ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Ion Coja"

Ion Coja

,

APEL
> către candidații independenți la Preșidenția României
>
>      * România are nevoie de un președinte independent față de
> partidele politice. Așadar, avem nevoie de un candidat independent
> capabil să câștige alegerile. Toți cei care se înscriu să
> candideze ca independenți o fac împotriva clasei politice, a
> liderilor de partid, a „sistemului ticăloșit”. În același
> timp, candidatura ca independent dovedește voința și capacitatea
> persoanei în cauză de a se pune în slujba societății, a
> comunității naționale, de a acționa în interesul celorlalți, al
> Neamului și al Țării. Acești candidați independenți merită tot
> respectul nostru.
>
>      * În momentul de față, deși fiecare dintre candidații
> independenți anunțați este mai bun, mai „valabil” decât
> candidații partidelor politice, niciunul nu are totuși șanse de a
> ajunge în turul 2 măcar.
>
>      * Dacă TOTUȘI unul dintre candidații independenți ar ajunge în
> turul 2, este foarte probabil, aproape sigur că alegătorii care au
> votat cu alți candidați independenți își vor da votul
> candidatului independent rămas în cursă.
>
>      * În condițiile acestea, se impune NECESITATEA CA TOȚI
> CANDIDAȚII INDEPENDENȚI SĂ SE ORGANIZEZE DE URGENȚĂ: să se
> întâlnească, să treacă peste orice aversiune și antipatie, și
> să pună la punct o strategie comună pentru zilele ce urmează,
> pentru campania electorală.
>
>      * O asemenea strategie comună ar putea cuprinde prevederi precum:
> (a) candidații independenți să nu se atace între ei de azi
> înainte; (b) să-i atace numai pe candidații partidelor politice, cu
> precădere pe cei cu șanse de a ajunge în turul 2; (c) dacă unul
> dintre candidații independenți ajunge în turul 2, ceilalți
> candidați, în mod explicit, să se angajeze că îl vor susține pe
> acesta în turul 2; (d) candidatul independent care ar reuși să
> câștige alegerile în acest fel, va avea anumite obligații față
> de candidații care l-au susținut, obligații asumate public încă
> de la începutul campaniei electorale.
>
>      * CAZUL CEL MAI FERICIT: Candidații independenți decid să
> susțină CANDIDATURA UNUI SINGUR CANDIDAT INDEPENDENT ! Cu alte
> cuvinte, acești candidați ar urma să cadă de acord între ei că
> singura modalitate de a-i îndepărta de la Cotroceni pe
> reprezentanții obedienți și șantajați ai partidelor politice este
> să-și unească forțele și să trimită în lupta electorală UN
> SINGUR CANDIDAT INDEPENDENT, pe care toți ceilalți candidați
> independenți să-l susțină cu întreaga logistică de care dispun!
>
>      * Partea cea mai dificilă: în ce fel va fi desemnat/ales
> CANDIDATUL UNIC al candidaților independenți? Procedura la care se
> va recurge nu trebuie să genereze scandal și certuri. E de luat în
> seamă și desemnarea prin tragere la sorți! În principiu, procedura
> poate fi stabilită și mai târziu, după ce candidații
> independenți cad la învoială să se organizeze și să con-lucreze.
> Personal, cred că aș putea oferi o asemenea procedură, acceptabilă
> pentru toată lumea – adică pentru toți candidații, dar este
> prematur s-o expunem în acest text.
>
>      * În ideal vorbind, nu trebuie exclusă nici eventualitatea ca
> acești candidați independenți să accepte candidatura unei ALTE
> persoane care nu și-a anunțat încă intenția de a candida, o
> persoană cunoscută însă pentru meritele sale deosebite și care ar
> întruni și alte calități dintre cele ce se cer unui președinte
> valabil al României. ACEASTA ESTE VARIANTA CEA MAI BUNĂ, pentru că
> ar curma din fașă orice disensiuni ce s-ar putea ivi între foștii
> candidați independenți și candidatul independent rămas în cursă.
>
>      * În eventualitatea că toți sau cei mai mulți dintre candidații
> independenți anunțați vor accepta să se unească într-o
> _CONVENȚIE AD HOC_, le sugerez de pe acum să examineze și ideea
> candidaturii unui IERARH AL BISERICII. Sunt zeci de ierarhi, episcopi
> și mitropoliți, în frunte cu Prea Fericitul Patriarh Daniel,
> inclusiv ierarhi ai altor culte, capabili oricare dintre ei să fie un
> președinte mai bun decât președintele aflat în funcție sau
> predecesorii acestuia. Un ierarh al Bisericii aflat în funcția de
> Președinte al României va rămâne mai departe sub ascultarea Prea
> Fericitului Părinte Patriarh și a Sfîntului Sinod. Adică va avea
> de dat socoteală nu numai în fața Parlamentului, ci și în fața
> Bisericii! Este exclus ca un astfel de președinte să repete
> greșelile, necuvințele și ticăloșiile precedenților
> președinți!
>
>      * Personal, ca ins sensibil în mod deosebit la problemele
> Ardealului, aș înclina pentru prezența la Cotroceni, ca președinte
> al României, a ÎPS Părintele Ioan Selejan, arhiepiscopul Covasnei
> și Harghitei. Am în vedere o seamă de considerente pe care le voi
> expune pe larg dacă, Doamne, ajută!, va fi cazul… Dacă, adică,
> onorabilii și bravii noștri candidați independenți vor decide
> să-și dea mâna și să elaboreze urgent o strategie electorală
> comună împotriva ofertei electorale pe care o fac partidele
> politice. O ofertă cinică, nerușinată, sfidătoare față de bunul
> simț! Inacceptabilă pentru oamenii serioși!
>
>      * În concluzie și în rezumat, le sugerăm candidaților
> independenți să se întâlnească de urgență, în duhul
> colaborării, pentru a pune capăt dictaturii partidelor corupte în
> viața noastră politică. Gestul de a candida ca independent la
> funcția de președinte al României este o mărturie de curaj și
> responsabilitate. E momentul ca domniile lor să judece cu
> înțelepciune și altruism situația în care se află fiecare
> candidat și mai ales situația grea în care a ajuns România. Nu
> este loc pentru orgolii și ambiții care să prevaleze față de
> interesul public, național. Una dintre înțelegerile la care se
> cuvine să se ajungă este aceea ca grupul de candidați
> independenți, care decid să acționeze împreună în sprijinul unui
> candidat unic al opoziției reale, să se constituie ca o entitate de
> sine stătătoare, a cărei acțiune să continue și după alegeri,
> ca grup de reflecție și consiliere a Președintelui ales! Ca GRUP DE
> MONITORIZARE A ACTIVITĂȚII PREZIDENȚIALE. O monitorizare
> constructivă, colegială, armonioasă.
>
>  Punem cele de mai sus în discuția voitorilor de bine pentru români
> și România. Propunerile noastre pot fi ameliorate cu ajutorul
> compatrioților care sunt preocupați de soarta noastră, a
> românilor! De soarta lumii în care trăim! Așteptăm cu cel mai
> mare interes alte propuneri, observații, sugestii etc. Mulțumim
> celor care ne vor scrie pe adresa www.ioncoja.ro [1] sau
> ionzcoja@yahoo.com .
>
>  Doamne, ajută!
>
>  Ion COJA
>
> 26 august 2014, București
>
> _Nota bene:_ Indiferent de felul cum candidații independenți vor
> primi/privi invitația de mai sus, consider că ar fi benefică orice
> formă de co-operare între dumnealor, candidații independenți.
> Dacă se va ivi un proiect de colaborare mai bun decât cel de față,
> cu atât mai bine! Numai să acționeze uniți și coerent împotriva
> imposturii și a corupției!
>
> Succes!

