ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Israel"

Israel

,

„Sorosismul”, inventat în laborator de consilierii israelieni ai lui Dragnea, Moshe Klughaft, unul dintre experţii în comunicare angajaţi de PSD în campania pentru alegerile din 11 decembrie 2016, a lucrat şi pentru Im Tirtzu – o formaţiune de extremă-dreaptă din Israel care vrea să scoată în afara legii ONG-urile pentru apărarea drepturilor omului. Klughaft a regizat un clip publicitar controversat, intitulat „Foreign Agents”, care prezintă liderii societăţii civile ca pe agenţi străini, plătiţi de Olanda, Germania, Norvegia şi UE pentru a apăra teroriştii şi a destabiliza Israelul.

Reţeta seamănă izbitor cu propaganda neagră dusă împotriva ONG-urilor româneşti şi a braţului lor politic USB/USR, prin partidul controlat de omul de afaceri Sebastian Ghiţă (PRU), pe canalul de televiziune RTV, scrie  Gazeta de Sud.

Gabriel NEGRU / București / RBN Press – 15.02.2017

,

Israelul a testat în secret un sistem de apărare antiaeriană S-300, de producție rusească, în cadrul unor exerciții comune cu Grecia

Israelul a testat în secret modalități de a face față unui sistem avansat de apărare antiaeriană, mobilizat de Rusia în Orientul Mijlociu, care ar putea limita capacitatea Israelului de a ataca Siria sau Iranul, au declarat surse militare și diplomatice pentru Reuters. Sursele au afirmat că un sistem rus de apărare antiaeriană S-300, vândut Ciprului în urmă cu 18 ani și staționat în prezent pe insula greacă Creta, a fost activat în timpul unor exerciții comune Grecia – Israel, în aprilie-mai anul acesta.

Activarea a permis avioanelor de luptă israeliene să testeze cum funcționează sistemul S-300, adunând date despre radarul său puternic și despre cum poate fi evitat.

O sursă din domeniul apărării a declarat pentru Reuters că Grecia a mai activat sistemul la cererea Statelor Unite, principalul aliat al Israelului, cel puțin o dată în ultimul an. Nu este clar deocamdată dacă Israelul a împărtășit informațiile astfel obținute cu aliații săi.

„O parte din manevre a implicat misiuni ale avioanelor israeliene împotriva sistemelor antiaeriene elene”, a declarat o sursă. Alte două surse au spus că printre sistemele activate s-a aflat și cel de tip S-300 din Creta.

Sursele au vorbit sub protecția anonimatului, iar armata turcă și cea israeliană au refuzat să confirme sau să infirme informațiile privind activarea sistemului din Creta în timpul exercițiilor din Mediterană de Est din aprilie-mai sau în exerciții similare desfășurate în 2012 și 2010.

Un oficial din Ministerul Apărării de la Atena a declarat, întrebat dacă sistemul a fost activ în timpul exercițiilor greco-israeliene, că: „În acest moment, S-300 nu este activ”. A adăugat că politica generală a Atenei este de a nu permite unei alte țări să testeze capacitățile sistemului.

Sistemul S-300, folosit inițial în perioada de vârf a Războiului Rece, în 1979, poate angaja avioane și rachete balistice multiple la o distanță de până la 300 km. Israelul este îngrijorat de planurile Rusiei de a furniza sisteme S-300 Iranului.

Israelul mai susține că Egiptul, cu care are încheiată o pace „rece”, a achiziționat o variantă a acestui sistem. În plus, israelienii sunt îngrijorați de anunțul făcut luna trecută de Moscova, potrivit căruia vă mobiliza sistemul S-300 sau pe cel mai avansat S-400 în Siria, după ce Turcia a doborât un bombardier rus la graniță.

Israelul a bombardat obiective din Siria ocazional și se teme să nu se intersecteze cu forțele ruse din această țară. Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, s-a întâlnit cu președintele rus, Vladimir Putin, cel puțin de două ori în ultimele săptămâni, pentru a se coordona astfel încât să evite accidentele.

Sistemul S-300 din Creta a fost achiziționat de Cipru în 1997m declanșând un răspuns virulent din partea Turciei, adversarul său de câteva decenii. În urma presiunilor din partea Marii britanii și a NATO, președintele cipriot Glafcos Clerides a fost de acord să staționeze sistemul S-300 în Creta. Un schimb făcut în 2007 între armata cipriotă și cea greacă a transferat formal sistemul în minile Atenei.

Relațiile dintre Grecia și israel au cunoscut o înflorire după ce alianța odată puternică între Israel și Turcia s-a rupt în 2010.

,

Deși acum mai bine de o săptămână, lumea părea în pragul colapsului, și un grup marginal de oameni din media decretau fisurarea Pax Americană, lucrurile iau o cu totul altă turnură decât cea anticipată acum câteva zile.

Din peisajul descris nu lipseau Statele Unite dezinteresate de Orientul Mijlociu, Uniunea Europeană dezbinată, o lume întreagă surprinsă și o Rusie triumfătoare. Nimic mai fals. – Bogdan-Alexandru Chelariu (contributors.ro)

1. Rusia triumfalistă

„…avioanele rusești, vechile Suhoi, sunt pilotate de către sirieni”

„…un grup de soldați ruși, personal contractual, a refuzat misiunea din Latakia (Siria), iar mulți soldați și-au dat demisia”

„O posibilă pierdere a bazei din Latakia ar fi dus-o, într-un caz extrem(Rusia), poate chiar la desființarea flotei de la Marea Mediterană”

Departe de adevăr, mai degrabă fals. În ultimele zile se vorbește tot mai mult despre faptul că avioanele rusești, vechile Suhoi, sunt pilotate de către sirieni. Pe data de 18 septembrie a izbucnit un mare scandal în Rusia, după ce un grup de soldați ruși, personal contractual, a refuzat misiunea din Latakia, iar mulți soldați și-au dat demisia [1]. Mai mult decât atât, dacă 1,700 de soldați înseamnă putere globală, România a depășit acest statut în Afganistan.

Pentru necunoscători, Rusia a avut o poziție mult mai avantajată în Orientul Mijlociu și în Nordul Africii (MENA) în deceniile trecute. O posibilă pierdere a bazei din Latakia ar fi dus-o, într-un caz extrem, poate chiar la desființarea flotei de la Marea Mediterană. Dacă mai adăugăm și datoriile pe care le are Assad către Moscova, de altfel marele furnizor de arme al regimului, Rusia a făcut mai degrabă un “buy-back” teritorial, minimalizându-și cât se poate de mult pierderile. Să nu ne imaginăm că vreun guvern de opoziție va accepta vreodată să plătească 40 de ani datoriile dictatorului înarmat cu prețul victimelor.

2. Dinamica Rusia – Israel

„…după căderea Uniunii Sovietice peste 1 milion de evrei au părăsit Federația Rusă pentru a se stabili în Israel, mare parte dintre ei elite, oameni de știință, artiști, literați și intelectuali, lucrurile devin și mai complexe.”

„…Un alt subiect important este cât de mulți bani rusești există în Israel, de altfel un loc mult mai greu accesibil controalelor decât, spre exemplu, Cipru”

Deși Israelul a declarat încă din timpul Războiului Rece ca în cazul unui conflict între cele două blocuri, se va ralia Americii, rămâne de văzut dacă au făcut-o cu intenție sau a fost o mișcare strategică. Ținând seama că toți vecinii ostili Statului Evreu erau deja aliați ai Blocului Estic, israelienii a avut întotdeauna o politică atentă cu Rusia.

Dacă mai punem la socoteală faptul că după căderea Uniunii Sovietice peste 1 milion de evrei au părăsit Federația Rusă pentru a se stabili în Israel, mare parte dintre ei elite, oameni de știință, artiști, literați și intelectuali, lucrurile devin și mai complexe. Altfel, mulți dintre aceștia au ajuns ulterior politicieni și diplomați, având deja o înțelegere extensivă a spațiului rusesc. La fel de interesant este că rușii au destul de multe privilegii ca turiști și dețin multe propietati istorice și religioase. Kremlinul a implorat la un moment dat că nu toți evreii din Israel să-și vândă propietatile din Rusia, pentru că ar provoca o plecare masivă de lichidități. În plus, felul în care companiile israeliene de armament au modernizat sau nu, înarmat sau nu, tari din fostul Bloc Estic, a fost un alt subiect de tratative cu Rusia. Extrem de mulți evrei care au lucrat în industria de armament a Rusiei, după 1990, stabilindu-se în Israel, au adus extrem de mult know-how sau cunoaștere. Un alt subiect important este cât de mulți bani rusești există în Israel, de altfel un loc mult mai greu accesibil controalelor decât, spre exemplu, Cipru. Ziarele locale spun că Israelul este văzut ca un El Dorado pentru elita Moscovei.

Rachetele S300, Hezbolah și Liban

„…Chiar dacă sistemele anti-racheta ar funcționa excelent, au avut o rată de succes incredibilă în ultima confruntare, costurile ar fi extrem de mari. O rachetă trimisă din Liban spre Israel poate fi dată jos de Iron Dome la un preț aproximativ de 100.000 de dolari”

Rachetele S300 în mâinile Hezbolah ar fi un dezastru pentru Israel, totuși, cu niște centre urbane majore, huburi tehnologice și logistice la granița de nord, Israelul își face probleme și pentru cele câteva mii de rachete convenționale și non-conventionale pe care le are Hezbolah. După ultimul război dintre Israel și Liban, stocul libanez a crescut în așa manieră încât Israelul nu mai consideră apărarea drept o opțiune în cazul unui război cu Libanul. Chiar dacă sistemele anti-racheta ar funcționa excelent, au avut o rată de succes incredibilă în ultima confruntare, costurile ar fi extrem de mari. O rachetă trimisă din Liban spre Israel poate fi dată jos de Iron Dome la un preț aproximativ de 100.000 de dolari, totuși de 20 de ori mai ieftin decât un interceptor Patriot. Probabil că prețurile au mai scăzut în ultima vreme, dar sunt în continuare mari. Din acest motiv actuala strategie a Israelului prevede, în caz de conflict, ocuparea Libanului în mai puțin de 2 zile, pentru a opri orice rachetă la sol.

După conștientizarea actualei poziții israeliene, Hezbolah și-a schimbat strategia, recunoscând că vor evita cu orice preț agasarea israelienilor.

„…Rusia ia în considerare inclusiv o mutare a flotei Mării Negre pentru a organiza o blocadă în jurul țărmului Siriei,”

Ieri, 6 octombrie, o delegația a armatei ruse se afla în Israel pentru discuții ce vor dura până la două zile, subiectul fiind Siria. O sursă anonimă a declarat către Reuters [2] că părțile au ajuns la un consens pentru a nu-și sabota comunicațiile radio și sistemele de monitorizare radar, cu alte cuvinte “coordonare electromagnetică”, dar și în vederea coordonării operațiunilor de pe coasta Mediteranei, unde marina israeliană supraveghează intensiv vecinii din nord, Liban și Siria. Haaretz titrează despre faptul că voluntarii care acceptă să fie detașați din Ucraina în Siria sunt plătiți aproximativ cu 50 de dolari pe zi, și că Rusia ia în considerare inclusiv o mutare a flotei Mării Negre pentru a organiza o blocadă în jurul țărmului Siriei, pentru a lovi extremiștii care pot fi reperați de puterea năvală [3]. Cei mai mulți analiști și observatori din zonă sunt convinși că Rusia încearcă crearea sau prezervarea unui mic stat Alauit în regiune (șiit), care să fie susținut de Hezbolah, Iran, Irak (partea șiită).

Altfel spus, chiar și Assad poate fi înlocuit, atât timp cât Rusia își conturează o mică dinamică de grup cu puterile șiite din Orientul Mijlociu.

3. Rusia și Regatele din Golf

După o mult trâmbițată planificare a vizitei saudiților la Moscova, despre care se anunță că saudiții ar putea învești până la 10 miliarde de dolari în Rusia, visul lui Lavrov s-a cam destrămat în ultima vreme. Dacă imediat după încheierea acordului cu Iranul, inamicul de sânge al Arabiei Saudite, Regatele din Golf au căutat să-și arate raceala față de Washington și să se reconfigureze către o forță regională susținută de Moscova, faptul că rușii au ales să colaboreze cu șiiții, i-a făcut pe clericii saudiți să declare că “Coaliția vestico-ruseasca cu Safevizii și Alauitii duc război împotriva sunitilor și țărilor lor”, comparând invazia Rusiei din Afganistan cu actuala intervenție din Siria, totodată făcând apel la Jihad [4].

