ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Ion Petrescu"

Ion Petrescu

,

Fundația Europeană Titulescu, Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu”, Institutul Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate și Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, organizează miercuri, 7 decembrie 2016, ora 16.00, dezbaterea „Drept istoric versus referendum. România și Republica Moldova: opțiuni politico-strategice”. Vor prezenta: General (r) dr. Constantin DEGERATU, General (r) dr. Alexandru GRUMAZ, Colonel (r) dr. Ion PETRESCU, Lect. univ. dr. Gabriel MICU și Dr. Constantin CORNEANU. Dezbaterea va fi moderată de Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE. Evenimentul va avea loc la Casa Titulescu, din București, Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1. România Breaking News este partener media al acestei dezbateri și va transmite Live acest eveniment dedicat abordării noului context geopolitic.

Aici puteți viziona înregistraea pe secțiuni a transmisiei Live din cadrul dezbaterii  „Drept istoric versus referendum. România și Republica Moldova: opțiuni politico-strategice”, care a avut loc miercuri, 7 decembrie 2016, ora 16.00

VIDEO: ADRIAN NASTASE despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 1/3  (deschiderea dezbaterii)

VIDEO: ADRIAN NASTASE despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 2/3

VIDEO: ADRIAN NASTASE despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 2/3

VIDEO: ALEXANDRU GRUMAZ si ADRIAN NASTASE / DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: CONSTANTIN CORNEANU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: GABRIEL MICU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: ION PETRESCU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: MARIAN CLENCIU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: MIHAI NICOLAE despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: ALEXANDRU BUDISTEANU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 1/2 

VIDEO: ALEXANDRU BUDISTEANU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 2/2

VIDEO: TRAIAN PLESA despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO:Radu Ștefan Vergatti despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

Foto:

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (33)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (32)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (20)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (35)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (11)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (10)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (2)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (23)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (14)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (25)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (24)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (30)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (31)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (33)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (16)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (13)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (15)

 

drept-istoric_vs_referendum_romania_republica_moldova_optiuni_geopolitice_si_strategice

ROMANIA BREAKING NEWS – USTREAM Cu sprijinul:

inregistreari_evenimente_white_over_blue_

e-syv

artimaginum_eu

,

Ca o reflexie asupra celor desfășurate la mitingul unionist din București (22 oct. 2016), pe blogul Adevarul, analistul militar Col.(r.) Ion Petrescu realizează o analiză punctuală a celor întâmplate pe parcursul marșului, care au culminat cu incidente regretabile între manifestanții unioniști și forțele de ordine. Colonelul ion Petrescu trage un semnal de alarmă față de pericolul transformării unor astfel de manifestări legitime în prilej de manevră a unor interese străine de însăși scopul nobil ce animă acest curent unionist. Vezi mai mult despre desfășurarea pas cu pas a marșului pe romaniabreakingnews.ro: A fost Live! Emoție și Furie la Marșul UNIRII „LUPTĂ pentru Basarabia”. Altercații cu forțele de ordine și rețineri! București 22 octombrie 2016

Col.(r) Ion Petrescu

Colonelul Ion Petrescu: Mare diferență între cele trăite, de mine, la manifestația unioniștilor, și cele povestite de alții, la televiziuni cunoscute. Cum a fost la marșul pentru reîntregirea națională? Până la Piața Victoriei frumos, emoționant, un miting pașnic. În fața palatului premierului a început diversiunea, care a reușit macularea unui ideal frumos.

1.La locul adunării inițiale, la Hanul lui Manuc, unde erau circa o mie de persoane, dominanți erau tinerii, cei mai mulți studenți din Republica Moldova, unii dintre ei fiind invitați, de George Simion la microfon. Vestea bună, dată în acest context, era că junii basarabeni vor iniția un referendum pentru unire, în 2018.

2.La microfon a fost și prima slăbiciune a organizatorilor, pentru că primul vorbitor pare a fi fost din partea unui partid, de care s-a delimitat imediat George Simion, liderul Acțiunii 2012.

3.S-a plecat frumos de la Hanul lui Manuc, s-a trecut cu steaguri fluturate și scandări unioniste prin Piața universității.

4.De aici apare și prima întrebare. De ce mai trebuiau întorși manifestanții în Piața Universității?

5.A urmat o deplasare plăcută, din Piața Universității la Piața Victoriei, cu steaguri fluturate, scandări unioniste, mulți juni bucuroși de evenimentul în sine.

6. La Piața Victoriei a început…diversiunea.

7. Brusc, fără nicio explicație, prin megafon, cel ce conducea manifestația a decis ca mulțimea, care se mărise de la Hanul lui Manuc, la Piața Victoriei, să revină, pe Calea Victoriei, în Piața Universității. O decizie lipsită de sens, din moment ce anunțase inițial că manifestanții vor rămâne în Piața Victoriei până va veni acolo Dacian Cioloș.

8. Jandarmii au fost prinși pe picior greșit și au alergat, cu sufletele la gură, pentru a bloca Calea Victoriei.

9. Ca din senin a apărut ceea ce părea a fi o femeie în vârstă, roșie în obraji, strigând contra basarabenilor și afirmând că Basarabia trebuie să rămână la…ruși.

10. Apoi un june cu un mare Tricolor încerca să scape de el, pentru ca să îl dea altcuiva, gest destul de semnificativ pentru deruta ce se dorea a fi instalată.

11. M-am apropiat de zidul format de jandarmi, pentru a vorbi cu George Simion, care nu răspundea la telefonul mobil, deja închis.

12.Acolo era un grup de robuști, unul dintre ei spunându-i celuilalt:“Hai să intrăm în ei!” Adică în jandarmi.

13. În SUA, unde am fost, pentru nerespectarea traseului aprobat, toți manifestanții care s-au abătut de la traseu ar fi fost săltați pe sus de poliția americană, fără nicio negociere la fața locului.

14. În mod ciudat, o voce afirma că ar fi bine să iasă o încăierare, să vină salvarea…

15. Am revenit în Piața Victoriei, acolo unde era locul aprobat pentru miting.

16. Cine a gândit diversiunea obținuse deja victoria. În “țarcul” metalic erau deja unioniști dispersați pe grupuri.

17. Au apărut doi tineri, cu drapele pe ei, care scandau aiurea, în timp ce românii prezenți se întrebau ce urmează.

18. Un imberb a anunțat că George Simion a fost arestat. Era clar, nu exista un lider secund și fără el, restul mulțimii părea ca o turmă de oi, fără cioban. Un lucru inadmisibil.

19. A apărut o Cosânzeană, cu păr de amazoană, picioare lungi și o portavoce îndemnând lumea să se ducă pe Calea Victoriei, traseu neaprobat, pentru negocieri cu jandarmii! Nebunie totală…

20. A fost momentul când am decis să plec, pentru că manifestația unioniștilor se transformase în altceva.

21. Ajuns acasă am urmărit scârbit comentariul lui Robert Turcescu de la B1TV, util poate campaniei unui partid, de a da jos guvernul actual.

22. Acum am înțeles cât de repede au acționat unii, cu alte manifestații, pentru a fi dat jos premierul Victor Ponta.

23. Dacă intenția serioasă a organizatorilor manifestației era să stea în Piața Victoriei până vine Dacian Cioloș, atunci este pur și simplu inexplicabilă, asta ca să fiu elegant, de ce brusc a fost manipulată mulțimea spre Calea Victoriei, spre uluirea jandarmilor și a multor demonstranți.

24. Că sunt alte scopuri o demonstrează și chemarea manifestanților la Piața Universității! Ce să facă acolo? Să planteze flori, ca minerii lui Iliescu?

25. Dăm vina pe ruși, pe germani, dar războiul româno-român continuă, mai nou și pe stradă. 26. Reîntregirea națională nu este jocul de biliard al unui singur om, nici al unei organizații, ci al unei națiuni inteligente, precum cea română.

27. Ceea ce am văzut astăzi a fost transformarea unei manifestații democratice, frumoase, în isteria unor juni cam de prea multe vreme neduși pe la cosânzene. 28. Nu așa se face Unirea.

29. Cineva îmi semnala prezența unui obișnuit al Pieții Universității, la acest marș. O fi unirea obiectiv de interes național, dar nu are nimic în comun cu batalioanele de asalt și cu cei de profesie manifestanți pe viață.

30. Nu ne iese reîntregirea dorită pentru că unora le place să aplice principiul dominoului. Dar domină, prost și regretabil, mulțimile naive.

Col.(r.) Ion Petrescu

* * *

La ora publicării acestui material preluat de blogul Colonelului Ion Petrescu (Blogul-Adevărul) în Piața Universității la Fântâna Arteziană, manifestanții unioniști își instalaseră deja corturile, iar George Simion a făcut apel pe pagina sa de facebook pentru ajutoare cu pături și ceai… Apelul la ajutor a fost trimis și prin sms către toți susținătorii.

george_simion_baricada_unirii

 

apel_george_simion_prin_sms

 

romaniabreakingnews.ro

,

În curs de actualizare…

Sub egida Plarformei Unioniste Acțiunea 2012 și a Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, a avut loc  joi, 26 noiembrie 2015, la Palatul Parlamentului, o importanță dezbatere cu titlul „1 decembrie 1918 – Ziua Reîntregirii Naționale”. Dezbaterea a pus în discuție prin contribuția participanților, experiențe, opinii, probleme dar mai ales oportunități și modele de atitudine demne de urmat pentru realizarea Reunificării celor două state românești despărțite azi, vremelnic, de granița de pe râul Prut.  

Urmărește înregistrarea audio completă a dezbaterii (Credit: Ion Anton, redactor – romaniabreakingnews.ro)

Aportul principal adus la realizarea dezbaterii, a aparținut liderilor celor două organizații, George Simion de la Acțiunea 2012 și Col.(r) Ion Petrescu – liderul informal al Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, care au reușit împreună să coaguleze în jurul Idealului Reunificării pus în discuție la această dezbatere, invitați de marcă, care prin experiența și activitatea lor în domenii ca, istorie, geopolitică, știință militară, intelligence militar, jurnalism,  drept și activism civic, au contribuit la conturarea unei diversități a abordării idealului „Reunificării”, și totuși unitare prin însăși natura scopului care i-a reunit pe toți la Parlamentului României – „1 decembrie 1918 – Ziua Reîntregirii Naționale”. Elocvent în acest sens, este îndemnul domnului Col.(r.) Ion Petrescu, care în articolul ce anunța această dezbatere, publicat pe blogul Adevărul, propunea un imperativ:

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (28)Dincolo de evocarea momentului de la 1 Decembrie 1918, este timpul ca (…) să fie demarate două inițiative concrete, în cele două state românești.

