ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Iran"

Iran

,

Igor Dodon, președintele Republicii Moldova, a plecat într-o călătorie în Iran, în calitate de șef al Federației naționale de Șah. Acesta a postat pe pagina sa de Facebook un text în limba rusă și câteva poze de la deschiderea Campionatului Mondial de Șah Feminin, în care apare pe fundal un drapel moldovenesc, în care vulturul nu mai este orientat cu fața spre  dreapta ci spre stânga iar crucea din cioc adispărut.

Conform descrierii din site-ul președinției moldovene, referitor la stema Republicii Moldova, se menționează:  „(…) Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale purtând în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinând în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stângă un sceptru de aur.” http://www.presedinte.md/emblem

La moment, Igor Dodon nu a oferit detalii despre această situație total neobișnuită. Schimbarea, cenzura, profanarea ca să spunem mai bine,  a drapelului de stat, spun unele surse, ar fi vorba de o cutumă obligatorie de eliminare a simbolurilor creștine într-un stat islamic.

Oficial, conform comunicatului de pe pagina președinției moldovene nu se face nici o referire la situația în cauză:

„Astăzi, Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon s-a întîlnit cu Președintele Republicii Islamice Iran, Hassan Rohani.

În cursul întrevederii părțile au făcut un schimb de opinii privind relațiile bilaterale dintre state și posibilitățile de dezvoltare a acestora. 
Igor Dodon a menționat că sînt mai multe sectoare de perspectivă, cum ar fi agricultura, reeșind din faptul că populația Iranului numără peste 80 mln. de cetățeni. De asemenea, Președintele Moldovei a indicat asupra oportunității de cooperare în sectorul energetic, ținînd cont de faptul că Moldova pe ambele maluri ale Nistrului consumă anual 2,8-3 mlrd. metri cubi de gaze, iar Iranul zilnic produce aproape 1 mlrd. de metri cubi de gaze. 

În alt context oficialii au convenit asupra examinării posibilitatății de deschidere a ambasadelor în statele noastre.

Menționăm că Igor Dodon se află într-o vizită în Iran, la invitația Președintelui FIDE, Kirsan Iliumjinov, cu prilejul desfășurării Campionatului Mondial la Șah feminin.”

Igor_Dodon_la_Teheran_Drapelul_Republicii_Moldova_Cenzurat

Cutuma eliminării simbolurilor creștine din însemnele oficiale ale statelor, nu există la Teheran!

Această situație în care s-a aflat Igor Dodon, la Teheran, în care Stema de Stat a fost practic modificată nu are nici un corespondent în vreo vizită oficială în Iran. O simplă parcurgere a fotografiilor de pe site-ul președinției Iarnului http://president.ir/en/photo este cât se poate de exemplificativ în acest sens. Mai jos imagini de la întâlnirile oficiale dintre Iran – Suedia și Iran – Vatican. Simbolurile statelor în cauză sunt la vedere și nici decum cenzurate.

Situația în care s-a afișat Igor Dodon la la Teheran,  poate fi calificată ca o profanare a simbolurilor de stat. În acest caz, Art.347 al Codului Penal cu privire la  Profanarea simbolurilor de stat ar trebui să fie luată în serios de către autoritățile statului. Mai jos conținutul legii în cauză:

Articolul 347. Profanarea simbolurilor de stat
(1) Profanarea simbolurilor de stat (drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau ale altui stat arborate, utilizate sau intonate public
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore.

Redacția RBN Press amintește că Igor Dodon, a pozat în campania electorală din 2016, drept apărător al credinței ortodoxe, având de partea sa inclusiv biserica ortodoxă rusă, prin episcopul Marchel.

„Noi trebuie să facem tot posibilul ca să păstrăm credința noastră ortodoxă, să nu permitem unor valori străine să fie implementate în Moldova” – Igor Dodon , declarație în 2016

Raisa Țurcan / Chișinău / RBN Press – 12.02.2017

 

,

Hasan Rohani Matteo Renzi

Pentru a nu jigni convingerile religioase ale Hasan Rohani, s-a decis ca pe timpul discutiilor acestuia cu premierul italian Matteo Renzi la Muzeul Capitoliului, toate nudurile să fie acoperite cu paravane. Un mic detaliu, o astfel de decizie a survenit după semnarea unui acord comercial de 17 milioane de euro. Suma importantă…, atât de importantă încât gazdele au considerat că merită să renunți la principiul „musafirul trebuie să respecte regulile și principiile gazdei” – „La Roma te comporți ca romanii”. Conform noii orientari, vinul a lipsit de la toate mesele oficiale.

Le statue coperte per Rouhani e i simboli imposti - repubblica.it

Le statue coperte per Rouhani e i simboli imposti – repubblica.it

Arabistul sîrb, Lestarici Srpsco afirmă că este cunoscută azi poziția unor islamiști ca reprezentarea ființelor să fie interzisă, dar acestia sunt foarte puțini și în plus, Islamul a dezvoltat în Persia, curentul miniaturizării cu reprezentari umane și chiar cea a proorocului Muhamed, înca din Evul Mediu. Dacă Islamul nicăieri nu interzice reprezentarea ființelor, atunci interzicerea este doar o interpretare.

În concluzie Italia a exagerat cu masurile poziționând propriile valori și cultura pâna la absurd .

Se pune întrebarea, cât timp va mai trece pâna când italienii din curtoazie vor purta veșminte arabe „burka, ciador…” pe timpul unor astfel de vizite și încotro se îndreaptă Europa ?

Ministru italian al culturii, Dario Francescani afirmă ca nu a avut cunoștiință de astfe de măsuri și ca sigur existau și alte posibilități de a satisface sensibilitățile înaltului oaspete din staful caruia (atenție) se transmite ca nu s-au cerut astfel de masuri, dar că multumește gazdelor pentru gestul facut!!!

Publicat de autor: Marko Vlajovici romaniabreakingnews.ro

,

Actualizare/Clarificări/14:30/29 aprilie 2015/

Nava comercială a companiei daneze Maersk, arestată marți de marina iraniană și deturnată spre portul Bandar Abbas din cauza datoriilor neplătite de companie, ar avea la bord și marinari români.

„Ordinul de confiscare a navei a fost emis de un tribunal și este legat de compania Maersk”, a declarat agenției de presă iraniene Tasnim, preluată de AFP, responsabilul pentru afaceri maritime din cadrul Organizației porturilor iraniene, Hadi Haghshenas, relatează agerpres.ro.

„În mod general, dacă o companie de transport maritim are datorii și nu le plătește, proprietarii mărfurilor transportate se adresează autorităților competente”, a adăugat el fără alte precizări.

Cu referire la situația navei Maersk Tigris, la bordul căreia s-ar afla marinari cetățeni români, Ministerul Afacerilor Externe precizează că încă din cursul zilei de marți au fost transmise instrucțiuni Ambasadelor României la Washington și la Teheran, care au solicitat autorităților competente locale informații detaliate despre situația navei, dar mai ales verificarea existenței vreunui cetățean român la bord.

Verificările continuă și pe parcursul acestei zile, fiind așteptate clarificări în regim de urgență.MAE precizează că este vorba de o navă cargo daneză, sub pavilion al InsulelorMarshall.

Se efectuează verificări privind componența echipajului, inclusiv prin intermediul companiei contractante a navei.MAE va reveni cu noi informatii pe măsură ce acestea vor fi disponibile.

* * *

Forțele navale iraniene au capturat marți o navă-cargo americană, în Golful Persic, echipajul de 34 de membri fiind transportat în Iran, anunță surse militare citate de postul Al-Arabiya. La scurt timp, surse de la Pentagon, citate de Reuters, au anunțat că Statele Unite trimit avioane și nave militare în Golful Persic, răspunzând semnalelor de alertă emise de nava cargo americană.

Televiziunea publică iraniană susține că la bordul navei Maersk Tigris, sub pavilionul Insulelor Marshall, abordată de Gardienii Revoluției în Strâmtoarea Hormuz, se aflau marinari din Marea Britanie, Bulgaria, România și Myanmar, relatează Stars and Stripes, în ediția electronică.

Statele Unite trimit avioane și nave militare în Golful Persic, după incidentul cu Iranul

Distrugătorul USS Farragut și avioane militare americane au fost mobilizate după ce nava americană Maersk Tigris a emis semnale de alertă, a comunicat Departamentul american al Apărării.