Nu știm dacă și cum își vor redirecționa atenția saudiții și alianța sunita imediat după ce focarul din Yemen va fi stins, dar știm sigur că ostilitatea față de șiiți și ruși va crește. Să nu uităm că imediat după teribilul accident de la Mecca, Ayatolahul Khomeini a comentat că nu se cade ca saudiții să admninistreze pe cont propriu locurile sfinte ale Islamului. De reținut că șiiți au un mai puțin interes pentru Mecca, Medina și Ierusalim decât sunitii, ceea ce face acest comentariu cu atât mai ostentativ pentru Riad. Ar mai fi de spus că Arabia Saudită acordă ajutoare financiare importante armatei libaneze, care se află într-un conflict mocnit cu Hezbolah.

4. Rusia și Turcia

Relațiile Rusiei cu Turcia au fost excelente până acum o săptămână. Să nu uităm că Erdogan a fost la Moscova la inaugurarea marii moschei. Ce au vrut să arate rușii violând spațiul aerian turc? Simplu, nimic mai mult că Turciei nu-i mai este permis să atace ținte de pe teritoriul Siriei, violând la rândul ei spațiul aerian sirian, așa cum o face chiar și astăzi, atacând cu predilecție rebelii curzi. Faptul că Rusia s-a înrolat într-o alianță șiită, înstrăinează și mai mult Turcia. Deci trebuie să ne așteptăm la o răcire accelerată a relației și chiar la o escaladare periculoasă a incidentelor militare.

Concluzii

Ce a reușit Rusia în mai puțin de o săptămână ?

1) Să repozitioneze Turcia în tabăra vestică, asta dacă pentru puțină vreme a dat de înțeles că are intenții de autonomie față de NATO și apropiere față de Moscova;

2) Să repozitioneze Qatarul și Arabia Saudită (împreună cu alianța lor) înapoi în tabăra vestică, după micul îngheț cu vestul după înțelegerea din dosarul Iranian;

3) Să deblocheze situația din Ucraina, paradoxal sau nu, există o demilitarizare a estului Ucrainei prin prisma faptului că Rusia își mută resursele spre Siria;

4) Să contureze un mic stat Alauit (șiit) într-un teritoriu mai degrabă sunit;

5) Să aducă cu picioarele pe pământ diplomația israeliană care caută să-și diversifice susținătorii după înțelegerea Iraniană;

6) Să facă posibilă o gestiune globală a crizei din Orient, deși și-a dorit contrariul, prin implicarea directă a statelor sunite;

7) Să pună din nou pe agenda posibilitatea ca Turcia, Qatarul sau Arabia Saudită să ia în calcul înarmarea ÎS și implicarea lor într-un rezboi de proximitate.

NOTE ______________

[1] https://meduza.io/en/news/2015/09/18/russian-soldiers-reportedly-refuse-secret-syria-deployment

[2] http://www.haaretz.com/news/middle-east/1.678983

[3] http://www.haaretz.com/news/middle-east/1.678981

[4] http://www.haaretz.com/news/middle-east/1.678900

Publicat de romaniabreakingnews.ro/Autor: Bogdan-Alexandru Chelariu /Sursă: contributors.ro/global-europa

Despre autor- Bogdan Alexandru Chelariu: Este din Iași, a absolvit studii universitare și post-universitare în domeniul științelor politice, fiind afiliat în decursul timpului la universitățile din Iași, Bergen, Oslo (Norvegia) și din Haifa (Israel). Acum, lucrează în domeniul dezvoltării regionale în Bruxelles.

,

Cetățenii Republicii Moldova, posesori ai pașapoartelor biometrice, vor putea călători în Statul Israel fără vize pe o durată de până la 90 zile în decursul a 6 luni/180 de zile de la data primei intrări în țară. Acest lucru va fi posibil începând cu lunea viitoare, 15 decembrie, anunță Politik.md preluat de România Breaking News.
Despre acest lucru a fost notificat oficial Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene de la Chișinău de către Ministerul Afacerilor Externe al Statului Israel.
În aceeași notificare, Ministerul israelian  al Afacerilor Externe menționează că Statul Israel își rezervă dreptul de a nu permite intrarea în țară a persoanelor indezirabile sau de a scurta șederea lor pe teritoriul israelian.
În context, MAEIE recomandă cetățenilor moldoveni care intenționează să călătorească în această țară să se asigure că vor putea demonstra, la cererea poliției de frontieră din Israel, faptul că dispun de cazare (hotel/gazdă la cetățenii israelieni) și bilet de avion de întoarcere în Republica Moldova.
,

Turcia aruncă în aer agentura israeliană din Iran. Exclusiv R.B.N. Press

Turcia aruncă în aer agentura israeliană din Iran. Exclusiv R.B.N. Press

EXCLUSIV R.B.N.Press!

ȘOC DEVASTATOR PENTRU COMUNITATEA DE INFORMAȚII A ISRAELULUI !   TURCIA ARUNCĂ ÎN AER AGENTURA ISRAELIANĂ DIN IRAN!

Premierul Turciei, Recept Erdogan, a fost joi 30 ianuarie 2014, într-o vizită la Teheran, unde s-a întâlnit cu noul lider iranian Hassan Rohani.    Conform surselor R.B.N. Press din rândul diplomației europene acreditate la Teheran, premierul turc, Recept Erdogan a predat liderului iranian lista completă cu agenții Mossad și ai celorlalte servicii speciale ale Israelului care operează în prezent pe teritoriul Iranului. Respectiva listă a fost

Recept Erdogan

Recept Erdogan

întocmită de puternica comunitate a serviciilor speciale ale Turciei. Este vorba de ofițerii și agenții serviciilor speciale israliene care operează în prezent pe teritoriul Iranului și care au fost identificați ca atare de către serviciile secrete turcești.

Prin această mișcare, se pare că s-au realizat pași importanți  pentru o apropiere în curs de desfășurare, între Iran și Turcia. Hassan Rohani și Recept Erdogan s-au întâlnit după ce în prealabil a  avut loc întâlnirea dintre cei doi miniștri de externe ai Turciei și Iranului, cu câteva zile în urmă, atunci

Hassan Rohani

Hassan Rohani

când Mohammad Javad Zarif din partea Iranului și Ahmet Davutoglu din partea Turciei, în calitate de aliați ai unor fronturi opuse din Siria au cerut suspendarea ostilităților !

Ministrul Dezvoltării din Turcia, Cevdet Yilma, a declarat că cele două țări, Turcia și Iran ar putea crea o zonă de liber schimb, pentru că : „Relațiile economice dintre Turcia și Iran se află sub potențialul lor de dezvoltare. ”
Deschiderea relațiilor comerciale ar duce la suspendarea sancțiunilor economice din partea comunității internaționale față de Iran, ca acordul încheiat la Geneva cu privire la problema nucleară iraniană.

Alianțe vechi  se pot zdruncina în timp ce alianțe noi par să se clădescă…

Actualizare 3 februarie 2014

Precizări pe marginea articolului…

O primă listă cu zece agenți israelieni a fost dată Teheranului, de către Turcia la începutul anului  2012. Apoi o a doua listă cu agenți israelieni care operează în Iran, a fost dată în decursul anului 2013. În cursul vizitei de joi a premierului Erdogan în Teheran, care s-a prelungit până azi 3 februarie 2014, a fost data cea de a treia listă, completă de data aceasta, ce cuprinde toate rețelele de spionaj  ale Statului Israelian în Iran, identificate și monitorizate de serviciile speciale turce.

Adevăratul motiv al acestei vizite și acțiuni la Teheran, îl reprezintă însă alegerile prezidențiale care urmează să aibe loc în Turcia anul acesta, alegeri la care va participa inclusiv actualul premier Erdogan. Acesta sub nici o formă nu poate să se bucure de sprijinul administrației SUA la aceste alegeri, care îl va sprijini pe actualul președinte Abdullah Gul, un adept al păstrării statului laic, Erdogan fiind considerat un fundamentalist islamic moderat dar și un adept al neo-otomanimului, curent ce vizează refacerea puterii și influenței vechiului imperiu Otoman. De aceea Recept Erdogan este practic într-o cautare de aliați. Iranul poate deveni aliatul de care are nevoie mai ales în contextul în care SUA dorește o îmbunătățire a relațiilor cu Iranul. Pentru a plusa și a câștiga în alegeri sprijinul noilor autorități de la Teheran, care reprezintă un reper  în comunitatea credincioșilor islamiști inclusiv în Turcia, a „făcut cadou” lista completă a agenturii israeliene care activează pe teritoriul Iranului. Trebuie specificat ca Israelul folosește de mult timp, cu acceptul și supravegherea autorităților de la Ankara, teritoriul Turciei, ca bază de recrutare, pregătire și infiltrare în Iran, a agenților selectați din rândurile etnicilor kurzi.

Premierul turc Recept Erdogan, este conștient pe de o parte  că  această acțiune va deranja anumite cercuri din SUA, dar mizează și pe considerentul interesului de alianță al SUA față de Turcia, care nu va putea renunța la poziția strategică a acesteia și la puterea armatei tuce, impunând sancțiuni asupra acesteia.

Redacția R.B.N.Press

2  februarie 2014

,

Relațiile Israelului cu Statele Unite se deteriorează, iar statul evreu are nevoie de alți aliați, cu interese comune, afirmă ministrul israelian de Externe, Avigdor Lieberman, citat de site-ul Ynetnews.

„Relațiile Israelului cu Statele Unite continuă să se deterioreze. Israelul trebuie să caute alți aliați, cu care să aibă interese comune”, a declarat Avigdor Lieberman cu ocazia unui seminar desfășurat în orașul israelian Sderot.

„Statele Unite se confruntă cu numeroase provocări: problemele cu regimul din Coreea de Nord, cu Pakistanul, Afganistanul, Iranul, Siria, Egipt și China; în plus, au și probleme economice. În acest context, întreb care este poziția noastră pe scena internațională?”, a adăugat Lieberman.

Surse citate de publicația britanică The Sunday Times au dezvăluit zilele trecute că Israelul și Arabia Saudită cooperează pentru elaborarea unor planuri de atacare a instalațiilor nucleare iraniene în cazul în care marile puteri vor încheia un acord nesatisfăcător cu regimul islamist de la Teheran. Informațiile sugerează să Israelul ar căuta într-adevăr aliați de conjunctură, în contextul amenințării nucleare iraniene și dat fiind că marile puteri pregătesc un acord cu Teheranul considerat nesatisfăcător de către Guvernul israelian.

Negocierile Iranului cu reprezentanții Statelor Unite, Marii Britanii, Franței, Rusiei, Chinei și Germaniei s-au încheiat pe 9 noiembrie, la Geneva, fără un acord, dar vor fi reluate miercuri. Washingtonul și Moscova au semnalat că există posibilitatea ajungerii la un acord cu Iranul în curând. Israelul a avertizat în mai multe rânduri că ar putea lansa atacuri preventive împotriva instalațiilor nucleare iraniene. Israelul, Statele Unite și Uniunea Europeană suspectează Iranul că încearcă să fabrice arme nucleare sub paravanul unui program nuclear civil. Regimul islamist de la Teheran respinge acuzațiile.

gandul.info

Dar cine este oare acest Avigdor Lieberman ? Vă mai amintiți de articolul exclusiv și exploziv de pe portalul nostru de acum 11 luni ?

