ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Islamism"

Islamism

,

Hasan Rohani Matteo Renzi

Pentru a nu jigni convingerile religioase ale Hasan Rohani, s-a decis ca pe timpul discutiilor acestuia cu premierul italian Matteo Renzi la Muzeul Capitoliului, toate nudurile să fie acoperite cu paravane. Un mic detaliu, o astfel de decizie a survenit după semnarea unui acord comercial de 17 milioane de euro. Suma importantă…, atât de importantă încât gazdele au considerat că merită să renunți la principiul „musafirul trebuie să respecte regulile și principiile gazdei” – „La Roma te comporți ca romanii”. Conform noii orientari, vinul a lipsit de la toate mesele oficiale.

Le statue coperte per Rouhani e i simboli imposti - repubblica.it

Le statue coperte per Rouhani e i simboli imposti – repubblica.it

Arabistul sîrb, Lestarici Srpsco afirmă că este cunoscută azi poziția unor islamiști ca reprezentarea ființelor să fie interzisă, dar acestia sunt foarte puțini și în plus, Islamul a dezvoltat în Persia, curentul miniaturizării cu reprezentari umane și chiar cea a proorocului Muhamed, înca din Evul Mediu. Dacă Islamul nicăieri nu interzice reprezentarea ființelor, atunci interzicerea este doar o interpretare.

În concluzie Italia a exagerat cu masurile poziționând propriile valori și cultura pâna la absurd .

Se pune întrebarea, cât timp va mai trece pâna când italienii din curtoazie vor purta veșminte arabe „burka, ciador…” pe timpul unor astfel de vizite și încotro se îndreaptă Europa ?

Ministru italian al culturii, Dario Francescani afirmă ca nu a avut cunoștiință de astfe de măsuri și ca sigur existau și alte posibilități de a satisface sensibilitățile înaltului oaspete din staful caruia (atenție) se transmite ca nu s-au cerut astfel de masuri, dar că multumește gazdelor pentru gestul facut!!!

Publicat de autor: Marko Vlajovici romaniabreakingnews.ro

,

Ocupație fără tancuri și soldați !

Islamiștii intensifică crearea zonelor interzise ne-musulmanilor în orașele Europei. Cea mai mare parte a acestalor «zone interzise» funcționează ca niște micro-state guvernate de Sharia.

Autoritățile țărilor gazdă au pierdut, se pare, controlul acestor cartiere unde, în majoritatea cazurilor, serviciile publice – adică poliția, pompierii și serviciul de ambulanță – nu mai au acces.

«Zonele interzise» sunt rezultatul deceniilor de politică „multiculturală”, care i-a încurajat pe musulmani să creeze societăti paralele și să trăiască într-o auto-segregare, mai degrabă decât să seintegreze în țările gazdă europene.

În Marea Britanie, de exemplu, gruparea musulmană «Musulmanii contra cruciadelor» a lansat o campanie pentru transformarea a 12 orașe engleze – incluzând și ceea ce ei numesc Londonistan – în state islamice independente. Aceste așa-zise emirate islamice funcționează ca niște enclave autonome, supuse Sharia și în afara legilor britanice.

islamism-8-638

Acest «Proiect al Emiratelor Islamice» enumeră orașele Birmingham, Bradford, Derby, Dewsbury, Leeds, Leicester, Liverpool, Luton, Manchester, Sheffield, cât și Waltham Forest în nord-estul Londrei și Tower Hamlets în est, ca teritorii pe cale sa fie supuse în întregime legii islamice Sharia.
drie-ouders-dienen-klacht-in-tegen-juf-de-blokkendoos-id4697996-620x400
În cartierul londonez Tower Hamlets (numit și Republica Islamică Tower Hamlets), predicatorii musulmani, porecliți și Talibanii din Tower Hamlets, amenință regulat cu moartea femeile care nu poartă vălul islamic.
Străzile învecinate sunt împânzite cu afișe care te avertizează:
«Intrați într-o zonă controlată de SHARIA; aici se aplică legea islamică!».
Toate reclamele publicitare care sunt considerate ofensatoare pentru musulmani sunt vandalizate sistematic sau acoperite cu spray negru.
BRITAIN-MUSLIMS/RADICALS
În Luton, în cartierul Bury Park, musulmanii sunt acuzați de a pune în practică o adevărată «epurare etnică», hărțuindu-i pe ne-musulmani, până când aceștia cedează și se mută în altă parte.
În West Midlands, doi predicatori creștini au fost acuzați de «incitare la ură» pentru că distribuiau evanghelii într-o zonă predominat musulmană din Birmingham.

