,
Karderinis Isidoros despre „Iluzia alegerilor franceze 2017”
Karderinis Isidoros
Alegerea europenistului Macron, care este un copil real al sistemului bancar și al forțelor globalizării, la președinția Franței a împiedicat, pe de o parte, activarea automată a procedurilor de descompunere ale unei Uniuni Europene aflate sub Controlul german și a creat, pe de altă parte, o iluzie incredibilă în cercurile birocratice ale Bruxelles-ului cu privire la perspectivele longevității sale.
Cu toate acestea, o lectură amănunțită a rezultatelor alegerilor prezidențiale franceze nu lasă nici o îndoială. Un segment important – exact 34% – al poporului francez, care a fost afectat mult mai puțin decât alte popoare din zona euro și Uniunea Europeană de politicile extrem de neoliberale ale austerității sălbatice, și-a exprimat aversiunea față de construcția europeană birocratică nedemocratică îÎn această a doua rundă. Și, de fapt, aceasta sa întâmplat printr-o structură politică extrem de dreaptă, cu un trecut rasist stigmatizat, care de ani de zile se afla în paralel cu sistemul politic francez. Dacă Mélenchonul anti-european de stânga, care nu provoacă nici o teamă față de poporul francez, a reușit să treacă la al doilea tur de scrutin, alegerea lui Macron ar fi fost nesigură având în vedere că 50% din electoratul francez votează euro-sceptic În prima rundă a alegerilor.
În orice caz, Uniunea Europeană seamănă acum cu o femeie care suferă de o boală incurabilă, a cărei medici o dau încă cinci ani să trăiască, și că, în orice caz, UE nu poate exista fără Franța. Cu toate acestea, este sigur că politicile neoliberale anti-popular pe care Macron le va pune în aplicare și care vor fi dictate de Bruxelles, în esență de Berlin, vor devaloriza drepturile sociale și de muncă ale poporului francez și vor provoca mânia lor justificată.
În consecință, în alegerile prezidențiale franceze din 2022 și dacă bomba economiei italiene nu va fi explodat încă – ceea ce este puțin probabil – forțele politice să arunce în aer Uniunea Europeană, care niciodată nu va dobândi o imagine democratică și socială, va cu siguranță, inversează rezultatul actual al alegerilor și va câștiga cu o mare majoritate.
Germanii, desigur, au acum toate dreptul să se bucure și să sărbătorească alegerea lui Macron, care va păstra, chiar și temporar, zona euro și Uniunea Europeană, din care au câștigat cel mai mult, în timp ce majoritatea pierde. Mai precis, excedentul comercial german, care este un fenomen structural și nu doar o coincidență, se datorează, cu siguranță, marii competitivități a economiei germane, dar este, de asemenea, consolidat în mod scandalos de mecanismul de funcționare al Euro, deoarece moneda comună nu permite Zonele cu deficit din zona euro vor devaloriza moneda lor, fapt care le condamnă într-un cerc vicios de competitivitate scăzută și deficite persistente.
De la adoptarea monedei euro, excedentul comercial al Germaniei a urmat o tendință ascendentă. Astfel, în 2016, acesta a atins un nivel istoric ridicat de 252,9 miliarde de euro, potrivit informațiilor oficiale ale Biroului de Statistică al Germaniei, când excedentul comercial al întregii zone euro pentru același an a fost de doar 273,9 miliarde de euro. Aceasta înseamnă că Germania produce 92,33% din excedentul comercial total din zona euro!
În aceeași perioadă a monedei euro și cu excepția câtorva ani, deficitul comercial al Franței a înregistrat tendințe în creștere în general. Astfel, în 2016, în conformitate cu un anunț vamal francez, acesta a fost de 48,1 miliarde de euro, iar cota de piață a Franței în zona euro a fost semnificativ redusă – a scăzut de la 17% în 2000 la 13,6% în 2015 și la 13,4% în 2016 Deficitul comercial în anul precedent (2015) sa ridicat la 45,0 miliarde de euro.