Membri ai forțelor iraniene au urcat la bordul unei nave cargo americane înmatriculată în Insulele Marshall, o republică afiliată Statelor Unite, confirmă Departamentul american al Apărării, precizând că nu au fost trase focuri de armă. „Membri ai forțelor navale iraniene au urcat la bordul navei americane Maersk Tigris, înmatriculată în Insulele Marshall”, o republică afiliată Statelor Unite, au declarat surse de la Pentagon, dând asigurări că nu au fost trase focuri de armă. Oficialii americani nu au putut spune dacă nava americană a fost escortată în Iran.

Incidentul a avut loc în Strâmtoarea Hormuz, la intrarea în Golful Persic.

Actualizare

Ministerul de Externe Româna a precizat, miercuri, că a transmis marți instrucțiuni Ambasadelor României la Washington și Teheran să solicite autorităților locale detalii despre nava Maersk Tigris abordată de iranieni, la bordul căreia s-ar afla și marinari români, potrivit presei iraniene.

„Cu referire la situația navei Maersk Tigris, la bordul căreia s-ar afla marinari cetățeni români, Ministerul Afacerilor Externe precizează că încă din cursul zilei de ieri (marți – n.r.) au fost transmise instrucțiuni Ambasadelor României la Washington și la Teheran, care au solicitat autorităților competente locale informații detaliate despre situația navei, dar mai ales verificarea existenței vreunui cetățean român la bord”, informează MAE preluat de româniabreakingnews.ro

Verificările continuă și pe parcursul zilei de miercuri, „fiind așteptate clarificări în regim de urgență”, mai anunță Ministerul de Externe, adăugând că în prezent se efectuează verificări privind componența echipajului, inclusiv prin intermediul companiei contractante a navei.

Nave de patrulă iraniene au tras focuri de avertizare, marți, împotriva unei nave cargo aflate sub pavilionul unei insule protejate de Statele Unite și au preluat controlul vasului, a declarat Pentagonul.

Nava Maersk Tigris, sub pavilionul Insulelor Marshall, tranzita strâmtoarea Hormuz în momentul în care nave ale Gardienilor Revoluției s-au apropiat de ea și i-au ordonat să se îndrepte către teritoriul iranian. Atunci când comandantul a refuzat, navele iraniene au tras focuri de avertizare, obligând comandantul să se supună cererii lor, potrivit purtătorului de cuvânt al Pentagonului, colonelul Steve Warren.

Marinarii iranieni au urcat la bordul navei, care a rămas sub control iranian în apele continentale ale Iranului, a precizat Warren. Comandamentul Central al Marinei americane a trimis distrugătorul USS Farragut și un avion de recunoaștere în zonă după ce comandantul a emis un apel de ajutor.

Niciun membru al echipajului Maersk Tigris nu a fost rănit și niciun american nu se afla la bord, potrivit Pentagonului. Warren a declarat că nava avea un echipaj format din peste 30 de membri, dar nu a precizat naționalitățile acestora. Associated Press citează televiziunea publică iraniană care susține că la bord se aflau 24 de marinari din Marea Britanie, Bulgaria, România și Myanmar. Televiziunea iraniană susține că nava a fost reținută în baza unui ordin judecătoresc din cauza nerespectării anumitor măsuri. Oficialii iranieni nu au putut fi contactați imediat pentru comentarii.

Deși Maersk Tigris se afla în apele iraniene, aceasta naviga pe un traseu recunoscut internațional în Strâmtoarea Hormuz, a afirmat Warren. El a precizat că a fost „inadecvat” din partea iranienilor să deschidă focul împotriva navei.

Surse: Mediafax.roReuters.comMAE.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

Turcia aruncă în aer agentura israeliană din Iran. Exclusiv R.B.N. Press

Turcia aruncă în aer agentura israeliană din Iran. Exclusiv R.B.N. Press

EXCLUSIV R.B.N.Press!

ȘOC DEVASTATOR PENTRU COMUNITATEA DE INFORMAȚII A ISRAELULUI !   TURCIA ARUNCĂ ÎN AER AGENTURA ISRAELIANĂ DIN IRAN!

Premierul Turciei, Recept Erdogan, a fost joi 30 ianuarie 2014, într-o vizită la Teheran, unde s-a întâlnit cu noul lider iranian Hassan Rohani.    Conform surselor R.B.N. Press din rândul diplomației europene acreditate la Teheran, premierul turc, Recept Erdogan a predat liderului iranian lista completă cu agenții Mossad și ai celorlalte servicii speciale ale Israelului care operează în prezent pe teritoriul Iranului. Respectiva listă a fost

Recept Erdogan

Recept Erdogan

întocmită de puternica comunitate a serviciilor speciale ale Turciei. Este vorba de ofițerii și agenții serviciilor speciale israliene care operează în prezent pe teritoriul Iranului și care au fost identificați ca atare de către serviciile secrete turcești.

Prin această mișcare, se pare că s-au realizat pași importanți  pentru o apropiere în curs de desfășurare, între Iran și Turcia. Hassan Rohani și Recept Erdogan s-au întâlnit după ce în prealabil a  avut loc întâlnirea dintre cei doi miniștri de externe ai Turciei și Iranului, cu câteva zile în urmă, atunci

Hassan Rohani

Hassan Rohani

când Mohammad Javad Zarif din partea Iranului și Ahmet Davutoglu din partea Turciei, în calitate de aliați ai unor fronturi opuse din Siria au cerut suspendarea ostilităților !

Ministrul Dezvoltării din Turcia, Cevdet Yilma, a declarat că cele două țări, Turcia și Iran ar putea crea o zonă de liber schimb, pentru că : „Relațiile economice dintre Turcia și Iran se află sub potențialul lor de dezvoltare. ”
Deschiderea relațiilor comerciale ar duce la suspendarea sancțiunilor economice din partea comunității internaționale față de Iran, ca acordul încheiat la Geneva cu privire la problema nucleară iraniană.

Alianțe vechi  se pot zdruncina în timp ce alianțe noi par să se clădescă…

Actualizare 3 februarie 2014

Precizări pe marginea articolului…

O primă listă cu zece agenți israelieni a fost dată Teheranului, de către Turcia la începutul anului  2012. Apoi o a doua listă cu agenți israelieni care operează în Iran, a fost dată în decursul anului 2013. În cursul vizitei de joi a premierului Erdogan în Teheran, care s-a prelungit până azi 3 februarie 2014, a fost data cea de a treia listă, completă de data aceasta, ce cuprinde toate rețelele de spionaj  ale Statului Israelian în Iran, identificate și monitorizate de serviciile speciale turce.

Adevăratul motiv al acestei vizite și acțiuni la Teheran, îl reprezintă însă alegerile prezidențiale care urmează să aibe loc în Turcia anul acesta, alegeri la care va participa inclusiv actualul premier Erdogan. Acesta sub nici o formă nu poate să se bucure de sprijinul administrației SUA la aceste alegeri, care îl va sprijini pe actualul președinte Abdullah Gul, un adept al păstrării statului laic, Erdogan fiind considerat un fundamentalist islamic moderat dar și un adept al neo-otomanimului, curent ce vizează refacerea puterii și influenței vechiului imperiu Otoman. De aceea Recept Erdogan este practic într-o cautare de aliați. Iranul poate deveni aliatul de care are nevoie mai ales în contextul în care SUA dorește o îmbunătățire a relațiilor cu Iranul. Pentru a plusa și a câștiga în alegeri sprijinul noilor autorități de la Teheran, care reprezintă un reper  în comunitatea credincioșilor islamiști inclusiv în Turcia, a „făcut cadou” lista completă a agenturii israeliene care activează pe teritoriul Iranului. Trebuie specificat ca Israelul folosește de mult timp, cu acceptul și supravegherea autorităților de la Ankara, teritoriul Turciei, ca bază de recrutare, pregătire și infiltrare în Iran, a agenților selectați din rândurile etnicilor kurzi.

Premierul turc Recept Erdogan, este conștient pe de o parte  că  această acțiune va deranja anumite cercuri din SUA, dar mizează și pe considerentul interesului de alianță al SUA față de Turcia, care nu va putea renunța la poziția strategică a acesteia și la puterea armatei tuce, impunând sancțiuni asupra acesteia.

Redacția R.B.N.Press

2  februarie 2014

,

ACTUALIZARE !

ESTE SIGUR ACUM. NATO VA LOVI ȚINTE MILITARE ALE REGIMULUI Bashar al-Assad, ÎNSĂ NU VOR FI ACȚIUNI MILITARE CE VOR IMPLICA TRUPE LA SOL.

