a prevedea consecința anumitor decizii politico-militare și economice. În ciuda situației extrem de grele din toamna anului 1941, când armatele Reich-ului german asaltau Moscova, Stalin l-a chemat la ordin, în cursul zilei de 12 octombrie 1941, pe viitorul rezident al NKVD la Washington, Vasili Zarubin, alias Zubilin, înainte de plecarea acestuia în Statele Unite, pentru a-i cere să pună la punct un sistem eficient „nu numai pentru monitorizarea evenimentelor, ci și pentru a fi în stare să le influențeze prin intermediul prietenilor URSS”.

ISTORIA are constantele și…(ne) surprizele sale!

Publicat de autor dr. Constantin Corneanuromaniabreakingnews.ro
Asociația Europeană de Studuii Geopolitice și Strategice „Gh. I. Brătianu”

,

Jurnalul.ro relateaza in editia sa de vineri 21 noiembrie: fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov consideră că actualul șef al statului rus, Vladimir Putin, îi repetă greșelile, începând să se creadă Dumnezeu.
 „Mi se pare că începe să sufere de aceeași maladie ca mine: încredere în sine excesivă. Și tot ce se spune, nu contează. El este deja Dumnezeu sau cel puțin adjunctul lui Dumnezeu, pe ce probleme – nu știu”, a spus Gorbaciov (83 de ani), în timpul prezentării noului său volum „După Kremlin”.

Mi se părea că l-am prins pe Dumnezeu de picior. Să nu fiți trufași niciodată, vanitatea mi-a jucat o festă‘, a exclamat fostul lider sovietic.

Gorbaciov este de părere că un stat puternic nu se construiește prin forță.

„Un stat puternic este un stat democratic. Un stat puternic nu poate dispersa în forță manifestații ale opoziției, iar dacă procedează astfel, acesta este un semn de slăbiciune”, a spus Gorbaciov, potrivit agenției de presă Unian, citată de Agerpres.

În cazul în care dificultățile te depășesc, nu trebuie să-ți fie teamă să te retragi, a subliniat ex-liderul sovietic. În același timp, Putin a făcut multe pentru a salva Federația Rusă de la dezintegrare după președintele Boris Elțin; deși a folosit metode autoritare, a făcut aceasta în interesul majorității, a mai spus Gorbaciov.

Intregul articol pe: jurnalul.ro

,

Ministrul rus al Dezvoltării Economice, Aleksei Uliukaev, a promis autorităților din R. Moldova că va prezenta dovezi conform cărora semnarea Acordului de Liber Schimb cu UE ar reprezenta o amenințare pentru relațiile comerciale cu Federație Rusă.

Potrivit unui comunicat, discuțiile dintre ministrul Economiei R. Moldova, Andrian Candu, și omologul său rus, Aleksei Uliukaev, s-au axat pe problemele cauzate de restricțiile și taxele vamale impuse produselor moldovenești de către Moscova. Andrian Candu a prezentat mai multe argumente economice și juridice ce demonstrează lipsa motivelor din partea Rusiei în momentul anulării regimului preferențial pentru produsele moldovenești. Candu a solicitat ca ministrul rus să vină cu dovezi. Astfel, Uliukaev a promis să facă publice toate expertizele și dovezile economice pe care le invocă partea rusă, potrivit cărora Acordul de Asociere semnat de Republica Moldova și Uniunea Europeană ar prezenta o amenințare pentru relațiile comerciale cu Rusia. În cadrul întrevederii, părțile au discutat și despre posibilitatea inițierii unei expertize europene privind această problemă.

De asemenea, Andrian Candu a avut o întrevedere și cu vicepremierul rus Dmitri Rogozin în cadrul căreia au discutat, în special, despre problema transnistreană, securitatea în regiune și cea energetică din R. Moldova. ( ziarulnational.md)

Redacția R.B.N. Press amintește faptul că Rusia a interzis importul mai multor produse din R. Moldova pentru ca ulterior să impună taxe vamale acestora, invocând faptul că semnarea Acordului de Liber Schimb cu UE ar reprezenta o amenințare pentru piața și economia rusă.