În același timp, economia franceză se confruntă cu alte probleme grave. În consecință, datoria publică se extinde constant și se află acum la aproape 100% din produsul său național brut. Șomajul, care afectează în special tinerii cu vârsta sub 25 de ani – aproape unul din patru este șomer – sa situat la 10% din forța de muncă la sfârșitul anului 2016, reafirmând eforturile eșuate ale președintelui Hollande de ao reduce. În același timp, Germania se bucură de rate foarte ridicate de ocupare a forței de muncă, întrucât șomajul este istoric scăzut, deoarece nu depășește 3,9% din forța de muncă.
Acum 15 ani, Franța și Germania au avut un nivel de trai similar. În prezent, germanii sunt cu o cincime mai bogați, deși ambele economii au salutat moneda euro în 2002, cu șomajul fiind în jur de 8% din forța de muncă.
În consecință, chiar dacă Macron ar trebui să surprindă pe toți – ceea ce, bineînțeles, nu se va întâmpla – și a decis, pe baza și a greutății specifice pe care Franța o are de atunci când este a doua putere economică în zona euro, Să impulsionăm cu fermitate pentru o schimbare de atitudine în Uniunea Europeană și în zona euro, ceea ce ar îmbunătăți în mod clar economia franceză și, în plus, ar aduce beneficii economiilor stranii din celelalte țări ale Europei de Sud, aceasta ar cădea într-un zid imens și puternic Este de a spune poziția rigidă și constantă a Germaniei. Și acest lucru se întâmplă deoarece germanii – oricine se află la volanul țării – nu vor accepta niciodată relaxarea austerității și a regulilor „sacre” ale disciplinei bugetare. Germanii au fost mai mult decât evident că doresc mult timp să folosească zona euro în folosul lor și în detrimentul tuturor celorlalți și nu vor putea să se întoarcă în mod voluntar la moneda națională, marca, pentru că aceasta ar duce la prăbușirea din exporturile lor. Germanii doresc să câștige din ce în ce mai mult, păstrând zona euro ca pe o perioadă lungă de timp și, de fapt, nu le pasă dacă ceilalți pierd sau chiar sunt distruși, ca în cazul grecilor.
Prin urmare, în această Uniune Europeană, dominată și domnită de Germania, noțiunea de solidaritate și de ajutor reciproc nu numai că nu există, ci a fost aruncată ca gunoi în coșul de gunoi. Prin urmare, se dovedește dincolo de orice îndoială că realitatea nu este un eseu împovărător, întrucât astfel de idei au fost consemnate în tratatele fondatoare ale EEC, atunci, dar în schimb este crud și inexorabil. Astfel, unirea economiilor puternice și neputincioase și îmbrățișarea lor strânsă prin moneda euro s-a dovedit a fi o eroare penală.
În concluzie, alegerile prezidențiale franceze nu vor zdruncina birocrații bogați plătiți la Bruxelles, nici liderii politici din Berlin care, predați la fericirea și conceperea lor, vor continua să impună țărilor Uniunii Europene politicile extremiste neoliberale de austeritate sălbatică Care pune popoarele este sărăcia și mizeria.
Despre autor
Isidoros Karderinis sa născut la Atena în 1967. Este romancier, poet și cronicar. A studiat economia și a absolvit studii postuniversitare în economia turismului. Articolele lui au fost republicate în ziare, reviste și site-uri din întreaga lume. Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză și spaniolă și au fost publicate în reviste literare și secții literare de ziare. A publicat șapte cărți de poezie și două romane. Noile sale cărți și trei cărți de poezie au fost publicate în SUA și Marea Britanie.
Editorial realizat de jurnalistul grec Karderinis Isidoros.
Conținutul acestui material nu reflectă poziția redacției România Breaking News – RBN Press.
,
Jurnalistul grec, Isidoros Karderinis, despre Brexit ca „forță eliberatoare”
*Acesta este un editorial trimis redacției RBN Press de jurnalistul grec Karderinis Isidoros. Titlul original -„ FORŢA ELIBERATOARE A BREXITULUI”. Conținutul acestuia nu reflectă poziția redacției România Breaking News – RBN Press.