Prima ar viza contacte inițial informale, pentru stabilirea modalităților concrete, nu teoretice, în care se vor integra cetățenii europeni, dintre Prut și Nistru, în viitoarea Românie reîntregită, atunci când, pe cale democratică, va veni momentul reîntoarcerii înstrăinaților de Țară la Patria Mamă.

Inițiativa secundă ar avea în vedere necesara constituire a unei delegații a românilor din cele două entități statale existente acum, una care să zboare din Europa în Patria Unchiului Sam, pentru a pleda la Congresul Statelor Unite ale Americii, înțelegerea utilității și importanței unei Românii reunificate, puternice, la granița de est a NATO. Ambele acțiuni ar fi oglindirea principiului win–win, în care câștigătorii reunificării ar fi toți cetățenii europeni, din stânga și din dreapta Milcovului de azi. Sigur, și la București și la Chișinău există voci extrem de bine motivate, politic și financiar, pentru a amâna sine die dosarul reîntregirii naționale, etichetând pe unioniștii de acum utopici. Să le reamintim surprinderea și neputința comunității europene la agresiunea comisă de răsăriteni asupra Ucrainei, la invazia sutelor de mii de migranți din Orientul Mijociu și din alte zone marcate de sărăcie, care au luat cu asalt bătrânul nostru continent, la dislocarea unei forțe expediționare ruse în Siria. Dinamismul lumii de azi este aidoma unui tren de mare viteză, care oprește o singură dată în stația în care îndrăznim să mai reflectăm la lumina necesară, posibilă, inevitabilă a zilei de mâine, inclusiv a unei viitoare Zile Naționale sărbătorită așa cum se cuvine, in integrum, de cei care vorbesc limba lui Mihai Eminescu. – Col.(r) Ion Petrescu (pe blogul Adevărul)

Video:Col.(r) Ion Petrescu și G-ral. Degeratu – Dezbatere despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video:Col.(r) Ion Petrescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (2)„… intenționam să facem această activitate  (dezbatere) într-un edificiu  care are conexiuni cu Burxelles. Mi s-a spus de acolo, că fiind vorba de o „„dezirabială”” Unire cu Republica Moldova, nu ar fi prea încântați să ne primească. La Chișinău, când am fost recent, un interlocutor îmi spunea că la o recepție a unei ambasade străine, reprezentantul Uniunii Europene a zis că, „„dacă vă uniți cu România””, atunci România va fi în afara Uniunii Europene…

Aceste precizări ale mele, pornesc de la un adevăr. Dacă așa sunt lucrurile privite la București și dacă așa sunt unele comentarii la Chișinău, este clar că la nivelul Uniunii Europene se discută la nivel neoficial de posibilitatea  ca la un anumit moment, pe cale democratică, România Răsăriteană numită azi Republica Moldova, să revină la Patria Mamă.

În calitate de Colonel în rezervă, de om care mă uit la „Basarabia pământ românesc”, pentru că acolo s-a născut mama mea, în Românești, în stânga Prutului, bunicul meu la Lencăuți, pe malul drept al Nistrului, bunica mea, în Cetatea Albă, imi doresc ca această clipă să vină mai repede…” urmărește mai mult în înregistrarea video mai jos

În cadrul dezbateri Col.(r) Ion Petrescu a pus în discuție și ceea ce ar putea fi „Apărarea românilor pe Nistru” propusă pentru prima orară în cadrul emisiunii Valori Euroatlantice de G-ral. Constantin Degeratul, fost Șef al Statului Major General al Armatei Române.

Despre Colonelul (r.) dr. Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în București. După absolvirea Școlii Militare de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu”, din Sibiu, în 1977, a comandat, între 1977-1984, subunități de grăniceri, succesiv, în garnizoana Timișoara, ulterior la Aeroportul Internațional Otopeni.
În 1986 a absolvit Academia Militară fiind încadrat la săptămânalul pentru ostași
La datorie”. În decembrie 1989 a realizat, cu alți colegi, primul număr necenzurat al acestui periodic, pe care l-a dus personal la TVR, unde a și fost prezentat ca prima publicație militară liberă de orice influență ideologică. După 1989, redacția din care a făcut parte a fost integrată în aceea a săptămânalului „Armata României”, intitulat azi „Observatorul militar”. În 1991 a obținut certificatul de atestare al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
În 1992 a urmat cursul de limbă franceză la Academia de Înalte Studii Militare/A.Î.S.M.
În 1993 a primit premiul ziarului „Vremea” și al revistei „Totuși iubirea”, pentru publicistica promovată cu încurajarea lui Adrian Păunescu. În anul 1997 este numit șeful biroului presă al MApN, ulterior șeful secției mass-media din Direcția Relații Publice, până în 2000.
În 2000 a absolvit Colegiul de Studii Internaționale și de Securitate, din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate George C. Marshall, din Bavaria, în Germania. În noiembrie 2000 este numit directorul Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale. A asigurat mediatizarea, pentru presa militară, a summiturilor NATO de la Praga/2002 și Colorado Springs-SUA/2003. În perioada postdecembristă a îndeplinit misiuni peste hotare, ca jurnalist militar și ofițer de relații publice la exerciții multinaționale în Afganistan, Austria, Bulgaria, Canada, Cehia, China, Elveția, Franța, Germania, Irak, Italia, Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Ungaria, SUA și Turcia. În 2007 este împuternicit la comanda Direcției Informare și Relații Publice din MApN. Pentru TVR1 a realizat, în studioul TV al NATO, din Bruxelles, interviuri cu personalități politice și militare, de la Cartierul General al Alianței Nord-Atlantice, difuzate de televiziunea publică înainte de începerea Summitului NATO, de la București, din 2008. În 2009 a scris editoriale și analize politico-militare, în ziarele „Jurnalul național” și „Ziua”,în 2010/2011 la ARENA.MD și între 2010-2013 la ZIUAVECHE.RO. Din ianuarie 2013 este blogger la ADEVĂRUL și la VOXPUBLIKA.MD. Colaborează ca analist militar, la posturi de radio și televiziune. A inițiat, în 2014 și realizează și în prezent emisiunea “Valori euroatlantice”, la 6TV. A fondat Clubul Militar Român de Reflecție Euroatlantică.

Video: G-ral. Constantin Degeratu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Despre Rusia, cea care construiește riscuri de securitate în zonă, despre „riscurile identitare” majore pentru tânăra generație din stânga și din drepta Prutului și ceea ce ar fi „apărarea românilor pe Nistru”. (România – R. Moldova)

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (13)

„…construcția unei singure armate, nu neapărat formam o singură armată pe o singură coloană, ci așa cum am încercat în 1997-1998, când am reconstruit armata, …ea avea partea sa militară de dincolo de Prut, care trebuia organizată în acelaș mod. R Moldova are cel puțin aceleași drepturi ca și Siria lui Bassar al Assad, să ceară și să primească ajutor pentru protejarea intereselor sale sub agresiune teroristă dintr-o fantomatică formă statală sprijinită de Rusia pe Nistru.

Dintr-un anumit punct de vedere într-o astfel de direcție trebuie  să acționeze societatea civică în primul rând…  …dacă „strada”  este diapazonul problemelor noastre, ea trebuie și poate să înțeleagă aceste lucruri.  Gestiunea problemelor noastre nu trebuie să fie separată ci una singură.

Altfel, riscurile de securitate construite de Rusia în această zonă, sunt înfiorătoare pentru generația noastră. Sunt „riscuri identitare” majore, pe care acum aproape nimeni nu le înțelege și dacă nu vom ști să volorificăm aceste oportunități sau inoportunități, vom plăti un preț foarte scump mai încolo.

Într-o astfel de situație nu ar fi extrem de greu să facem ceea ce e de făcut, pentru că timp este, pentru că știm sigur că Rusia nu exploatează decât slăbiciuni, pentru că atâta vreme cât am anunțat de trei ani, că nu vom acționa militar în sprijinul Ucrainei, Georgia și R. Moldova, i-am invitat pe ruși să acționeze, …o strategie absolut stupidă” – vezi mai mult în înregistrarea video mai jos.

G-ral. Constantin Degeratu – a îndeplinit funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române în perioada 22 ianuarie 1997 – 15 februarie 2000. De asemenea, din anul 2005, el deține funcția de consilier de stat la Departamentul Securității Naționale din cadrul Administrației Prezidențiale. 

S-a născut la data de 2 noiembrie 1948, în comuna Ceptura (județul Prahova). După absolvirea Liceului, a urmat cursurile Școlii Superioare de Ofițeri Activi “Nicolae Bălcescu” din Sibiu, arma infanterie (1966-1969), la absolvirea căreia i-a fost acordat statutul de ofițer activ în cadrul Forțelor Armate, cu gradul de locotenent (26 octombrie 1969).

A studiat la Academia de Înalte Studii Militare din București (1971-1973), la absolvirea căreia a fost avansat la gradul de locotenent-major.

A revenit apoi în structurile operative ale Armatei Române în funcția de șef al Cercetării în statul major al Batalionului 26 Vânători de Munte “Avram Iancu” de la Brad (1973-1975). A activat apoi ca ofițer 3 (1975-1980) și ofițer 2 (1980-1982) la Secția Cercetare din statul major a Armatei a III-a (ulterior Armata a IV-a, prin renumerotare) din Cluj-Napoca, ofițer 2 pentru pregătire operativă la Secția Operații a Armatei a IV-a (1982) și ofițer 1 pentru cercetare științifică la Secția Operații a Armatei a IV-a (1983-1990).

În paralel cu funcțiile operative, Constantin Degeratu a mai urmat un curs postuniversitar de informatică organizat de ITC Cluj-Napoca (noiembrie 1975 – aprilie 1976), precum și Facultatea de Drept a Universității “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1983), obținând diploma de licență în Drept, cu o lucrare de licență privitoare la combaterea terorismului internațional prin mijloace juridice. De asemenea, a fost avansat la diferite grade: căpitan (1976), maior (1982), locotenent-colonel (1987) și colonel (1990).

Apoi, în perioada mai 1990 – decembrie 1994, a îndeplinit funcția de Șef al Secției Operații în cadrul Comandamentului Armatei a IV-a “Transilvania” din Cluj-Napoca. În acest timp, el și-a desăvârșit pregătirea militară participând la diferite cursuri de pregătire organizate de NATO (Primul curs comun pentru ofițeri din cadrul NATO și fostele state membre ale Tratatului de la Varșovia – NATO Defence College din Roma (octombrie 1991), Cursul pentru generali și amirali – NATO Defence College din Roma (octombrie 1993)).