EXPLOZIV ! Spion KGB in Guvernul Israelului ? EXCLUSIV RBNPRESS

Nu  credeam  ca  voi  apuca  sa  public  acest articol  inainte  de  2014 …. Era  un  august  fierbinte  in  2010  la Bucuresti  si  un  amic  ma  cheam  in  oras  la  o  intalnire  . La  un  suc  rece  imi  spune  o  poveste  incredibila  :  a  avut  niste  prieteni  care  au  lucrat  inainte  de 1989  la  celebra  UM  0110. Aceasta  era  principala  unitate  anti  – KGB  infiintata  in  Romania  in  1969,dupa  invadarea   Cehoslovaciei  de  catre  trupele  sovietice . In  realitate, spunea  amicul  meu se  infiintasera  doua  unitati  speciale  :  UM  0110  care  se  ” ocupa ” exclusiv  de  agentii  KGB  din  Romania   si  UM  0109  ale  carei  structuri  incercau  sa  contracareze  activitatea  agenti lor din  celelate  ” tari  socialiste  “  care  aveau  inca  trupe  de  ocupatie  sovietice  pe  teritorile  lor  si  care  operau  pe  teritoriul  Romaniei  sub  directa  coordonare  a  Moscovei. O  parte  din  fostii ofiteri  ai  respectivelor  structuri  speciale  anti – KGB  fusesera  scosi  la  pensie  inca  din  1990 , dupa  ce  cele  doua  unitati  speciale  au  fost  primele  desfiintate  in  decembrie  1989  la  ” ordinul  special  “  al  lui  Ion  Iliescu , care  considera ca  cele  doua  unitati  speciale  devenisera  ” inutile ” . O  alta  parte  dintre  ofiteri  se  transferasera  in  multitudinea  de  servicii  speciale ale  Romaniei  postdecembriste,  dar  nici  unul  nu  se angajase  la  SRI .  Acesti  ofiteri  au  reusit  sa  se  adapteze  noilor  ” realitati  “  si  sa  supravietuiasca  in  ciuda  sicanelor  la  care  îi  supunea  noul  regim  iliescian  și  in  ciuda  hărțuielilor  necontenite  venite  din  partea  lui Virgil  Măgureanu care  dorea  să  afle  de  la  foștii  lucrători  ” unde  se  afla  ascunsa arhiva  celor  doua  unitati  speciale  ” . Virgil  Magureanu  devenise  la  propunerea  lui  Ion  Iliescu  noul  Director  al  SRI . Era  o  ” veche  cunostinta  “  a  organelor  de  Contraspionaj  romanesc , identificat  drept  un  ” vechi  colaborator  al  KGB  si  un   apropiat  al  grupului  de  agenti  sovietici  Iliescu – Militaru – Brucan – Roman ” . Personal  Virgil  Magureanu  condusese  in  perioada  1990 – 1992  mai  multe  anchete  si  investigatii  , participase  la  ” scotocirea  mai  multor  vile “   –  in  care  existasera  sedii ” acoperite “  ,  unde  ordonase  inclusiv  distrugerea  ” tavanurilor  false ”  in  scopul  descoperirii  arhivelor  de microfilme   ce  apartinusera  celor  doua  unitati  speciale , dar  fara  prea  mare  succes .  Vremurile  se  schimbasera  ,  Iliescu si  Magureanu  disparusera  in  ” negurile  istoriei ” … Cativa  dintre  prietenii  amicului  meu  , veterani ai  fostelor  unitati  speciale  anti – KGB , reusisera  sa   ” reziste  “  si  activau  si  azi  ” pe  frontul  anti – FSB “  in  interiorul  altor  servicii  speciale  ale  Romaniei  de  azi . De  cateva  saptamani  , prietenii  amicului  meu  reusisera  “  sa  puna  mana  pe  un fragment  important  din  dosarul  lui  Avigdor  Lieberman  ” . Amicul  stia  ca  sunt  implicat  ” in  mai  multe  demersuri  jurnalistice  in  favoarea  romanilor  din  Basarabia  si  din  celelate  provincii  istorice  romanesti  ,  precum  si  in  promovarea  romanismului  “  si  dorea  sa-mi  faca  un  mic  ” cadou  ” neasteptat . Ma  arat  interesat  si  spun  ca  vreau  sa  vad  dosarul . Nu  se  poate , in  fond  sunt  doar  un  “  biet  jurnalist ” , iar  amicul  meu  insusi  nu  reusise  nici  el  sa  vada  dosarul . De  fapt  ,  sunt  asigurat  ca  as  vedea  degeaba  dosarul , totul  este  redactat  doar  in  limba  rusa  iar  eu  nu  inteleg  nici  o  ” buche ” din  limba  asta  .  Dosarul  se  afla  la  tradus  in  romana , franceza , germana  si  engleza  , apoi  cate  o copie  tradusa  va  lua  calea  Vestului , va  ajunge  la  Paris , la  Berlin , la  Bruxelles   si  la  Washington  , adica  la  principalii  parteneri  occidentali  ai  Romaniei . Dar  cine  este  de  fapt  acest  Avigdor  Lieberman  ?  Amicul  imi  face  semn sa   ma  asez  comod  si  sa  am  rabdare  . Aprind  o  tigara  si  ma  pregatesc  ca  pentru  o  poveste  lunga  . Amicul  incepe  sa  relateze  : ” In  prezent  Avigdor  Lieberman  este  ministru  de  Externe  al  Israelului  si  membru  marcant  al  cabinetului  israelian . Dar  povestea  sa  incepe  cu  mult  inainte  de  1989  cand  se  naste  la  Chisinau  intr-o  familie  de  evrei – rusi . De  fapt   A L   a  declarat  in  repetate  randuri  in  fata  autoritatilor  sovietice  ca  ” limba  sa  materna  este  rusa  “.  In  perioada  sovietica  A L devine  student  la  Chisinau  la  Facultatea  de  Agronomie , unde  ca  student  devine  unul  dintre  ” fanaticii  informatori  ai  KGB  ” . Sarcina  sa  ?  Tanarul  student  evreu- rus  trebuia  sa  informeze  KGB -ul  despre  ” colegii  sai  de  facultate , despre  discutiile  dintre  studentii  moldoveni , despre  ” nationalistii  moldoveni ” , preocuparile  acestora , daca  acesti  ” nationalisti  moldoveni  ” citesc  carti  romanesti  cu  grafie  latina  si  de  unde  le  procura , daca  asculta  ” posturi  de  radio  subversive  care  emit  din  Republica  Socialista  Romania ” , daca  au  ” rude  in  Republica  Socialista  Romania , daca  tin  legatura  cu  rudele  din  Romania  si  daca  aceste  rude  lucreaza  in  Armata  si  Securitate  care  pot  incerca  sa-i  influenteze ” , daca  ” exista  studenti  moldoveni  care  vor  sa  se  organizeze  impotriva  URSS  si  daca  nu  cumva  acestia  sunt  ” alimentati  cu  sarcini  pe  linie  nationalista  si  anti – sovietica  chiar  din  Romania ” , etc , etc . Multe  si  numeroase  sarcini  avea  de  rezolvat  inainte  de  1989   mai  ales  KGB -ul de  la  Chisinau  , alertat  de  la  Moscova  despre  ” recrudescenta  nationalismului  din  Republica  Sovietica  Socialista  Moldoveneasca  ” . Studentul  Lieberman  devenise  un  ” vigilent  ” observator  al  ” nationalismului  moldovenesc  “   si  un  ” devotat  aparator  al  URSS  si  al  valorilor  comuniste  “  dupa  cum  singur  scria  in  rapoartele  sale  catre  KGB .  Usor – usor , studentul  Avigdor  Lieberman  devine  ” un  informator  de  baza  in  mijlocul  studentilor  moldovani  “  cum  arata  rezolutia  pusa  de  un  ofiter  superior  al  KGB  pe  una  din   ” notele  “  din  studentie  ale  lui  Lieberman . Dar  studentul  Lieberman  nu- i  ” toarna  degeaba  “  pe  ceilati  studenti  moldoveni  . Este  rasplatit  periodic  cu  mici  sume  in  ruble , iar  ofiterii  – controlori  il  apreciaza  drept  ” foarte  bun  “  in  notarile  de  serviciu .  Dar  ” recompensa  cea  mare  “  vine  abia  in  1979  !  KGB -ul  îi  propune lui  Lieberman  ” sa-l  scoata  cu  sarcina  din  URSS  “  impreuna  cu  parintii  sai  care  nu  ridicau  nici  un  fel  de  probleme  :  mama  sa   era  o  evreica – bolsevica  , iar  tatal  sau  era  un  evreu – rus ” vechi  colaborat
or  al  KGB “  .  Evident  tanarul  Lieberman  accepta  si  emigreaza  cu  familia  in  Israel .  Aici  incepe  o  viata  noua  , prieteni  noi  , o  lume  noua  … Este  vizitat  de  ” ofiterii  controlori  sovietici  ‘  care  îi  sugereaza  sa  intre  in  politica . Nu  trebuie  sa- si  faca  nici  un  fel  de  griji  , va  fi  ajutat  deplin  de  alti  ” tovarasi  de  incredere  ” , adica  alti  evrei – rusi  ” scosi  cu  diferite  sarcini din  URSS  “  si  ” repatriati  “  in Israel .  Anii  trec  iar  Lieberman  urca  treptele  ierarhiei  politice  spre  deplina  satisfactie  a   stapanilor  sai de  la  Moscova  . Apoi  la  conducerea  R . Moldova  ajunge  chiar   ” unealta  cea  mai  devotata  a  Rusiei  respectiv  Vladimir  Voronin ” . Este  momentul  in  care  politicianul  Lieberman  lasa  precautiile  la  o  partte  si – si  viziteaza  locurile  natale , are  intalniri  ” de  taina  “  cu Voronin  dar  pune  si  de  un  mic  ” gheseft “  prin  care  ” spala  niste  bani  “  prin  intermediul  unor  ” suveici “  de  firme  infiintate  in  R . Moldova  si  Bulgaria  – sau  ” cea  de-a  16 – a republica  sovietica  ” cum  era  denumita  ironic  Bulgaria  inainte  de  1989 .  ” Baiat  destept ” Lieberman  asta  si  gata  sa  “  profite  “  la  maximum  si  din  politica  dar  si  din  afaceri  facute  la  adapostul  ” umbrelei  politice ” .  Multumesc  amicului  meu pentru informatile  stupefiante  pe  care mi le-a  dat  si  pe  care  spun  ca  as  vrea  sa  le  public . Amicul  zice  sa  am  rabdare  , sa  vedem  intai  ” reactia  Vestului , ca  macar  europenii  ar  trebui  sa  miste  ceva  … ” . Ne  despartim  . Vreme  de  un  an  si  ceva  nu  am  mai  auzit  nimic  despre  Lieberman . Apoi  in  decembrie  2012 au  loc  alegeri in  Federatia  Rusa  , alegeri  evident  ” furate  si  trucate  “  de  regimul  Putin  . Desi  este  frig  in  decembrie  2012 ,  zeci  de   mii  de  manifestanti  se  aduna  la  Moscova  sa  protesteze  impotriva  regimului  opresiv  al  lui  Putin.  Mass  – media  americana  si europeana  denunta  zi  si  noapte  la  unison  ” fraudele  uriase  ” facute  la  alegerile  din 2012  din  Rusia  de  catre  ” regimul  dictatorial  al  lui  Putin ” . Reactiile  presei occidentale  sunt  extrem  de  vehemente , acuzatiile  ating  praguri  nemaintalnite  in  ultimii  ani  .  Presedintele  Putin  si  aparatorii  sai  intra  “  intr o mica  vrie ” si  sunt  obligati  sa – si  regandeasca  strategiile . Brusc , administratia  de  la  Kremlin  isi  scoate  ” marele  as  “  din  maneca  … Lovitura  de  teatru  !  In  ciuda  protestelor  repetate  nu  doar  ale mas- mediei , dar  si  ale  cancelariilor  occidentale si  ale Secretarului  de  Stat  american  insusi ,  brusc  apare  la  Moscova  insusi  ministrul  de  Externe  al  Israelului  Avigdor  Lieberman . Acesta  apare  degajat  si  zambitor  langa  Vladimir  Putin  si  explica  la  posturile  TV  rusesti  dar  si  occidentale  ca  de  fapt  ” ultimile  alegeri  au  fost  cele  mai  corecte  si mai  democratice  din  toata  Istoria  Rusiei  ” . Declaratile  lui  Avigdor  Lieberman  declanseaza  ” reactii  furibunde  “  in  SUA  si  Europa  de  Vest , atat  din  partea  mass – mediei cat  si  a  politicienilor . Lucrurile  continua  si  se  amplifica  in  ianuarie  2013  cand  mai  multe  cercuri  de  dreapta  , formate  din  evrei – ame