,

Stimați compatrioți,

În România, ca și-n multe alte țări, televiziunea a devenit un instrument al manipulării și al imbecilizării publicului. Asistăm de ani de zile neputincioși la această degradare a televiziunii, în fapt a întregii mass media, aservită unor interese străine de tradiția românească, străine de ceea ce ar trebui să fie viitorul  românesc al copiilor și nepoților noștri! Televiziunile, inclusiv cea de stat, mai degrabă sabotează și subminează conștiința și sensibilitatea românească, încercând să le scoată din mintea și inima fiecăruia dintre noi.

De ani de zile visăm la o televiziune legată de sufletul nostru, de interesele noastre legitime ca Neam și Țară. Din păcate, va mai trece vreme multă până când acest deziderat național se va împlini. Din fericire, s-a ivit totuși o breșă în monopolul pus de „ei” pe televiziune! S-a ivit ocazia de a face primii pași spre o televiziune autentic națională. Și anume s-a ivit ocazia de a avea o emisiune TV gândită să satisfacă nevoile și exigențele noastre românești. Durata acestei emisiuni depinde de ecoul pe care îl va avea printre românii de pretutindeni proiectul de televiziune sui generis pe care vi-l propunem sub numele DE LA NISTRU PÂN’ LA TISA. O emisiune zilnică, de o oră sau două, sub genericul DE LA NISTRU PÂN’ LA TISA, dedicată românilor de pretutindeni, dedicată problemelor autentice cu care ne confruntăm ca români, ca țară, ca neam.