Ulterior a mai absolvit Colegiul Național de Apărare din București (ianuarie – iunie 1994), Colegiul Regal de Studii de Apărare (RCDS) din Londra (ianuarie – decembrie 1995). În anul 1996, a obținut titlul științific de Doctor în Știința Militară, la Academia de Înalte Studii Militare din București cu teza „Prevenirea surprinderii strategice”.

La 25 octombrie 1993, Constantin Degeratu a fost avansat la gradul de general maior (general cu o stea) (din octombrie 1995, gradul s-a numit General de brigadă) În decembrie 1995, a fost numit în funcția de locțiitor al Șefului Direcției de Operații din Statul Major General.

La 22 ianuarie 1997, generalul Constantin Degeratu a fost numit ca șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, funcție pe care a deținut-o până la 15 februarie 2000. În această calitate a fost și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. De asemenea, în perioada ianuarie 1997 – septembrie 1999 a deținut și demnitatea de secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale.

A fost avansat pe rând la gradele de General de divizie (General maior, cu două stele) la 25 februarie 1997, General de corp de armată (General locotenent, cu trei stele) la 26 noiembrie 1998 și General de armată (General, cu patru stele) la 25 octombrie 2000.

Ca șef al Statului Major General, el a continuat restructurarea acestui organism suprem de conducere a Armatei, optând în aprilie 1997 pentru sistemul modular american. El a pregătit și a declanșat programele speciale de cooperare cu Statul Major Întrunit al Apărării al SUA și cu Statul Major al Apărării al Marii Britanii. În același timp, a condus activitățile pentru implementarea unui plan de restructurare și modernizare a Armatei Române în cooperare cu specialiști militari americani și britanici și cu responsabili ai Corpului Rand (SUA). În cadrul exercițiilor Parteneriatului NATO pentru Pace, Statul Major General al Armatei Române a condus nemijlocit activitățile de ordin militar în timpul conflictului din Iugoslavia, al „crizei albaneze” și al instituirii forțelor de menținere a păcii în Kosovo.

Generalul Degeratu este primul șef al Statului Major General, numit după evenimentele din decembrie 1989, care a trăit experiența observării unui conflict militar deschis, de durată, în proximitatea teritoriului național, conflict ce a angajat tehnologie de vârf în domeniul armelor de distrugere la distanță.

Video: G-ral. Eugen Bădălan la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

„…Peste trei ani se împlinesc un secol de la Unire, dată care ne găsește pe noi în situația de a nu avea România Mare… Basarabia, Nordul Bucovinei, lipsesc din teritoriul actual al României. Nu o să fac acum analiza  „„de ce lipsesc acele teritorii?””, „„cine este vinovat?””, pentru că mi s-a părut analiza domnului G-ral. Degeratu ultra concludentă. Eu vreu să vă spun altceva, de câte ori vine vorba de poporul român, eu imi pun întrebarea „„cum se definește un popor? care sunt elementele definitorii ale unin popor?”” și de fiecare dată îmi aduc aminte de cele trei criterii pe care nu eu  le-am stabilit, ci mulți istorici și sociologi le-au stabilit de-a lungul timpului, aceiași limbă, aceleași tradiții și obiceiuri – aceiași cultură și acelaș teritoriu.

Centenarul Marii Uniri ne va găsi tot fără „Marea Unire”. Nu cred că este tip suficient, ca în trei ani de zile să facem mișcări atât de ample, încât centenarul Marii Uniri să ne prindă într-o singură Țară.

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (22)Din perspectiva întrebării „„Când?””, trebuie să ne așteptăm, că sunt proiecte pe termen mediu, în nici un caz pe termen scurt.

Din perspectiva întrebării „„cum?””, văzând ce se întâmplă azi în lume cât și în cele două românii, cred că dacă așeptăm decizia liderilo politici de la București și Chișinău, de la Washington, Berlin, Moscova sau de mai știu eu unde, nu se va întâmpla nicodată. Ca acest lucru să se întâmple, trebuie să fie voința de nestrămutat a acestui popor trăitor în cele două țări. Dar pentru asta cred că avem nevoie de câteva elemente care nu se vor obține de la sine. Avem nevoie să redeșteptăm în noi spiritul de frățietate, de „„nevoie”” de a fi împreună. Avem nevoie să ne întoarcem la valorile noastre tradiționale, care sunt aceleași și pe malul drep și pe malul stâng al Prutului și avem nevoie să promovăm în mediul internațional, existența acestor valori unitare. Deci avem nevoie de ceea ce se cheamă a fi o educație de manifestare civică unitară, pe ambele părți ale Prutului. Dacă așteptăm asta să vină de la conducătorii ministerelor educației de la Chișinău sau București, vom aștepta degeaba. Trebuie deci să găsim acele formule de mobilizare care să înceapă mișcarea unionistă de jos în sus și nu de sus în jos.  Platforma dumneavoastră unionistă cred că este una dintre aceste formule, dar cred că trebuie extinsă și multiplicată, căci numai așa putem ajunge la acest deziderat. ”

Studiile sociologice făcute în perioada interbelică, când se încerca delimitarea graniței Europene pe baza analizei psihocomportamentale a grupurilor trăitoare în aceste spații și nu pe baze geografice. Și dacă geografic toată lumea susține că Europa se întinde până la Urali, din punct de vedere psihocomportamental Europa se oprea la Nistru! Atunci, dacă granița psihocomportamentală a Europei este Nistrul, cred eu că, Europenii pot fi și ei interesați să refacă această graniță acolo unde a fost ea dintodeauna.

Dacă suntem obligați să răspundem la întrebarea „„cum putem face Reunificarea?””, atunci suntem obligați să răspundem la întrebarea și „cine ne mai poate ajuta?””, pentru că în actualul context internațional, o asemenea mișcare, fără să atragem sprijinul comunității internaționale. mi se pare imposibil. Sprijinul coomunității internaționale poate fi atras plecând tocmai de la valorile Europene. Aici se naște firesc întrebarea: Oare liderii actuali ai Uniunii Europene, care vor fi aceiași și în viitor, sunt interesați de acest lucru? Răspunsul poate fi  – nu sunt interesați, sau au alte interese, care pot merge până acolo încât să sacrifice unele teriotrii și unele popoare de dragul internațional sau de dragul unor beneficii.”

O soluție ar fi indiguirea Rusiei lui Putin, a spus G-ral. Eugen Bădălan, descriind situația Rusiei care va continua să provoace pe toată lumea așa cum o face în acest moement. Tocmai acest proces de îndiguire și o conștientizarea Alianței Nordatlantice și Europene că ar avea de câștigat în urma Reîntregiriri României, ar fi o soluție de răspuns la întrebarea – „cine ne poate ajuta”.

1918_Ziua_Unirii_Parlament_ClubEuroatlantic_A2012 (23) Eugen Bădălan s-a născut la data de 30 decembrie 1951, în satul Traian (județul Brăila) este general de armată și a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (2004-2006).

A absolvit cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi de Infanterie „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1973) și apoi Academia de Înalte Studii Militare, secția Arme Întrunite (1980).

Ulterior, și-a perfecționat pregătirea militară urmând cursul postacademic de comandanți de regiment (1985); cursul postacademic superior (1993); un curs de perfecționare în cunoașterea limbii engleze (1999); Colegiul Național de Apărare (2000); master în administrația publică (2003). În anul 1998, a obținut titlul științific de doctor în științe militare, cu teza „Armata de arme întrunite în perspectiva mileniului trei. Contribuții la dezvoltarea doctrinei de luptă a trupelor de uscat”.

După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcțiile de comandant de pluton și locțiitor de comandant de companie la Regimentul 301 Mecanizat (1973-1977); locțiitor de comandant de batalion, comandant de batalion și ofițer 2 la Regimentul 301 Mecanizat (1977-1983); șef de stat major și comandant la Regimentul 282 Mecanizat (1983-1989); șef de stat major (prim-locțiitor al comandantului) la Divizia 11 Mecanizată din Oradea (1989-1990).

Eugen Bădălan a fost numit în funcțiile de șef de stat major și comandant al Diviziei 67 Mecanizate (1990-1994), apoi comandant al Corpului 8 Armată (1994-1995).

În perioada 18 octombrie 1995 – 12 septembrie 1997, generalul de brigadă Eugen Bădălan a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana Buzău. Este apoi prim-locțiitor al șefului Statului Major al Trupelor de Uscat (1997-1998); șef al Direcției Protecție și Siguranță Militară – fosta Direcție a Contrainformațiilor Militare (1998-1999); locțiitor și adjunct al șefului Statului Major General (1999-2000).

A fost avansat la gradul de general de corp de armată (cu 3 stele) la 25 octombrie 2000, fiind numit în funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre (noiembrie 2000 – octombrie 2004).

La data de 25 octombrie 2004, Eugen Bădălan a fost înaintat la gradul de general de armată (cu 4 stele) și a fost numit în funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române.

Generalul Eugen Bădălan a desfășurat o bogată activitate științifică, fiind autorul a numeroase articole și lucrări publicate în reviste de specialitate. De asemenea, a susținut o serie de comunicări în cadrul unor sesiuni, simpozioane sau conferințe. Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și al Fundației Colegiului Național de Apărare.

Începând din anul 2004 este conferențiar universitar la Colegiul Național de Apărare.

Video: G-ral. Mihaiu Margarit la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

 

Video: G-ral. Stan Petrescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Amiral Eugen Laurian la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Col. Anatol Munteanu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: George Simion la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918 (p.1)

Video: George Simion la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918 (p.2)

Video: George Simion la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918 (p.3)

Video: Istoric Constantin Corneanu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Eugen Popescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Avocat Alexandru Surcel (A2012) Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Gheorghe Nicolaescu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: dr. Marius Vacarelu la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: dr. Petrisor Peiu (FUMN) la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Vlăsceanu Andrei la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Iulian Popescu Acțiunea 2012 – la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

Video: Concluzii Col. Petrescu și G-ral. Degeratu – Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii 1 decembrie 1918

Video: George Simion concluzii la Dezbaterea despre Reunificare de Ziua Unirii – 1 decembrie 1918

În curs de actualizare…

,

Video: Col.(r.) dr. Ion Petrescu, despre situația României în contextul războiul informațional, geopolitic, militar și mai ales neconvențional, cât și despre explicațiile referitoare la incidentul militar dintre un avion de vânătoare rusesc care ar fi incapacitat un distrugător american în Marea Neagră.