În urma consultării cu membrii ai Congresului American, Președintele Statelor Unite al Americii a decis că vor reacționa militar împotriva masacrelor ce au loc în Siria.

„…Am luat  decizia că America  trebuie să ia măsuri. Dar eu, de asemenea, cred că vom fi mult mai eficienți, vom fi mai puternici, dacă vom lua măsuri împreună ca o singură națiune. Și astfel aceasta ne oferă  oportunitatea nu numai de a prezenta la toți membrii Conducerii Congresului  American și diferitelor Comisii de Politică Externă dovezi cu privire la motivul convingerii că armele chimice au fost folosite de către regimul Assad, dar, de asemenea, ne dă o oportunitate de a discuta și explica de ce este atât de important ca acest regim să fie tras la răspundere.” Președintele Barack Obama

Președintele Obama a spus ca se cere Congresului acordul pentru luarea de măsuri militare, și a subliniat că planul elaborat nu implică trupe terestre:

  • „Acesta acțiune este un pas de proporții limitate, care va trimite un mesaj clar nu numai pentru regimul Assad, dar și pentru alte regimuri care ar putea fi dispuse la încălcarea acestor norme internaționale și că există consecințe pentru aceste încălcări. Ea ne dă capacitatea de a degrada capacitățile lui Assad atunci când vine vorba de arme chimice. De asemenea, acțiunile noastre se încadrează într-o strategie mai largă, care trebuie să ne asigure că putem aduce in timp un fel de consolidare a opoziției, a presiunii diplomatice, economice și politice necesare, astfel încât în cele din urmă să avem o tranziție ce poate aduce pacea și stabilitatea nu numai în Siria, dar și în regiune.”

Din discursul Președintelui Barack Obama:

„Iată întrebarea mea pentru fiecare membru al Congresului și fiecare membru al comunității mondiale: Ce mesaj dăm noi în cazul în care un dictator poate gaza și ucide sute copii pe față fără să i se întâmple nimic? Care este scopul sistemului internațional pe care l-am construit în cazul în care o interdicție privind utilizarea de arme chimice, care a fost aprobată de guvernele a 98 la suta din țările lumii și aprobată cu o majoritate covârșitoare de către Congresul Statelor Unite nu este  pusă în aplicare?”

„…Dar noi suntem  Statele Unite ale Americii, iar noi nu putem și nu trebuie să închide ochii la ceea ce sa întâmpla în Damasc. Din cenușa războiului mondial, am construit o ordine internațională și am pus în aplicare reguli internaționale pe care le-am dat un sens. Și am făcut-o pentru că noi credem că drepturile indivizilor de a trăi în pace și demnitate depinde de responsabilitățile națiunilor. Noi nu sunt perfecți, dar această națiune mai mult decât oricare alta a fost dispusă să îndeplinească aceste responsabilități.”

 SURSA whitehouse.gov

Traian Băsescu: Îndepărtarea lui Assad poate aduce Rusia în Transnistria!

Considerați că este posibilă o intervenție în Siria alături de SUA?

Răspunsul categoric este nu, pentru că SUA pun problema unei intervenții chirurgicale, dar asta nu înseamnă că, dacă SUA vor lua decizia de a interveni în Siria, nu vom fi solidari, pentru că nici România nu poate accepta ideea folosirii gazelor toxice de luptă. Problema pe care o avem este următoarea: unde ne ducem cu o astfel de intervenție? La întâlnirea cu Corpul Diplomatic Român, am spus că ne menținem liniile de politică externă, prudență față de intervenția în forță în Siria și solidaritate cu aliații noștri care vor lua această decizie. Spun solidaritate pentru că n-o să mă consulte nimeni, știind că n-am capabilități militare pentru tipul de intervenție pe care mizează SUA acolo. Astfel de capabilități le au doar câteva țări: SUA, Marea Britanie, Franța și Canada.  Am vorbit despre nevoia de prudență pentru că sunt diverse abordări ale statelor din jurul Siriei. Turcia vrea o intervenție directă la sol, Iordania va fi solidară, Iranul are alte obiective,  Israelul are alte obiective. Problema care se pune în cazul unei intervenții militare, chirurgicale a SUA este: această intervenție va avea sau nu va avea ripostă? SUA programează o intervenție de două zile, 100 sau 200 de rachete Tomahawk pentru diminuarea capacității armatei siriene de a utiliza gaze toxice.

Va riposta Damascul sau nu?

După părerea mea, va riposta. Ce se întâmplă dacă Damascul lovește unul dintre distrugătoarele americane? Cât de chirurgicală va mai rămâne operațiunea? Cum va reacționa Hezbollahul, care este în Siria? Va genera provocări aruncând racheta peste Israel și Turcia? Dacă Turcia primește câteva rachete pe teritoriu, trase nu de armata siriană, ci de Hezbollah, va invada Siria? De aceea, eu am spus prudență. Nu poți să gândești politica externă în astfel de situații ca pe o nuntă la care te duci cu floricica în piept. Să facem ultimul scenariu: cade Guvernul Assad, iar actualul front de eliberare națională vine la putere. Cu care din secțiuni? Cu al-Qaeda? Cu alte grupări teroriste, cu Frații Musulmani? Care din facțiuni va dobândi puterea? Ce se întâmplă cu influența rușilor în Siria odată cu schimbarea Guvernului Assad, în urma unui război care înseamnă un măcel? Mai rămâne Rusia cu singura ei bază din Mediterana de Est, dacă vine altcineva în locul lui Assad? Presupunem că îndepărtarealui Bashar al-Assad va genera pierderea acestei baze, unde se va recompensa Federația Rusă ca pierdere de prestigiu? După Kosovo, s-a compensat în Georgia. Ce ar fi cel mai la îndemână acum? Transnistria. Lucrurile sunt mult mai complicate și sunt obligat să gândesc în termenii cei mai răi. La fel de bine se poate ca Guvernul Assad să nu reacționeze și să-și încaseze cele 200 de rachete. Mai există un risc. Dacă nu reacționezi la bomba atomică a săracului, pentru că astea sunt gazele toxice de luptă, te gândești să nu reacționezi nici la bomba atomică a Coreei de Nord, nici la cea a Iranului.

Cum vi se pare reacția președintelui Obama de a trimite la Congres decizia de atacare a Siriei?

Marea Britanie a ajuns la Parlament, SUA au ajuns la Parlament, Franța a decis să meargă în Parlament. Avem problema legitimității, pentru că nu s-au utilizat gaze toxice în raport cu alt stat. Siria nu este semnatara Convenției (n.r.- Convenția privind Armele Chimice), de asta și are acest tip de armament. Prudența în decizie și în acțiune mi se pare esențială pentru pacea lumii

Sursa:  ro.stiri.yahoo.com

Rusia avertizează asupra unui dezastru nuclear, dacă Siria va fi atacată!

Un atac militar asupra Siriei poate duce la o catastrofă nucleară, dacă o rachetă va lovi un reactor cu uraniu radioactiv, a avertizat un purtător de cuvânt al ministerului rus de Externe. Intervenția sa vine în contextul în care SUA se află tot mai aproape de o intervenție militară în Siria.

„Dacă o rachetă lovește, voit sau din întâmplare, reactorul miniatură sursă de neutroni (MNSR), de lângă Damasc, consecințele vor fi catastrofale, adică va fi provocată poluarea teritoriilor învecinate cu uraniu puternic îmbogățit și cu produse de fisiune și să facă imposibile controlarea și păstrarea materialelor de fisiune stocate în acest obiectiv”, a afirmat Alexander Lukașevici, potrivit site-ului Russia Today.

Responsabilul rus a mai spus că există riscul contaminării întregii regiuni „cu uraniu îmbogățit”. De asemenea, nu va mai putea fi ținut sub control materialul nuclear, care riscă să ajungă pe mâini greșite.

Anterior, președintele rus Vladimir Putin a avertizat Congresul american împotriva aprobării unor acțiuni militare în Siria, care ar constitui, în opinia sa, o „agresiune”, în cazul în care ar avea loc „în afara cadrului Națiunilor Unite”.

În cazul în care Congresul american, care examinează autorizarea unui recurs la forță împotriva regimului de la Damasc, dă undă verde unor acțiuni militare, Statele Unite „ar autoriza o agresiune, deoarece tot ceea ce se face în afara Consiliului de Securitate al ONU este o agresiune, cu excepția autoapărării”, le-a spus Putin unor membri ai Consiliului pentru Drepturile Omului de la Kremlin, potrivit agențiilor ruse.