 

,

Potrivit publicației Foreign Policy, unitatea militară specială și secretă a Rusiei ar fi plină de asasini, traficanți de arme și bandiți iar ce se petrece în Ucraina este doar începutul. Apariția batalionului Vostok în estul ucrainean nu este destinată doar combaterii forțelor armate ucrainene, ci mai degrabă pentru a fi un executant calificat și disciplinat al autorității Moscovei asupra separatiștilor înarmați în caz de nevoie.

Batalionul Vostok, legat de GRU, serviciile secrete ale armatei ruse, pune în lumină strategia Kremlinului – Putin nu dorește un conflict militar deschis cu fosta republică sovietică și pentru a menține controlul folosește în loc un „război ne-liniar”, care aliază forța brută, dezinformarea, presiunea politică și economică și operațiunile clandestine. Și analiștii occidentali consideră că acestea vor fi mijloacele la care va recurge în viitor. Un gen de operațiuni în care a excelat celebra GRU, agenția centrală a serviciilor de informații ale Statului Major al armatei ruse, care dispune de forțe speciale, „spetsnaz”, iar batalioanele Vostok și Zapad au devenit cunoscute pentru operațiunile din cel de-al doilea război în Cecenia. După declanșarea crizei din Ucraina, Putin a reevaluat importanța GRU, agenția fiind folosită de Kremlin drept unealtă a politicii externe, destabilizând o țară cu o mână de agenți și cu multe arme. GRU a demonstrat lumii cum intenționează Rusia să lupte în războaiele sale viitoare cu un amestec de invizibilitate, dezmințiri – vezi minciuni –, subversiune și violență. Chiar dacă grupurile rebele susținute de GRU în estul Ucrainei pierd teren în fața forțelor Kievului, peisajul geopolitic s-a schimbat. GRU s-a întors în jocul mondial cu noi metode și strategii care vor reprezenta o sfidare pentru Occident în anii ce vin.

Video: Batalionul special Vostok in Ucraina orasul Makiivka

Scopul scuză mijloacele

Dacă Vladimir Putin a sfârșit prin a recunoaște prezența militarilor ruși în Crimeea, Rusia a negat întotdeauna prezența agenților GRU în estul și sudul Ucrainei. În est, separatiștii pro-ruși se plângeau la început de lipsuri și acum dispun de arme moderne, venite clandestin peste frontieră alături de combatanți special antrenați. Atâta vreme cât Moscova nu abandonează pretențiile de a fi o mare putere mondială, în viitorul imediat în politica externă a Rusiei accentul va fi pus pe construirea și menținerea hegemoniei sale în Eurasia. Regiuni unde GRU s-a dovedit foarte puternică. De exemplu, în Kazakhstan, unde regiunile sudice sunt o țintă potențială pentru viitoare presiuni politice din partea minorităților locale, GRU este un furnizor de informații, ca omologul său civil, SVR. Acestuia îi este tehnic interzis să opereze în Kazakhstan sau în țările Comunității Statelor Independente, potrivit Declarației de la Alma-Ata din 1992.

Combinarea acestor factori înseamnă că GRU este în acest moment mai încrezătoare decât acum un an. Kievul a demascat și expulzat un atașat naval al Ambasadei Rusiei ca fiind agent GRU, iar Sergun, în fruntea acestor servicii, se află pe lista funcționarilor supuși sancțiunilor occidentale. Dar nici una din aceste sancțiuni nu a provocat daune GRU, iar statutul său în politica Moscovei a devenit mai puternic, ca jucător în războaiele intestine în sânul comunității serviciilor ruse de informații. GRU a fost o perioadă trecută în plan secund de către Putin, dar noua sa concepție de „război ne-liniar” a readus agenția în centrul atenției. Mai important este că operațiunile GRU în lume sunt susceptibile de a fi extinse din nou, agenția regăsind vechea ei agresiune.