Întâmplarea face că în urmă cu câteva luni a apărut „pe piață” postul NAȘUL TV, condus de inimosul teleast RADU MORARU. Este un post privat, bazat pe un acționariat în care se poate înscrie oricine. Acest post are o formulă simplă de funcționare: vinde timpii de antenă, cu ora. Cine dorește, cine se încumetă, cine prezintă garanții de profesionalitate, poate cumpăra asemenea spații de emisie prin încheierea unui contract de parteneriat, atractiv mai ales prin faptul că nu impune nicio restricție sau cenzură de ordin politic, ideologic. Simpatiile politice ale dlui RADU MORARU – care vor fi fiind acestea, nu devin criterii de selecție a partenerilor. Atitudinea dlui MORARU mi se pare a fi pe deplin corectă.

Ca atare, am putut lansa la NAȘUL TV o emisiune proprie, gândită cum m-a tăiat capul pe mine, în care am putut spune ce mi-a trecut mie prin minte, fără altă cenzură decât cea a „relighiunii și a moralului public” – ca să-i citez pe boierii români din urmă cu aproape două veacuri, când au refuzat introducerea cenzurii propusă de generalul Kissellef. Emisiunea mea, intitulată ÎNTREBĂRI LĂMURITOARE, poate fi urmărită în luna iulie lunea de la ora 18, iar din luna august va fi în fiecare duminică la ora 19. Puteți accesa aceste emisiunui prin youtube, cereți titlul emisiunii: ÎNTREBĂRI LĂMURITOARE. Sau pe site-ul www.ioncoja.ro, la secția Întrebări Lămuritoare găsiți înregistrarea emisiunilor. Postul Nașul TV poate fi urmărit prin abonament și pe Internet, pe site-ul www.nasul.tv

Din discuții purtate cu unul dintre cei mai importanți români de la Chișinău, a rezultat ideea că ar merita să cumpărăm un spațiu mult mai mare, de o oră sau două zilnic, numai așa putând dezvolta o politică culturală și spirituală proprie și coerentă, complexă, cu impactul dorit asupra tele-spectatorilor, cu un program capabil să atingă principalele aspecte și probleme ale vieții noastre publice.

A susține zilnic două ore de emisiune TV este o întreprindere care necesită o echipă de redactori, publiciști și ziariști competenți și interesați de realizarea proiectului nostru. Apelăm în primul rând la sprijinul colegilor, al prietenilor și al cunoscuților, pentru alcătuirea grupului redacțional. Dar și la persoanele necunoscute care, citind acest apel și considerându-se capabili și interesați, ne vor contacta pentru a-și oferi serviciile în redacția emisiunilor DE LA NISTRU PÂN’ LA TISA.

Apelăm de asemenea la românii cu posibilități materiale mai largi, sensibili la „nevoile neamului”. Un spațiu de două ore de emisie zilnică presupune cheltuieli importante, cel puțin pentru început. Cu timpul, proiectul nostru TV poate deveni chiar profitabil, prin publicitate, prin reclamele găzduite, deși în intenția noastră ar fi să nu perturbăm programele noastre prin publicitate… Om trăi și om vedea. Totul depinde de subscripția publică, cât va fi de generoasă.

O oră de emisie costă în jur de 300 Euro. Calculat pe lună, 300 x 30 = 9000 Euro dacă emisiunea este zilnică, de o oră. La o durată de 2 ore, costul se dublează: 18.000 Euro.

Evident, a produce o emisiune, de o oră sau două ore, înseamnă nu numai găsirea unor redactori TV talentați, ci și o remunerare măcar modică a acestora. Vom apela numai la persoane, ziariști și publiciști, care „simt românește”, suntem singuri că mulți ne vor sări în ajutor din pur voluntariat, dar nu putem cere voluntariat permanent la realizarea unor emisiuni profesional alcătuite. Costurile de producție a emisiunilor mi-e mai greu să le evaluez în momentul de față, această fațetă a televiziunii mi-e mai puțin cunoscută. Poate și pentru că pentru aparițiile mele TV, câte și pe unde au fost până acum, nu am fost niciodată plătit… Acest statut vreau să mi-l păstrez, să „prestez” ne-remunerat, dar nu pot pretinde același statut și pentru alții, mai ales oameni tineri, pe care sper să-i atrag la acest proiect. Colaboratorii permanenți vor trebui plătiți.