Sursa: ziuanews.ro

Articolul de bază:

În Mediterană are loc o mobilizare impresionantă de trupe americane, britanice și franceze, escadrilele fiind deja mobilizate în poziție de atac spre direcția SIRIA ! Obama așteapta totuși decizia Congresului. O profetie biblica sugereaza ca razboiul din Siria a fost prezis acum 2.500 de ani. Ce spun teologii?

Un atac occidental este iminent, însă președintele Bashar al-Assad preferă să-și țină toți așii ascunși – și are destui, mai ales după întăririle promise de Rusia și Iran.

În ultima săptămână, amenințările Vestului la adresa regimului condus de familia Assad s-au acutizat de la o zi la alta. În Mediterană are loc o mobilizare impresionantă de trupe americane, britanice și franceze, escadrilele fiind deja mobilizate în poziție de atac.

În tot acest timp, Damascul a răspuns retoricii tot mai agresive fără a face referire la forțele proprii. Replicile de acest fel au fost lăsate de Assad pe seama celor mai vehemenți aliați ai săi: Iranul a amenințat că va ataca imediat Israelul dacă SUA vor conduce o ofensivă în Siria, în timp ce Moscova a amenințat cu „consecințe catastrofale” și a început să trimită la rândul ei întăriri în Mediterană.

Astfel că, deja, conflictul sirian a fost externalizat și transformat într-o luptă prin interpuși a marilor puteri. Însă adevărata forță a armatei controlate de președintele sirian s-ar putea dovedi a fi problema reală pentru vestici, după cum a subliniat până acum în nenumărate rânduri senatorul american John McCain.

Cât de puternică este armata siriană?

Trupele lui Assad ar putea fi mult mai puternice decât credem – în primul rând pentru că știm foarte puține despre ele. La sfârșitul lunii martie, se estima că armata siriană numără peste 170.000 de trupe terestre, potrivit Institutului Internațional pentru Studii Strategice. Dintre acestea, în jur de 50.000 sunt soldați de elită, din comandouri instruite și sprijinite de luptători iranieni, libanezi, din Hezbollah și de ofițeri nord-coreeni. Suficient pentru a reprezenta o provocare serioasă, în contextul în care americanii cel mai probabil nu vor trimite deloc astfel de trupe din cauza nemulțumirii populației față de implicarea SUA în războiul din Irak.

Armament rusesc, mânuit de luptători înrăiți

Artileria din acestă armate este, în cea mai mare parte, de proveniență rusească sau bazată pe tehnologia Moscovei. Potrivit Institutului, Assad are 5.000 de tancuri multirol, echipate cu sisteme de peenetrare, explorare și sprijinite de infanterie. Pe lângă acestea, 3.000 de tunuri Howitzer, mortiere și alte lansatoare de proiectile de dimensiuni mari stau la dispoziția președintelui. 350 de avioane de luptă stau și ele pregătite, atât aparate menite să se lupte în aer, cât și aeronave proiectate pentru atacarea țintelor de la sol. Acestora li se adaugă 100 de elicoptere despre care nu se știu prea multe detalii, însă ale căror capabilități generale includ transportul de trupe, misiuni de recunoaștere și atacuri aer-sol. Flota include două nave de luptă care se pot lansa în atacuri asupra submarinelor. Însă cea mai temută piesă din arsenalul lui Assad este arm chimică, pe care ar fi folosit-o de mai multe ori din martie 2011, de când izbucnit războiul civil dintre forțele controlate de el și rebelii sirieni. Regimul sirian ar avea astfel tehnologia necesară pentru folosirea iperitei, un agent chimic cunoscut și ca „gaz muștar”, foarte persistent, al cărui efect durează mai multe zile, și a gazului sarin, un alt agent letal, care pătrunde în organism prin piele sau prin inhalare. Iperita lasă urme după folosire, gazul sarin se evaporă la mai puțin de două minute de la elibarea sa în aer. Cei până la 1.300 de oameni care au murit săptămâna trecută într-un cartier din Damasc ar fi fost atacați cu gaz sarin. ONU a confirmat că s-au folosit „substanțe chimice”, însă concluziile finale ale anchetei asupra acestui atac încă nu au fost prezentate.

De ce își ascunde Assad puterea?

Un alt as important din mâneca lui Assad este fragmentarea excesivă a opoziției siriene. În momentul de față, războiul civil din Siria s-a extins pe atât de multe planuri încât rebelii nu mai luptă doar cu regimul, ci se luptă între ei. Situația poate fi observată cel mai bine în nordul țării, în orașul Ras al-Ayn, unde forțele kurde se confruntă cu islamiștii radicali. Pe lângă faptul că aici are loc o ciocnire constantă între kurzi, arabi și facțiunile jihadiste, orașul este despărțit doar printr-o poartă de oțel de trupele Turciei – un inamic implacabil al oricărei forme de separatism kurd. Vălul de mister în care este însă învăluită armata siriană este pus de analiști pe seama dorinței lui Assad de a-și proteja obiectivele strategice, dar și a încercării sale de a nu-și divulga furnizorii de armament, riscând astfel să-și piardă aliații.

Sursa: adevarul.ro

Obama amana razboiul cu Siria, spre nemultumirea complexului industrial militar american…   și totuși masina militara o data pusa în functiune este greu de oprit si pe aceasta mizeaza promotorii razboiului. Chiar si cu presedintele neconvins, este usor de gasit un pretext pentru declansarea bombardamentelor, iar lui Obama, cu toata autoritatea pozitiei pe care o are, s-ar putea sa-i fie greu sa evite cursul razboiului. Corespondentul Fox News de la Departamentul de Stat prezenta, sâmbata, ca „sigura” o actiune împotriva regimului sirian, chiar si în cazul în care Congresul va respinge interventia militara.

Decizia presedintelui Barack Obama de a cere votul Congresului cu privire la un atac asupra Siriei i-a luat prin surprindere pe adeptii interventiei militare americane si pe analistii politici deopotriva, dupa ce toate pregatirile sugerau un atac iminent asupra obiectivelor militare siriene.

Presedintele si-a argumentat decizia prin dorinta de a cere acordul Congresului – organul legislativ al Statelor Unite, care este reprezentantul poporului, asa cum prevede Constitutia. Criticii argumenteaza ca orice amânare este doar un semn de slabiciune care îi va dezamagi pe aliati si îmboldi pe inamici. Obama a argumentat în discursul sau de sâmbata dupa-amiaza ca o amânare nu înseamna o renuntare la pedepsirea presedintelui sirian Bashar al-Assad, fortele armate americane fiind pozitionate si actualizându-si tintele în permanenta. Criticii sai sustin însa ca regimul lui Assad va avea timp sa-si întareasca apararea si sa ascunda armele. Nu în ultimul rând, si decizia Parlamentului britanic de vineri, de a nu permite trupelor britanice sa ia parte la conflict, pare sa fi cântarit în razgândirea lui Obama.

 

„Este poate cea mai proasta decizie pe care o putea lua. Dupa ce a vorbit de «linia rosie» pe care Assad nu are voie sa o treaca, în acest moment o actiune militara nu mai poate fi evitata”

 

-a declarat John Bolton fostul amabasador la ONU si unul dintre criticii ferventi ai lui Obama. Republicanii John McCain si Lindsey Graham, doi dintre cei mai duri adepti ai razboiului, l-au avertizat pe presedinte ca nu vor fi multumiti daca actiunea militara împotriva Siriei va fi una limitata.

Dar au existat si reactii pozitive la anuntul lui Obama, atât în tabara democrata, cât si în cea republicana. „Administratia va trebui sa explice cum sunt afectate interesele americane” de actiunile regimului sirian, a declarat Alan Grayson, deputat de Florida al Partidului Democrat . „N-am auzit nicio explicatie în acest sens, cred ca singurii care doresc interventia militara sunt reprezentantii complexului industrial militar”, a adaugat el.

Complexul industrial militar american este un termen care caracterizeaza industria de armament si tentaculele sale care ajung în fortele armate, Congres, lobby si chiar formatorii de opinie. Pe lânga ocazia de a-si testa fortele armate în situatii reale de lupta, orice interventie militara americana înseamna zeci de miliarde de dolari care se scurg în bugetul industriei de armament si în conturile miliardelor de furnizori privati de tehnica militara, consultanta si sprijin logistic. Pentru acesti furnizori, orice noua implicare militara în lume înseamna mai multe contracte.