În Leytonstone, la est de Londra, extremistul musulman Abu Izzadin i-a urlat în fa
ță fostului ministru M. John Reed: «Cum ai îndrăznit să vii într-o zonă musulmană».În Franța, sectoare mari din cartierele musulmane sunt considerate ca «Zone Interzise» de poliția franceză. Recent au fost delimitate 751 de «Zones urbaines sensibles», sau ZUS, cum mai sunt numite printr-un eufemism.
O listă completă a acestor ZUS se gasește pe un site oficial al guvernului francez, cu hărți din satelit și o demarcare precisă străzilor. Se estimează că cinci milioane de musulmani trăiesc în
aceste „zone urbane sensibile”, zone în care statul francez nu-și mai exercită controlul!
Imigranții musulmani au preluat controlul unor părți din Franța. La Paris și în alte orașe franceze cu o numeroasă populație musulmană, ca Lyon, Marseille și Toulouse, mii și mii de musulmani închid străzile (oprind astfel activitățile comerciale și traficul pietonal și auto) pentru a-și ține rugăciunea de vineri.
Anumite moschei își folosesc stațiile de amplificare pentru a-și difuza predicile și rugăciunile. Acest spectacol săptămânal, numit și «ocupația fără tancuri și soldați», provoacă derută și mânie în rândul populației. În ciuda nenumaratelor plângeri, autoritățile locale refuză să intervină deoarece se tem să nu provoace revolte ale musulmanilor.

 

Bruxelles, capitala Belgiei, este deja în proporție de 20%, musulmană.
Multe cartiere locuite de musulmani au devenit zone interzise polițiștilor, aceștia fiind frecvent atacați atunci când pătrund în ele. În districtul Kuregem din Bruxelles, care seamănă adesea cu o zonă de război urban, poliția patrulează cartierul în doua tanchete blindate: una pentru transportul echipei de polițiști și cea de-a doua, pentru escorta celei dintâi. În alt cartier bruxellez, Molenbek, polițiștii au primit ordin de a nu bea cafea sau a mânca sandwich-uri în public în timpul Ramadanului.
În

Germania, Bernhardt Witthaut, comisar de poliție, a declarat la 1 august ziarului Der Westen că imigranții musulmani sunt în curs să impună zone interzise în numeroase orașe germane, cu o viteză alarmantă. Ziaristul l-a intrebat pe B. Witthaut:

«Există zone urbane, de exemplu în Ruhr, unde cartiere întregi sunt zone interzise, iar poliția nu mai poate asigura securitatea?»
Domnul Witthaut a răspuns:

«Toți comisarii de poliție și ministrul de interne vor nega această realitate, dar este evident că noi știm foarte bine unde ne putem deplasa cu o simplă mașină de poliție și unde este nevoie de un transportor blindat de trupe. Adevărul este că, colegii noștri nu se mai pot deplasa în echipe de doi, fără a deveni, ei înșiși, victimile unei crime. Și ceea ce este mai grav: în aceste zone, autorii crimelor nu sunt nici măcar inculpați! Sînt lăsați „de capul lor”. Ar trebui, cu adevărat un caz foarte grav, pentru ca noi, polițiștii, să fim auziți. Puterea Statului este total absentă de pe această scenă!».

În Italia, musulmanii au preluat controlul Pieței Veneția din Roma pentru rugăciunile de stradă. La Bologna, musulmanii au amenințat în repetate rânduri că aruncă în aer catedrala San Pietronio care conține o frescă veche de șase secole inspirată din Infernul lui Dante, care înfățișează un Mahomed torturat de diavolii Infernului.