Puterea măsurilor nemilitare

Renașterea GRU demonstrează că doctrina „războiului ne-liniar” nu este doar un răspuns ad-hoc la situa-ția din Ucraina, arată modul în care Moscova are în vedere să-și promoveze interesele în lume. Un mod descris de șeful Statului Major General Valeri Gherasimov anul trecut într-o obscură revistă militară rusă. El preciza că noul model de război implică „recurgerea pe larg la măsuri ne-militare, politice, economice, informaționale, umanitare și altele…completate de mijloace militare cu caracter secret”, între care și folosirea forțelor speciale. Acest gen de conflict va fi dus de spioni, de comandouri, de pirați, de trădători și de mercenari, exact genul de „cooperative” la dispoziția GRU. Chiar după transferul majorității spetsnaz de sub comanda directă a GRU, agenția dispune încă de forțe speciale de elită antrenate pentru asasinate, sabotaj,dezinformare, care s-au evidențiat în Ucraina. GRU și-a demonstrat voința de a lucra cu un larg evantai de bandiți. În Cecenia, nu numai Vostok, ci și alte unități au folosit dezertori, rebeli și bandiți. Chiar și celebrul negustor de arme Viktor Bout a recunoscut că a fost o perioadă ofițer activ al GRU. Agenția rusă este foarte secretă în ce privește cooperarea, încât este imposibil să fi sigur asupra celor care lucrează pentru ea.

Anexarea fulgerătoare a Crimeii s-a bazat pe un plan stabilit de Direcția operațiunilor principale a Statului Major General, care s-a bazat pe serviciile de informații GRU ce au analizat regiunea, bazele armatei ucrainene și le-a ascultat comunicațiile. GRU a furnizat o acoperire pentru „omuleții verzi” care au ocupat rapid puncte strategice din peninsula ucraineană înainte de a dezvălui că este vorba de trupe rusești.

Există numeroase dovezi că așa-zisul ministru al Apărării al „Republicii Separatiste Donețk”, Igor Strelkov, al cărui nume real este Igor Girkin, este ofițer GRU în rezervă, care acționa după ordinele primite de la sediul agenției. UE l-a identificat ca „personal” GRU și l-a plasat pe lista sancțiunilor. Deși majoritatea insurgenților din estul Ucrainei par a fi ucraineni sau ruși „turiști de război” – încurajați, înarmați și dotați de Moscova, pare, de asemenea, că operatorii GRU în teren ajută la trecerea peste frontieră de tunuri, armament și persoane.

Revenirea în forță a GRU a devenit clară odată cu apariția în estul Ucrainei a batalionului Vostok, la finele lunii mai. În războiul din Cecenia a fost o unitate dominată de ceceni, dizolvată în 2008. Acum, noua brigadă, compusă în mare parte din aceiași combatanți din Cecenia, pare să fi apărut de nicăieri, cu uniforme noi de armată și patrulând în blindate. Primul său act a fost să ocupe clădirea administrației din Donețk, unde insurgenții pro-ruși își făcuseră cartierul general. Apoi, Vostok a început recrutarea de voluntari ucraineni pentru a umple locul cecenilor întorși acasă. Alexandre Hodakovski, un transfug din serviciile de securitate ale Ucrainei, a anunțat că este comandantul batalionului.

NATO și Occidentul nu au avut răspunsuri la această evoluție a situației și refacerea forței GRU promite un viitor în care amenințarea războiului rece este înlocuită de un nou tip de război ce combină subterfugiile, o cultivare atentă a aliaților locali și acțiuni secrete ale spetsnaz pentru a se atinge obiectivele politice ale Kremlinului. NATO poate fi mai puternică în termeni militari, dar dacă rușii pot provoca diviziuni politice în Occident, pot efectua operațiuni clandestine folosind combatanți aliați și pot viza persoane și instalații strategice, atunci nu are nici o importanță cine are mai multe tancuri sau cele mai bune avioane de luptă. (Sursa:RL foreignpolicy.com)

Video: Așteptând ordinul lui Putin pentru a-i termina pe fasciștii ucraineni -Они ждут приказ Путина, чтобы разнести фашистов Украины! )(Voluntari ceceni în GRU)

,

Valeriu Cerba este doctor în drept, colonel de poliție în rezervă și prorector la Universitatea de Studii Europene din Chișinău. În anul 1992, în timpul conflictului armat din stânga Nistrului, el a organizat reținerea a circa 20 de mercenari, racolați din Rusia. La 26 iunie 1992, a reușit să prevină un act terorist ieșit din comun, organizat de către un grup de gardiști, care au provocat scurgerea gazului metan din cinci cisterne a câte 40 tone de la stația de acumulare a gazului din s. Varnița.