Toate interventiile militare majore ale Statelor Unite din ultimii 20 de ani au urmat acelasi model: o criza interna cu victime umane, care trebuie neutralizata înainte de a se extinde. Cancerul trebuie oprit, dictatorul trebuie pedepsit. Fie ca a fost vorba de bombardarea Serbiei, motivata de epurarea etnica a albanezilor din Kosovo de fortele lui Slobodan Milosevici, de razboiul din Irak, motivat de armele de distrugere în masa care s-au dovedit inexistente, sau de razboiul din Afganistan, motivat de razboiul împotriva terorismului, toate au avut un pretext care, daca a existat cu adevarat la un moment dat, actiunea militara americana care a urmat a fost disproportionata ca intensitate si durata si nu lipsita de „victime colaterale” printre civili.

Sase nave de razboi, dintre care cinci dotate cu rachete Tomahawk, si o nava amfibie cu 2.200 de infanteristi au fost pozitionate de acum câteva saptamâni în Marea Mediterana în anticiparea atacului asupra Siriei, desi înca de la începutul crizei din Siria a fost exclusa absolut posibilitatea unei descinderi cu trupe pe teren. Imagini cu victimele atacului chimic din Siria au fost difuzate la nesfârsit în programele de stiri în fiecare seara, în ultima saptamâna, desi spatiul alocat evenimentelor externe la posturile de televiziune americane este de obicei nesemnificativ. Iar alocutiunea lui John Kerry de condamnare a lui Assad a depasit în patos discursul lui Colin Powell de la Natiunile Unite despre armele de distrugere în masa ale lui Saddam Hussein, care a precedat atacarea Irakului.

Decizia lui Obama de a cere aprobarea Congresului este una extraordinara, iar daca teoria influentei complexului militar industrial se confirma, atunci Obama ar putea fi primul presedinte în ultimii 20 de ani care nu se lasa „impresionat” usor. Fie ca este cu adevarat informat si a realizat perspectiva clara a posibilelor complicatii pe care o noua implicare militara în Orientul Mijlociu le-ar avea, fie ca îsi calculeaza doar precis miscarile, urmând teoria jocului în toti pasii pe care îi urmeaza, Obama pare sa stea pe propriile lui picioare. Una dintre caracteristicile presedintiei lui înca din campania electorala dinaintea primul mandat, este aceea ca a fost înconjurat de echipe puternice de consilieri si masuratori de opinie care i-au calculat exact sprijinul, sansele si miscarile, în toti pasii pe care i-a urmat. Fie ca a fost vorba de Legea Sanatatii, de decizia retragerii din Irak si Afganistan sau de legalizarea casatoriilor gay si relatiilor deschise în armata, care desi nu i se poate atribui direct este legata de administratia sa – deciziile majore luate sub Obama au fost validate de sprijinul popular, în pofida criticilor initiale. Altele, precum închiderea centrului de detentie de la Guantanamo sau asasinatele de suspecti teroristi, ramân înca în dezbaterea publica.

Masina militara o data pusa în functiune este greu de oprit si pe aceasta mizeaza promotorii razboiului. Chiar si cu presedintele neconvins, este usor de gasit un pretext pentru declansarea bombardamentelor, iar lui Obama, cu toata autoritatea pozitiei pe care o are, s-ar putea sa-i fie greu sa evite cursul razboiului. Corespondentul Fox News de la Departamentul de Stat prezenta, sâmbata, ca „sigura” o actiune împotriva regimului sirian, chiar si în cazul în care Congresul va respinge interventia militara. Analize semantice se fac pe formularea din discursul presedintelui: „Am decis ca Statele Unite trebuie sa întreprinda o actiune militara” asupra regimului sirian. Este de anticipat ca în saptamâna urmatoare se va da o adevarata lupta în culisele scenei politice, bazata pe justificari si formulari, pentru ca rezolutia propusa Congresului sa poata obtine sprijinul necesar. Ramâne de vazut daca decizia lui Obama de a nu actiona militar precipitat va slabi imaginea Americii în lume sau o va întari, atât pe plan intern cât si extern. De asemenea este de urmarit cum reactiile interne si internationale din urmatoarele zile vor influenta atitudinea Congresului.

Cu o opinie publica americana care se opune majoritar implicarii Statelor Unite într-un razboi, cu un sprijin international redus si cu opozitia Chinei si a Rusiei, Obama se pare ca a preferat, cel putin pe moment, solutia cea mai înteleapta. „A actiona corect înseamna a actiona cu tarie”, si-a argumentat el pozitia. Saptamâna viitoare, presedintele american va merge la Sankt-Petersburg la summitul G20, iar Congresul va reveni din vacanta peste înca o saptamâna, asa ca votul cu privire la atacarea Siriei ar putea avea loc la o data apropiata de 11 septembrie, aniversarea atentatelor teroriste de la World Trade Center. Daca adaugam si reuniunea Adunarii Generale a ONU care are lor traditional în a doua jumatate a lunii, se anunta un septembrie încarcat.

Sursa analizei: inprofunzime.md

VIDEO ARMATA SIRIANĂ

Blindate ale armatei Siriene în acțiune…

Tanc al armatei Siriene (T 72 – rusesc) în acțiune într-un oraș din Siria…

O profetie biblica sugereaza ca razboiul din Siria a fost prezis acum 2.500 de ani. Ce spun teologii?

Distrugerea orasului Damasc, capitala Siriei, ar fi fost insa prezisa de acum 2.500 de ani, cred unii crestini.

Potrivit unor bloguri crestine, un fragment din Vechiul Testament vorbeste exact despre acest subiect.

Este vorba de un citat din Cartea lui Isaia, capitolul 17: “Iata, Damascul va inceta sa mai fie un oras si va deveni un morman de ruine. Orasele vor fi parasite pentru totdeauna”.

Desi unii crestini cred in adevarul acestei profetii si asteapta implinirea ei, cei mai multi teologi spun ca textul nu trebuie interpretat literal, scrie Time.

“Nu putem interpreta asa Biblia, ar fi absurd. Este un text antic si vorbeste despre evenimente din trecut. Nu putem compara acum Statele Unite cu anticul Babilon”, spune profesorul Walter Brueggmann, de la Seminarul Teologic Columbia.

Damascul si Siria sunt mentionate deseori in Biblia, chiar si in Noul Testament. Dupa cum scrie inFaptele Apostolilor, in apropiere de acest oras a fost convertit la crestinism cel care avea sa devina apostolul Pavel.

Sursa: protv.md

 

Razboiul din Siria: Distrugeri, Moarte, Durere, Victime Nevinovate…

 

Surse foto: inliniedreapta.net , www.cugetliber.ro , unimedia.info , stirileprotv.ro , www.realitatea.net, npr.org

,

Războiul cu Iranul – cum va începe, precum și ce va urma imediat după aceea

Am lucrat în calitate de consultant de specialitate la trei companii de tehnică
aeronautică de vârf. Specialitatea mea este aceea de a conceptualiza noi
strategii militare, mai ales în conexiune cu cele mai noi și avansate
sisteme de luptă. Ceea ce observ că se petrece la ora actuală pe scena
mondială pe tema Iranului constituie cea mai înfricoșătoare combinație de
circumstanțe pe care am văzut-o vreodată. Și am văzut multe în cei 20 de
ani de carieră militară, în care am fost implicat în proiectarea celor mai
avansate strategii de luptă!

Curând, în săptămânile sau lunile ce vor urma, se va declanșa un război
împotriva Iranului. Războiul va fi pornit fie de Israel, fie de SUA, fie
printr-un embargou economic NATO/UE/SUA, sau prin anumite forme de
diversiune, numite „steaguri false”. Ceea ce e de reținut este faptul
indiferent de modul în care va începe, acest conflict va cuprinde apoi
întreaga lume.

Indiferent dacă războiul va începe printr-un atac aerian orientat
împotriva câtorva obiective militare și nucleare iraniene, sau printr-o
invazie de proporții împotriva miilor de obiective iraniene,
probabilitatea ca acest conflict să devină un conflict regional major în
48 de ore de la declanșarea lui este de peste 90 % (n. trad.: în termeni
militari, conflict regional major = „conflict armat care cuprinde mai
multe state învecinate cu statele aflate în mod direct în conflict”).