În Olanda, un tribunal olandez a cerut guvernului să publice o listă incorectă politic, a celor 40 de zone interzise din țară. Cele mai problematice cinci cartiere musulmane sunt la Amsterdam, Rotterdam și Utrecht. Cartierul Kolenkit din Amsterdam este problema numărul unu al țării. În sfârșit, trei districte periculoase sunt Pendrecht, Het Oude Noorden și Bloemhof în Rotterdam. Cartierul Ondiep din Utrecht ocupă poziția a cincea, urmat de Rivierenwijk (Deventer), Spangen (Rotterdam), Oude Westen (Rotterdam), Heechterp/ Schieringen (Leeuwarden) și Noord-Oost (Maastricht).

58652623

În Suedia, care are cea mai generoasă lege a imigrării din Europa, largi teritorii în sudul orașului Malmo, care are mai mult de 25% musulmani, sunt zone interzise ne-musulmanilor. Pompierii și ambulanțele refuză să intre în cartiere musulmane ca Rosengard, fără o escortă puternică a poliției. Șomajul în rândul bărbaților în Rosengard depășește 80%!
Când pompierii au încercat să stingă un incendiu declanșat la moscheea principală din Malmo, au fost atacați cu pietre.
În orașul suedez Goteborg, tinerii musulmani au atacat cu cocktailuri Molotov mașinile poliției. În cartierul Angered, peste 15 mașini ale poliției au fost distruse, tinerii musulmani folosind lasere pentru a-i orbi pe polițiști. În cartierul Backa din Goteborg tinerii au atacat cu pietre mașinile poliției, poliția având dificultăți în a stopa atacurile declanșate contra ambulanțelor și pompierilor în diferite cartiere ale orașului. Potrivit imamului Adly Abu Hajar din Malmo:

«Suedia este cel mai bun stat islamic din lume».”

Comentariile sunt de prisos. Nu și reflecțiile.

Aurel I. Rogojan

Există o vorbă din popor: „Prost să fii dar să-ți revii.”
Articolul a fost publicat și pe:  napocanews.ro / ush.ro / m.ziare.com
,

Religia Păcii

Azi, 10 octombrie 2012, se împlinesc 1280 de ani de la momentul Poitier sau Bătălia de la Tours. Cum va arăta Europa peste 20 de ani, la 1300 de ani de la strălucita victorie a francilor? Dar, mai ales, cum va arăta Franța?

”Influxul masiv de Islam în țara noastră e un fapt major. Cu toate necunoscutele și îngrijorările pe care le ridică, se produce incontestabil. Această provocare se află abia la început. Dar pentru a învinge, creștinilor nu le este interzis să fie inteligenți”, comenta caustic și trist istoricul Jean Sevillia.

Răspunzând unei invitații din partea platformei bastiat.net, Jean-Jacques Walter, inginer și un prolific intelectual, autor al mai multor cărți și articole pe subiecte cât se poate de variate (de la artă, la problema pensiilor, de la regimurile totalitare, la religii, și în special Islam) a ținut un discurs despre ciocnirea Islamului cu primii regi ai Franței (francii) și natura ideologiei mohamedane. Scrierile sale sunt impregnate de logică, precizie de inginer și claritate.

Autorul este capabil să citeze Sure din 3 editii diferite ale Coranului, indiferent de subiect, așa cum a demonstrat-o parlamentarilor în timpul disputei pe marginea purtării în public a vălului islamic.