În perioada postconflictuală, a activat în calitate de expert și membru al Comisiei Unificate de Control din partea MAI. În interviul de mai jos, am încercat să-i aflăm părerea cu privire la riscurile pentru RM ale unui nou conflict armat cu Federația Rusă.

„În loc să ne apărăm, le ținem isonul rușilor”
– Dle Valeriu Cerba, Moldova se simte în prag de război după intervenția trupelor ruse în Ucraina, dar și după ce serviciile speciale de la Chișinău au descoperit că Rusia instruiește tineri din sudul RM pentru a destabiliza ordinea în țara noastră. Colac peste pupăză, zilele trecute, liderul separatiștilor transnistreni, Evgheni Șevciuk, a ordonat pregătirea buncărelor și spațiilor de adăpostire din regiune.

Credeți că ne așteaptă un conflict armat?

– Rusia se joacă cu noi, iar jocurile ei se știe că sunt periculoase. Marea noastră greșeală, care ar putea să aibă consecințe fatale, este că, în loc să ne apărăm, le ținem isonul rușilor. Iată de ce, în 23 de ani de independență, RM nu a obținut bunăstare și realizări, ci a devenit cel mai sărac stat din Europa…

– Să înțelegem că am ajuns cei mai săraci din Europa din cauza Rusiei?

– Situația instabilă din țara noastră a fost și continuă să fie direct influențată de factorul rusesc. Odată cu proclamarea independenței RM, politicienii de la Chișinău nu au avut curajul și demnitatea de a construi un stat nou, bazat pe democrație. Dimpotrivă, ei au rămas cu ochiul și cu urechea îndreptate spre Moscova, de unde au preluat metodele criminale rusești de privatizare ilicită și acaparare a moștenirii sovietice în beneficiul unor anumite grupări și în detrimentul statului. La rândul său, Kremlinul, satisfăcut de supușenia elitelor noastre politice și economice, a căutat în primul rând să zădărnicească apropierea noastră de România, pentru a ne menține în sfera sa de influență. În al doilea rând, pentru a-și cimenta planurile, Kremlinul a sprijinit deschis mișcările separatiste din sudul țării și din stânga Nistrului, declanșând războiul din 1992, care a condus la separarea regiunii transnistrene din câmpul constituțional al RM. Astfel, am pierdut nu doar un teritoriu puternic industrializat, dar și posibilitatea de a ne controla eficient frontierele, de a contracara infracțiunile transfrontaliere și de a ne fortifica securitatea energetică și cea economică. „Suntem țara cu cea mai rușinoasă gafă în Legea Supremă”

– Cum anume putea atunci noul stat RM să se opună Rusiei?

– Exact așa cum s-au opus statele baltice. Trebuia imediat și nestingherit să-i întoarcem Kremlinului spatele și să pășim spre Vest. La noi, însă, Moscova a profitat de haosul care domina atunci în mințile celor care s-au trezit peste noapte conducători de țară și și-a plasat oamenii săi în funcții-cheie la Chișinău. Prin urmare, am aderat cu ochii închiși la CSI, iar dacă anterior alte state ex-sovietice ar fi semnat noul tratat unional, admit că Moldova ar fi mers pe aceeași cale. Lăsându-ne totalmente manipulați de forțele proruse infiltrate în Moldova, suntem țara cu cea mai rușinoasă gafă în Legea Supremă. Or, până în prezent limba de stat în RM se numește „moldovenească”, în timp ce imnul statului nostru proslăvește limba română. Pentru că autorul imnului, Alexe Mateevici, și-a numit limba „română”. Mai mult, Moscova a avut grijă să ne plaseze în fruntea Mișcării de Eliberare Națională indivizi care pe atunci erau „mari apărători ai identității românești”, iar în prezent s-au transformat în mari prieteni ai Rusiei.