ricani  dar  si  din  evrei – francezi  incep  sa- l  acuze  pe  Lieberman  ca  este  ” omul  Moscovei ” . Tot  in  ianuarie  2012  Parchetul  General  din  Tel  Aviv  anunta  public  la  tv  ca  ” au  fost  deschise  mai  multe  dosare  penale  pe  numele  lui  Avigdor  Lieberman  pentru  spalare  de  bani , frauda  si  abuz  de  incredere ” .  Prietenii  mei  ziceau  : ” Vedeti – va  de  treaba , dosarele astea  sunt  deschise  asa de  ochii  lumii , cum  or  sa  vrea  autoritatile  israeliene  sa- l  aresteze  pe  Lieberman  ? Corb  la  corb  sa-si  scoata  ochii ?   Nu  se  va  intampla  nimic  !  Asa  cum  au  fost  deschise  dosarele  astea  , tot  asa  se  vor  inchide  , dupa  ce  se  mai  linistesc  apele  un  pic , dupa  ce  mai  uita  lumea  de  ele  … ” . Dar  iata  ca  toate  calculele  pesimiste  , desigur  inspirate  din  lungile  noastre  experiente  negative , nu  s-au  mai  adeverit de  dat  asta  .  Inainte  de  Sfintele  Sarbatori  ale  Craciunului  din  2012  , toate  posturile  TV  din  Europa  de  Vest  si  inclusiv  din  Romania  au  anuntat  cu  emotie  : ” Ministrul  de  Externe  al  Israelului  Avigdor Lieberman  a  fost  obligat  sa  demisioneze  din  toate  functiile  de  partid  si  de  stat . Parchetul  General  din  Tel  Aviv  a  anuntat  deja  ca  fostul  ministru  este  ” inculpat  pentru  mai  multe  capete  de  acuzare  si  ca  va  fi  prezentat  instantei  de  judecata  cu  propunerea  de  arestare  preventiva  … Lieberman  declara  ca  nu  va  mai  reveni  in  viata  politica  ” .  Ascult  de  mai  multe  ori  jurnalele  de  stiri  si nu – mi  vine  sa  cred  ca  este  adevarat .  Da  , Dumnezeu  si  Istoria  nu  au  mai  avut rabdare  ” cu  cel  rău … ” . Este  adevarat  ca  pana  la  urma , probabil  in  urma  unei”  intelegeri  la  nivel inalt  ” , Lieberman  nu  a  mai  fost  inculpat  pentru ” crima  de  spionaj ” ci  doar  pentru  ” infractiuni  de  drept  comun ” , dar  este  important  ca  s-a  dat  ” un  semnal  pozitiv  ” : vechiul  colaborator  al  KGB   a  fost  ” eliberat  din  toate  functiile  “  si  a  fost  adus  in  fata  Justitiei  . Am  vorbit  cu  niste  prieteni din  R. Moldova  care  auzind  ” noutatile  ” de  la  Tel  Aviv  au  rasuflat  usurati  si  au  exclamat  : ” S-a  facut  dreptate  ! ” . Unii  îl  cunoșteau  bine  pe  ” inculpatul  Lieberman  ” .  Îl  sun pe  amicul  meu , care  îmi  povestise  toata  istoria  de  la  bun  început  și  îl  întreb  dacă  pot  să  public  . Amicul zice  ca  da  pentru  ca  finalmente  ” Lieberman  a  fost  adus  in  fata  instantei  , nici  nu  mai  conteaza  pentru  ce  . Asa  s-a  convenit . Mai  departe  nu  mai  este  treaba  noastra , mai  departe  este  treaba  instantelor de  judecata ” .  Mai  primisem  un  urias  cadou  de  Craciun : in Ucraina , in  Regiunea  Transcarpatia  ( fostul  Maramures  Istoric ) , prin  votul celor  din  Consiliul  Regional  , limba  romana  tocmai  devenise  limba  regionala  de  stat  !  Dupa  zeci  de  ani  de  suferinte , Dumnezeu  incepea  sa- si  intoarca  iar  fata  spre  Romani  !

Bunica  materna  fusese  deportata  intre  1949 – 1954  in  Baragan  fara  nici o  vina  si  fara  nici  o  acuzatie  concreta   alaturi  de  alti  peste  40 . 000 de  romani  din  Mehedinti , Caras – Severin si  Timis  sub  fantomatica  acuzatie  ca  erau  ” titoiști ” adica  ” un  fel  de  simpatizanti  de-ai  lui  Tito ” ceea  ce  era  cu  totul  fals , dar  trebuia  gasit  un pretext  pentru  a  deporta  pe  cei  mai  avuti  romani  din  Vestul  Romaniei .  De  altfel  au  fost dusi  in  lagar  si  apoi  eliberati  cei care  au  supravietuit  fara  ca  macar  unul  din  cei  peste  40 . 000 sa  fie  trimis  in  judecata  ! Au  fost  deportati  si  apoi  eliberati  fara  nici  un  proces  !  Azi  trebuie  sa  avem  mare  grija  si  sa  strangem  multe  probe  ca  sa  aducem  in  fata  instantelor  dusmanii  democratiilor  occidentale , dar  pe  vremea  bunicii  mele  materne  nu  era  asa . Bunica  a  murit in  1987  la  90  de  ani  si  in  vacantele de  vara petrecute  la  tara  ne  povestea  noua  , nepotilor : ” A  dat  ordin  Stalin  in  1949 si  au  venit  cu  armata  si  cu  jandarmii  si  ne-au  luat  ca  din  oala  . Ne-au  suit  in  trenuri  si dusi  am  fost  . Noua  ne  era  frica  sa  nu  ne   duca  in  Siberia, cum  dusesera  deja  si  pe  romani  dar  si  pe  sașii  din  Transilvania .  Și  între  noi  erau  cațiva  șvabi  din  Banat  și  de  Siberia  ne  temeam  cel  mai rău . Dar  am  avut  noroc , ne- au  deportat  în  Bărăgan  . Mama -ta  era  tînara , era  studenta  la  Bucuresti  si  a  sarit  pe  geam  cand  au  cautat – o si  s-a  ascuns  la  un  var  de -al  nostru  din  Bucuresti  unde  a  stat  ascunsa  un  an  … Din  sat  m-au  luat  pe mine  si  pe  Silvia  – sora  mai  mare  a  mamei tale care  era  deja  maritata  si  cu  un  copil  mic  de  gat . Au  luat – o  pe  Silvia  si  cu  barbat  si  cu  copil . Dupa  ce  am  plecat  ne-au  furat  de  la  conac  si  salbele  de  aur  si  toate  cartile  frantuzesti  legate  in  piele  de  vițel … Ce – or  fi  făcând  cu  ele  ? se  mira  bunica  . Că  doar  comuniștii  abia  știau  să  se  semneze , dar  nu  toți ” povestea  ea  .  ” In  lagăr  ne-au separat  unii  de  altii , dupa satele  de  unde  proveneam . Ne -au  pus  sa  construim  alte  sate  cu mainile  goale  . Ne-am  construit  case  de  chirpici , ce  era  sa  facem  . Apoi  ne – au  pus  sa  ne  sapam  singuri  fantani , ca  sa  avem  apa  .  Pentru  noi  era  greu , eu  nu  puteam  sa  muncesc , eram  bolnava  , Silvia  alăpta , muncea  doar  Dinu , ginerele  meu . Taica-tu  mare  , Dumitru , a  murit  la  Stalingrad  iar  pe  singurul  fecior  Virgil , mi  l-au  luat  prizonier  la  Cotul  Donului  .  S- a  intors  unul  singur  din  prizonierii  din  comuna  noastra  in  1958  dar  si  acela  era  pe  jumatate  nebun . Dar  stia  de  Virgil , fusese  cu  el  in  lagar  in  Siberia  si  murise  prin  1953  sau  1954  , nu  mai  stia   precis . Deci  in  Baragan  eu  si  cu  altii  am  infiintat  satul  Olaru  Nou . Dupa  eliberarea  noastra , satul  a  fost ras cu  buldozerele  ca  si  celelalte  sate din  Baragan , construite  de  deportati  , regimul  comunist  nu  dorea  sa  ramana  nici  o  proba  materiala la  acel  genocid . Nu  aveam  decat  extrem  de  putina  apa  si  extrem  de  putina  hrana .  Zilnic eram  anchetati  de  ofiteri  de  Securitate  care  voiau  sa  marturisim  crime  pe  care  nu  le  comisesem  . Aproape  toti  ofiterii  de  Securitate  erau evrei – rusi . Vorbeau  prost  romaneste , in  schimb  bateau  cu  bestialitate batrani , femei , copii  , nu  conta  ! “  povestea  bunica  in  timp  ce  isi  stergea  o  lacrima  in  coltul  ochiului  . ” Sa  nu  uitați  niciodata , maică , ce  ne-au  făcut  nouă   rușii  dar  și  ajutoarele  lor  cele  mai  de  nădejde , evreimea –  rusă bolșevizată  ” .  Dupa  Crăciun , am  fost  la  cimitir , am  curațat  puțin  mormântul  bunicii  , am  vărsat  câteva  lacrimi  și  am  spus  tare  ” Să  știi  că  n-am  uitat  nimic  bunică  , din  tot ce  ne-ai  spus  !  “

*Avigdor  Lieberman nu a batut-o pe bunica mea, dar in schimb prin informarile sale catre KGB, a distrus vietile si destinele a zeci si zeci de studenti basarabeni, care au luat drumul Siberiilor inghetate, de unde majoritatea nu s-au mai intors…

Un   articol  de  Dacian  Dumitrescu

( articolul  poate  fi  preluat  de  toate  publicatiile  romanesti  din  tara  si  de  peste  hotare cu conditia precizarii sursei )

link către articolul de acum 11 luni: rbnpress.info/wp/exploziv-spion-kgb-in-guvernul-israelului-exclusiv-rbnpress

 

,

TURCIA AZI. Ce se întamplă și de ce?

O analiză a colectivului redacțional  Romania Breaking News – R.B.N. Press

7 iunie 2013 

Azi este a 8-a zi de manifestații intense de stradă în Istambul și în marile orașe ale Turciei, manifestații care par să se intensifice de la o oră la alta. Astfel în a 6-a zi de manifestații, conform statisticilor poliției turce, au fost prezenți in Piața Taksim din Istambul, precum și în alte orașe circa 3 milioane de manifestanți turci. Aceste masive proteste de stradă, au pus pe gânduri principalele cancelarii occidentale dar și ale Rusiei și Israelului, Iranului, Siriei și nu numai.

Din discuțiile redactorilor R.B.N. Press cu membrii  corpului diplomatic acreditat la Ankara, a rezultat că situația exploziva din iunie 2013, are în spate multiple cauze istorice, politice, religioase, etc.

Mustafa Kemal Ataturk

Mustafa Kemal Ataturk

Astfel  regimul Otoman a fost înlăturat de către revoluționarul turc Kemal Ataturk, la începutul secolului XX, printr-o lovitură de forță. Principalii artizani ai revoluției “Kemaliste” , deveniți și lideri ai “Junilor Turci“, au fost patru turci membrii ai francmasoneriei britanice, iar al cinci-lea era un țigan-turc.

Astfel a fost instaurată Republica laică Turcia. În anii ’30, mii de turci au fost arestați de către instituțiile de forță ale tinerei republici, pe motiv că nu doreau să scrie cu noua grafie latină, umblau înveșmântați în straiele tucești tradiționale, respectau cu strictețe orele de rugăciune și nu doreau să poarte haine occidentale. Mai mult decât atât, în anul 1937, Președintele Kemal Ataturk, „fondatorul Turciei moderne”, se afla într-o ședință de plen a Parlamentului Turciei, când a ridicat Coranul, după care l-a azvârlit în spate strigând cu voce tare: „Turcia nu mai are nevoie de această carte!”

În perioada celui de al doi-lea război mondial, Republica Turcia a rămas neutră în ciuda presiunilor uriașe exercitate de către cele doua tabere aflate în conflict. În perioada postbelică, armata turcă capătă un rol din ce în ce mai mare și devine principalul garant și stâlp al Statului laic Turc. De căte ori s-a simțit primejdia derapării turciei spre islamism, armata turcă a preluat inițiativa și a ajuns factor de decizie politică în urma a trei lovituri de stat, în anii ’60, ’70 și ’80.

Ultima lovitură militară de stat, a fost executată de armata turcă în anul 1987. Dar în ultimii 20 de ani, economia Turciei devine înfloritoare, prosperă și Turcia însăși devine o putere regională. Această  situație este confirmată de faptul  că în interiorul NATO, Turcia reprezintă cea de-a doua forță militară după SUA, cu un efectiv militar  pe timp de pace de peste 500.000 de oameni aflați sub arme.

Premierul Erdogan printre ofițerii și generalii armatei turce

Presiunea și restricțiile impuse de noua Republică laică Turcă și de modernizarea forțată a Statului Turc au inhibat pulsiunile religioase și conservatoare ale poporului turc. Acest fapt nu avea cum să rămână fără urmări în timp. Acestea au fost premizele apariției pe scena politică turcă a actualului Premier Recep Erdogan. Domnia sa a câștigat de trei ori alegerile în ultimii zece ani, a transformat Turcia din punct de vedere economic, în cea de a 15-a putere mondială cu o creștere economică anuală de 8 % inclusiv în ultimii 3 ani de criza mondială.