Col.(r.) dr. Ion Petrescu la dezbaterea „MAREA NEAGRĂ – GEOPOLITICĂ ȘI STRATEGIE  LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI”

„…retrăim istoria anilor 1940, când nimeni nu se îngrijea de armata țării și Majestatea sa Regele a descoperit brusc că este nevoie de un lider hotărât. Să sperăm că nu va fi nevoie de așa ceva, deși ne îndreptăm spre o asemenea situație”

Șansa României?  Angajamentul NATO…

Col.(r.) Ion Petrescu

”…americanii sunt aici, sunt alături de noi și se antrenează cu militarii români. România nu este o țară care a intrat în UE și NATO pentru a se juca cu angajamentele internaționale, ci o țară previzibilă care-și respectă angajamentele”

„… acordarea de bani pentru armată trebuie să devină lege ca în Polonia, care este un exemplu în acest flanc estic al NATO”

„…a fost în 2008 în Georgia, a urmat în 2014 excursia din Ucraina, iar acum se pregătesc de o excursie din Transnistria și nu m-aș mira să ajungă grănicerii Federației Ruse și la nordul Dunării” 

„…Spre deosebire de Ucraina, care a avut parte de un război hibrid, Polonia va avea parte de un război ascuns. Pe teritoriul ei nu există cetățeni aparținând unui alt stat care să revendice drepturi pe care le-au invocat ca pretext cei din Donbas, dar există conserve pentru a provoca manifestații de stradă, reprimare din partea forțelor de ordine și intervenția unor pacificatori”

”…O primă concluzie tragică este că frontierele schimbate rămân așa. A doua este că nu se vor opri aici și este bine ca și statele vecine să înțeleagă ceea ce NATO deja a priceput – că Federația Rusă va acționa în continuare imprevizibil. Când ne așteptăm mai puțin, va veni surpriza pentru că au 30.000 de oameni forțe expediționare subordonate direct lui Putin, capabile să acționeze în orice punct al lumii în decurs de câteva ore, față de NATO care are un interval de 48-72 de ore în care acționează”

Col.(r) Ion Petrescu

Colonelul (r.) dr. Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în București. După absolvirea Școlii Militare de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu”, din Sibiu, în 1977, a comandat, între 1977-1984, subunități de grăniceri, succesiv, în garnizoana Timișoara, ulterior la Aeroportul Internațional Otopeni.
În 1986 a absolvit Academia Militară fiind încadrat la săptămânalul pentru ostași
La datorie”. În decembrie 1989 a realizat, cu alți colegi, primul număr necenzurat al acestui periodic, pe care l-a dus personal la TVR, unde a și fost prezentat ca prima publicație militară liberă de orice influență ideologică. După 1989, redacția din care a făcut parte a fost integrată în aceea a săptămânalului „Armata României”, intitulat azi „Observatorul militar”. În 1991 a obținut certificatul de atestare al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
În 1992 a urmat cursul de limbă franceză la Academia de Înalte Studii Militare/A.Î.S.M.
În 1993 a primit premiul ziarului „”Vremea” și al revistei „Totuși iubirea”,
pentru publicistica promovată cu încurajarea lui Adrian Păunescu. În anul 1997 este numit șeful biroului presă al MApN, ulterior șeful secției mass-media din Direcția Relații Publice, până în 2000.
În 2000 a absolvit Colegiul de Studii Internaționale și de Securitate, din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate George C. Marshall, din Bavaria, în Germania. În noiembrie 2000 este numit directorul Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale. A asigurat mediatizarea, pentru presa militară, a summiturilor NATO de la Praga/2002 și Colorado Springs-SUA/2003. În perioada postdecembristă a îndeplinit misiuni peste hotare, ca jurnalist militar și ofițer de relații publice la exerciții multinaționale în Afganistan, Austria, Bulgaria, Canada, Cehia, China, Elveția, Franța, Germania, Irak, Italia, Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Ungaria, SUA și Turcia. În 2007 este împuternicit la comanda Direcției Informare și Relații Publice din MApN. Pentru TVR1 a realizat, în studioul TV al NATO, din Bruxelles, interviuri cu personalități politice și militare, de la Cartierul General al Alianței Nord-Atlantice, difuzate de televiziunea publică înainte de începerea Summitului NATO, de la București, din 2008. În 2009 a scris editoriale și analize politico-militare, în ziarele „Jurnalul național” și „Ziua”,în 2010/2011 la ARENA.MD și între 2010-2013 la ZIUAVECHE.RO. Din ianuarie 2013 este blogger la ADEVĂRUL și la VOXPUBLIKA.MD. Colaborează ca analist militar, la posturi de radio și televiziune. A inițiat, în 2014 și realizează și în prezent emisiunea “Valori euroatlantice”, la 6TV. A fondat Clubul Militar Român de Reflecție Euroatlantică.

Dezbaterea „MAREA NEAGRĂ – GEOPOLITICĂ ȘI STRATEGIE LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI”, dedicată spațiului pontic, țintind mediatizarea și antrenarea publicului interesat, într-o mai bună cunoaștere a problematicii Marii Negre alături de specialiști în geopolitică, istorie și știință militară, a fost organizată de Clubul Țăranului Român, Institutul Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate și Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu” în parteneriat cu Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina. Au prezentat Dr. Sergiu IOSIPESCU, Colonel (r.) dr. Ion PETRESCU, Lect. univ. dr. Ionuț COJOCARU și Dr. Constantin CORNEANU.

România Breaking News mulțumește e-syv.ro pentru sprijinul acordat la realizarea materialelor video din cadrul acestei dezbateri.

 

Întegul grup de materiale video din cadrul dezbaterii poate fi urmărit aici  romaniabreakingnews.ro/marea-neagra-geopolitica-si-strategie-la-inceput-de-secol-xxi/

Material realizat și publicat de România Breaking News – RBN Press / romaniabreakingnews.ro

,

Miercuri, 20 mai 2015, ora 18:00, la Clubul Țăranului din cadrul Muzeului Țăranului Român a avut loc dezbaterea „MAREA NEAGRĂ – GEOPOLITICĂ ȘI STRATEGIE LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI”, dedicată spațiului pontic, țintind mediatizarea și antrenarea publicului interesat, într-o mai bună cunoaștere a problematicii Marii Negre alături de specialiști în geopolitică, istorie și știință militară. Evenimentul a fost organizat de Clubul Țăranului Român, Institutul Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate și Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu” în parteneriat cu Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina. Au prezentat Dr. Sergiu IOSIPESCU, Colonel (r.) dr. Ion PETRESCU, Lect. univ. dr. Ionuț COJOCARU și Dr. Constantin CORNEANU.

Avocat dr. Mihai Nicolae: „…Prima întrebare este de ce este nevoie într-o zi frumoasă de mai să vorbim de Marea Neagră (cu temă geopolitică, strategică și militară). O întrebare legitimă cumva, pentru că în viețile noastre de zi cu zi nu intră preocuparea pentru Marea Nagră. În acelaș timp poziția geografică a țării noatre ne arată că ne aflăm într-un „cartier de cuțitari”,  în care se întâmplă fel de fel de lucruri teribile și unde tot timpul trebuie să fi atent la ceea ce este în jurul tău.

Video / Avocat dr. Mihai Nicolae, președintele Institutului Frații Golescu, cuvânt în deschiderea dezbaterii:

„Nimic nu s-a schimbat, de pe vremea cimerienilor, ceea ce înseamnă vreo 4000 de ani. Dacă ne uităm numai la denumirile pe care le-a purtat în decursul timpului, vecina noastră Marea Neagră, realizăm proporțiile acestei falii tectonice între Europa și Asia în tot cursul timpului.” – Avocat dr. Mihai Nicolae

Avocat Mihai Nicolae, președintele Institutlui Frații Golescu pentru românii de pretutindeni

Avocat Mihai Nicolae, președintele Institutului Frații Golescu pentru românii de pretutindeni

.„.. A fost mare cimeriană, a fost mare grecească, apoi marea turcească, lac rusesc. Poziția geografică a României, este așezată exact în calea acestor mari interese. Acesta este un argument pentru necesitatea de a înțelege mai bine ce se petrece în Marea Neagră. Să ne gândim la războiul care este în plină desfășurare, hibrid sau nehibrid. Ne gândim la problemele pe care le are Ucraina, stat suveran și riveran la Marea Neagră, să negândim la Georgia și la întreaga constelație din Caucaz cu toate problemele ei.”

Avocat Mihai Nicolae

Avocat Mihai Nicolae

„… Să nu uităm că populații românești sau cel puțin românofone se află în acest spațiu al Mării Negre. Mă refer în primul rând la regiunea aceasta pe care noi o numim Sudului Basarabiei și care se termină la Cetatea Albă, mă refer la cele câteva sate și populații românești care se află în Caucaz, mă refer la toate insulele de românitate din zona Bugului în Transbugia, Bugul care se varsă în Marea Neagră și dintrodată avem un tablou complicat, un pesiaj complex și griul și negrul, toate strânse acolo, asta ar fi motivația pentru care împreună cu domnul dr. Constantin Corneanu și cu ceilalți invitați să incercăm să lămurim astfel de lucruri.”

Video: Col. (r.) dr. Ion Petrescu, despre situația României în contextul războiul informațional, geopolitic, militar și mai ales neconvențional, cât și despre explicațiile referitoare la incidentul militar dintre un avion de vânătoare rusesc care ar fi incapacitat un distrugător american în Marea Neagră.