Traducerea de mai jos este discursul de la dineul din 16 februarie 2008 cu titlul: Să înțelegem Islamul

 

Să înțelegem Islamul de Jean-Jacques Walter

Una dintre regulile civilizației iudeo-creștine este aceea că legea e superioară puterii. Cea mai veche demonstrație în acest sens se află în scena în care David o seduce pe Batșeba, soția lui Urie Hititul. Când David a aflat că Batșeba e însărcinată, nu a știut cum să-i explice lui Urie și a pus să fie ucis, pentru a nu mai fi nevoit să-i dea socoteală. David a fost pedepsit de Dumnezeu. Deși era rege, nu avea dreptul să-și ucidă aproapele pentru a-i lua soția: legea este mai presus de rege. În Vechiul Testament, această istorisire este prezentată ca o pildă, dar, în fapt, a fost nevoie de 3000 ani pentru ca acest principiu să fie integrat în societățile creștine. Cu numai două secole în urmă, a existat un principiu juridic în Franța: „Rex a legibus solutus est”; adică, legiuitorul este mai presus de lege. Îmi amintesc o discuție avută cu zece ani în urmă, cu un membru al Consiliului de Stat. Mi-a zis: „Da, desigur, statul este supus legii ca oricine altcineva, dar se află cu un pas deasupra ei”. Este exact ceea ce observa Orwell: „Toți oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții”.

A fost nevoie de două mii de ani pentru ca principiul egalității să fie adoptat de către societate.

Când se analizează societățile care au fost modelate de o ideologie, este important ca ideologia să fie foarte atent privită, pentru că ea este cea care se va impune în cele din urmă și care va schimba societatea. Acest lucru este valabil și în cazul Islamului. Ceea ce contează este ideologia sa și nu modul în care aceasta este integrată în diferite țări. Războaiele dintre Franța și Islam sunt un exemplu. Vorbim mereu de Poitiers: „musulmanii au fost învinși la Poitiers și au plecat”. Suntem mai mult sau mai puțin conștienți de asta, comparând cu alte bătălii, de exemplu, bătălia de la Vouillé, din 507: Clovis i-a învins pe vizigoți și Aquitaine a devenit franceză. Cu Islamul însă nu s-a întâmplat așa, nici pe departe.

 

Musulmanii au intrat în ceea ce era atunci Franța, în 714. Au asediat Narbonne, care a devenit baza lor pentru următorii 40 de ani, și au lansat raiduri regulate. Au devastat regiunea Languedoc între 714-725, au distrus Nîmes în 725 și au devastat malul drept al Ronului în susul Senei.

În 721, o armată musulmană formată din 100.000 de soldați a asediat Toulouse-ul, apărat de Eudes, ducele de Aquitania. Charles (Carol) Martel a trimis trupe în sprijinul lui Eudes. După șase luni de asediu, Eudes a recurs la un atac-surpriză și a zdrobit armata musulmană, care s-a retras în dezordine în Spania și a pierdut 80 de mii de soldați în campanie. Se vorbește puțin despre bătălia de la Toulouse, deoarece Eudes a fost un merovingian. Capetienii erau pe cale de a deveni regii Franței și nu recunoșteau cu ușurință o victorie merovingiană.

Musulmanii au conchis că era periculos să atace Franța dinspre capătul estic al Pirineilor și au inițiat noile atacuri de la extremitatea vestică a lanțului. 15.000 de călăreți musulmani au asaltat și distrus Bordeaux-ul, apoi regiunea Loarei, au asediat Poitiers-ul, și au fost opriți în cele din urmă de Charles Martel și Eudes la 20 km nord de Poitiers, în 732. Musulmanii supraviețuitori s-au despărțit în grupuri mici și au continuat să devasteze Aquitaine. Noi soldați li se alăturau din când în când pentru a lua parte la jafuri. Bandele acestea au fost eradicate în cele din urmă numai în 808, de către Charlemagne (Carol cel Mare).

Ravagiile din est au continuat până când, în 737, Charles Martel a plecat în sud cu o armată puternică, a recâștigat pe rând Avignon, Nîmes, Maguelone, Agde, Béziers, și a asediat Narbonne-ul. Un atac saxon în nordul Franței l-a obligat pe Charles Martel să părăsească această regiune. În cele din urmă, în 759, Pepin le Bref a recâștigat Narbonne și i-a zdrobit definitiv pe invadatori.

Aceștia s-au despărțit în grupuri mici, cum au făcut în vest, și au continuat să devasteze țara, în special prin deportarea bărbaților pentru a-i transforma în sclavi castrați și a femeilor pentru haremurile Africii de Nord, unde erau folosite pentru a da naștere la musulmani. Bastionul acestor bande era la Fraxinetum, azi La Garde-Freinet. O suprafață de aproximativ 10.000 kilometri pătrați, în masivul Maures, a fost complet depopulată.