Persoanele care primesc acest mesaj sunt invitate să participe și la alcătuirea programelor pe care le vom difuza. Aceasta înseamnă că vom studia cu atenție ideile și sugestiile dumneavoastră privind (1) conținutul programelor, (2) pe cine să invităm în emisiune, (3) evenimentele pe care să le comentăm ori să le comemorăm etc. Asemenea sugestii puteți trimite pe adresa tv.ioncoja@yahoo.ro

Orientarea politică a subsemnatului este cea cunoscută de pe site-ul personal www.ioncoja.ro  Sprijinind proiectul TV pe care vi-l oferim, veți sprijini și ideile politice pe care nu mi le-am ascuns niciodată. Firește, această orientare nu este împărtășită de toți românii. Drept care realizatorilor de emisiuni în cadrul proiectului le vom lăsa toată libertatea de a se face utili neamului românesc așa cum vor crede ei de cuviință.

Nota bene: Dezbaterea de idei pe această temă – cum să ne facem utili Neamului?, va fi în centrul atenției noastre. Nimeni nu are monopol pe viitorul românesc! Toți și fiecare suntem datori să nu lăsăm la voia altora, a străinilor, sau la voia întâmplării acest viitor! Trebuie să ni-l construim noi înșine! Proiectul TV pe care vi-l propunem eu și fratele nostru de la Chișinău, asta urmărește să fie: un laborator de idei și inițiative prin care să ne asigurăm de viitorul românesc al acestor plaiuri strămoșești! Un viitor românesc pentru urmașii noștri!

Problema Publicității. Postul NAȘUL TV își rezervă prin contract dreptul de a avea câteva minute de reclamă la orice emisiune, pentru propriul beneficiu. Deci nu vom putea elimina această publicitate din emisiunile noastre decât contra cost, probabil, adică plătind mai mult pentru ora de emisie. Asemenea putere financiară nu vom avea, în cazul cel mai fericit, decât după mai multe luni de funcționare. Așa că deocamdată vom accepta posibilitatea de a completa bugetul nostru și prin reclame proprii, în primul rând prin reclame ale sponsorilor interesați să-și facă publicitate în rândurile unui public telespectator cât „mai” românesc, ale firmelor care vor găsi de cuviință să ne sponsorizeze contra publicitate. Cu alte cuvinte, dacă este cazul, putem oferi celor ce ne sprijină și timpi de publicitate!

Pentru cei capabili și doritori să susțină material acest proiect am deschis o linie de cont la BANCPOST pe numele subsemnatului: COJA ION. Banii care vor fi depuși în acest cont vor fi exclusiv în răspunderea mea, în sensul că numai eu voi putea fi făcut vinovat de proasta gestionare a fondurilor adunate, vina nu va cădea asupra altei persoane. Cine are încredere în mine și va depune vreun ban pentru proiectul DE LA NISTRU PÂN’ LA TISA va avea și dreptul de a-mi cere socoteală pentru felul cum i-au fost cheltuiți banii. I se vor pune la dispoziție toate actele bancare legate de aceste depuneri. Pe site-ul ce va fi lansat cu numele DE LA NISTRU PÂN’ LA TISA vom face publice toate donațiile. Pentru donațiile care vor să rămână anonime, vom stabili un pseudonim fiecărui donator anonim, astfel ca toate depunerile să fie cunoscute și înregistrate ca valoare, însuși bugetul proiectului să fie cunoscut, să nu planeze nicio suspiciune între noi. Cine dorește să propună și alte reguli pentru corecta gestionare a fondurilor adunate este invitat să ni se adreseze, chiar dacă nu se va afla printre donatori.