FORŢA ELIBERATOARE A BREXITULUI
Karderinis Isidoros
Referendumul din 23 iunie 2016 referitor la rămânerea sau retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană a şocat fără îndoială cu rezultatul subversiv al Brexitului, care reprezintă prima mare înfrângere dureroasă a Uniunii Europene aflată sub control german, a băncilor şi a firmelor multinaţionale – sistemul economic şi politic dominant, britanic şi european.
Britanicii în asamblu nu sunt poporul unui protectorat cu mentalitate de vasal ci poporul mândru al unei ţări foarte mari ce a existat ca imperiu în secolele trecute iar în prezent se numără printre cele mai puternice economii ale lumii. Britanicii deci, care sunt dealtfel şi învingătorii a două războaie mondiale, şi-au creat o mentalitate şi un comportament extrem de respectabile.
Drept consecinţă, niciodată cetăţenii britanici, care au rezistat cu răbdare şi curaj nemaiîntâlnit în Al Doilea Război Mondial bombardamentelor violente ale înzestratei maşinii aviatice de război naziste, nu ar fi putut să accepte sub presiunea impactului rezultatelor economice de scurtă durată datorate Brexit-ului, dominaţia şi hegemonia germană asupra Uniunii Europene.
Astfel, surpriza de necrezut a liderilor politici germani şi a birocraţilor distanţi de la Bruxelles datorată rezultatului uimitor eliberator în acea dimineaţă însorită şi plină de speranţă pentru oamenii de rând a zilei de 24 iunie 2016, dar şi şocul recentei victorii a lui Donald Trump în SUA, nu se coexistă în nici un caz cu bună cunoaştere a istoriei şi analiza profundă a datelor.
Efortul neobosit al Germaniei de a supune unui control total popoarele europene şi a distruge încă o dată continentul european, nu cu forţe militare ca în trecut ci prin mijloace financiare, prezintă cararacteristici anistorice similare.
Germanii, care nu pot controla sub nici o formă marea lor putere politică şi economică, este evident că ignoră în totalitate istoria şi astfel se află în acest moment cu determinism matematic în pragul unei noi înfrângeri ce va avea loc odată cu dizolvarea sigură a Uniunii Europene ce se prefigurează.
Uniunea Europeană, ce a înlocuit în 1993 în baza tratatului de la Maastricht C.E.E. de până atunci, constituie în principiu o uniune politică şi economică din start nefirească şi defectuasa a unor state cu nivel politic, juridic, financiar, militar şi cultural diferit dar şi o uniune a unor popoare ce se simt străine unele faţă de altele, fără sentimente frăţeşti de intraajutorare şi solidartate. Astfel, declaraţiile bombastice şi viziunile nerealiste despre o Uniune Europeană democratică şi prosperă de la un cap la altul nu au putut decât să fie lamentabil desmintite.
Germania, profitând de consecinţele crizei izbucnite în septembrie 2008 odată cu colapsul răsunător al băncilor (Lehman Brothers) şi invocând desigur Tratatul de stabilitate de la Maastricht precum şi necesitatea promovării pachetului de reforme necesare întâmpinării consecinţelor negative ale crizei, aplică de atunci cu hegemonism excesiv o formă de totalitarim financiar, cu predilecţie în detrimentul celor mai slabe state-membre aflate la periferia Europei.
Planurile financiare antipopulare ale celei mai severe austerităţi neoliberale impuse de Berlin au distrus cu adevărat societăţile ţărilor sudului european. În Grecia, care reprezintă cu siguranţă exemplul cel mai caracteristic al aplicării experimentale a acestor politici absurde şi iraţionale, şomajul a crescut dramatic la o rată de 26,8% din forţa de muncă, iar un procent de 36% din populaţia elenă trăieşte sub limita sărăciei.
În Italia, 24,4% din populaţie se confruntă cu pericolul sărăciei şi al izolării sociale. În Spania, 22,2% din gospodării trăiesc sub limita sărăciei iar mai mult de unul din trei copii – adică 2,6 milioane – se confruntă cu pericololul sărăciei şi al izolării sociale. În Portugalia, unul din patru copii trăieşte sub limita sărăciei şi în total 2 milione de oameni -adica 20% din populaţia portugheză – trăiesc în sărăcie şi mizerie.