În 972, bandele musulmane l-au capturat pe Mayeul, abatele de Cluny, pe drumul ce duce spre Muntele Geneva. Evenimentul a creat o imensă tulburare. Guillaume al II-lea, conte de Provence, a condus timp de 9 ani un soi de campanie electorală pentru a-i motiva pe provensali, apoi, începând din 983, a vânat metodic toate bandele de musulmani, mici sau mari. În 990, a fost distrusă ultima dintre ele. Devastaseră Franța timp de două secole.

Presiunea musulmană, însă, nu a încetat. A fost exercitată pe parcursul următorilor 250 ani de raiduri lansate de pe mare. Bărbații capturați erau duși în lagărele de castrare din Corsica, apoi deportați în închisorile de muncă forțată ale Dar Al Islam (teritoriul islamic), iar femeile tinere în haremuri. Ascunzătorile piraților musulmani erau în Corsica, Sardinia, Sicilia, pe coastele Spaniei și ale Africii de Nord. Toulon a fost complet distrus în 1178 și 1197, populația masacrată sau deportată, orașul pustiit.

În cele din urmă, musulmanii au fost alungați din Corsica, Sicilia, Sardinia, din sudul Italiei și nordul Spaniei, atacurile pe teritoriul francez au încetat, dar au continuat pe mare. Abia din 1830, Franța, exasperată de șantaje, s-a decis să pornească spre Algeria, cu scopul de a distruge definitiv ultimele bastioane ale piraților musulmani.

Frapant este faptul că între anii 714, prima incursiune, și 1830, strivirea finală a piraților din Barbary, s-a scurs peste un mileniu. Nicio organizație politică nu durează o mie de ani. Cum se face atunci că un război nesfârșit a continuat atât de mult timp?

Principiul activ al războiului a fost același cu cel a războiului purtat de spanioli pe propriul lor pământ și care a durat, de asemenea, peste o mie de ani: ideologia. Doar o ideologie poate dura suficient cât să dea naștere, secol după secol, la acest tip de război necruțător. De aceea, cine dorește să înțeleagă Islamul, trebuie să studieze și ideologia sa, nu să purceadă la un studiu aproape etnologic asupra diferitelor versiuni ale Islamului. Repet: ideologia sa, deoarece, pentru oamenii de știință musulmani, Islamul este Dîn, Dunya, Daoula, adică religie, societate, stat. Khomeiny obișnuia să spună că 90% din regulile islamice au a face cu societatea civilă, și că, într-o bibliotecă islamică, 90% din cărți tratează despre societate și stat, și doar 10% se preocupă de moralitate și relația omului cu Dumnezeu. Problema cu Islamul nu este religia, ci partea civilă a ideologiei.

Islamul este fondat pe aceeași structură ca mașinăriile politice totalitare. Cele mai bine cunoscute sunt socialismele totalitare ale secolului XX, dar dacă vom săpa adânc în istorie, dinastiile akkadiene, China antică, incașii, etc. au fost mașinării totalitare, care au anumite aspecte comune cu Islamul. Este de ajuns să se compare principalele caracteristici ale socialismului totalitar cu cele ale Islamului, pentru a pune în lumină aceste aspecte comune.

Islamul, întocmai socialismului sovietic, este fondat pe o bază dublă: pe de o parte baza ideologică, și pe de altă parte impunerea acelei ideologii prin forța armată. Combinația dintre cele două este specifică.

Primul care a vorbit despre acest lucru a fost Sima Qian, unul dintre cei mai mari intelectuali din China, un istoric, care a fost și prim-ministru. Ca intelectual și în calitate de premier a fost perfect familiarizat cu un sistem bazat atât pe ideologie, cât și pe violență. În scrisoarea sa către Jen An, care datează din 91 î.Hr., explică faptul că, într-un astfel de sistem, nu pot exista decât două soluții:

– moartea fizică: dacă te opui sistemului, ești ucis
– moartea spirituală: te prefaci că împărtășești ideologia, și în acest caz porți o mască

Dar „masca ți se lipește de chip”, după cum spune Sima Qian. Masca devine chipul tău și tu devii ce nu ai vrut să fii. Procesul poate dura câțiva ani, sau câteva generații, dar fenomenul se petrece întotdeauna.