Turcia se poate lăuda azi cu cea mai faimoasă stațiune de lux, recunoscută de uniunea Europenă : Belek, legată de diferite destinații europene, prin 120 de curse charter săptămânale. Aici se găsește și cel mai bine cotat hotel de lux de 6 stele, din Uniunea Europeana, “Mardan Palace”.

În ciuda acestor realizări economice remarcabile, regimul Premierului Erdogan, s-a remarcat și printr-un autoritarism evidențiat de faptul că în Turcia se află cei mai mulți ziariști arestați, (mai mulți decât în Rusia, Iran și Siria). Pe de altă parte autoritarismul Premierului Erdogan s-a îndreptat și împotriva armatei turce- susținătoarea și garantul Statului laic Turc. În ultimii trei ani, din ordinul Premierului Recep Erdogan, au fost arestați un număr de 340 de generali și amirali, adică 1/3 din numărul generalilor armatelor terestre și  jumătate din numărul amiralilor flotei militare turce.  Dar la aceste minusuri democratice se adugă și un PLUS: pe data de 14 mai 2013, Turcia a reușit să achite ultima rata de împrumut către F.M.I. ! Nu știm dacă tocmai această mișcare nebunească a Premierului Erdogan, de achitare integrală a datoriilor către F.M.I., nu se află cumva la originea dezordinilor si convulsiunilor sociale de azi.

Recep Erdogan

Miscările de stradă care cer plecarea de la putere a Premierului Erdogan folosesc drept pretext o controversată decizie a actualului guvern de a construi un Mall într-un parc central din Istambul. Un alt pretext folosit de către manifestanți este așa numita „lege a alcoolului”, adoptată de actualul executiv în data de 24 mai 2013, prin care se limitează consumul de alcool în localurile publice din Turcia între orele 22,00-06,00.

Pretestatarii din Pața Taksim din Istanbul au fost însă „atent scanați”, nu numai de către forțele de ordine turcești dar și de către observatorii din mediile diplomatice occidentale și nu numai: astfel femeia brunetă în rochie roșie care apare constant în primele trei zile de manifestații provocând forțele de ordine turcești care indreaptă șpreiul lacrimogen în spatele ei , a fost identificată drept  o cetățeană britanică

"Femeia in roșu", cetățean britanic, "turistă" la manifestațiile din piața Taksim, întorcând spatele jetului de gaz lacrimogen, după ce în prealabil a avut grija sa provoace politia turca arătându-le gesturi obscene. Foto - agenția Reuters

„Femeia in roșu”, cetățean britanic, „turistă” la manifestațiile din piața Taksim, întorcând spatele jetului de gaz lacrimogen, după ce în prealabil a avut grija sa provoace politia turca arătându-le gesturi obscene. Foto – agenția Reuters

sosită în Turcia, în scop de “TURISM”. Dar “turista britanică” în loc să viziteze palatele sultanilor s-au celebra “Sfânta Sofia”, a ales să se amestece printre  manifestanții turci. Unui ochi atent nu poate să-i scape nici faptul că printre protestatari se află mii și mii de kurzi, mulți înbracați în costume tradiționale kurde. Acest popor dedreptățit al istoriei a fost pe punctul să formeze statul Kurdistan, după 1918. Principala piedică în formarea acestui ipotetic stat este faptul că acesti kurzi din Turcia, Siria și Irak, locuiesc pe terenuri petrolifere.  În legătură cu Siria, nu se poate trece cu vederea că doar la Istanbul, locuiesc peste  o sută de mii de “alowiti”, o sectă minoritară chiar și în Siria dar din care face parte însăși familia președintelui evreu-“alowit” Bashar Al-Assad. Acesta se află el însuși într-o situație dificilă din cauza propriilor proteste interne, dar nu poate uita că Turcia a susținut necondiționat pe rebelii sirieni. Pentru Președintele sirian, Bashar Al-Assad, care se poate baza pe sutele de mii de “alowit”, tentația de

Bashar Al-Assad الاسد يدعو العرب الى قطع كل الروابط مع اسرائيل

Bashar Al-Assad الاسد يدعو العرب الى قطع كل الروابط مع اسرائيل

a “băga bățul prin gardul turcesc”, este destul de mare. Pe de altă parte, Rusia-susținătoarea din ultima perioadă atât a regimului sirian cât și a kurzilor de stânga, nu poate asista doar ca un simplu spectator. În ultimii ani, loby-ul diplomației rusești a fost extrem de activ, în sensul “apropierii” Turciei de Maica-Rusia, în schimbul unor avantaje comerciale majore legate de exploatarea și tranzitarea hidrocarburilor din Caucaz. În ciuda promisiunilor și a avantajelor economice “fluturate” de Rusia, Turcia s-a menținut pe o poziție fermă de “neutralitate”. Tabloul actualelor mișcări de stradă din Turcia nu ar fi însă complet dacă am neglija faptul că în anul 2010, o navă maritimă turcească, încărcată cu ajutoare umanitare, având drept destinatar victimele din Fâșia Gaza, a fost atacată într-un “mod inimaginabil” de către forțele militare israeliene, care s-a soldat cu moartea a 7 turci din rândul membrilor echipajului. Referitor la acest incident, abia în urmă cu două luni, un Vice-premier israelian “a cerut scuze” guvernului de la Ankara, încercând să detensioneze îndelungata relație complicată dintre Turcia și Israel.

Anumite forte politice occidentale dar și rusești acuză pe actualul ministru de externe turc Davudoglu, că este adept al curentului politic denumit “neo-otomanismului”, conform căruia Turcia ar trebui să “expandeze” atât spre “Est” cât și spre “Vest”.

Dragi cititori, pentru moment doar atât.  Dar lăsăm Domniilor voastre libertatea de a trage și alte concluzii politice și geopolitice.

Video – cum au început violențele, de la  un protest banal impotriva desfințării unui parc:

*Surse de documentare pentru această analiză au fost puse la dispoziție pentru R.B.N.Press atât de  mediile diplomatice occidentale acreditate la Ankara, cât și de  mediile turcești aflate la București… precum și  alte surse.  Redacția Romanian Breaking News mulțumește pe această cale tuturor celor care ne-au ajutat.

rbnpress.info

,

Presa occidentală a criticat dur președintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, pentru că și-ar fi imaginat “lumea fără Israel”. Însă judecînd după ultimele informații, Henry Kissinger și 16 servicii secrete americane sînt de acord cu faptul că, în viitorul apropiat, Israelul își va înceta existența.

“The New York Post” îl citează pe Kissinger integral: „Peste 10 ani, Israelul nu va exista”.

Afirmația lui Kissinger este directă și fără echivoc. El nu spune că Israelul, chiar dacă se află în pericol, poate fi salvat cu trilioane de dolari și protecție militară americană. Kissinger nu spune nici despre faptul că, dacă la alegeri va învinge vechiul amic al lui Netanyahu, Mitt Romney, Israelul ar putea supraviețui. Nu spune nici despre aceea că Israelul ar exista în continuare în cazul în care va fi bombardat Iranul. Kissinger nu propune nicio soluție, el pur și simplu constată că, în anul 2022, Israelul nu va mai fi.

Agențiile americane de spionaj sînt de acord cu afirmațiile lui Kissinger, chiar dacă nu sînt sigure de data precisă. Cele 16 servicii speciale americane, care au un buget total de 70 de miliarde de dolari, au prezentat un material analitic pe 82 de pagini, intitulat „Pregătirea pentru un Orient Apropiat fără Israel”.

În materialul prezentat se face referire la cei 700 de mii de evrei care locuiesc ilegal pe teritoriile ocupate în anul 1967. Toată lumea este de acord că aceste pămînturi aparțin Palestinei, însă Israelul nu le va ceda de bună voie. Prin aceasta, Israelul amintește de RSA de la sfîrșitul anilor 80.

Potrivit analizei, partidul extremist „Likud”, aflat la putere în Israel, tot mai mult încurajează violența de care dau dovadă locuitorii teritoriilor ocupate. Se menționează despre ferocitățile în stil de apartheid, inclusiv zidul despărțitor ridicat de israelieni și sistemul de control foarte aspru la punctele de control, ceea ce contravine valorilor americane.

Cele 16 servicii secrete americane sînt de acord că Israelul nu este în stare să se opună forței propalestiniene aflate în ascendență, care include “Primăvara Arabă”, Renașterea Islamică și Iranul.

În trecut, dictatorii din această regiune constrîngeau manifestările propalestiniene în rîndul popoarelor lor, însă aceste dictaturi au început să se prăbușească odată cu căderea șahului iranian proisraelian în anul 1979 și constituirea republicii democratice islamice, guvernul căreia a fost nevoit să susțină nemulțumirea poporului față de Israel. În prezent, procesul de prăbușire a dictatorilor care colaborau sau, pur și simplu, răbdau Israelul a luat amploare. Drept urmare, la putere acced guverne mai democratice, mai islamice, care sînt cu mult mai neprietenoase față de Israel.

În raportul serviciilor de spionaj americane se menționează că, în situația creată, Guvernul SUA pur și simplu nu mai dispune de mijloace militare și financiare pentru susținerea Israelului contrar voinței vecinilor acestuia. Potrivit estimărilor, pentru normalizarea relațiilor cu cele circa 50 de țări islamice, SUA trebuie să se conducă de interesele naționale proprii și să renunțe la Israel.

De menționat, că nici Henry Kissinger, nici experții serviciilor de spionaj care au elaborat acest material, nu intenționează să plîngă după Israel. Este un lucru curios, ținînd cont de faptul că Kissinger este de origine evreu și întotdeauna era privit ca un prieten (uneori foarte apropiat) al Israelului, iar americanii, inclusiv colaboratorii serviciilor secrete, un timp îndelungat s-au aflat sub influența presei proisraeliene.

Prin ce se explică această poziție?

Americanii care se interesează de situația internațională (din această categorie evident fac parte Kissinger și experții serviciilor de spionaj) s-au săturat pînă la refuz de fanatismul și obsesia Israelului. Discursul absurd și ridiculizat pe larg al lui Netanyahu de la tribuna ONU, unde acesta flutura cu desenul caricatură a unei bombe (fapt pentru care singur a devenit personajul caricaturii “sionistul nebun”), a fost ultima picătură a erorilor comise de liderii israelieni, cărora tradițional le place să exagereze.

Totodată, mai mulți americani sînt nemulțumiți de lobbysmul prea autoritar al Israelului în problemele ce țin de formarea opiniei publice. Fiecare demitere a unor jurnaliști cunoscuți care au deviat de la “scenariul aprobat” la reflectarea problemei israeliene (ca în cazul lui Rick Sanchez și Helen Thomas) provoacă reacții inverse, puțin sesizabile la prima vedere, însă foarte puternice. Și de fiecare dată cînd lobbysmul israelian înlătură pe cineva, de exemplu, pe Maureen Dowd, care a menționat că fanaticii israelieni care au atras SUA în război cu Irakul acum cer același lucru și în privința Iranului, tot mai multă lume conștientizează că asemenea persoane ca Sanchez, Thomas și Dowd spun adevărul.

Un alt motiv, pentru care pericolul dispariției Israelului este privit cu atîta calm, este faptul că majoritatea evreilor americani deja nu mai susțin politica Israelului, în orice caz, nu de asemenea manieră cum o face “Likud”. Jurnaliștii și analiștii evrei cu experiență, de exemplu, Philip Weiss, recunosc nebunia cercurilor guvernante ale Israelului și situația disperată a acestei țări. Potrivit unor sondaje recente efectuate în rîndul tinerilor americani de origine evreiască, nu mai este “la modă” să-ți rupi capul pentru soarta Israelului. În pofida încercărilor disperate ale lui Netanyahu de a convinge electoratul evreu să-l voteze pe Mitt Romney, datele statistice arată că Obama (în raport se menționează despre “ura” lui față de “mincinosul Netanyahu) va obține cu ușurință majoritatea voturilor originarilor evrei.

În sfîrșit, cea mai puțin evidentă, însă cea mai serioasă explicație, care explică calmul lui Kissinger și CIA privind soarta Israelului: informația parvenită despre implicarea Israelului și aliaților lui în atentatele din 11 septembrie 2001 (și nu a islamiștilor radicali).