În aceeaşi perioda, Germania evident a beneficiat de avantaje financiare. Profiturile cele mai importante ale acesteia au rezultat din transferul banilor investitorilor în obligaţiunile germane cu „risc scăzut” datorită crizei ce afectează zona Euro.
Mai exact, după 2009, randamentele obligaţiunilor germane au ajuns la fundul butoiului, iar în unele cazuri (de exemplu obligaţiunile pe 5 ani) la dobânzi negative. Adică, Germania nu numai că nu plăteşte ca să se împrumute, ci datorită nesiguranţei existente în Zona Euro este plătită pe deasupra de investitori pentru a-şi asigura banii.
Astfel, în perioda 2010-2015, Germania a reuşit să economisească în total suma de 100 de miliarde de euro ce reprezintă 3% PNB german, şi asta exact datorită micşorării dramatice a costului de creditare.
Astfel, este mai mult decât evident pentru orice observator bine intenţionat că Uniunea Europeană şi bineînţeles zona extrem de neoliberală a Euro, funcţionează în favoarea Germaniei hegemonice şi dominante şi în detrimentul celorlate ţări membre, mai ales în defavoarea ţărilor sudului european.
Excedentele comerciale foarte înalte realizate de Germania – de exemplu în 2013 excedentul comercial a fost de 200 de miliarde de euro – ce o menţin pe poziţia unui stat deosebit de competitiv, se datorează cu siguranţă economiei puternice germane, sunt însă revoltător amplificate şi de sistemul numismatic nedrept al zonei Euro.
Germania, pentru prima dată după mulţi ani, în afara înfloririi economice, a evoluat într-un jucător internaţional de primă talie, dat fiind faptul că conducerea ei politică se află pe poziţia cheie de a reprezenta restul ţărilor europene fără a întreba pe vreuna dintre ele.
Astfel, retragerea din Uniunea Europeană a Marii Britanii, care este prima forţă militară, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU şi a treia ţară din punct de vedere al contribuţiei la bugetul comunitar, aduce o lovitură iremediabilă statutului internaţional al Uniunii Europene şi în primul rând statutului Germaniei.
În acelaşi timp, organele instituţionale ale Uniunii Europene şi procedurile de adoptare a hotărârilor sunt lipsite de legimitate democratică fiind distanţe şi inaccesibile pentru simplul cetăţean european.
Se observă cu uşurinţă deci un deficit democratic profund ce cotravine direct tratatelor fondatoare ale Uniunii Europene şi încălca brutal nucleul valoric iniţial declarat al acesteia.
Popoarele europene nu exercită nici cea mai mică influenţă directă asupra instituţiilor importante de adoptare a deciziilor Uniunii Europene – adică a Consiliului European cu rol puternic centralizant şi Comisiei Europene cu caracter intens birocratic şi tehnocratic – iar instituţiile respective nu au absolut nici o obligaţie de a răspunde în faţa cetăţenilor acesteia.
Pe de altă parte, Parlamentul ales direct al Uniunii Europene, cu sediul la Strasbourg, nu are nici pe departe atribuţii suficiente continuând să fie o verigă slabă.
În concluzie, Uniunea Europeană ce a decăzut într-o formă de colonie germană, în ciuda iluziilor cultivate de unele cercuri politice, nici nu se va shimba, nici nu se va îmbunătăţi, nici nu va prezenta vreodată o faţă democratică şi socială.
Prin urmare, a venit momentul ca ţările înrobite în Uniunea Europeană şi zona Euro să urmeze exemplul luminos al Marii Britanii şi poporului britanic falnic, să rupă lanţurile de fier şi să se elibereze, privind astfel cu speranta şi optimism viitorul.
Isidoros Karderinis s-a născut la Atena în 1967. Este romancier, poet şi economist cu studii postuniverstare în economia turismului. Articole ale acestuia au fost republicate în ziare, reviste şi site-uri din întrega lume. Poezii ale sale au fost traduse în engleză, franceză şi spaniolă şi au fost publicate în reviste literare şi în paginile literare ale ziarelor. A editat şapte cărţi cu poezii şi două romane. Cele două romane şi trei cărţi cu poezii au fost editate în UŞĂ şi Marea Britanie.