Iranul nu va permite israelienilor sau/și americanilor să îi atace
teritoriul fără o ripostă majoră. Iranul nu va fi pasiv și anemic, așa cum
a fost Irakul când a fost atacat de Bush. Iranul va ataca atunci masiv
bazele americane și/sau israeliene din zonă, ceea ce va declanșa atunci o
și mai mare înverșunare din partea americanilor/israelienilor.

Iranul a echipat, plătit și antrenat un masiv dispozitiv de rachete în
Liban (cel mai mare dispozitiv de rachete din istoria omenirii). Sunt
acolo două tipuri de rachete: fără ghidare și cu ghidare. Acest dispozitiv
se constituie într-o forță militară colosală de tip MAD-FORCE (Mutually
Assured Destruction-Force = Forță de Asigurare a Anihilării Reciproce, o
forță imbatabilă ce are scopul de a descuraja o invazie masivă inamică,
prin posibilitatea declanșării unei contra-ofensive nimicitoare).

Numărul total de rachete din Liban este estimat a fi între 40.000 și
110.00 de bucăți. O parte din ele sunt rachete fără ghidaj de tip
Katyusha, dar mare parte sunt rachete cu ghidare și cu rază mai lungă de
acțiune. Toate dispozitivele sunt deservite de unități ale Forțelor
Speciale ale Hezbollah.

Forțele Speciale Hezbollah sunt de fapt trupe de comando iraniene,
super-antrenate și super-echipate, iar numărul militarilor lor depășește
efectivele unei brigăzi (n.trad.: Brigada = unitate de luptă ce conține
între 3-5 Regimente, cu un efectiv de 3.000-5.000 luptători, condusă de un
General).

Rachetele neghidate, binecunoscutele Katyusha, sunt oarecum primitive, dar
foarte eficiente în distrugerea fiecărui centimentru pătrat al unui sector
inamic asupra căruia sunt lansate. Sunt rachete de artilerie de 122 mm, cu
raza de acțiune de aprox 30 km/19 mile, și sunt au o încărcătură de
aproximativ 30 kg / 66 uncii de material exploziv. Rachetele ghidate, care
sunt în număr foarte mare, sunt mai avansate și pot fi ghidate cu
precizie.

În timpul războiului din 2006 (dintre Israel și Libia), Hezbollah a lansat
aproximativ 4.000 de rachete (dintre care 95% de tip Katyusha), toate
purtând super-explozive „fără inteligență”, adică neghidate. Restul de 5%
de rachete au fost de fabricație Iraniană, de tip Fajr-3 și Ra”ad 1,
propulsate de combustibil lichid.

Ce se mai știe este că rachetele „inteligente”, cele ghidate, cu raza mai
mare de acțiune, sunt sub controlul direct al unor ofițeri Sirieni și
Iranieni.

Această combinație de rachete cu rază scurtă, cu rachete cu rază medie de
acțiune din Liban, alături de cele ghidate, cu rază lungă de acțiune din
Siria, împreună cu un număr mai mic de de rachete aflate pe Fâșia Ghaza și
Malul Vestic (West Bank), la care se adaugă rachetele ghidate cu rază
lungă de acțiune din Iran reprezintă, însumate, o forță deloc neglijabilă,
ce este ațintită asupra Israelului.

Războiul din 2006 dintre Israel și Hezbollah (numit de israelieni „Al
Doilea Război Libanez”) a fost o încercare a Israelului de a anihila acest
dispozitiv masiv MAD-FORCE din Liban. A fost o încercare eșuată. Sirienii
cumpăraseră (și livraseră Hezbollahului) un mare număr de rachete antitanc
de producție rusească, temutele AT-14 KORNET. Aceste rachete, relativ
ieftine, propulsate cu combustibil solid, pot fi ghidate cu precizie.

Comandourile iraniene și-au construit foarte multe buncăre de tragere, din
beton armat, pe teritoriul Libanului. Eficiența lor nu s-a lăsat
așteptată. În foarte scurt timp au fost scoase din luptă 52 de tancuri de
asalt MERKAVA IV israeliene.

Sistemele supra-tehnologizate americane, precum și armele lor de mare
precizie s-au dovedit de asemenea ineficiente. În fața acestui dezastru,
israelienii aveau trei alternative: să utilizeze bombe cu neutroni, să
declanșeze o ofensivă cu infanteria (care i-ar fi costat foarte multe
vieți omenești), sau să declare pace pentru moment și să se retragă acasă.
Au ales în final ultima variantă.

Se pare că Israelul a renunțat definitiv la ideea unui asalt terestru
pentru a anihila bazele de rachete Libaneze. Un înalt comandant israelian
chiar și-a dat demisia pe motiv că trupelor sale nu li se permite să se
antreneze sufiecient în vederea atacării Libanului.

A doua alternativă constă în utilizarea armelor FAE (n. trad.: Fuel Air
Explosive = dispersarea unui nor gigantic de vapori de combustibil care
este apoi aprins de un detonator).

A treia alternativă constă în utilizarea Bombei cu neutroni (tip de armă
nucleară ce produce un nivel mai ridicat de radiații, dar distrugeri
materiale mai reduse decât armele atomice clasice) (n.trad.: Cu alte
cuvinte ucide ființele vii, lăsând neafectate clădirile). Însă atunci când
vorbim de Bomba cu neutroni, vorbim deja despre Arme de Distrugere în Masă
(ADM).

Orice folosire a unei astfel de arme de tip ADM de către armata israeliană
contra Hezbollahului va declanșa foarte probabil o ripostă similară.
Hezbollah își va echipa rachetele din Liban rămase operaționale nu cu
explozivi clasici, ci cu ogive nucleare ADM (dacă nu cumva rachetele
Hezbollah au fost DEJA până atunci echipate cu ogive nucleare având în
vedere natura și scopurile atacului american/israelian împotriva
Iranului).

În concluzie, Israelul se află acum în fața unui număr impresionant și
fără precedent de rachete echipate cu focoase radiologice, chimice,
biologice, FAE de la bazele din Liban. Toate aceste tipuri de focoase sunt
din categoria Armelor de Distrugere în Masă ADM. La acestea se adaugă
rachetele din Gaza și West Bank.

Sirienii își vor folosi rachetele lor mai mari și cu rază mai lungă de
acțiune pentru a „împroșca” din belșug teritoriul israelian cu ADM. La fel
vor proceda și iranienii.

Pentru a se apăra, Israelul va folosi Sistemul Radar „Green Pine” și un
hibrid de sistem antirachetă americano/israelian. Vor reuși cu succes să
doboare multe din rachetele inamice înainte ca ele să își atingă țintele,
dar totuși numărul imens al rachetelor arabe va fi copleșitor și va
străpunge orice măsuri defensive.

Mari părți din Israel vor fi contaminate cu radiații cu perioadă de
înjumătățire extrem de mare (de ordinul a zecilor de mii de ani în unele
cazuri), la acest „cocktail” adăugându-se (dacă mai era nevoie) o mixtură
chimică, FAE și biologică de coșmar. Numărul morților se va ridica de la o
treime, la jumătate din populația Israelului, la care se adaugă un imens
număr de răniți.

Răspunsul israelian va fi anihilarea nucleară a Siriei, Iranului și a unor
părți din Liban, numărul morților fiind de mai multe ZECI de milioane.
Așteptați-vă să vedeți fiecare oraș, de orice mărime ar fi el, distrus.

Vor rămâne insuficienți oameni în viață fie și pentru a îngropa morții în
Siria, Iran și părți din Liban. Radiațiile provenite de la bombele atomice
se vor întinde și în restul lumii.

Însă Iranul are și un alt tip de armată. Se numește în limbaj militar
„armată adormită”, sau „armată sub acoperire” și este operațională pe
teritoriile altor state, îndeosebi pe teritoriul SUA și al statelor
Europei de Vest. Aceste „armate” vor începe răspândirea unui număr de
epidemii ucigătoare, bazându-se pe viruși fabricați în laborator (sunt
câteva zeci de astfel de virusuri cu utilizare militară).

Oamenii aflați în cinematografe, biserici, Mall-uri, stații de metrou,
aeroporturi (și în general orice spațiu care folosește sisteme de aer
condiționat centralizate) vor fi expuși fără să știe la contaminări
criminale, adevărate arme biologice. După aproximativ 9 sau 10 zile de la
contaminare, sistemele computerizate de statistici vor da alarma în
privința unor îmbolnăviri stranii. Aceasta va declanșa o serie de măsuri
de apărare, menite să țină în frâu îngrozitoarele epidemii, dar va fi prea
târziu.