Despre aceasta tot mai des vorbesc nu grupurile radicale antisemite, ci observatori de rang înalt. Fostul director al Departamentului Studii Strategice al Colegiului militar din SUA, Alan Sabrosky, care este pe jumătate evreu, a participat la emisiunea autorului acestui articol, în cadrul căreia a menționat că a discutat această problemă cu colegii. Aceștia sînt absolut convinși că în spatele atentatelor teroriste din anul 2001 se află Israelul și aliații lui. De aceeași părere este și fostul corespondent BBC în Orientul Apropiat, Alan Hart, considerat prietenul lui Yasser Arafat și Golda Meier.

Merlin Miller (candidat la alegerile prezidențiale din 6 noiembrie 2012 din partea “unui al treilea partid”, nota mixednews.ru) a declarat public despre implicarea Israelului în atentatele din 11 septembrie 2001.

Scopul principal al acestor atentate a fost “unirea prin sînge și emoții” a alianței neclintite dintre Israel și SUA. Aceasta a fost o încercare disperată de a asigura supraviețuirea Israelului prin declanșarea unor războaie de durată cu dușmanii acestui stat. După cum declarau poliției evreii arestați pentru sărbătorirea 9/11: “Dușmanii noștri sînt dușmanii voștri. Dușmanii voștri sînt palestinienii”.

Însă tot mai mulți americani, inclusiv serviciul de spionaj, consideră că inamicii Israelului (1,5 miliarde de musulmani în toată lumea) nu sînt și inamicii SUA.

În realitate, SUA jertfesc mii de vieți omenești în războaiele purtate pentru Israel, ceea ce prejudiciază interesele naționale ale SUA. (Unul dintre aceste interese, bineînțeles, este procurarea petrolului și gazelor naturale de la statele stabile și dispuse să colaboreze).

Odată cu conștientizarea faptului că evenimentele din 11 septembrie 2011 nu au fost organizate de islamiștii radicali, ci reprezintă o trădare sîngeroasă a susținătorilor Israelului, politicienilor care merg pe urmele lui Kissinger și serviciile secrete americane le devine tot mai ușor să recunoască că termenul de valabilitate al Israelului a expirat.

Ion Coja

www.ioncoja.ro

Rămâi în contact cu noutățile R.B.N.Press ! Apreciază pagina de facebook Romanian Breaking News Press cu un Like ! și selectează opțiunea PRIMEȘTE NOTIFICĂRI !
,

Războiul cu Iranul – cum va începe, precum și ce va urma imediat după aceea

Am lucrat în calitate de consultant de specialitate la trei companii de tehnică
aeronautică de vârf. Specialitatea mea este aceea de a conceptualiza noi
strategii militare, mai ales în conexiune cu cele mai noi și avansate
sisteme de luptă. Ceea ce observ că se petrece la ora actuală pe scena
mondială pe tema Iranului constituie cea mai înfricoșătoare combinație de
circumstanțe pe care am văzut-o vreodată. Și am văzut multe în cei 20 de
ani de carieră militară, în care am fost implicat în proiectarea celor mai
avansate strategii de luptă!

Curând, în săptămânile sau lunile ce vor urma, se va declanșa un război
împotriva Iranului. Războiul va fi pornit fie de Israel, fie de SUA, fie
printr-un embargou economic NATO/UE/SUA, sau prin anumite forme de
diversiune, numite „steaguri false”. Ceea ce e de reținut este faptul
indiferent de modul în care va începe, acest conflict va cuprinde apoi
întreaga lume.

Indiferent dacă războiul va începe printr-un atac aerian orientat
împotriva câtorva obiective militare și nucleare iraniene, sau printr-o
invazie de proporții împotriva miilor de obiective iraniene,
probabilitatea ca acest conflict să devină un conflict regional major în
48 de ore de la declanșarea lui este de peste 90 % (n. trad.: în termeni
militari, conflict regional major = „conflict armat care cuprinde mai
multe state învecinate cu statele aflate în mod direct în conflict”).

Iranul nu va permite israelienilor sau/și americanilor să îi atace
teritoriul fără o ripostă majoră. Iranul nu va fi pasiv și anemic, așa cum
a fost Irakul când a fost atacat de Bush. Iranul va ataca atunci masiv
bazele americane și/sau israeliene din zonă, ceea ce va declanșa atunci o
și mai mare înverșunare din partea americanilor/israelienilor.

Iranul a echipat, plătit și antrenat un masiv dispozitiv de rachete în
Liban (cel mai mare dispozitiv de rachete din istoria omenirii). Sunt
acolo două tipuri de rachete: fără ghidare și cu ghidare. Acest dispozitiv
se constituie într-o forță militară colosală de tip MAD-FORCE (Mutually
Assured Destruction-Force = Forță de Asigurare a Anihilării Reciproce, o
forță imbatabilă ce are scopul de a descuraja o invazie masivă inamică,
prin posibilitatea declanșării unei contra-ofensive nimicitoare).

Numărul total de rachete din Liban este estimat a fi între 40.000 și
110.00 de bucăți. O parte din ele sunt rachete fără ghidaj de tip
Katyusha, dar mare parte sunt rachete cu ghidare și cu rază mai lungă de
acțiune. Toate dispozitivele sunt deservite de unități ale Forțelor
Speciale ale Hezbollah.

Forțele Speciale Hezbollah sunt de fapt trupe de comando iraniene,
super-antrenate și super-echipate, iar numărul militarilor lor depășește
efectivele unei brigăzi (n.trad.: Brigada = unitate de luptă ce conține
între 3-5 Regimente, cu un efectiv de 3.000-5.000 luptători, condusă de un
General).

Rachetele neghidate, binecunoscutele Katyusha, sunt oarecum primitive, dar
foarte eficiente în distrugerea fiecărui centimentru pătrat al unui sector
inamic asupra căruia sunt lansate. Sunt rachete de artilerie de 122 mm, cu
raza de acțiune de aprox 30 km/19 mile, și sunt au o încărcătură de
aproximativ 30 kg / 66 uncii de material exploziv. Rachetele ghidate, care
sunt în număr foarte mare, sunt mai avansate și pot fi ghidate cu
precizie.

În timpul războiului din 2006 (dintre Israel și Libia), Hezbollah a lansat
aproximativ 4.000 de rachete (dintre care 95% de tip Katyusha), toate
purtând super-explozive „fără inteligență”, adică neghidate. Restul de 5%
de rachete au fost de fabricație Iraniană, de tip Fajr-3 și Ra”ad 1,
propulsate de combustibil lichid.

Ce se mai știe este că rachetele „inteligente”, cele ghidate, cu raza mai
mare de acțiune, sunt sub controlul direct al unor ofițeri Sirieni și
Iranieni.

Această combinație de rachete cu rază scurtă, cu rachete cu rază medie de
acțiune din Liban, alături de cele ghidate, cu rază lungă de acțiune din
Siria, împreună cu un număr mai mic de de rachete aflate pe Fâșia Ghaza și
Malul Vestic (West Bank), la care se adaugă rachetele ghidate cu rază
lungă de acțiune din Iran reprezintă, însumate, o forță deloc neglijabilă,
ce este ațintită asupra Israelului.

Războiul din 2006 dintre Israel și Hezbollah (numit de israelieni „Al
Doilea Război Libanez”) a fost o încercare a Israelului de a anihila acest
dispozitiv masiv MAD-FORCE din Liban. A fost o încercare eșuată. Sirienii
cumpăraseră (și livraseră Hezbollahului) un mare număr de rachete antitanc
de producție rusească, temutele AT-14 KORNET. Aceste rachete, relativ
ieftine, propulsate cu combustibil solid, pot fi ghidate cu precizie.

Comandourile iraniene și-au construit foarte multe buncăre de tragere, din
beton armat, pe teritoriul Libanului. Eficiența lor nu s-a lăsat
așteptată. În foarte scurt timp au fost scoase din luptă 52 de tancuri de
asalt MERKAVA IV israeliene.

Sistemele supra-tehnologizate americane, precum și armele lor de mare
precizie s-au dovedit de asemenea ineficiente. În fața acestui dezastru,
israelienii aveau trei alternative: să utilizeze bombe cu neutroni, să
declanșeze o ofensivă cu infanteria (care i-ar fi costat foarte multe
vieți omenești), sau să declare pace pentru moment și să se retragă acasă.
Au ales în final ultima variantă.

Se pare că Israelul a renunțat definitiv la ideea unui asalt terestru
pentru a anihila bazele de rachete Libaneze. Un înalt comandant israelian
chiar și-a dat demisia pe motiv că trupelor sale nu li se permite să se
antreneze sufiecient în vederea atacării Libanului.

A doua alternativă constă în utilizarea armelor FAE (n. trad.: Fuel Air
Explosive = dispersarea unui nor gigantic de vapori de combustibil care
este apoi aprins de un detonator).

A treia alternativă constă în utilizarea Bombei cu neutroni (tip de armă
nucleară ce produce un nivel mai ridicat de radiații, dar distrugeri
materiale mai reduse decât armele atomice clasice) (n.trad.: Cu alte
cuvinte ucide ființele vii, lăsând neafectate clădirile). Însă atunci când
vorbim de Bomba cu neutroni, vorbim deja despre Arme de Distrugere în Masă
(ADM).

Orice folosire a unei astfel de arme de tip ADM de către armata israeliană
contra Hezbollahului va declanșa foarte probabil o ripostă similară.
Hezbollah își va echipa rachetele din Liban rămase operaționale nu cu
explozivi clasici, ci cu ogive nucleare ADM (dacă nu cumva rachetele
Hezbollah au fost DEJA până atunci echipate cu ogive nucleare având în
vedere natura și scopurile atacului american/israelian împotriva
Iranului).

În concluzie, Israelul se află acum în fața unui număr impresionant și
fără precedent de rachete echipate cu focoase radiologice, chimice,
biologice, FAE de la bazele din Liban. Toate aceste tipuri de focoase sunt
din categoria Armelor de Distrugere în Masă ADM. La acestea se adaugă
rachetele din Gaza și West Bank.

Sirienii își vor folosi rachetele lor mai mari și cu rază mai lungă de
acțiune pentru a „împroșca” din belșug teritoriul israelian cu ADM. La fel
vor proceda și iranienii.

Pentru a se apăra, Israelul va folosi Sistemul Radar „Green Pine” și un
hibrid de sistem antirachetă americano/israelian. Vor reuși cu succes să
doboare multe din rachetele inamice înainte ca ele să își atingă țintele,
dar totuși numărul imens al rachetelor arabe va fi copleșitor și va
străpunge orice măsuri defensive.

Mari părți din Israel vor fi contaminate cu radiații cu perioadă de
înjumătățire extrem de mare (de ordinul a zecilor de mii de ani în unele
cazuri), la acest „cocktail” adăugându-se (dacă mai era nevoie) o mixtură
chimică, FAE și biologică de coșmar. Numărul morților se va ridica de la o
treime, la jumătate din populația Israelului, la care se adaugă un imens
număr de răniți.

Răspunsul israelian va fi anihilarea nucleară a Siriei, Iranului și a unor
părți din Liban, numărul morților fiind de mai multe ZECI de milioane.
Așteptați-vă să vedeți fiecare oraș, de orice mărime ar fi el, distrus.

Vor rămâne insuficienți oameni în viață fie și pentru a îngropa morții în
Siria, Iran și părți din Liban. Radiațiile provenite de la bombele atomice
se vor întinde și în restul lumii.

Însă Iranul are și un alt tip de armată. Se numește în limbaj militar
„armată adormită”, sau „armată sub acoperire” și este operațională pe
teritoriile altor state, îndeosebi pe teritoriul SUA și al statelor
Europei de Vest. Aceste „armate” vor începe răspândirea unui număr de
epidemii ucigătoare, bazându-se pe viruși fabricați în laborator (sunt
câteva zeci de astfel de virusuri cu utilizare militară).

Oamenii aflați în cinematografe, biserici, Mall-uri, stații de metrou,
aeroporturi (și în general orice spațiu care folosește sisteme de aer
condiționat centralizate) vor fi expuși fără să știe la contaminări
criminale, adevărate arme biologice. După aproximativ 9 sau 10 zile de la
contaminare, sistemele computerizate de statistici vor da alarma în
privința unor îmbolnăviri stranii. Aceasta va declanșa o serie de măsuri
de apărare, menite să țină în frâu îngrozitoarele epidemii, dar va fi prea
târziu.

Transporturile internaționale și schimbul de mărfuri se vor sista. Oamenii
vor fi sfătuiți să rămână în locuințele lor, se vor institui restricții de
circulație și doar foarte puțini oameni, care au anumite meserii critice,
vor fi lăsați să circule pe străzi.