Karderinis Isidoros
RBN Press /București / 19.02.2017
,
„Grecia pe muche de cuțit” sau cum se vede catastrofa financiară a Greciei prin ochii grecilor. Editorial de Karderinis Isidoros
Au trecut exact cinci ani de când Grecia s-a integrat în mecanismul european de sprijin în colaborare strânsä cu Fondul Monetar International (FMI). În acea perioada de timp datele financiare principale dar si critice ale tarii erau urmatoarele: La finele anului 2010 Produsul Intern Brut (PIB) se ridica la 222,151 miliarde. Datoria publicaera 148,3 % ca procent al PIB. Somajul se ridica la 12,5 %. Procentul grecilor care traiau sub limita saraciei (venit sub 60% din venitul national mediu disponibil) era de 27,6 0/0.
Politica de austeriatate extremă aplicată țării din ordinul creditorilor internaționali în toți acești ani a înrautațit mai mult realitatea financiară și socială. Astfel, astazi PIB-ul s-a redus la 186,54 miliarde. Datoria publica a urcat la 176% ca procent al PIB-ului. Șomajul s-a ridicat spectaculos la 26%, Iovind mai ales tinerii, mulți dintre ei care cu studii strălucite, au fost nevoiti să emigreze în străinătate. În această conjunctură critică, talente astfel pierduite ar fi putut ajuta țara. Procentul grecilor ce traiesc sub limita sărăciei este de 34,6 % sau 3.795.100 de persoane.
În baza datelor expuse mai sus, oricine își poate da seama că programul de consolidare bugetară într-o țară aflată deja în recesiune înainte de anul 2010, a eșuat total și nu este deloc rational, din punct de vedere economic și social, să se continue aplicarea sa. Aceasta politică bugetară restrictivă și măsurile de austeritate formează o spirală letală datorie- recesiune- austeritate, ce exclude orice perspectivă de dezvoltare.
Astfel, insistenta observată în aplicarea fermă a programului de austeritate extremă din partea creditorilor va avea într-adevăr efecte tragice pentru țară. Va conduce la o catastrofă economică totală ce nu se va putea vindeca timp de decenii, la o criza umanitară de necrezut pentru nivelul Europei postbelice.
Sărăcie pe străzile Atenei, sinucideri…
Numarul oamenilor fară locuință loviți de sărăcie, care au aparut deja pe strazile Atenei, va crește rapid. Sinuciderile datorate disperarii dezamagirii create de lipsa posibilitatii de suprvietuire vor continua ritmul frenetic de cresere. Copiii care lesină la scoala din cauza subnutritiei vor deveni o imagine obisnuita în viata de zi cu zi.
Ce se poate face?
Întrebarea principala care se pune în aceasta perioada critica este ce trebuie facut pentru ca Grecia sa iasa din tunelul întunecos al adâncii crize financiare si sa porneasca pe calea luminoasa a dezvoltarii și progresului.
În primul rand, datoria aflata pe umerii economiei elene este uriasa, insuportabila nu se întrezareste posibilitatea achitarii ei. Deci trebuie searsa cea mai mare parte a valorii ei nominale, astfel încât greutatea creditului sa se restrânga la o valoare sub 100% pentru a deveni viabila, printr-o tehnica care în acelasi timp nu va pagubi celelalte popoare europene. Achitarea datoriei ramase trebuie legata de „Clauza dezvoltarii”, astfel încât datoria sa se acopere ca urmare a dezvoltarii nu datorita unui eventual excedent bugetar.
În al doilea rand, este necesara restructuarea productiei tarii axata pe:
a) echilibrarea viabila a balantei curente de plati prin intermediul schimbarii gamei produselor realizate în tara, dând astfel vigoare, prin orientarea spre export, multor ramuri ale economiei elene.
b) industrializare prin aplicarea unei politici industriale pe termen lung prin dezvoltarea cercetarii locale si fabricarea unei game largi de produse cu înalta valoare adaugata. Sectorul de prelucrare este deosebit de critic deoarece este imposibil ca o tara sa spere sa urce în lantul de valori în diviziunea globala a muncii fara crearea bazei necesare de prelucrare care include în primul rând fabricarea de produse industriale finite.
c) punerea unui accent deosebit pe turism, la care Grecia dispune de un puternic avantaj comparativ, dar si pe transportul maritim — Grecia are cea mai mare flota comerciala în lume- desigur pe agricultura pentru acoperirea necesitatilor sociale de baza
d) exploatarea eficienta a materiilor prime– cum este bauxita din care se produce aluminiu- a eventualelor mari zacaminte de petrol atât din Marea Egee cât în Marea Ionicä.