Jucând mascarade trăsnite prin copaci și pe ulițe, unii dintre aceștia au executat pe nota 10 planurile ideologice ale Kremlinului. Pe de o parte, ei promovau ideea unirii statelor românești, iar pe de altă parte creeau serioase disensiuni printre membrii Frontului Popular. În același timp și conducătorii RM, obsedați de putere, s-au poclonit umili Moscovei, neobservând că redevenim treptat o provincie rusească. Apogeul a fost guvernarea Voronin, care a instituit adevărata oligarhie în RM. În consecință, un grup de persoane, în frunte cu liderul de partid, au ajuns să controleze toată puterea în stat, preluând din experiența rusească stilul de conducere autoritar. În prezent, afacerile din Moldova controlate de capitalul rusesc se extind practic în toate sectoarele economiei naționale: gazele, petrolul, telecomunicațiile, băncile, transportul, construcțiile, mass-media etc. Astfel, noi am rămas cu bună știință niște pioni ai Rusiei.

– Această situație pare să se schimbe, după ce RM a semnat Acordul de Asociere cu UE. Kremlinul a impus embargouri la produsele moldovenești, iar Chișinăul cel puțin caută noi piețe de desfacere…

– Astăzi, suntem martorii unui război politic, economic și mediatic, declanșat de Rusia cu scopul de a compromite semnarea Acordului cu UE. Kremlinul face tot posibilul pentru a asigura o victorie a partidelor proruse la alegerile din noiembrie. Încurajate financiar din exterior, aceste partide-pigmeu, aflate în solda unor servicii secrete ostile statalității RM, au declanșat o campanie furibundă de dezinformare a opiniei publice, încercând să transpună în viață scenariul diabolic al Kremlinului de a ne readuce într-o uniune de tip URSS. Totodată, anticipând un posibil eșec, Moscova pregătește unii tineri moldoveni din punct de vedere militar, în scopul creării premiselor pentru un nou conflict armat.

„Încrederea lui Putin în Rogozin ne arată fața adevărată a Rusiei”
– Moscova ne-a dat din deget în acest sens și prin declarația vicepremierului Dmitri Rogozin: ,,Rusia va face totul ca să păstreze pacea pe Nistru. Sper că nu trebuie să mai avertizez pe cineva să nu încerce să încalce această pace”. Care ar trebui să fie poziția Chișinăului în situația actuală, când RM oricum are nevoie de piața de desfacere rusească și de condiții pentru moldoveni care muncesc în Rusia?

– Din declarația criminalului Rogozin reiese că Rusia va face tot posibilul pentru a-și păstra armata în RM și va rămâne a fi adepta separatismului. După ce ne-a ucis frații în războiul de pe Nistru, Rogozin vine în Moldova cu mandat de „pacificator”. Or, gramatica geopoliticii regionale este simplă: scriem Tiraspol și citim Moscova. Numai încrederea lui Putin în Rogozin ne arată fața adevărată a Rusiei. Cum și ce să mai negociezi cu ei? Chiar și cu riscul de a îngheța o iarnă, noi trebuie să-i ignorăm pe ruși și să sperăm la sprijinul european în privința pieței de desfacere. Un popor demn nu poate să rabde atâta șantaj al Kremlinului.

– Deoarece nu poate să se apere militar contra Rusiei, RM nu-și poate permite ca situația să escaladeze până la un conflict militar. Și în fiecare problemă există căi de soluționare. Cum putem să ne apărăm de ruși?

– De ruși nu trebuie să ne apărăm, pentru că ei sunt oameni ca și noi. Noi trebuie să ne apărăm de expansiunea Kremlinului în țara noastră. E trist și faptul că în Moscova nu poți să ai încredere. Și confirmarea este aproape, chiar în Ucraina. Ce folos că Rusia și Ucraina au semnat un armistițiu, dacă rușii continuă războiul? Ce folos că Rusia a semnat cu noi în 1992 convenția de la Istanbul, prin care se obliga să-și retragă armata din RM, dacă suntem ocupați până în prezent. Fiți atenți la cuvintele ministrului Lavrov: „Dacă cineva va încerca să renunțe la neutralitatea constituțională a RM, acest lucru va duce la schimbarea cardinală a chestiunii transnistrene”. Și iată ce zice ambasadorul Muhametșin: ,,Locuitorii din autonomia găgăuză și din Taraclia vor avea parte de o atenție specială din partea Moscovei”.