Spitalele vor fi supra-aglomerate cu bolnavi și muribunzi de toate
vârstele. Comunitatea medicală va fi printre primele care va fi nimicită,
datorită contactului contagios cu muribunzii. Deși se vor înființa spitale
ad-hoc în școli și alte clădiri publice, infectarea încrucișată (între
bolnavi) cu diferite tipuri de virusuri modificate genetic va „asigura” o
mortalitate de 100% a tuturor pacienților și personalului medical din
aceste spitale.

Pe alte fronturi, în eventualitatea în care statele neo-conservatoare
plănuiesc să redeschidă și să dezvolte războiul din Georgia din 2009,
atacând forțele rusești, sau punând la cale „incidente” în Marea Neagră,
probabilitatea ca aceste incidente să degenereze rapid într-un război
mondial implicând arme atomice rusești și NATO este de aproximativ 50%.
Chiar dacă nu se declanșează un război total, Rusia este în măsură să
neutralizeze prezența NATO din Marea Neagră, cu pierderi considerabile de
ambele părți.

Lumea se va afla în cea mai gravă criză economică din istorie, după ce
comerțul mondial se va opri de teama răspândirii epidemiilor provocate de
războiul biologic.

Dacă Israelul va provoca sofisticata Mașină de Război Biologic a Lumii
Arabe (despre care mulți spun că este o realitate, și nu un mit ca în
cazul Irakului), atunci și Arabia Saudită își va lansa propriile rachete
balistice de producție chinezească și își va trimite foarte bine echipata
aviație militară împotriva Israelului, cu încărcăturile nucleare pe care
le posedă (Artabia Saudită a finanțat programul militar nuclear al
Pakistanului, și a primit în schimb arme nucleare).

Desigur, ce va fi rămas operațional din din forțele israeliene va răspunde
cu alte atacuri nucleare, de data aceasta împotriva Arabiei Saudite, cât
și împotriva altor națiuni arabe, pentru a le intimida.

În America de Nord și în Europa de Vest, după două luni de război
biologic, populația se va reduce la aproximativ o treime, iar numărul
morților va depăși 200 de milioane.

În ciuda disperatelor eforturi ale tuturor statelor, epidemiile produse de
virușii super-ucigași, produși prin mutații genetice în laboratoare, vor
cuprinde întreg mapamondul, cauzând decesul a mai mult de un miliard de
oameni.

Toți acești factori enumerați până acum ar putea conduce spre o ultimă
etapă a războiului, în care statele non-neo-conservatoare vor fi atât de
revoltate în fața decesului atâtor oameni nevinovați din rândul propriilor
populații, încât un război mondial total, care implică toate statele
lumii, ar putea fi apoi inevitabil.

Sursa originală: Rense.com

,

Avigdor  Lieberman

Nu  credeam  ca  voi  apuca  sa  public  acest articol  inainte  de  2014 …. Era  un  august  fierbinte  in  2010  la Bucuresti  si  un  amic  ma  cheam  in  oras  la  o  intalnire  . La  un  suc  rece  imi  spune  o  poveste  incredibila  :  a  avut  niste  prieteni  care  au  lucrat  inainte  de 1989  la  celebra  UM  0110. Aceasta  era  principala  unitate  anti  – KGB  infiintata  in  Romania  in  1969,dupa  invadarea   Cehoslovaciei  de  catre  trupele  sovietice . In  realitate, spunea  amicul  meu se  infiintasera  doua  unitati  speciale  :  UM  0110  care  se  ” ocupa ” exclusiv  de  agentii  KGB  din  Romania   si  UM  0109  ale  carei  structuri  incercau  sa  contracareze  activitatea  agenti lor din  celelate  ” tari  socialiste  “  care  aveau  inca  trupe  de  ocupatie  sovietice  pe  teritorile  lor  si  care  operau  pe  teritoriul  Romaniei  sub  directa  coordonare  a  Moscovei. O  parte  din  fostii ofiteri  ai  respectivelor  structuri  speciale  anti – KGB  fusesera  scosi  la  pensie  inca  din  1990 , dupa  ce  cele  doua  unitati  speciale  au  fost  primele  desfiintate  in  decembrie  1989  la  ” ordinul  special  “  al  lui  Ion  Iliescu , care  considera ca  cele  doua  unitati  speciale  devenisera  ” inutile ” . O  alta  parte  dintre  ofiteri  se  transferasera  in  multitudinea  de  servicii  speciale ale  Romaniei  postdecembriste,  dar  nici  unul  nu  se angajase  la  SRI .  Acesti  ofiteri  au  reusit  sa  se  adapteze  noilor  ” realitati  “  si  sa  supravietuiasca  in  ciuda  sicanelor  la  care  îi  supunea  noul  regim  iliescian  și  in  ciuda  hărțuielilor  necontenite  venite  din  partea  lui Virgil  Măgureanu care  dorea  să  afle  de  la  foștii  lucrători  ” unde  se  afla  ascunsa  arhiva  celor  doua  unitati  speciale  ” . Virgil  Magureanu  devenise  la  propunerea  lui  Ion  Iliescu  noul  Director  al  SRI . Era  o  ” veche  cunostinta  “  a  organelor  de  Contraspionaj  romanesc , identificat  drept  un  ” vechi  colaborator  al  KGB  si  un   apropiat  al  grupului  de  agenti  sovietici  Iliescu – Militaru – Brucan – Roman ” . Personal  Virgil  Magureanu  condusese  in  perioada  1990 – 1992  mai  multe  anchete  si  investigatii  , participase  la  ” scotocirea  mai  multor  vile “   –  in  care  existasera  sedii ” acoperite “  ,  unde  ordonase  inclusiv  distrugerea  ” tavanurilor  false ”  in  scopul  descoperirii  arhivelor  de microfilme   ce  apartinusera  celor  doua  unitati  speciale , dar  fara  prea  mare  succes .  Vremurile  se  schimbasera  ,  Iliescu si  Magureanu  disparusera  in  ” negurile  istoriei ” … Cativa  dintre  prietenii  amicului  meu  , veterani ai  fostelor  unitati  speciale  anti – KGB , reusisera  sa   ” reziste  “  si  activau  si  azi  ” pe  frontul  anti – FSB “  in  interiorul  altor  servicii  speciale  ale  Romaniei  de  azi . De  cateva  saptamani  , prietenii  amicului  meu  reusisera  “  sa  puna  mana  pe  un fragment  important  din  dosarul  lui  Avigdor  Lieberman  ” . Amicul  stia  ca  sunt  implicat  ” in  mai  multe  demersuri  jurnalistice  in  favoarea  romanilor  din  Basarabia  si  din  celelate  provincii  istorice  romanesti  ,  precum  si  in  promovarea  romanismului  “  si  dorea  sa-mi  faca  un  mic  ” cadou  ” neasteptat . Ma  arat  interesat  si  spun  ca  vreau  sa  vad  dosarul . Nu  se  poate , in  fond  sunt  doar  un  “  biet  jurnalist ” , iar  amicul  meu  insusi  nu  reusise  nici  el  sa  vada  dosarul . De  fapt  ,  sunt  asigurat  ca  as  vedea  degeaba  dosarul , totul  este  redactat  doar  in  limba  rusa  iar  eu  nu  inteleg  nici  o  ” buche ” din  limba  asta  .  Dosarul  se  afla  la  tradus  in  romana , franceza , germana  si  engleza  , apoi  cate  o copie  tradusa  va  lua  calea  Vestului , va  ajunge  la  Paris , la  Berlin , la  Bruxelles   si  la  Washington  , adica  la  principalii  parteneri  occidentali  ai  Romaniei . Dar  cine  este  de  fapt  acest  Avigdor  Lieberman  ?  Amicul  imi  face  semn sa   ma  asez  comod  si  sa  am  rabdare  . Aprind  o  tigara  si  ma  pregatesc  ca  pentru  o  poveste  lunga  . Amicul  incepe  sa  relateze  : ” In  prezent  Avigdor  Lieberman  este  ministru  de  Externe  al  Israelului  si  membru  marcant  al  cabinetului  israelian . Dar  povestea  sa  incepe  cu  mult  inainte  de  1989  cand  se  naste  la  Chisinau  intr-o  familie  de  evrei – rusi . De  fapt   A L   a  declarat  in  repetate  randuri  in  fata  autoritatilor  sovietice  ca  ” limba  sa  materna  este  rusa  “.  In  perioada  sovietica  A L devine  student  la  Chisinau  la  Facultatea  de  Agronomie , unde  ca  student  devine  unul  dintre  ” fanaticii  informatori  ai  KGB  ” . Sarcina  sa  ?  Tanarul  student  evreu- rus  trebuia  sa  informeze  KGB -ul  despre  ” colegii  sai  de  facultate , despre  discutiile  dintre  studentii  moldoveni , despre  ” nationalistii  moldoveni ” , preocuparile  acestora , daca  acesti  ” nationalisti  moldoveni  ” citesc  carti  romanesti  cu  grafie  latina  si  de  unde  le  procura , daca  asculta  ” posturi  de  radio  subversive  care  emit  din  Republica  Socialista  Romania ” , daca  au  ” rude  in  Republica  Socialista  Romania , daca  tin  legatura  cu  rudele  din  Romania  si  daca  aceste  rude  lucreaza  in  Armata  si  Securitate  care  pot  incerca  sa-i  influenteze ” , daca  ” exista  studenti  moldoveni  care  vor  sa  se  organizeze  impotriva  URSS  si  daca  nu  cumva  acestia  sunt  ” alimentati  cu  sarcini  pe  linie  nationalista  si  anti – sovietica  chiar  din  Romania ” , etc , etc . Multe  si  numeroase  sarcini  avea  de  rezolvat  inainte  de  1989   mai  ales  KGB -ul de  la  Chisinau  , alertat  de  la  Moscova  despre  ” recrudescenta  nationalismului  din  Republica  Sovietica  Socialista  Moldoveneasca  ” . Studentul  Lieberman  devenise  un  ” vigilent  ” observator  al  ” nationalismului  moldovenesc  “   si  un  ” devotat  aparator  al  URSS  si  al  valorilor  comuniste  “  dupa  cum  singur  scria  in  rapoartele  sale  catre  KGB .  Usor – usor , studentul  Avigdor  Lieberman  devine  ” un  informator  de  baza  in  mijlocul  studentilor  moldovani  “  cum  arata  rezolutia  pusa  de  un  ofiter  superior  al  KGB  pe  una  din   ” notele  “  din  studentie  ale  lui  Lieberman . Dar  studentul  Lieberman  nu- i  ” toarna  degeaba  “  pe  ceilati  studenti  moldoveni  . Este  rasplatit  periodic  cu  mici  sume  in  ruble , iar  ofiterii  – controlori  il  apreciaza  drept  ” foarte  bun  “  in  notarile  de  serviciu .  Dar  ” recompensa  cea  mare  “  vine  abia  in  1979  !  KGB -ul  îi  propune lui  Lieberman  ” sa-l  scoata  cu  sarcina  din  URSS  “  impreuna  cu  parintii  sai  care  nu  ridicau  nici  un  fel  de  probleme  :  mama  sa   era  o  evreica – bolsevica  , iar  tatal  sau  era  un  evreu –
rus ” vechi  colaborator  al  KGB “  .  Evident  tanarul  Lieberman  accepta  si  emigreaza  cu  familia  in  Israel .  Aici  incepe  o  viata  noua  , prieteni  noi  , o  lume  noua  … Este  vizitat  de  ” ofiterii  controlori  sovietici  ‘  care  îi  sugereaza  sa  intre  in  politica . Nu  trebuie  sa- si  faca  nici  un  fel  de  griji  , va  fi  ajutat  deplin  de  alti  ” tovarasi  de  incredere  ” , adica  alti  evrei – rusi  ” scosi  cu  diferite  sarcini din  URSS  “  si  ” repatriati  “  in Israel .  Anii  trec  iar  Lieberman  urca  treptele  ierarhiei  politice  spre  deplina  satisfactie  a   stapanilor  sai de  la  Moscova  . Apoi  la  conducerea  R . Moldova  ajunge  chiar   ” unealta  cea  mai  devotata  a  Rusiei  respectiv  Vladimir  Voronin ” . Este  momentul  in  care  politicianul  Lieberman  lasa  precautiile  la  o  partte  si – si  viziteaza  locurile  natale , are  intalniri  ” de  taina  “  cu Voronin  dar  pune  si  de  un  mic  ” gheseft “  prin  care  ” spala  niste  bani  “  prin  intermediul  unor  ” suveici “  de  firme  infiintate  in  R . Moldova  si  Bulgaria  – sau  ” cea  de-a  16 – a republica  sovietica  ” cum  era  denumita  ironic  Bulgaria  inainte  de  1989 .  ” Baiat  destept ” Lieberman  asta  si  gata  sa  “  profite  “  la  maximum  si  din  politica  dar  si  din  afaceri  facute  la  adapostul  ” umbrelei  politice ” .  Multumesc  amicului  meu pentru informatile  stupefiante  pe  care mi le-a  dat  si  pe  care  spun  ca  as  vrea  sa  le  public . Amicul  zice  sa  am  rabdare  , sa  vedem  intai  ” reactia  Vestului , ca  macar  europenii  ar  trebui  sa  miste  ceva  … ” . Ne  despartim  . Vreme  de  un  an  si  ceva  nu  am  mai  auzit  nimic  despre  Lieberman . Apoi  in  decembrie  2012 au  loc  alegeri in  Federatia  Rusa  , alegeri  evident  ” furate  si  trucate  “  de  regimul  Putin  . Desi  este  frig  in  decembrie  2012 ,  zeci  de   mii  de  manifestanti  se  aduna  la  Moscova  sa  protesteze  impotriva  regimului  opresiv  al  lui  Putin.  Mass  – media  americana  si europeana  denunta  zi  si  noapte  la  unison  ” fraudele  uriase  ” facute  la  alegerile  din 2012  din  Rusia  de  catre  ” regimul  dictatorial  al  lui  Putin ” . Reactiile  presei occidentale  sunt  extrem  de  vehemente , acuzatiile  ating  praguri  nemaintalnite  in  ultimii  ani  .  Presedintele  Putin  si  aparatorii  sai  intra  “  intr o mica  vrie ” si  sunt  obligati  sa – si  regandeasca  strategiile . Brusc , administratia  de  la  Kremlin  isi  scoate  ” marele  as  “  din  maneca  … Lovitura  de  teatru  !  In  ciuda  protestelor  repetate  nu  doar  ale mas- mediei , dar  si  ale  cancelariilor  occidentale si  ale Secretarului  de  Stat  american  insusi ,  brusc  apare  la  Moscova  insusi  ministrul  de  Externe  al  Israelului  Avigdor  Lieberman . Acesta  apare  degajat  si  zambitor  langa  Vladimir  Putin  si  explica  la  posturile  TV  rusesti  dar  si  occidentale  ca  de  fapt  ” ultimile  alegeri  au  fost  cele  mai  corecte  si mai  democratice  din  toata  Istoria  Rusiei  ” . Declaratile  lui  Avigdor  Lieberman  declanseaza  ” reactii  furibunde  “  in  SUA  si  Europa  de  Vest , atat  din  partea  mass – mediei cat  si  a  politicienilor . Lucrurile  continua  si  se  amplifica  in  ianuarie  2013  cand  mai  multe  cercuri  de  dreapta  , formate  din  evrei – ame