Transporturile internaționale și schimbul de mărfuri se vor sista. Oamenii
vor fi sfătuiți să rămână în locuințele lor, se vor institui restricții de
circulație și doar foarte puțini oameni, care au anumite meserii critice,
vor fi lăsați să circule pe străzi.

Spitalele vor fi supra-aglomerate cu bolnavi și muribunzi de toate
vârstele. Comunitatea medicală va fi printre primele care va fi nimicită,
datorită contactului contagios cu muribunzii. Deși se vor înființa spitale
ad-hoc în școli și alte clădiri publice, infectarea încrucișată (între
bolnavi) cu diferite tipuri de virusuri modificate genetic va „asigura” o
mortalitate de 100% a tuturor pacienților și personalului medical din
aceste spitale.

Pe alte fronturi, în eventualitatea în care statele neo-conservatoare
plănuiesc să redeschidă și să dezvolte războiul din Georgia din 2009,
atacând forțele rusești, sau punând la cale „incidente” în Marea Neagră,
probabilitatea ca aceste incidente să degenereze rapid într-un război
mondial implicând arme atomice rusești și NATO este de aproximativ 50%.
Chiar dacă nu se declanșează un război total, Rusia este în măsură să
neutralizeze prezența NATO din Marea Neagră, cu pierderi considerabile de
ambele părți.

Lumea se va afla în cea mai gravă criză economică din istorie, după ce
comerțul mondial se va opri de teama răspândirii epidemiilor provocate de
războiul biologic.

Dacă Israelul va provoca sofisticata Mașină de Război Biologic a Lumii
Arabe (despre care mulți spun că este o realitate, și nu un mit ca în
cazul Irakului), atunci și Arabia Saudită își va lansa propriile rachete
balistice de producție chinezească și își va trimite foarte bine echipata
aviație militară împotriva Israelului, cu încărcăturile nucleare pe care
le posedă (Artabia Saudită a finanțat programul militar nuclear al
Pakistanului, și a primit în schimb arme nucleare).

Desigur, ce va fi rămas operațional din din forțele israeliene va răspunde
cu alte atacuri nucleare, de data aceasta împotriva Arabiei Saudite, cât
și împotriva altor națiuni arabe, pentru a le intimida.

În America de Nord și în Europa de Vest, după două luni de război
biologic, populația se va reduce la aproximativ o treime, iar numărul
morților va depăși 200 de milioane.

În ciuda disperatelor eforturi ale tuturor statelor, epidemiile produse de
virușii super-ucigași, produși prin mutații genetice în laboratoare, vor
cuprinde întreg mapamondul, cauzând decesul a mai mult de un miliard de
oameni.

Toți acești factori enumerați până acum ar putea conduce spre o ultimă
etapă a războiului, în care statele non-neo-conservatoare vor fi atât de
revoltate în fața decesului atâtor oameni nevinovați din rândul propriilor
populații, încât un război mondial total, care implică toate statele
lumii, ar putea fi apoi inevitabil.

Sursa originală: Rense.com

,

Religia Păcii

Azi, 10 octombrie 2012, se împlinesc 1280 de ani de la momentul Poitier sau Bătălia de la Tours. Cum va arăta Europa peste 20 de ani, la 1300 de ani de la strălucita victorie a francilor? Dar, mai ales, cum va arăta Franța?

”Influxul masiv de Islam în țara noastră e un fapt major. Cu toate necunoscutele și îngrijorările pe care le ridică, se produce incontestabil. Această provocare se află abia la început. Dar pentru a învinge, creștinilor nu le este interzis să fie inteligenți”, comenta caustic și trist istoricul Jean Sevillia.

Răspunzând unei invitații din partea platformei bastiat.net, Jean-Jacques Walter, inginer și un prolific intelectual, autor al mai multor cărți și articole pe subiecte cât se poate de variate (de la artă, la problema pensiilor, de la regimurile totalitare, la religii, și în special Islam) a ținut un discurs despre ciocnirea Islamului cu primii regi ai Franței (francii) și natura ideologiei mohamedane. Scrierile sale sunt impregnate de logică, precizie de inginer și claritate.

Autorul este capabil să citeze Sure din 3 editii diferite ale Coranului, indiferent de subiect, așa cum a demonstrat-o parlamentarilor în timpul disputei pe marginea purtării în public a vălului islamic.

Traducerea de mai jos este discursul de la dineul din 16 februarie 2008 cu titlul: Să înțelegem Islamul

 

Să înțelegem Islamul de Jean-Jacques Walter

Una dintre regulile civilizației iudeo-creștine este aceea că legea e superioară puterii. Cea mai veche demonstrație în acest sens se află în scena în care David o seduce pe Batșeba, soția lui Urie Hititul. Când David a aflat că Batșeba e însărcinată, nu a știut cum să-i explice lui Urie și a pus să fie ucis, pentru a nu mai fi nevoit să-i dea socoteală. David a fost pedepsit de Dumnezeu. Deși era rege, nu avea dreptul să-și ucidă aproapele pentru a-i lua soția: legea este mai presus de rege. În Vechiul Testament, această istorisire este prezentată ca o pildă, dar, în fapt, a fost nevoie de 3000 ani pentru ca acest principiu să fie integrat în societățile creștine. Cu numai două secole în urmă, a existat un principiu juridic în Franța: „Rex a legibus solutus est”; adică, legiuitorul este mai presus de lege. Îmi amintesc o discuție avută cu zece ani în urmă, cu un membru al Consiliului de Stat. Mi-a zis: „Da, desigur, statul este supus legii ca oricine altcineva, dar se află cu un pas deasupra ei”. Este exact ceea ce observa Orwell: „Toți oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții”.

A fost nevoie de două mii de ani pentru ca principiul egalității să fie adoptat de către societate.

Când se analizează societățile care au fost modelate de o ideologie, este important ca ideologia să fie foarte atent privită, pentru că ea este cea care se va impune în cele din urmă și care va schimba societatea. Acest lucru este valabil și în cazul Islamului. Ceea ce contează este ideologia sa și nu modul în care aceasta este integrată în diferite țări. Războaiele dintre Franța și Islam sunt un exemplu. Vorbim mereu de Poitiers: „musulmanii au fost învinși la Poitiers și au plecat”. Suntem mai mult sau mai puțin conștienți de asta, comparând cu alte bătălii, de exemplu, bătălia de la Vouillé, din 507: Clovis i-a învins pe vizigoți și Aquitaine a devenit franceză. Cu Islamul însă nu s-a întâmplat așa, nici pe departe.

 

Musulmanii au intrat în ceea ce era atunci Franța, în 714. Au asediat Narbonne, care a devenit baza lor pentru următorii 40 de ani, și au lansat raiduri regulate. Au devastat regiunea Languedoc între 714-725, au distrus Nîmes în 725 și au devastat malul drept al Ronului în susul Senei.

În 721, o armată musulmană formată din 100.000 de soldați a asediat Toulouse-ul, apărat de Eudes, ducele de Aquitania. Charles (Carol) Martel a trimis trupe în sprijinul lui Eudes. După șase luni de asediu, Eudes a recurs la un atac-surpriză și a zdrobit armata musulmană, care s-a retras în dezordine în Spania și a pierdut 80 de mii de soldați în campanie. Se vorbește puțin despre bătălia de la Toulouse, deoarece Eudes a fost un merovingian. Capetienii erau pe cale de a deveni regii Franței și nu recunoșteau cu ușurință o victorie merovingiană.

Musulmanii au conchis că era periculos să atace Franța dinspre capătul estic al Pirineilor și au inițiat noile atacuri de la extremitatea vestică a lanțului. 15.000 de călăreți musulmani au asaltat și distrus Bordeaux-ul, apoi regiunea Loarei, au asediat Poitiers-ul, și au fost opriți în cele din urmă de Charles Martel și Eudes la 20 km nord de Poitiers, în 732. Musulmanii supraviețuitori s-au despărțit în grupuri mici și au continuat să devasteze Aquitaine. Noi soldați li se alăturau din când în când pentru a lua parte la jafuri. Bandele acestea au fost eradicate în cele din urmă numai în 808, de către Charlemagne (Carol cel Mare).

Ravagiile din est au continuat până când, în 737, Charles Martel a plecat în sud cu o armată puternică, a recâștigat pe rând Avignon, Nîmes, Maguelone, Agde, Béziers, și a asediat Narbonne-ul. Un atac saxon în nordul Franței l-a obligat pe Charles Martel să părăsească această regiune. În cele din urmă, în 759, Pepin le Bref a recâștigat Narbonne și i-a zdrobit definitiv pe invadatori.