Col.(r.) dr. Ion Petrescu la dezbaterea „MAREA NEAGRĂ – GEOPOLITICĂ ȘI STRATEGIE  LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI”

„…retrăim istoria anilor 1940, când nimeni nu se îngrijea de armata țării și Majestatea sa Regele a descoperit brusc că este nevoie de un lider hotărât. Să sperăm că nu va fi nevoie de așa ceva, deși ne îndreptăm spre o asemenea situație”

”…americanii sunt aici, sunt alături de noi și se antrenează cu militarii români. România nu este o țară care a intrat în UE și NATO pentru a se juca cu angajamentele internaționale, ci o țară previzibilă care-și respectă angajamentele”

„… acordarea de bani pentru armată trebuie să devină lege ca în Polonia, care este un exemplu în acest flanc estic al NATO”

„…a fost în 2008 în Georgia, a urmat în 2014 excursia din Ucraina, iar acum se pregătesc de o excursie din Transnistria și nu m-aș mira să ajungă grănicerii Federației Ruse și la nordul Dunării” 

„…Spre deosebire de Ucraina, care a avut parte de un război hibrid, Polonia va avea parte de un război ascuns. Pe teritoriul ei nu există cetățeni aparținând unui alt stat care să revendice drepturi pe care le-au invocat ca pretext cei din Donbas, dar există conserve pentru a provoca manifestații de stradă, reprimare din partea forțelor de ordine și intervenția unor pacificatori”

”O primă concluzie tragică este că frontierele schimbate rămân așa. A doua este că nu se vor opri aici și este bine ca și statele vecine să înțeleagă ceea ce NATO deja a priceput – că Federația Rusă va acționa în continuare imprevizibil. Când ne așteptăm mai puțin, va veni surpriza pentru că au 30.000 de oameni forțe expediționare subordonate direct lui Putin, capabile să acționeze în orice punct al lumii în decurs de câteva ore, față de NATO care are un interval de 48-72 de ore în care acționează”

Dr. Sergiu Iosipescu la dezbaterea  „MAREA NEAGRĂ – GEOPOLITICĂ ȘI STRATEGIE  LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI”

Dr. Sergiu Iosipescu

Dr. Sergiu Iosipescu

Video / Dr. Sergiu Iosipescu la dezbaterea „MAREA NEAGRĂ – GEOPOLITICĂ ȘI STRATEGIE  LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI” : „…Într-un Consiliu Științific, a fost analizat un volum de analiză politică, ne aflam înainte de anexiunea Crimeei și în acel volum de analize politice se explica vis-a-vis de Crimeea, că totul este sub control, că Rusia nu va îndrăzni nicodată sa anexeze Crimeea. Noi istoricii, eram doi, un specialist in secol XIX și eu specialist în evul mediu, am rămas stupefiați și am reacționat – cum este posibil să afirmați așa ceva?
Dar nu cunoașteți Istoria, planul lui Petru I, Planurile Ecaterinei împărăteasa Rusiei, planurile unui general rus din acea perioada, planurile Țarului Nicolae I, Alexandru I, toate astea vă sunt cunosacute? Răspunsul lor a fost – cum să se poată așa ceva ?  nici vorba ! acum există Comunitatea Europeană care va reacționa, Organizația Nord Atlantică, relațiile internaționale…”

…Apoi știm ce a urmat ! 

„….Domnul Lucian Boia ne învață că suntem niște „mici”, …„că am fost întodeauna niște mici” și că „vom fi niște mici”…
„…Aceasta este diadema de la Goranu, descoperită în 1980 și scoasă cu mare greutate în 1989 de acolo de unde se afla.  În prezent se află la muzeul Național de Istorie al României. Este o coroană a Pricipilor de la Vâlcea (Râmnicu Vâlcea). Coroana este asemănătoare cu a Constanței de Aragon, La nivelul anului 1290, princii români din NV-ul Olteniei purtau astfel de coroane”

Diadema princiara de nunta cu 7 lobi. Aur. An ca. 1250. Goranu. Jud. Vîlcea. România

Diadema princiara de nunta cu 7 lobi. Aur. An ca. 1250. Goranu. Jud. Vîlcea. România

„…mai departe – paftaua de la Argeș, sunt două în lume, una găsită în mormântul nr. 10 de la argeș, probabil al Principelui Radu I, care a întins Țara Românească până la Distra și până la Chilia și cealaltă pafta, singura care se găsește la Aachen, în Tezaurul Maghiar de la Aachen, care a aparținut regelui Carol Rober de Anjou”

„…Țările Române (mai puțin Dobrogea) la sfârșitul sec. XIV, sunt ca suprafață, cât regatul Angliei și din punct de vedere al veniturilor, veniturile principilor români depășeste
venitul Sultanului înainte de Cucerirea Constantinopolului. Țara Românească a lui MIrcea cel Bătrân, fațada maritimă împreună cu a cea a Moldovei, Cetatea Albă și la sud Caliacra, însumează cinci sute de Km și reprezintă una dintre cele mai mari puteri pontice al bazinului Mării Negre.”

Video / Dr. Constantin Corneanu la dezbaterea „MAREA NEAGRĂ – GEOPOLITICĂ ȘI STRATEGIE  LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI”:

Dr. Constantin Corneanu: „…La o intervenție la Televiziunea Română, am declarat la o întrebare a reporterului TVR, – „unde suntem?” Am răspuns: „suntem în linia I” evident și apropo de o dorință personală, eu aș dori vis-a-vis de forțele noastre navale la Marea Neagră, să nu avem nevoie de aliați, să nu avem nevoie de NATO, ci să avem propriile noastre forțe, să putem deschide focul, să se știe acolo la Cartierul General al Flotei Ruse de la Sevastopol că, fregatele românești pot deschide focul și cu toate neajunsurile a tot ceea ce a însemnat corupția, care ne-a adus  într-o situație neplăcută după mai mult de 25 de ani, suntem gata să întărim forțele navale și că aviația pe care o avem de tipul F16, chiar dacă sunt mai vechi, împreună cu forțele navale pot însemna ceva.”

Dr. Constantin Corneanu

„Comandamentul NATO din Arctica a observat că rușii construiesc niște lucruri extraordinare de infrastructura civilă în zona arcticii pe măsura ce gheața se topește, dar în acelaș timp acea structură poate fi oricând și militară. Acest lucru înseamnă ca federația Rusă a început să treacă la pregătirea forțelor sale militare într-o asemenea manieră, încât să încerce opunerea adversarului – NATO, pe acel cordon de securitate al Eurasiei, care înseamnă Letonia, Estonia, Lituania, Polonia, Ucraina, România, Bulgaria, aceasta fiind zona roșie peste care nu se poate trece.”

„Ucraina este locul unde se va hotărâ pacea sau războiul, …pur și simplu.”

Video / Dr. Constantin Corneanu răspunsuri la întrebări, comentarii și dezvăluiri în cadrul dezbaterii „MAREA NEAGRĂ – GEOPOLITICĂ ȘI STRATEGIE  LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI”:

Video / Lect.univ.dr.Ionuț Cojocaru alocuțiune în cadrul dezbaterii „MAREA NEAGRĂ – GEOPOLITICĂ ȘI STRATEGIE  LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI”:

Lect.univ.dr.Ionuț Cojocaru

Lect.univ.dr.Ionuț Cojocaru

Video / Ministru Secretar al Ambasadei Ucrainei la București, intervenție în cadrul dezbaterii „MAREA NEAGRĂ – GEOPOLITICĂ ȘI STRATEGIE  LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI”:

Ministru Secretar al Ambasadei Ucrainei la București – Teofil Redniuc

Despre actorii principali ai dezbaterii „MAREA NEAGRĂ – GEOPOLITICĂ ȘI STRATEGIE  LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI”

Dr. Sergiu iosipescu

Dr. SERGIU IOSIPESCU

Este Cercetător științific principal în cadrul Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, membru al colegiului de redacție al Revistei de istorie Militară, fin cunoscător al problematicii geopolitice si istorice a arealului Mării Negre, coautor al volumului „De la sfârșitul Antichității la Pacea de la Paris (1856)” Expansiunea și decăderea puterii romane în bazinul Mării Negre / Evoluția frontierelor din regiunea Mării Negre în secolele VII–XII / De la Cruciada a III-a până la mijlocul celui de-al XVI-lea secol / Frontierele otomane la Marea Neagră de la mijlocul secolului al XVI-lea până la Pacea de la Belgrad (1739) / Apariția unei noi mari puteri pontice – Rusia / Expansiunea imperială rusă în bazinul pontic până la 1812 / Apogeul expansiunii rusești. Războiul Crimeei și Pacea de la Paris (1856). Domnul Iosipescu este și redactor al publicației Analele Putnei, publicație științifică având ca subiect cercetarea epocii lui Ștefan cel Mare și a istoriei Mănăstirii Putna.

Col.(r) Ion Petrescu

Colonelul (r.) dr. Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în București. După absolvirea Școlii Militare de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu”, din Sibiu, în 1977, a comandat, între 1977-1984, subunități de grăniceri, succesiv, în garnizoana Timișoara, ulterior la Aeroportul Internațional Otopeni.
În 1986 a absolvit Academia Militară fiind încadrat la săptămânalul pentru ostași
La datorie”. În decembrie 1989 a realizat, cu alți colegi, primul număr necenzurat al acestui periodic, pe care l-a dus personal la TVR, unde a și fost prezentat ca prima publicație militară liberă de orice influență ideologică. După 1989, redacția din care a făcut parte a fost integrată în aceea a săptămânalului „Armata României”, intitulat azi „Observatorul militar”. În 1991 a obținut certificatul de atestare al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
În 1992 a urmat cursul de limbă franceză la Academia de Înalte Studii Militare/A.Î.S.M.
În 1993 a primit premiul ziarului „”Vremea” și al revistei „Totuși iubirea”,
pentru publicistica promovată cu încurajarea lui Adrian Păunescu. În anul 1997 este numit șeful biroului presă al MApN, ulterior șeful secției mass-media din Direcția Relații Publice, până în 2000.
În 2000 a absolvit Colegiul de Studii Internaționale și de Securitate, din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate George C. Marshall, din Bavaria, în Germania. În noiembrie 2000 este numit directorul Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale. A asigurat mediatizarea, pentru presa militară, a summiturilor NATO de la Praga/2002 și Colorado Springs-SUA/2003. În perioada postdecembristă a îndeplinit misiuni peste hotare, ca jurnalist militar și ofițer de relații publice la exerciții multinaționale în Afganistan, Austria, Bulgaria, Canada, Cehia, China, Elveția, Franța, Germania, Irak, Italia, Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Ungaria, SUA și Turcia. În 2007 este împuternicit la comanda Direcției Informare și Relații Publice din MApN. Pentru TVR1 a realizat, în studioul TV al NATO, din Bruxelles, interviuri cu personalități politice și militare, de la Cartierul General al Alianței Nord-Atlantice, difuzate de televiziunea publică înainte de începerea Summitului NATO, de la București, din 2008. În 2009 a scris editoriale și analize politico-militare, în ziarele „Jurnalul național” și „Ziua”,în 2010/2011 la ARENA.MD și între 2010-2013 la ZIUAVECHE.RO. Din ianuarie 2013 este blogger la ADEVĂRUL și la VOXPUBLIKA.MD. Colaborează ca analist militar, la posturi de radio și televiziune. A inițiat, în 2014 și realizează și în prezent emisiunea “Valori euroatlantice”, la 6TV. A fondat Clubul Militar Român de Reflecție Euroatlantică.