ricani  dar  si  din  evrei – francezi  incep  sa- l  acuze  pe  Lieberman  ca  este  ” omul  Moscovei ” . Tot  in  ianuarie  2012  Parchetul  General  din  Tel  Aviv  anunta  public  la  tv  ca  ” au  fost  deschise  mai  multe  dosare  penale  pe  numele  lui  Avigdor  Lieberman  pentru  spalare  de  bani , frauda  si  abuz  de  incredere ” .  Prietenii  mei  ziceau  : ” Vedeti – va  de  treaba , dosarele astea  sunt  deschise  asa de  ochii  lumii , cum  or  sa  vrea  autoritatile  israeliene  sa- l  aresteze  pe  Lieberman  ? Corb  la  corb  sa-si  scoata  ochii ?   Nu  se  va  intampla  nimic  !  Asa  cum  au  fost  deschise  dosarele  astea  , tot  asa  se  vor  inchide  , dupa  ce  se  mai  linistesc  apele  un  pic , dupa  ce  mai  uita  lumea  de  ele  … ” . Dar  iata  ca  toate  calculele  pesimiste  , desigur  inspirate  din  lungile  noastre  experiente  negative , nu  s-au  mai  adeverit de  dat  asta  .  Inainte  de  Sfintele  Sarbatori  ale  Craciunului  din  2012  , toate  posturile  TV  din  Europa  de  Vest  si  inclusiv  din  Romania  au  anuntat  cu  emotie  : ” Ministrul  de  Externe  al  Israelului  Avigdor Lieberman  a  fost  obligat  sa  demisioneze  din  toate  functiile  de  partid  si  de  stat . Parchetul  General  din  Tel  Aviv  a  anuntat  deja  ca  fostul  ministru  este  ” inculpat  pentru  mai  multe  capete  de  acuzare  si  ca  va  fi  prezentat  instantei  de  judecata  cu  propunerea  de  arestare  preventiva  … Lieberman  declara  ca  nu  va  mai  reveni  in  viata  politica  ” .  Ascult  de  mai  multe  ori  jurnalele  de  stiri  si nu – mi  vine  sa  cred  ca  este  adevarat .  Da  , Dumnezeu  si  Istoria  nu  au  mai  avut rabdare  ” cu  cel  rău … ” . Este  adevarat  ca  pana  la  urma , probabil  in  urma  unei”  intelegeri  la  nivel inalt  ” , Lieberman  nu  a  mai  fost  inculpat  pentru ” crima  de  spionaj ” ci  doar  pentru  ” infractiuni  de  drept  comun ” , dar  este  important  ca  s-a  dat  ” un  semnal  pozitiv  ” : vechiul  colaborator  al  KGB   a  fost  ” eliberat  din  toate  functiile  “  si  a  fost  adus  in  fata  Justitiei  . Am  vorbit  cu  niste  prieteni din  R. Moldova  care  auzind  ” noutatile  ” de  la  Tel  Aviv  au  rasuflat  usurati  si  au  exclamat  : ” S-a  facut  dreptate  ! ” . Unii  îl  cunoșteau  bine  pe  ” inculpatul  Lieberman  ” .  Îl  sun pe  amicul  meu , care  îmi  povestise  toata  istoria  de  la  bun  început  și  îl  întreb  dacă  pot  să  public  . Amicul zice  ca  da  pentru  ca  finalmente  ” Lieberman  a  fost  adus  in  fata  instantei  , nici  nu  mai  conteaza  pentru  ce  . Asa  s-a  convenit . Mai  departe  nu  mai  este  treaba  noastra , mai  departe  este  treaba  instantelor de  judecata ” .  Mai  primisem  un  urias  cadou  de  Craciun : in Ucraina , in  Regiunea  Transcarpatia  ( fostul  Maramures  Istoric ) , prin  votul celor  din  Consiliul  Regional  , limba  romana  tocmai  devenise  limba  regionala  de  stat  !  Dupa  zeci  de  ani  de  suferinte , Dumnezeu  incepea  sa- si  intoarca  iar  fata  spre  Romani  !

Bunica  materna  fusese  deportata  intre  1949 – 1954  in  Baragan  fara  nici o  vina  si  fara  nici  o  acuzatie  concreta   alaturi  de  alti  peste  40 . 000 de  romani  din  Mehedinti , Caras – Severin si  Timis  sub  fantomatica  acuzatie  ca  erau  ” titoiști ” adica  ” un  fel  de  simpatizanti  de-ai  lui  Tito ” ceea  ce  era  cu  totul  fals , dar  trebuia  gasit  un pretext  pentru  a  deporta  pe  cei  mai  avuti  romani  din  Vestul  Romaniei .  De  altfel  au  fost dusi  in  lagar  si  apoi  eliberati  cei care  au  supravietuit  fara  ca  macar  unul  din  cei  peste  40 . 000 sa  fie  trimis  in  judecata  ! Au  fost  deportati  si  apoi  eliberati  fara  nici  un  proces  !  Azi  trebuie  sa  avem  mare  grija  si  sa  strangem  multe  probe  ca  sa  aducem  in  fata  instantelor  dusmanii  democratiilor  occidentale , dar  pe  vremea  bunicii  mele  materne  nu  era  asa . Bunica  a  murit in  1987  la  90  de  ani  si  in  vacantele de  vara petrecute  la  tara  ne  povestea  noua  , nepotilor : ” A  dat  ordin  Stalin  in  1949 si  au  venit  cu  armata  si  cu  jandarmii  si  ne-au  luat  ca  din  oala  . Ne-au  suit  in  trenuri  si dusi  am  fost  . Noua  ne  era  frica  sa  nu  ne   duca  in  Siberia, cum  dusesera  deja  si  pe  romani  dar  si  pe  sașii  din  Transilvania .  Și  între  noi  erau  cațiva  șvabi  din  Banat  și  de  Siberia  ne  temeam  cel  mai rău . Dar  am  avut  noroc , ne- au  deportat  în  Bărăgan  . Mama -ta  era  tînara , era  studenta  la  Bucuresti  si  a  sarit  pe  geam  cand  au  cautat – o si  s-a  ascuns  la  un  var  de -al  nostru  din  Bucuresti  unde  a  stat  ascunsa  un  an  … Din  sat  m-au  luat  pe mine  si  pe  Silvia  – sora  mai  mare  a  mamei tale care  era  deja  maritata  si  cu  un  copil  mic  de  gat . Au  luat – o  pe  Silvia  si  cu  barbat  si  cu  copil . Dupa  ce  am  plecat  ne-au  furat  de  la  conac  si  salbele  de  aur  si  toate  cartile  frantuzesti  legate  in  piele  de  vițel … Ce – or  fi  făcând  cu  ele  ? se  mira  bunica  . Că  doar  comuniștii  abia  știau  să  se  semneze , dar  nu  toți ” povestea  ea  .  ” In  lagăr  ne-au separat  unii  de  altii , dupa satele  de  unde  proveneam . Ne -au  pus  sa  construim  alte  sate  cu mainile  goale  . Ne-am  construit  case  de  chirpici , ce  era  sa  facem  . Apoi  ne – au  pus  sa  ne  sapam  singuri  fantani , ca  sa  avem  apa  .  Pentru  noi  era  greu , eu  nu  puteam  sa  muncesc , eram  bolnava  , Silvia  alăpta , muncea  doar  Dinu , ginerele  meu . Taica-tu  mare  , Dumitru , a  murit  la  Stalingrad  iar  pe  singurul  fecior  Virgil , mi  l-au  luat  prizonier  la  Cotul  Donului  .  S- a  intors  unul  singur  din  prizonierii  din  comuna  noastra  in  1958  dar  si  acela  era  pe  jumatate  nebun . Dar  stia  de  Virgil , fusese  cu  el  in  lagar  in  Siberia  si  murise  prin  1953  sau  1954  , nu  mai  stia   precis . Deci  in  Baragan  eu  si  cu  altii  am  infiintat  satul  Olaru  Nou . Dupa  eliberarea  noastra , satul  a  fost ras cu  buldozerele  ca  si  celelalte  sate din  Baragan , construite  de  deportati  , regimul  comunist  nu  dorea  sa  ramana  nici  o  proba  materiala la  acel  genocid . Nu  aveam  decat  extrem  de  putina  apa  si  extrem  de  putina  hrana .  Zilnic eram  anchetati  de  ofiteri  de  Securitate  care  voiau  sa  marturisim  crime  pe  care  nu  le  comisesem  . Aproape  toti  ofiterii  de  Securitate  erau evrei – rusi . Vorbeau  prost  romaneste , in  schimb  bateau  cu  bestialitate batrani , femei , copii  , nu  conta  ! “  povestea  bunica  in  timp  ce  isi  stergea  o  lacrima  in  coltul  ochiului  . ” Sa  nu  uitați  niciodata , maică , ce  ne-au  făcut  nouă   rușii  dar  și  ajutoarele  lor  cele  mai  de  nădejde , evreimea –  rusă bolșevizată  ” .  Dupa  Crăciun , am  fost  la  cimitir , am  curațat  puțin  mormântul  bunicii  , am  vărsat  câteva  lacrimi  și  am  spus  tare  ” Să  știi  că  n-am  uitat  nimic  bunică  , din  tot ce  ne-ai  spus  !  “

*Avigdor  Lieberman nu a batut-o pe bunca mea, dar in schimb prin informarile sale catre KGB, a distrus vietile si destinele a zeci si zeci de studenti basarabeni, care au luat drumul Siberiilor inghetate, de unde majoritatea nu s-au mai intors…

 

Un   articol  de  Dacian  Dumitrescu

( articolul  poate  fi  preluat  de  toate  publicatiile  romanesti  din  tara  si  de  peste  hotare cu conditia precizarii sursei )

 

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press