Astfel, potrivit lui Sima Qian, într-un sistem bazat atât pe forță, cât și pe ideologie, se poate alege doar între moartea fizică și moartea spirituală.

Aceasta este exact structura Islamului, bazată atât pe ideologie, cât și pe utilizarea forței armate. Am vorbit deja de violență față de exterior. Mai trebuie pomenită în completare și violența interioară (teroarea), care este exercitată asupra clasei dhimmi. Termenul dhimmi se referă la popoarele cucerite de către armatele musulmane. Acestea își pierd toate drepturile politice și cea mai mare parte din drepturile civile; altfel spus, devin străini în propria lor țară. În acest mod, sunt împinse spre dispariție printr-o combinație de metode.

De-a lungul Antichității, și chiar până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au existat fluctuații în rândurile populației fie din cauza foametei, fie a epidemiilor sau a războaielor. După fiecare declin, populația creștea din nou, până când ajungea la un echilibru, adică numărul maxim de persoane care putea să trăiască pe uscat, având în vedere tehnicile agricole disponibile. Musulmanii au construit orașe noi, Oran, Cordoba, Cairo, etc. în timp ce măcelăreau, sau deportau localnicii și populau orașele cu arabi, fie din regiunea Hedjaz, fie din Siria. La început, acești imigranți au fost puțini. În Africa de Nord erau cinci milioane de berberi. Aproximativ 200.000 de musulmani arabi au fost aduși și stabiliți în zonele care fuseseră depopulate în acest scop. Populația imigrantă a crescut la numărul maxim suportat de către producția agricolă din zonele ocupate, apoi au tranșat restul pământului în fâșii care au fost depopulate, una câte una, și cedate extinderii musulmanilor arabi. Fiecare fâșie succesivă era suficient de mică pentru a nu provoca o revoltă generală, dar îndeajuns pentru arabii musulmanii să nu atingă echilibrul demografic și să-și poată continua creșterea.

Pe lângă masacrele localizate în scopul de a invada regiuni noi, a fost provocată în mod deliberat și o scădere a ratei natalității în rândul non-musulmanilor. Aceștia din urmă, care formau clasa socială dhimmi (statutul de cetățean inferior, de mâna a doua), trebuiau să poarte un ecuson rotund galben pe haine închise la culoare (întocmai ca evreii în Germania nazistă n.r.). Puteau folosi doar măgari, mârțoage și cămile, armăsarii nobili fiind rezervați pentru musulmani. Măgarii puteau fi echipați numai cu o singură încărcătură (desagă) și fără șa, la sat, nu în oraș. Casele dhimmi-lor trebuiau să fie mai mici decât cele ale musulmanilor. Multe alte dispoziții de acest fel au distrus demnitatea dhimmi-lor și au diminuat încrederea în sine, de aici o altă cauză în scăderea ratei natalității și dispariția lor progresivă.

Scăderea ratei natalității, masacrele și convertirile sub presiune au fost mijloacele care, în țări invadate, treptat, a adus ceea ce Bat Ye’or numește inversarea demografică. Erau 200.000 musulmani la 5 milioane de berberi, când a început invazia musulmană. După opt războaie și trei secole de metode ca cele expuse mai sus, mai rămăseseră 1% berberi în Tunisia, 10% în Algeria, unde au fost împinși în Kabylia, aproximativ 35%-40% în Maroc, unde au fost împinși în Atlas și regiunile Riff, de fiecare dată în regiuni montane nefertile.

Este un fenomen general. Astfel, populația turcă, inițial 100% creștină, a scăzut la 30% de creștini spre 1900, și este de 0,2% astăzi (2008, data discursului n.t.).

inliniedreapta.net

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press