ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Iosif Broz Tito"

Iosif Broz Tito

,

planul_tito_iugoslavia_mare_peste-romania_albania_grecia_romaniabreakingnews_ro

Există  istorici care afirmă că Tito avea în plan o Iugoslavie mult mai mare, mai puternică, nu doar o putere regională, ci chiar mondială! Acesta este subiectul cel mai titrat zilele acestea în mediile de presă din spațiul defunctei Iugoslavii și care în mod ciudat, par a inflama creierul și așa înfierbântat al iredentismului sârb, pe fondul zbaterilor rusești de a controla balcanii, zbateri care au inflamat realațiile dintre Serbia, Muntenegru și Rusia pe de o parte, prin încercările de atentate teroriste puse la cale pentru a deturna parcursul spre NATO și UE al primelor două. În acest sens un procuror special investighează deja un complot ce viza scrutinul parlamentar din Muntenegru, prin care un grup de „naționaliști ruși” intenționau asasinarea premierului Milo Djukanovici în scopul propulsării la putere a unei formațiuni de opoziție, relatează site-ul agenției Reuters.

Iosip Broz Tito

Iosip Broz Tito

Există mulți care mai simt și astăzi nostalgia Iugoslaviei, recurgând mereu la argumentul că pe vremea lui Tito și a Iugoslaviei s-a trăit mai bine, pentru că exista o viață lipsită de griji și mult mai sigură, în timp ce alții cred că Iugoslavia era o creație artificială, care prin forță a ținut de zeci de ani la un loc împreună națiuni și etnii diferite.  Dar cine știe ce soarta ar fi avut Iugoslavia dacă s-ar fi făcut public din timp un plan mai puțin cunoscut al lui Iosif Broz Tito se întreabă astâzi istorici dar și jurnaliști din spațiul fostei Iugoslavii. Unii istorici cred că Tito a dorit o Iugoslavie mai mare, mai puternic, nu doar o putere regională, ci și chiar una de talie mondială susțin aceste medii.

A se vedea  express.hrba.n1info.comdnevno24.com și Blic

Pentru prima dată, omul de știință american Sabrina Petra Ramet, profesor de științe politice la Universitatea de Științe și Tehnologie a Norvegiei,  a făcut dezvăluiri  despre existența acestui plan secret, pentru un cotidian din SerbiaBlic, unde a argumentat că Tito a dorit să creeze o Iugoslavie, care ar fi inclus zonele de frontieră din jurul Iugoslaviei:  Grecia, Albania, Bulgaria, cel puțin o parte din provincia austriacă Carintia, precum și întreaga provincie italiană  Friuli. Printre susținătorii iredentismului iugoslav cu astfel de viziuni ale Iugoslaviei mari au fost înainte monarhiști dar și republicanii (de orientare socialistă) în epoca de dinaintea crearei Iugoslaviei din 1918.

Sabrina Ramet, amintește pentru Blic,  declarația politicianului Svetozar Pribćevići care afirma că  „Iugoslavia ar trebui să se extindă de la Soci  la Salonic”. Privind această hartă, poate că cel mai ciudat lucru îl reprezintă faptul că sunt înglobate în componența Iugoslaviei teritorii din Bulgaria și Albania. (Foto – contur plin cu verde)

iugoslavaia_mare

Cu toate acestea, viziunea nu este departe de adevăr, dacă luăm în considerare că a existat o mișcarea politică  – „ Zveno” în  Bulgaria , care a sprijinit ideea de a transforma Bulgaria și Albania într-un stat comun al  slavilor de sud.  Mai mult, organizația  Zveno a participat chiar la lovitura de stat în  Bulgaria anului 1934.  Atunci, ei  au cerut o alianță cu Franța și includerea Bulgariei în Iugoslavia! Câțiva ani mai târziu chiar și guvernul britanic în timpul celui de-al doilea război mondial, a sprijinit ideea de a crea o Iugoslavie mare, ca răspuns la aderarea Bulgariei la puterile Axei. Mulți au uiat că după al doilea război mondial, Iugoslavia lui Tito a declara că  Trieste și întreaga Karınca, inclusiv Carintia din Austria aparțin Iugoslaviei!  „Ne – a scăpat  Carintia, dar condițiile internaționale erau de așa natură încât a trebuit să o părăsim temporar. Carintia este al teritoriul nostru și vom lupta pentru el” – declara Tito câțiva ani mai târziu.

planul_tito_iugoslavia_mare_peste-romania_albania_grecia_romaniabreakingnews_ro
In plus, a existat o hartă foarte interesantă după cum mărturisește istoricul Sabrina Ramet, hartă care reprezintă  proiectul pentru  o Iugoslaviei,  care la vremea aceea după cum plănuia Tito,  părea să aibă  în parte sorți de izbândă, cu excepția a două cazuri:

* Această viziune a mareșalului Tito a inclus Albania și părți din România și Grecia, inclusiv Salonic !