Dr. Constantin Corneanu

Este membru fondator și președintele Consiliului Director al Asociației Europene de Studii Geopolitice și

Dr. Constantin Corneanu

Strategice “Gheorghe I. Brătianu” (AESGS) din septembrie 2009. Anterior fondării AESGS, a fost consilier în cadrul Oficiului Guvernului României pentru Gestionarea Relațiilor cu Republica Moldova (2004 – 2007) și jurnalist la Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale în cadrul redacției TV Pro-Patria și la Observatorul Militar. Are o experiență de peste 15 ani în domeniul analizei relațiilor internaționale, aria sa de expertiză incluzând afaceri externe și politici de securitate, cu precădere în spațiul ex-sovietic, precum și relația dintre Republica Moldova și România. Este doctor în istorie din 2003 cu o teză legată de geopolitica României în epoca celui de Al Doilea Război Mondial. A absolvit Colegiul Național de Apărare (1998) și Facultatea de Istorie (1994) a Universității București. A publicat lucrările: Sub povara marilor decizii (ediția a I-a la Editura Scripta, București, 2007 și ediția a II-a la Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2013); Victorie însângerată. Decembrie 1989 (Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2014), precum și numeroase articole științifice apărute în revistele Europa XXI, Revista de Istorie Militară, Document (Buletinul Arhivelor Militare Române), Dosarele Istoriei, Istorie și Civilizație, Historia, Lumea Magazin. A fost nominalizat la Marele Premiu al Clubului Român de Presă pentru talk-show pe anul 2000 cu  producția de televiziune Balcanii în flăcări. Co-editor al volumului Prăbușirea Imperiului Sovietic. „Lecții” în retrospectivă (Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012). Începând cu 1 martie 2010 este cercetător-asociat în cadrul Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 și membru al Consiliului Științific al acestei instituții. A publicat numeroase studii, articole și editoriale dedicate Revoluției Române din Decembrie 1989 din calitatea de cercetător și Director Editorial al publicației CAIETELE REVOLUȚIEI (2012). Din ianuarie 2015 s-a alăturat proiectului media România Breaking News.

Lect. univ. dr. Ionuț Cojocaru

Este doctor în istorie al Facultății de Istorie a Universității din București cu teza: România și Turcia, actori

Lect.univ.dr. Ionuț Cojocaru

importanți în sistemul de relații interbelice (1918 – 1940). A obținut un Master în Istoria Contemporană a României (Facultatea de Istorie a Universității din București) și unul în Științe Politice în cadrul SNSPA (2013). Preocupările sale țin de spațiul balcanic cât și de relațiile statelor balcanice cu Imperiul Otoman/Turcia. A publicat numeroase studii, analize, volume de documente și de studii privind relațiile dintre statele balcanice și internaționale. Din anul 2007 este cadru didactic universitar iar din 2012 este titularul cursurilor de Istoria Relațiilor Internaționale și Istoria Europei de Sud-Est în secolele XIX – XX din cadrul Universității Europei de Sud-Est Lumina. Membru în colegiul științific al revistelor: Balkan Synthesis, Facta Universitatis (Serbia); Journal of Eurasian Studies, Studies of the Ottoman Domain, History Studies/International Journal of History (Turcia); Crimean Historical Review (Federația Rusă). Începând din ianuarie 2015 este coordonator al Departamentului de Studii Balcanice și Orientale din cadrul AESGS „Gheorghe I. Brătianu”.

Material realizat și publicat de România Breaking News – RBN Press / romaniabreakingnews.ro

România Breaking News mulțumește e-syv.ro pentru sprijinul acordat la realizarea materialelor video.

 

,

În continuarea articolului Republica Moldova în contextul evoluțiilor geopolitice și strategice din Spațiul Ex-Sovietic (1), momente înregistrate din cadrul Dezbaterii

Constantin Corneanu

În imagine de la stânga spre dreapta: istoricul Constantin Corneanu, analistul militar Ion Petrescu, avocat Mihai Nicolae – Institutul „Frații Golescu” / Foto: Dorian Theodor – R.B.N. Press






În contextul aceluiași registru R.B.N. Press vă recomandă și articolul

ROMÂNIA ARE NEVOIE ACUM, MAI MULT CA ORICÂND, DE O „STRATEGIE RĂSĂRITEANĂ” / Constantin Corneanu

Redactor R.B.N. Press

Dorian Theodor

,

Interviu realizat de reputatul analist militar Ion Petrescu cu istoricul Constantin Corneanu:

„Este necesară conceperea unei strategii răsăritene de către România“ – Constantin Corneanu

Ion Petrescu:

Unul dintre jurnaliștii cu care am avut șansa să lucrez în cea mai puternică instituție de presă pe care o are Armata României este istoricul și publicistul Constantin Corneanu, truditor onest pentru scrierea istoriei românilor așa cum a fost. Dialogul inițiat cu distinsul conațional, la puține zile distanță de aniversarea revenirii Basarabiei la Patria Mamă este o invitație la reflecție. Și dreaptă judecată.

Constantin Corneanu

În imagine de la stânga spre dreapta: istoricul Constantin Corneanu, analistul militar Ion Petrescu, avocat Mihai Nicolae – Institutul „Frații Golescu” / Foto: Dorian Theodor – R.B.N. Press

Dacă mâine ar fi înființat un Minister al Reunificării Naționale, unul dintre cei care ar merita să fie în pozițiile cheie, din jurul noului ministru, cu un rol pragmatic, ofensiv, bazat pe experiența sa anterioară, dobândită la nivelul premierului anilor încheiați în 2004, ar fi istoricul și publicistul Constantin Corneanu.

Bine cumpănit în discursul public, extrem de documentat în chestiuni abordate de alții pompieristic, interlocutorul meu nu ocolește întrebările dificile, are timp de invitați din mediul diplomatic, veniți la evenimente de interes public, impune respect prin tact, bun simț, convingeri clare și argumente culese după studii deloc empirice.  Cu această percepție i-am propus câteva întrebări spre reflecție, iar răspunsurile sale au meritat să fie reproduse in integrum.

ROMÂNIA ȘI GEOPOLITICA MARILOR PUTERI –

Profesorul universitar dr. Ioan Scurtu apreciază că în noua ediție revizuită și adăugită a cărții dvs., respectiv “Sub povara marilor decizii. România și geopolitica marilor puteri (1941-1945)”, abordați perioada menționată într-o viziune nouă, prin prisma situației geopolitice și strategice a României, ca parte a unui ansamblu de relații politico-diplomatice și militare desfășurate la nivel european și planetar.O prismă utilă și abordării perioadei postdecembriste a țării noastre. Cartea despre anii 1941-1945 are cinci capitole substanțiale. Extrapolând, volumul ipotetic dedicat perioadei 1989-2014, câte părți ar avea și cum le-ați numi? 

 

Constantin Corneanu: O întrebare extrem de incitantă, iar un ipotetic volum dedicat perioadei 1989 – 2014 ar putea avea cinci capitole, respectiv: un prim capitol dedicat reconfigurării sistemului de relații internaționale în perioada 1989 – 1991 (dispariția URSS ca actor geopolitic, reconsiderarea strategiei NATO, unificarea Germaniei) în timp ce capitolul doi ar trebui să fie dedicat unei analize privind evoluțiile politico-diplomatice ale NATO și Comunității Economice Europene (viitoarea UE), în fața noilor provocări strategice generate de dispariția unui actor cheie al Războiului Rece și, implicit, al încheierii acestuia.

Capitolul trei ar trebui să fie dedicat situației statelor foste componente ale Tratatului de la Varșovia, respectiv glacisului strategic al fostei URSS, raporturilor dintre ele și Occident (NATO și UE), precum și dintre ele și principalii actori din spațiul ex-sovietic (Federația Rusă, Ucraina etc.).

Un capitol patru ar trebui să fie dedicat destrămării Iugoslaviei și modului în care s-au evidențiat interesele și modalitățile de ducere la îndeplinire ale lor de către importanți actori geopolitici ai lumii (NATO, UE, Germania, Federația Rusă, Marea Britanie, SUA, Franța).

Capitolul cinci l-aș dedica României și intereselor sale geopolitice și strategice, de securitate națională, modului în care s-au cristalizat la nivel de concepte și s-au transpus în practică, relațiilor sale cu statele din vecinătatea apropiată, care au fost „culisele” spectaculoaselor transformări și încleștări geopolitice care au influențat evoluția statului român, după 22 decembrie 1989, care au fost șansele și neșansele noastre etc.

Un ultim capitol ar fi dedicat evoluțiilor din această lume unipolară, cu actori extrem de puternici și extrem de interesați în modificarea echilibrului de putere în arena relațiilor internaționale.  Mă refer îndeosebi la ultimele evenimente din spațiul ex-sovietic. În cursul uneia dintre numeroasele convorbiri dintre președintele american Ronald Reagan și contele Alexandre de Marenches, directorul Serviciului de Informații Externe al Franței, desfășurată la Casa Albă în anii ’80, oaspetele francez avea să evidențieze, aplecându-se asupra planiglobului, faptul că bătălia dintre marile puteri, la începutul anilor ’80, continua să se dea pentru controlul zonelor în care se aflau cele opt elemente chimice strategice indispensabile pe timp de război, ca și pe timp de pace, complexului militaro-industrial și, implicit, asigurării securității naționale. (Foto dreapta: Alexandre de Marenches)

Ronald Reagan și Alexandre de Marenches

Această întâlnire de nivel înalt și discuțiile purtate reprezintă unul dintre cele mai fascinante exemple de analiză geopolitică a intereselor unor mari puteri. Dintr-o asemenea perspectivă, referindu-ne acum la petrol, gaze naturale și gaze de șist, am putea realiza o cercetare asupra perioadei 1989 – 2014, precum și asupra poziției geopolitice și strategice a României în ansamblul evoluției relațiilor internaționale din perioada 1989 – 2014, a modului în care liderii politico-militari ai țării noastre au înțeles și au valorificat importanța așezării geografice, potențialul uman și de materii prime al României, în raporturile dintre marile puteri.

 

BĂTĂLIA PENTRU CUCERIREA CELUI DE-AL PATRULEA CERC GEOPOLITIC AL LUMII

Ion Petrescu:Dacă ar fi să faceți o comparație între centrele de putere mondiale și raporturile dintre acestea, luând drept referință anii 1939-1941 pentru anul 2014, la ce concluzii pragmatice ați ajunge? 

Constantin Corneanu: Centrele de putere au rămas în linii mari aceleași, respectiv SUA, Germania, Marea Britanie, Franța, Federația Rusă, la care se pot adăuga niște actori internaționali gen UE și NATO, alături de ONU, care grupează o serie de interese derivate din anumite concepte de geopolitică și securitate națională. Victoria Națiunilor Unite de la 9 mai 1945, de pe fronturile europene, urmată de capitularea Japoniei, la 2 septembrie 1945, a permis Statelor Unite să-și pună în aplicare ideile privind cucerirea și dominarea celui de-al treilea cerc geopolitic, prin intermediul “Planului Marshall” și al NATO.