In al treilea rand, este necesara cladirea unui stat modern eficient rational ce va functiona cu onestitate si nu va pune nenumarate obstacole birocratice în fata dezvoltarii activitatilor de afaceri, precum lupta eficienta cu “Hydra” coruptiei evaziunii fiscale, încât sa fie anulate efectele financiare, sociale politice multiple pe care le produce sa fie atribuita dreptatea fiscala. Efectele financiare sunt legate pe de-o parte de prejudiciile finantelor statului iar pe de alta parte de influentele negative asupra sectorului privat.
Atunci când se consolideaza conceptia ca numai prin mita data persoanelor ce detin functii cheie în administratia publica se poate ajunge la obtinerea rezultatului dorit, investitiile sunt descurajate, concurenta sanatoasa se altereaza întreprinderile care nu participa la astfel de actiuni ilegale imorale sunt condamnate sa se ofileasca. Impactul social politic al coruptiei este deasemenea foarte serios. Coruptia creeaza cetatenilor nemultumire, descurajare un sentiment intens de prabusire a valorilor.
Se consolidaza conceptia ca nimic nu funcçioneaza corect ca cetateanul cinstit este nedreptatit. Institutiile sunt subminate destabilizate in final, în ochii cetatenilor, regimul democratic este defaimata. Instituirea imediata a unui sistem fiscal just ce nu va încuraja sau scuza evaziunea fiscala, va contribui hotarâtor la crearea constintei fiscale a contribuabilior deci la creserea importanta a veniturilor publice.
Aceste puncte de vedere trebuie puse în practica fara întârziere astfel încât Grecia sa iasa din starea de coma creata de recesiune, sa fie condusala mult dorita luminä a dezvoltarii departe de politicile salbatice tara iesre bazate pe austeritate aplicate pâna acum, politici ce constituie vârful de lance al capitalismului financiar în încercarea lui de a se mentine suveran intr-o perioada de criza capitalista generalizata.
Cetatenii europeni pe de alta parte trebuie sa fie solidari cu drama poporului grec, care a fost transformat în ultimii ani în cobai, dat find camajoritatea covârsitoare a banilor împrumutati de sectorul public elen, nu ajunge la contribuabilii greci ci la banci fie pentru achitarea datoriilor, fie pentru recapitalizarea bancilor elene, recapitalizare al carei cost, în mare masura, cade pe umerii contribuabililor.
În concluzie, Grecia nu rezista sa mai continue politica de austeritate, pentru ca a atins ultimele limite, dat fiind ca atât nivelul de trai cât demnitatea poporului grec s-au prabusit în final acest lucru trebuie înteles de catre creditori. Altfel, momentul conflictului rupturii nu va întârzia.
Autor: Karderinis Isidoros
Date Biografice
Karderinis IsidorosIsidoros Karderinis s-a nascut la Atena în 1967. Este romancier, poet, economolog cu studii postuniverstare în economia turismului. Articolele sale a fost republicate în ziare, reviste site-uri din întrega lume. Poeziile sale au fost traduse în limba franceza. A publicat sapte cärti de poezii si doua romane. Cinci din acestea au fost publicate în Statele Unite si Marea Britanie.
E-mail: skarderinis@hotmail.gr
Facebook: Karderinis Isidoros
Publicat de România Breaking News – RBN Press – romaniabreakingnews.ro
Prezentul articol nu reprezintă punctul de vedere și viziunea Redacției România Breaking News – RBN Press, ce își declină responsabilitatea asupra veridicității celor exprimate. Viziunea, informațiile prezentate și punctele de vedere exprimate în acest articol aparțin exclusiv autorului.