* A existat un acord  între Tito și  omul politic bulgar Dimitrov, care stipula integrarea Bulgariei în comunitatea țărilor Iugoslave.

Autorul acestei neobișnuite hărți  subliniază faptul că într – un „univers paralel”, dacă revoluția comunistă din Grecia ar fi reușit iar SUA, Marea Britanie și occidentul nu ar fi reușit să impună „regimul coloneilor”, planul acestei Iugoslavi ar fi reușit cel puțin parțial, aducand câștig de teritorii desprinse din Grecia  și alăturate Iugoslaviei. Același lucru este valabil pentru Valahia/Țara Românească, fostul principat, și astăzi o provincie istorică a României care puțin probabil să fi fost alipită Iugoslaviei. Dacă prin absurd ar fi existat această  șansă   și mai puțin probabil ar fi avut loc  scenariul extinderii  Iugoslaviei până la Istanbul.

tito_si_iugoslavia_mare

Fierbințeala iredentismului sârb cu gandul la Iugoslavia Mare în ziarul dnevno24.com

Dincolo de fierbințelile iredentismului sârb, care acum sunt umflate la maxim cu aceste dezvăluiri, se pot pune o sumedie de întrebări punctuale despre acest plan care trebuie judecat la rece din perspectiva fiecărei națiuni vizate de acesta  și neapărat în lumina celor petrecute în războiul civil din Iugoslvia, unde atrocitățile sârbilor împotriva croaților, bosniacilor, albanezilor și a altor etnici au oripilat o lume întregă. Ca o concluzie putem nota stranietatea harții cu pricina care se suprapune mai vechilor narative bolșevice / sovietice cu privire la România și anume Transilvania înglobată în Republica Socialistă Ungaria, iar Moldova istorică desprinsă de Republica Valahia și  înglobată într-o Moldovă mare sovietică. Să ne amintim și de încercările sovietice din anii `50, de a reorganiza economic țările comuniste prin care cel puțin față de România se viza la fel de straniu o uniune economica agrară între sudul României și Bulgaria, fară industrie, iar pentru Moldova istorică o altă viziune economică prin care să fie ruptă de sud și „mai legată de RSSM peste râul Prut”.  Iată cum „Toate-s vechi si nouă toate” după cum spunea marele Mihai Eminescu.

Ce este de fapt cu acest Panslavism, unealtă geopolitică atât pentru iredentismul sârb cât și pentru naționalismul rus?

Panslavismul este o viziune politică concretizată pentru prima dată la mijlocul secolului al XIX-lea, ca mișcare social-politică ce urmărea ca scop declarat unirea tuturor popoarelor slave. Atenția principală era îndreptată către Balcani, unde slavii sudici erau guvernați de două mari imperii: Austro-Ungaria și Imperiul Otoman. De Panslavism s-a fost folosit ca unealtă politică atât de Imperiul Țarist – Rus cât și de Uniunea Sovietică.

Mișcare a început odată cu încheierea războaielor din anul 1815. Odată cu încheierea păcii, conducătorii europeni au încercat să restabilească status quo-ul antebelic. Reprezentantul Austro-Ungariei la Congresul de la Viena, Metternich, și-a dat seama că cea mai mare amenințare la adresa acestui status-quo în Austria erau mișcările naționalităților imperiului, care doreau independența. Supușii împăratului de la Viena erau membri a numeroase grupuri etnice, (italieni, români, unguri, etc), proporția de slavi fiind foarte ridicată.

Prima convenție panslavă s-a ținut la Praga – Boemia în 1848, în timp ce mișcarea slavilor sudici a devenit activă după ce Serbia și-a obținut îndependența de sub dominația Imperiului Otoman. În acest timp, în Austria a fost pusă în practică o politică internă represivă pentru a pune stavilă naționalismului care amenința unitatea imperiului.

Panslavismul din Balcani a fost total diferit de cel din Europa Centrală, orientându-se fără echivoc către obținerea sprijinului Rusiei. Mișcarea panslavă sudică era apărătoarea obținerii independenței de sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Otoman. Sârbii căutau să-i unească pe toți slavii balcanici sub conducerea lor. Serbia, imediat după cucerirea independenței, era un stat mic și, în ciuda instabilității Imperiului Austro-Ungar, acesta din urmă era un adversar redutabila al Serbiei. În această situație, ideea implicării în conflict a Rusiei a părut o alegere bună.