Zbigniew Brzezinski consideră că scopul geopolitic central al SUA ar trebui să-l reprezinte, la început de secol XXI, consolidarea, printr-un parteneriat transatlantic veritabil, a capului de pod stabilit pe continentul eurasiatic, respectiv UE, astfel încât această Europă, în curs de lărgire, să poată deveni o trambulină mai viabilă pentru proiectarea în Eurasia a noii ordini internaționale concepută în Biroul Oval de la Casa Albă. Extinderea NATO, de la Marea Baltică la Marea Neagră, precum și eforturile care s-au făcut, de-o parte și de alta, pentru includerea Georgiei în NATO, ne dau dreptul să concluzionăm că SUA au început bătălia pentru cucerirea celui de-al patrulea cerc geopolitic al lumii, prin efortul de-a controla “Rimland”-ul.  “Rimland”-ul reprezintă, în opinia geopoliticianului Nicholas Spykman, regiunea de margine sau “bordura maritimă” a Eurasiei, care începe cu Finlanda și Țările scandinave, continuă cu Polonia, România, Turcia și Georgia, cuprinde zona Orientului Apropiat și a Indiei și se încheie pe teritoriul Mongoliei, Chinei și Japoniei. În raportul cu privire la problemele securității naționale, adresat guvernului SUA, în martie 1992, de către Paul Wolfovitz, se vorbea despre “necesitatea neadmiterii apariției pe continentele european și asiatic a unei forțe strategice, capabile să se opună SUA”, iar în acest sens se atrăgea atenția că țările “cordonului sanitar” (în special Țările Baltice) sunt “teritorii de cea mai mare importanță strategică, iar atentatul asupra lor din partea rușilor trebuie să atragă după sine rezistența armată din partea țărilor NATO”.

O analiză a evenimentelor petrecute recent în arena relațiilor internaționale, relevă faptul că liderii de la Kremlin depun eforturi teribile pentru păstrarea, cu orice preț, a potențialului strategic al Federației Ruse, la nivel intercontinental, respectiv să rămână “o superputere”, chiar dacă într-o variantă redusă, micșorată, acceptând o serie de compromisuri politice, geopolitice, economice și teritoriale, și fiind convinși că orice concesie teritorială făcută astăzi va fi revizuită mâine în folosul rușilor.

Interesul crescând al SUA și al UE pentru zona Mării Caspice și a țărilor din fostul glacis strategic al URSS a generat nervozitate la Kremlin și proteste din partea Federației Ruse, cu privire la intervenția în sfera sa de influență. Analiștii politici și geopoliticienii ruși apreciază că, în momentul de față, Europa nu are o geopolitică și o voință geografică proprie, iar funcțiile ei se reduc la faptul că ea servește drept bază auxiliară a SUA în Eurasia și loc pentru cel mai verosimil conflict cu Eurasia, ceea ce impune ca liderii politici ai Federației Ruse să participe, ba chiar să genereze, o reorganizare a spațiului european care ar face din acest sector geopolitic un aliat strategic al Moscovei, păstrându-i suveranitatea, autonomia și autarhia. Scopul geopolitic al Federației Ruse este de a scoate Europa de sub controlul SUA (NATO), de a contribui la unificarea ei și de-a consolida legăturile de integrare cu Europa Centrală sub semnul axei Moscova-Berlin, axa de bază a politicii externe ruse.

20140302_info2Din punct de vedere militar, UE nu va fi pentru încă mult timp, fără sprijinul SUA, un pericol serios, iar cooperarea economică cu o Europă neutră poate să rezolve majoritatea problemelor tehnologice ale Rusiei și Asiei, în schimbul resurselor și al parteneriatului strategic. Recentele evoluții din arena relațiilor internaționale ale Federației Ruse (ex. criza din Ucraina și Peninsula Crimeea) par să confirme într-o proporție foarte mare aceste principii de acțiune geopolitică, care nu mai par, astfel, doar niște simple teorii.

Calitatea și potențialul Forțelor Armate ale Rusiei devin, astfel, extrem de importante în realizarea acestui proiect eurasiatic, ceea ce impune ca armata rusă (structura ei și calitatea armamentului) să nu depindă, sub nicio formă, de situația politică de la Kremlin.

În perspectiva evoluțiilor viitoare ale Federației Ruse, calitatea armatei ruse va constitui temelia întregii politici externe rusești, astfel încât, structura armatei va determina, într-o oarecare măsură, echilibrul strategic. Totodată, continuă să existe stereotipuri specifice Războiului Rece, care agravează situația internațională, astfel încât forța armată își prezervă, în aceste condiții, unele semnificații, respectiv de instrument de politică externă și mijloc de protecție a intereselor naționale. Evenimentele din Peninsula Crimeea din această primăvară a anului 2014 reprezintă un exemplu în acest sens.

În condițiile în care NATO controlează prin intermediul Turciei strâmtorile Bosfor și Dardanele, iar Marea Neagră nu înlocuiește ieșirea Federației Ruse la “mările calde”, apariția unui nou actor geopolitic, respectiv Ucraina, și integrarea lui în comunitatea euroatlantică (UE și NATO), reprezintă un pericol major pentru planurile Federației Ruse de a controla Eurasia. Geopoliticienii ruși apreciază că existența Ucrainei în granițele actuale și cu actualul statut de “stat suveran” este identică cu aplicarea unei lovituri monstruoase asupra securității geopolitice a Rusiei, care echivalează cu o invazie pe teritoriul ei.

Continua presiune politico-diplomatică și economică asupra Ucrainei, din partea Kremlinului, ca rezultat opțiunilor euroatlantice ale elitei politice de la Kiev, precum și nesfârșitul „război al gazelor”, confirmă supozițiile conform cărora amestecul Federației Ruse este dictat de o decizie geopolitică majoră, de faptul că existența pe mai departe a Ucrainei unitare este inadmisibilă, în aprecierea unor cercuri politice rusești radicale, precum și în conformitate cu obiectivele extrem de pragmatice ale noului curs de politică externă al Federației Ruse.

Având în vedere că o simplă integrare a Moscovei și Kievului este imposibilă și nu va crea un sistem geopolitic stabil, chiar dacă aceasta se va întâmpla în pofida oricăror dificultăți obiective, geopoliticienii ruși sunt de părere că Moscova trebuie să se implice activ în refacerea spațiului ucrainean conform singurului model geopolitic logic și firesc. Divizarea Ucrainei va permite, în perspectivă, reunificarea părților de Est ale Ucrainei cu Federația Rusă ceea ce va transforma Rusia într-o mare putere navală care va domina Marea Neagră.

Geopoliticianul rus Aleksandr Dughin, extrem de prețuit în cercurile naționaliste rusești, consideră că noile frontiere sunt inevitabile astfel încât unele regiuni trebuie împărțite din nou, sarcina fiind crearea în Occident a unor formațiuni prietene neutre, cu o independență etnoculturală, economică și socială la cel mai înalt grad, dar dependente strategic de Moscova.

Foto:  Aleksandr Dughin

 

NOUĂ, ROMÂNILOR, NE-A LIPSIT UN COLONEL PRECUM KLAUS VON STAUFFENBERG – Constantin Corneanu

Ion Petrescu – În cartea dumneavoastră, de 570 de pagini, vă referiți și la actul unilateral, de la 23 august 1944. Următoarea schimbare la față, a regimului politic, din România, a avut loc în decembrie 1989. Se poate face o paralelă între cele două evenimente istorice cruciale?

 Constantin Corneanu: Într-un fel, având în vedere importanța momentului în reconfigurarea unui destin istoric și, mai apoi, al opțiunii de politică externă. Evenimentele petrecute la Palatul Regal din București, în după-amiaza zilei de 23 august 1944, au fost generate de inexacta cunoaștere și apreciere a situației politico-militare internaționale și de pe frontul Moldovei, de graba nejustificată a regelui Mihai I, de antipatii și orgolii, iar consecințele au fost teribile, România urcând calvarul capitulării fără condiții.

În perioada războiului, mai ales cu precădere în 1944, „discretele” jocuri ale serviciilor secrete aliate și propaganda de război a Națiunilor Unite au bulversat opinia publică românească și pe factorii de decizie în stat, împiedicând, astfel, obținerea unui consens politic, în drumul care trebuia urmat, precum și alegerea unei soluții de salvare națională demnă și corectă. Modul în care liderii de la Kremlin au pus în aplicare “noua gândire politică” sovietică în planul relațiilor internaționale, în 1989, cu sprijinul brațului său secret (KGB&GRU), alimentează “teoria conspirației” privind implicarea, mai mult decât necesară, a serviciilor secrete sovietice, precum și a celor occidentale, în evoluția evenimentelor din România acelui decembrie 1989.

Într-un articol despre perioada premergătoare căderii regimului Ceaușescu și a comunismului în spațiul românesc, un ofițer din intelligence-ul României socialiste, rememorând una dintre misiunile sale externe din toamna anului 1989, mărturisea că aștepta cu înfrigurare, nu numai el, să se întâmple ceva și în România în contextul derulării evenimentelor din spațiul țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia. Agentul secret cu care s-a întâlnit aștepta și el ca cei de la București să se schimbe, sau să fie schimbați, precum și mersul general al țării. Toată lumea aștepta. Armata, activul de partid și de stat, Securitatea, poporul român, toată lumea aștepta. Probabil că singurul care nu aștepta a fost Nicolae Ceaușescu. Sau poate că aștepta și el?! În toată această așteptare s-a întâmplat să izbucnească o revoltă populară la Timișoara, la 16 decembrie 1989, precedată de o încercare nereușită la Iași, în data de 14 decembrie 1989.

Foto: stânga G-ral. Iulian Vlad,  șeful D.S.S. și G-ral. Vasile Milea

A fost începutul sfârșitului pentru regimul Ceaușescu. Însă, spre deosebire de 23 august 1944, într-o astfel de conjuctură istorică, aflați într-o înfrigurată așteptare, nouă, românilor, ne-a lipsit un colonel Klaus von Stauffenberg și un amiral Wilhelm Franz Canaris. Un om care să își asume, chiar cu prețul vieții, responsabilitatea organizării unei lovituri de stat militare pentru înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu, precum și un om care, din postura de șef al intelligence-ului, să protejeze și să încurajeze, chiar, un complot politico-militar care ar fi oferit României și românilor un alt destin istoric.

Foto:  stânga – amiral Wilhelm Franz Canaris-șeful serviciului de spionaj militar germanAbwehr / dreapta – Klaus von Stauffenberg

Cele două personaje istorice, cu un destin tragic și măreț deopotrivă, au iubit Germania și viitorul ei mai mult decât propria-i viață, și s-au sacrificat pentru ca omenirea să știe că nu toți germanii au fost precum Adolf Hitler și acoliții lui.