Prin aceste provocări, ni se înjosește onoarea și demnitatea națională. Singura noastră soluție este apropierea continuă de UE, pentru care pledează și mulți ruși din Moldova. Nu are rost să așteptăm soluții din pod, ci să ne trezim imediat și să facem tot posibilul pentru ca, după alegerile din noiembrie, să nu intrăm într-o nouă criză politică, care ar juca perfect în favoarea Kremlinului. Situația geopolitică din regiune ne amintește încă o dată că ,,somnul națiunii naște monștri”. / „Noi nu trebuie să ne apărăm de ruși, ci de Kremlin” ( Timpul. 15 Septembrie 2014)/

Publicat la sugestia:

G-ral.(r) Ion Costaș – R. Moldova/R.B.N. Press

,

Marul-otravit!

Schimbare de strategie la Kremlin.

Rusia este de acord cu Unirea României cu Republica Moldova dar pune o condiție inacceptabilă…

Proaspăt întors de la Chișinău, omul lui Putin, Aleksandr Dughin, a ajuns la o concluzie dură pentru geopolitica Rusiei: Basarabia se va Uni cu România. Se pare că bursele oferite de statul român, au reprezentat o armă cu mult mai puternică decât tancurile rusești din Transnistria. România a investit în oameni, în cultură, în timp ce Rusia în gloanțe, lucru care a făcut ca intelectualitatea moldovenească să spună un NU clar Rusiei.
Având în vedere iminența și ireversabilitatea procesului de Unire dintre cele două state românești, Rusia adoptă o nouă strategie.Vocea Rusiei, portavocea administrației ruse, prin intermediul politologului Kremlinului, Aleksandr Dughin, afirmă că problemele teritoriale ale României se pot soluționa prin Unirea cu Republica Moldova.Până aici totul frumos, dar ca de fiecare dată în istorie, se dovedește că mărul întins este unul otrăvit: acest lucru trebuie să se facă în interiorul Comunității EuroAsiatice, prin renunțarea de către România la spațiul european și cel euro-atlantic.
Important este că Rusia s-a împăcat cu gândul pierderii Basarabiei către România însă acum încearcă o altă strategie- promovarea în România de mesaje anti-europene, cele care au avut un așa mare succes în Republica Moldova.„Dacă România va adera la CEEA, atunci ar putea să se unească într-adevăr cu Republica Moldova și, totodată, să-și rezolva multe din probleme economice cu care se confruntă”, a declarat Dulghin în cadrul unui interviu pentru Vocea Rusiei.

[quote_right] Consider că integrarea României în spațiul eurasiatic ar putea avea loc sub semnul identității ortodoxe și culturale. În componența Comunității Euroasiatice, România va fi capabil nu numai să-și rezolve problemele economice și teritoriale, dar și, ceea ce e foarte esențial pentru identitatea națională, va fi primită cu bucurie, va tratată ca partener egal. – Aleksandr Dughin [/quote_right]

 

Strategia Rusiei nu poate de roade și nu poate fi tratată decât cu un zâmbet din moment ce în România salariul mediu este de două ori mai mare decât în Rusia și de vreo patru ori mai mare decât în așazisa comunitate EuroAsiatică.Rusia nu poate oferi României bunăstare iar strategia de învrăjbire contra Europei nu va putea da rezultate așa cum a dat în rândul comuniștilor moldoveni.În România specimene precum Voronin nu au existat și nici nu vor exista în parlament sau în vârful ierarhiei politice.Rusia merge și mai departe și elogiază pe români, așa cum nu a mai făcut până acum niciodată:Aleksandr Dughin: România se află în mod clar la periferia Uniunii Europene, în tabelul rangurilor ea se află mai jos decât asemenea state defavorizate precum Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda. Atitudinea față de români în Europa este una distorsionată, negativă. O întreagă națiune este judecată după unele cazuri de corupție.  Este o situație rușinoasă pentru o națiune care posedă o mare cultură ortodoxă! Societatea românească este, de fapt, una dintre cele mai interesante, profunde, intelectuale și spirituale societăți europene apropiate nouă.

Practic ce spune Rusia ?

Nu ne mai ajunge Basarabia, vrem și România înapoi. Mesajul este însă clar: mai bine codaș la oraș decât fruntaș la sat.

Autor:Marius Dorin Lulea
Sursa: vox.publika.md
© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press