În 1806 și mai apoi în 1815, Serbia și-a consolidat independența față de otomani. Imediat după obținerea independenței, sârbii au început să caute să extindă controlul tânărului lor stat asupra tuturor slavilor din balcani dar și peste românii balcanici.

Cum a ajuns Serbia să se extindă și să înglobeze vechi teritorii ale românilor – Timocul

romanii din Serbia

romanii din Serbia

Miloș Obrenovici, un luptător sârb pentru eliberarea de sub dominația otomană, obține în aprilie 1815 autonomia Serbiei, în limitele Pașalâcului de Belgrad, reușind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est și Timoc, însă nu cucerește Timocul și Craina. La Pacea de la Adrianopole din 1829 și prin Hatișeriful de la 1830, Miloș Obrenovici solicită anexarea județelor majoritar românești, Timoc și Craina. Printr-o intervenție militară trei ani mai târziu, acestea sunt ocupate, iar granița cu Bulgaria este stabilită pe râul Timoc. În acest mod, se realizează pentru prima oară despărțirea românilor din Timocul sârbesc de cei din Timocul bulgar. De asemenea, pentru prima dată în istoria sa, Serbia reușește să se învecineze cu Țara Românească. În 1833 ocupă de facto militar Timocul, dezlânțuind groază printre români. Preoții învățătorii și notabilitățile locale (etnici români) sunt uciși iar în locul lor sunt aduși sârbi care începînd cu acel an interzic limba română, botezul cu nume românești.

Despre ocuparea militara sârbă a Timocului la 1833. Mărturie video la RBN Press despre deznaționalizarile și opresiunile sârbe la adresa românilor din Timoc – Interviu cu Natașa Tosic, președinta Mișcării Democrate a Românilor din Serbia (25 august 2014) https://romaniabreakingnews.ro/natasa-tosic-marturie-video-despre-ocupatia-militara-sarba-a-timocului-romanesc-1833-2014/

Pe timpul Austro-Ungariei, slavii sudici erau împărțiți în mai multe entități: slovenii (Steiermark/Štajerska, Kärnten/Koroška, Görz/Goricija, Krain/Krajn) și sârbii (în Bosnia) în zona austriacă, croații și sârbii în zona maghiară (în regatul autonom Croația). Datorită pozițiilor diferite încadrul imperiului, scopurile slavilor sudici difereau în rândurile diferitelor grupuri etnice. O alternativă puternică la panslavism era austroslavismul, activă în special în rândul slovenilor. Datorită faptului că sârbii erau distribuiți în mai multe provincii, cât și datorită legăturilor lor speciale cu statul independent Serbia, ei se numărau printre cei mai puternici susținători ai independenței slavilor de sud față de Austria.

Deși la încheierea primului război mondial s-a creat Regatul Iugoslaviei sub coroana sârbă și cei mai mulți slavi sudici au fost uniți într-un singur stat, o mare problema a reprezentat-o tendințele opresiv-dominatoare ale sârbilor.

Panslavismul timpuriu a surescitat ceva interes printre polonezi, dar această orientare și-a pierdut din importanță datorită dominației Rusiei, care în timp ce vorbea despre eliberarea altor popoare slave prin acțiunile frățești ruse, în zonele pe care le stăpânea în Polonia ducea o politică opresivă. Așa au realizat polonezi cam ce este panslavismul. Panslaviștii ruși aveau o atitudine ambiguă față de polonezi, reprezentanți pe de-o parte ai unei națiuni slave, dar pe de altă parte, reprezentanți ai unuia dintre cei mai puternici adversari istorici ai Rusiei, Papalitatea Romană. Influența panslavismului secolului al XIX-lea a avut o influență mică asupra polonezilor, cu excepția simpatiei pentru alte națiuni slave aflate sub dominație străină și care se luptau pentru câștigarea independenței. După ce Polonia și-a recucerit independența de sub dominația prusacilor, austriecilor și rușilor în 1918, nici o forță politică responsabilă din Polonia nu a avut în programul lor o prevedere panslavă. În timpul epocii comuniste în Polonia, URSS-ul a folosit unealta panslavistă pentru justificarea controlului exercitat asupra fraților polonezi.

Autor: Marko Vlajovici romaniabreakingnews.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press