Din păcate, la București, în 1989, toată lumea aștepta. Într-un interviu pe care l-am realizat în octombrie 2010, fostul șef al Direcției de Informații a Armatei (DIA) din 1989, viceamiralul (r) Ștefan Dinu, mărturisea că ar fi trebuit să mai treacă cel puțin 10 ani până când conducerea Armatei României socialiste ar fi îndrăznit să se gândească la o lovitură de stat militară împotriva lui Nicolae Ceaușescu.

  Trebuie menționat faptul că în 1989, aparatul de informații și contrainformații românesc, grupat la 22 decembrie 1989 sub stindardul Departamentului Securității Statului, identificat ca fiind și un instrument de represiune al regimului comunist, nu a permis și nu a încurajat, cu metodele și mijloacele specifice muncii de “intelligence”, existența unei alternative politice la clanul Ceaușescu, a unei opoziții în PCR cu efecte benefice în planul vieții noastre de zi cu zi și a perspectivei istorice.

Valoarea corpului de comandă al aparatului de informații și contrainformații românesc, în acel decembrie 1989, a fost îndoielnică în ceea ce privește necesitățile impuse de funcționarea unui serviciu secret modern, flexibil, imaginativ și devotat unui ideal și interes național.

Duplicitățile generalului Iulian Vlad, lașitățile lui Gianu Bucurescu, “jocurile” lui Stamatoiu și Rațiu etc. relevă un mod de a fi și de a înțelege al liderilor “intelligence”-ului românesc, din acele timpuri, care îmi dau dreptul de a considera că retragerea în interiorul legii și doar informarea șefului statului a reprezentat o decizie care putea trezi speranțe pentru un viitor imediat, pentru conservarea unei situații existente, însă pe termen lung s-au pierdut oamenii, arhivele și credibilitatea serviciului secret român ca instituție.

În condițiile în care memorialistica foștilor ofițeri de securitate, lasă să se înțeleagă că Securitatea a infiltrat anturajul lui Mihail Gorbaciov și a aflat tainele “perestroikăi”, întrebarea care se naște este legată de modul în care liderii “intelligence”-ului românesc au pregătit o perspectivă pentru poporul român, precum colegii de la KGB&GRU pentru poporul rus, o alternativă la baia de sânge din decembrie 1989. Împiedicarea coagulării oricărei forme de opoziție politică la adresa lui Nicolae Ceaușescu, chiar și de sorginte gorbaciovistă, s-a dovedit neproductivă și ineficientă pentru viitorul poporului român.

„ELITA POLITICĂ DE LA CHIȘINĂU ESTE

OBLIGATĂ SĂ NU RATEZE ACEST MOMENT ISTORIC” – Constantin Corneanu

 

Iurie Leanca si Barak Obamna

 

Foto: Premierul R. Moldova, Iurie Leanca si Pre;edintele SUA, Barak Obama la Washington, în martie 2014

Ion Petrescu – Sunteți un istoric preocupat și de evoluțiile trecute, dar și actuale, de la est de Prut. Cum comentați viitorul europenilor din Republica Moldova?

Constantin Corneanu: Pe măsură ce UE, sub imperiul evoluțiilor politico-diplomatice din Ucraina, arde etapele în drumul spre semnarea Acordului de Asociere cu Republica Moldova, parafat de elita politică de la Chișinău la Vilnius în noiembrie 2013, adepții integrării europene se vor afla sub o presiune permanentă.

O presiune generată, pe de-o parte, de nevoia de a îndeplini angajamentele asumate în relația cu UE, pe de altă parte de opoziția pe care PCRM-ul lui Voronin și forțele anti-europene din Chișinău și Tiraspol o vor intensifica. Toate acestea într-un an electoral care devine, astfel, crucial pentru destinul istoric al statului Republica Moldova.

Declarațiile pe care le-au făcut înalți responsabili ai Administrației americane, inclusiv faptul că premierul Iurie Leancă a dialogat cu președintele Barak Obama la Washington, relevă faptul că Republica Moldova se bucură de încrederea și sprijinul SUA în eforturile de integrare europeană. Interesul strategic al SUA pentru păstrarea integrității teritoriale și suveranității Republicii Moldova reprezintă un semnal extrem de prețios pentru guvernul de la Chișinău în contextul actual al evoluției relațiilor din spațiul ex-sovietic, având în vedere că Republica Moldova are o rană deschisă: Transnistria.

Într-un interviu pe care vi l-am acordat, în 17 noiembrie 2013, spuneam că un eșec al Ucrainei la Vilnius va influența destinul geopolitic al Republicii Moldova, iar propunerea Comisiei Europene de liberalizarea a vizelor pentru cetățenii RM semnifica un interes major, din punct de vedere geopolitic și strategic al UE, pentru Republica Moldova.

Transformarea Republicii Moldova în principalul punct de sprijin și interes al UE în spațiul ex-sovietic, în cazul unui eșec al Kievului, care acum pare să se contureze, a devenit o realitate. Elita politică de la Chișinău este obligată să nu rateze acest moment istoric. Elita politică conducătoare de la Chișinău trebuie să fie sprijinită, de către România, pentru ca procesul de aderare la setul de valori al UE să fie încununat de succes la sfârșitul anului 2014.

UN OBIECTIV STRATEGIC AL ELITEI POLITICE DE LA BUCUREȘTI

Ion Petrescu – Credeți că după integrarea Republicii Moldova în UE, va fi posibilă o unire a celor două state? 

Constantin Corneanu: În recenta dezbatere privind rolul și locul Republicii Transnistria_Moldova_RomaniaMoldova în actualul context geopolitic și strategic din spațiul ex-sovietic, aflat într-o reconfigurare permanentă, organizată de către Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu” în parteneriat cu Institutul Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate, în cursul serii de 5 martie a.c., în calitate de președinte al Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu” am ținut să menționeze că elita politică de la Chișinău este obligată să înfăptuiască reîntregirea Republicii Moldova în confomitate nu numai cu prevederile Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului (regiunii transnistrene a Republicii Asociatia Europeana de Studii Geopolitice si StrategiceMoldova), adoptată în unanimitate de către Parlamentul Republicii Moldova la 22 iulie 2005, dar și mandatată de Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991, care relevă foarte clar faptul că elita politică din 1991 a avut conștiința faptului că spațiul nistrean este parte componentă a teritoriului istoric și etnic al devenirii poporului român (ex: Subliniind dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru, se menționează în preambului Declarației de Independență a Republicii Moldova).

Republica_Moldova_in_Contextul_Evolutiilor_din_Spatiul_Ex_Sovietic

Dintr-o astfel de perspectivă, conform adevărurilor istorice recunoscute și asumate de elita politică a Republicii Moldova din 1991 și până astăzi, nu pot fi acceptate soluții de federalizare sau decupare a Transnistriei de Republica Moldova, propuse de către terți, ci trebuie sprijinit de către România efortul de reinstaurare a ordinii constituționale în spațiul nistrean și de integrare a întregii Republici Moldova în UE.

Dialogul permanent dintre elitele politice de la București și Chișinău, respectarea și valorizarea reciprocă dintre cele două elite politice, mai cu seamă în acest efort de integrare europeană al Republicii Moldova, pot constitui premisele unui posibil dialog, și necesar dealtfel, privind o modificare pe cale pașnică a frontierelor dintre cele două state, în condițiile în care Actul Final de la Helsinki fixează nu intangibilitatea frontierelor, ci inviolabilitatea lor prin forță.

Actul Final de la Helsinki oferă posibilitatea unei modificări pașnice a frontierelor, prin autodeterminarea popoarelor și cu acordul celeilalte părți implicate, ambele condiții fiind obligatorii, nu numai prima.

Obligația și dreptul la o astfel de perspectivă derivă din precedentul istoric al perioadei 1917 – 1918 când elita politică a Republicii Democratice Moldovenești, proclamată pe 2 decembrie 1917, a decis în deplină cunoștință de cauză, în pofida reticențelor manifestate de către unele minorități naționale, să se unească cu România, la 27 martie 1918.

Menționez faptul că Senatul SUA, după cum scria cotidianul Moldova Suverană din 20 iunie 1991, a recomandat guvernului american:

„1. să sprijine dreptul la autodeterminare al poporului din Moldova și nordul Bucovinei, ocupate de sovietici, și să elaboreze o hotărâre în acest sens;

2. să sprijine eforturile viitoare ale guvernului Moldovei de a negocia pașnic, dacă o dorește, reunificarea Moldovei și nordului Bucovinei cu România așa cum s-a stabilit în Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor în vigoare ale dreptului internațional și Principiul 1 al Actului de la Helsinki”  

Elita politică a Republicii Moldova și Parlamentul de la Chișinău, asemenea Sfatului Țării la 27 martie 1918, are obligația morală, politică, juridică și istorică de a decide, după integrarea în UE, o perspectivă de reîntregire a spațiului istoric și etnic al devenirii neamului românesc.

Steaua Romaniei pentru PL Moldova (23)

Foto: Liderii politici de la Chișinău la Palatul Cotroceni cu ocazia decernării distincției „Steaua României” pentru unii dintre depuțații din Parlamentul R.Moldova care au depus eforturi pentru recunoașterea limbii române că limbă de Stat în Republica Moldova

Valorizarea și determinarea elitei politice a Republicii Moldova să reflecteze la o astfel de perspectivă istorică, după integrarea în UE și reinstaurarea ordinii constituționale în spațiul nistrean, va trebui să devină un obiectiv strategic al elitei politice de la București, al societății civile, al mass-media etc. precum și, totodată, conceperea unei strategii răsăritene de către România având drept obiective strategice: resetarea relației cu Federația Rusă și sprijinirea comunităților de români din spațiul ex-sovietic în afirmarea și conservarea identității lor etnice, religioase și culturale. Dintr-o astfel de perspectivă trebuiesc a fi înțelese lucrurile și nu așa cum eronat au fost percepute și scrise într-un articol al blogger-ului Marius Dorin Lulea, respectiv: România Reunită are dreptul legal la Transnistria.

Ion Petrescu – Domnule Constantin Corneanu vă mulțumesc frumos pentru amplele răspunsuri, caracteristice unui român care vede evoluția națiunii sale conform unor etape lucid asumate, pe baza unor programe temeinice, de tipul win-win, în relația cu cel de-Al Doilea Stat Românesc = Republica Moldova.

Pentru R.B.N. Press

Constantin Corneanu via Ion Petrescu / Adeavarul.ro

27

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press