Vă recomandăm parcurgerea și a altor opinii cu privire la situația Greciei și negocierea plății creditelor scadente, precum cele prezentate mai jos:
Analize efectuate de instituții bancare românești relevă faptul că, potrivit presei financiare internaționale, Germania ar putea susține un nou acord între Grecia și Troika, condiționat de implementarea de către Guvernul elen a cel puțin unei reforme economice. BCE a majorat finanțarea de urgență pentru băncile elene (ELA) cu 2.3 miliarde EUR, la 83 miliarde EUR, pentru a contrabalansa retragerile de depozite. Potrivit presei locale de specialitate, Banca Greciei avertizează, într-un raport prezentat Guvernului și Parlamentului, că “încheierea unui nou acord cu partenerii noștri este extrem de importantă pentru eliminarea riscurilor imediate pentru economie, reducea incertitudinilor și pentru a asigura o perspectivă de creștere durabilă pentru Grecia”.
“Un eșec în încheierea unui acord ar marca, dimpotriva, începutul unui drum dureros care ar duce inițial la un faliment al Greciei și în cele din urmă la ieșirea țării din zona euro și – cel mai probabil – din Uniunea Europeană. O criză gestionată a datoriilor, ca cea pe care o abordam în prezent cu ajutorul partenerilor noștri, s-ar putea transforma, ca un bulgăre de zăpadă, într-o criză de necontrolat, cu riscuri mari pentru sistemul bancar și pentru stabilitatea financiară. O ieșire din zona euro ar înrăutăți situația deja nefavorabilă, deoarece ar fi urmată de o criză acută a cursului de schimb, care va produce o inflație foarte ridicată”, arată Banca Greciei, în continuare.
“Toate acestea ar duce la o recesiune profundă, un declin dramatic în nivelul veniturilor, o creștere exponențială a șomajului și un colaps al tuturor realizărilor pe care economia Greciei le-a atins pe parcursul anilor de apartenență la UE, și în special la zona de euro. Din poziția sa de membru de bază al Europei, Grecia s-ar vedea retrogradată la rangul de o țară săracă din sudul Europei”, se mai arată în raportul băncii centrale a Greciei.
În timp ce state din Uniunea Europeană fac eforturi pentru a salva acordul cu Grecia, Grecia negociază simultan o apropiere economică față de Rusia:
Don’t expect today’s meeting of euro-area finance ministers to revive hopes of a settlement between Greece and its creditors. The schedule of further developments is now clear: International Monetary Fund Managing Director Christine Lagarde today said there will be no grace period for Greece to make the next installment on its IMF debt payment, about 1.5 billion euros, due June 30. On June 25-26, European Union leaders will meet in Brussels and make one last attempt to prevent a Greek default. German Chancellor Angela Merkel today said a deal is still possible, but “the basic principle still applies: help in return for reforms.”
Merkel has fought to keep Greece in the euro and may want to take a further step toward recalcitrant Greek Prime Minister Alexis Tsipras but, like him, has a party behind her that opposes such conciliatory moves. German Finance Minister Wolfgang Schaeuble, normally one of her strongest allies, has been urging the German government to prioritize a contingency plan in which Greece drops out of the euro. Both sides are bracing for impact, and that’s the right thing to do.
Atât statele UE cât și SUA au făcut eforturi constate în ultima perioadă pentru ca Grecia să rămână în zona Euro și să își poată achita datoriile, o ieșire din zona Euro nefiind dorită de acestea.
PMorgan Chase & Co., the largest U.S. bank by assets, needs to be ready for Greece to depart from the euro currency union, Chief Executive Officer Jamie Dimon said.
“We must be prepared for a potential exit,” Dimon said Wednesday in a letter to shareholders of his New York-based bank. “We continually stress test our company for possible repercussions resulting from such an event.”
Greece is negotiating a package of measures to repair the nation’s economy, a condition for the release of more bailout funds from euro-area countries and the International Monetary Fund. German Chancellor Angela Merkel has repeatedly said that she wants Greece to stay in the currency union and, along with French President Francois Hollande, last week expressed concern that time is running short.
Resurse:
https://www.bancatransilvania.ro
http://www.bloomberg.com/
http://www.bancherul.ro/