Aceștia s-au despărțit în grupuri mici, cum au făcut în vest, și au continuat să devasteze țara, în special prin deportarea bărbaților pentru a-i transforma în sclavi castrați și a femeilor pentru haremurile Africii de Nord, unde erau folosite pentru a da naștere la musulmani. Bastionul acestor bande era la Fraxinetum, azi La Garde-Freinet. O suprafață de aproximativ 10.000 kilometri pătrați, în masivul Maures, a fost complet depopulată.

În 972, bandele musulmane l-au capturat pe Mayeul, abatele de Cluny, pe drumul ce duce spre Muntele Geneva. Evenimentul a creat o imensă tulburare. Guillaume al II-lea, conte de Provence, a condus timp de 9 ani un soi de campanie electorală pentru a-i motiva pe provensali, apoi, începând din 983, a vânat metodic toate bandele de musulmani, mici sau mari. În 990, a fost distrusă ultima dintre ele. Devastaseră Franța timp de două secole.

Presiunea musulmană, însă, nu a încetat. A fost exercitată pe parcursul următorilor 250 ani de raiduri lansate de pe mare. Bărbații capturați erau duși în lagărele de castrare din Corsica, apoi deportați în închisorile de muncă forțată ale Dar Al Islam (teritoriul islamic), iar femeile tinere în haremuri. Ascunzătorile piraților musulmani erau în Corsica, Sardinia, Sicilia, pe coastele Spaniei și ale Africii de Nord. Toulon a fost complet distrus în 1178 și 1197, populația masacrată sau deportată, orașul pustiit.

În cele din urmă, musulmanii au fost alungați din Corsica, Sicilia, Sardinia, din sudul Italiei și nordul Spaniei, atacurile pe teritoriul francez au încetat, dar au continuat pe mare. Abia din 1830, Franța, exasperată de șantaje, s-a decis să pornească spre Algeria, cu scopul de a distruge definitiv ultimele bastioane ale piraților musulmani.

Frapant este faptul că între anii 714, prima incursiune, și 1830, strivirea finală a piraților din Barbary, s-a scurs peste un mileniu. Nicio organizație politică nu durează o mie de ani. Cum se face atunci că un război nesfârșit a continuat atât de mult timp?

Principiul activ al războiului a fost același cu cel a războiului purtat de spanioli pe propriul lor pământ și care a durat, de asemenea, peste o mie de ani: ideologia. Doar o ideologie poate dura suficient cât să dea naștere, secol după secol, la acest tip de război necruțător. De aceea, cine dorește să înțeleagă Islamul, trebuie să studieze și ideologia sa, nu să purceadă la un studiu aproape etnologic asupra diferitelor versiuni ale Islamului. Repet: ideologia sa, deoarece, pentru oamenii de știință musulmani, Islamul este Dîn, Dunya, Daoula, adică religie, societate, stat. Khomeiny obișnuia să spună că 90% din regulile islamice au a face cu societatea civilă, și că, într-o bibliotecă islamică, 90% din cărți tratează despre societate și stat, și doar 10% se preocupă de moralitate și relația omului cu Dumnezeu. Problema cu Islamul nu este religia, ci partea civilă a ideologiei.

Islamul este fondat pe aceeași structură ca mașinăriile politice totalitare. Cele mai bine cunoscute sunt socialismele totalitare ale secolului XX, dar dacă vom săpa adânc în istorie, dinastiile akkadiene, China antică, incașii, etc. au fost mașinării totalitare, care au anumite aspecte comune cu Islamul. Este de ajuns să se compare principalele caracteristici ale socialismului totalitar cu cele ale Islamului, pentru a pune în lumină aceste aspecte comune.

Islamul, întocmai socialismului sovietic, este fondat pe o bază dublă: pe de o parte baza ideologică, și pe de altă parte impunerea acelei ideologii prin forța armată. Combinația dintre cele două este specifică.

Primul care a vorbit despre acest lucru a fost Sima Qian, unul dintre cei mai mari intelectuali din China, un istoric, care a fost și prim-ministru. Ca intelectual și în calitate de premier a fost perfect familiarizat cu un sistem bazat atât pe ideologie, cât și pe violență. În scrisoarea sa către Jen An, care datează din 91 î.Hr., explică faptul că, într-un astfel de sistem, nu pot exista decât două soluții:

– moartea fizică: dacă te opui sistemului, ești ucis
– moartea spirituală: te prefaci că împărtășești ideologia, și în acest caz porți o mască

Dar „masca ți se lipește de chip”, după cum spune Sima Qian. Masca devine chipul tău și tu devii ce nu ai vrut să fii. Procesul poate dura câțiva ani, sau câteva generații, dar fenomenul se petrece întotdeauna.

Astfel, potrivit lui Sima Qian, într-un sistem bazat atât pe forță, cât și pe ideologie, se poate alege doar între moartea fizică și moartea spirituală.

Aceasta este exact structura Islamului, bazată atât pe ideologie, cât și pe utilizarea forței armate. Am vorbit deja de violență față de exterior. Mai trebuie pomenită în completare și violența interioară (teroarea), care este exercitată asupra clasei dhimmi. Termenul dhimmi se referă la popoarele cucerite de către armatele musulmane. Acestea își pierd toate drepturile politice și cea mai mare parte din drepturile civile; altfel spus, devin străini în propria lor țară. În acest mod, sunt împinse spre dispariție printr-o combinație de metode.

De-a lungul Antichității, și chiar până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au existat fluctuații în rândurile populației fie din cauza foametei, fie a epidemiilor sau a războaielor. După fiecare declin, populația creștea din nou, până când ajungea la un echilibru, adică numărul maxim de persoane care putea să trăiască pe uscat, având în vedere tehnicile agricole disponibile. Musulmanii au construit orașe noi, Oran, Cordoba, Cairo, etc. în timp ce măcelăreau, sau deportau localnicii și populau orașele cu arabi, fie din regiunea Hedjaz, fie din Siria. La început, acești imigranți au fost puțini. În Africa de Nord erau cinci milioane de berberi. Aproximativ 200.000 de musulmani arabi au fost aduși și stabiliți în zonele care fuseseră depopulate în acest scop. Populația imigrantă a crescut la numărul maxim suportat de către producția agricolă din zonele ocupate, apoi au tranșat restul pământului în fâșii care au fost depopulate, una câte una, și cedate extinderii musulmanilor arabi. Fiecare fâșie succesivă era suficient de mică pentru a nu provoca o revoltă generală, dar îndeajuns pentru arabii musulmanii să nu atingă echilibrul demografic și să-și poată continua creșterea.

Pe lângă masacrele localizate în scopul de a invada regiuni noi, a fost provocată în mod deliberat și o scădere a ratei natalității în rândul non-musulmanilor. Aceștia din urmă, care formau clasa socială dhimmi (statutul de cetățean inferior, de mâna a doua), trebuiau să poarte un ecuson rotund galben pe haine închise la culoare (întocmai ca evreii în Germania nazistă n.r.). Puteau folosi doar măgari, mârțoage și cămile, armăsarii nobili fiind rezervați pentru musulmani. Măgarii puteau fi echipați numai cu o singură încărcătură (desagă) și fără șa, la sat, nu în oraș. Casele dhimmi-lor trebuiau să fie mai mici decât cele ale musulmanilor. Multe alte dispoziții de acest fel au distrus demnitatea dhimmi-lor și au diminuat încrederea în sine, de aici o altă cauză în scăderea ratei natalității și dispariția lor progresivă.

Scăderea ratei natalității, masacrele și convertirile sub presiune au fost mijloacele care, în țări invadate, treptat, a adus ceea ce Bat Ye’or numește inversarea demografică. Erau 200.000 musulmani la 5 milioane de berberi, când a început invazia musulmană. După opt războaie și trei secole de metode ca cele expuse mai sus, mai rămăseseră 1% berberi în Tunisia, 10% în Algeria, unde au fost împinși în Kabylia, aproximativ 35%-40% în Maroc, unde au fost împinși în Atlas și regiunile Riff, de fiecare dată în regiuni montane nefertile.

Este un fenomen general. Astfel, populația turcă, inițial 100% creștină, a scăzut la 30% de creștini spre 1900, și este de 0,2% astăzi (2008, data discursului n.t.).

inliniedreapta.net

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press