Iată numerele de cont, cu datele necesare la depunerea donațiilor:

1. Dolari

Titular Cont: COJA  ION

Cod IBAN: RO89BPOS72606976902USDO1

Adresa unității: BANCPOST Agenția Nicolae Titulescu

                          Bdul Nicolae Titulescu nr.95-103

                           Sector 1, București, Romania

SWIFT:     BPOSROBU

2. Euro

Titular Cont: COJA  ION

Cod IBAN: RO45BPOS72606976902EURO1

Adresa unității: BANCPOST Agenția Nicolae Titulescu

                          Bdul Nicolae Titulescu nr.95-103

                           Sector 1, București, Romania

SWIFT:     BPOSROBU

3. Lei

Titular de cont: COJA  ION

Cod IBAN :  RO13BPOS72606976902RONO1

Adresa unității: BANCPOST Agenția Nicolae Titulescu

                            Bdul Nicolae Titulesu nr 95-103

                            Sector 1, București

Date de contact cu subsemnatul  ION  COJA pe acest subiect

tv.ioncoja@yahoo.ro

tel. 0744 90 38 90    021 222 81 00

Adresa poștală: ION COJA  Oficiul postal 41 CP 30 Sector 1, București

Cu cât sunt mai mulți sponsorii noștri, cu atât mai mică va fi contribuția fiecăruia, necesară și suficientă lansării și susținerii proiectului nostru. Contăm cel mai mult pe cei care se angajează la o susținere constantă, lunară, sigură, oricât de mică ar fi acea susținere. Depunerea lunară minimă o estimăm la 50 (cincizeci) lei sau 20 euro ori dolari. (Suma maximă: 1000 000 (un milion) de euro sau dolari. Sumele mai mari de un milion euro le re-direcționăm pe adresa guvernului. Pentru ieșirea din criza în care ne-au băgat!…)

…Nu pornesc la acest drum de unul singur, deja mi s-au atașat câteva persoane al căror sprijin îmi va fi de mare folos. Deocamdată miza este mică: reușita emisiunii ÎNTREBĂRI LĂMURITOARE, o oră pe săptămână. Puteți intra pe youtube sau pe blogul meu să vedeți emisiunile deja difuzate.

Miza mare, importantă este proiectul DE LA NISTRU PÂN’ LA TISA, imposibil de realizat fără ajutorul a câtorva zeci de români inimoși, oameni ai faptei. Nu exclud din calcul varianta optimistă, a unui număr mare de susținători, peste așteptările noastre. Vom face față situației, oricât de mulți vor fi cei care ni se vor alătura! Măcar să ajungem să ne confruntăm cu acest …neajuns: surplus de parteneri, surplus de fonduri! Doamne, ajută!… Am putea trece la producție TV, de filme documentare pe subiecte românești ignorate sau ocultate. Multe am mai putea face!…

                                                                                                  Ion  COJA

19 iulie, 2013

,

   COTUL_DONULUI_1942_Lansare&VernisajLa 20 martie  2013 a  fost  inaugurată  seria  de  manifestări  culturale  dedicate  celei  de-a  95-a aniversări  a Unirii  Basarabiei cu Patria – Mamă . În spiritul acestor manifestări, la  ora  18.00,  la  Muzeul  de  Istorie  București ( Palatul Șuțu ) a  fost  organizată  o  acțiune  de  către  Asociația  Culturală ” Pro  Basarabia  și  Bucovina ” in  colaborare  cu  Institutul  ” Frații  Golescu ” .

În  cadrul  evenimentului a  fost  lansată și  cartea  ” Cotul  Donului – 1942 ” în  prezența  autorului  profesor dr . Vasile  Șoimaru , care  a  venit  special de  la  Chișinău pentru  această acțiune . În  afară de  liderii  celor  două  ONG-uri  , dl Marian  Clenciu  și dl avocat dr. Mihai Nicolae , au  fost prezenți doamna  profesor  universitar dr . Adina Berciu – Drăghicescu , dl col (r) profesor Chiper , doamna profesor Zamfira Mihail – fiica  preotului basarabean Paul  Mihail ( fost  director al Muzeului Bisericesc  din Chișinău si  autor al  lucrării ” Pagini  de  spiritualitate  românească in Basarabia ) , doamna Mărioara  Vulcănescu – fiica  marelui  filozof  Mircea  Vulcănescu , dl consilier  Radu  Cosma de  la  DpRP , dl Marian  Voicu – regizor de la Tvr 1 , doamna Veronica Ioniță de la  Societatea  Română de Radio , Sergiu Dan – jurnalist de la” Tocpress” , Iulia  Modiga  de  la  ” Infoprut ” , George  Damian – jurnalist la  ” Magazin  Istoric ” , dl  jurnalist Victor  Roncea , dl  Popescu  Eugen președintele  Fundației pentru  Românii  de  Pretutindeni  si Director General al Agenției de presă ” Romanian  Global  News ” , tinerii  de  la ” Platforma  2012 ” , mult  tineret , mulți  veterani de  război , mereu  activul  domn  profesor Ion  Coja , domnul Andrei  Sever  Mureșan – președinte  fondator al  Fundației  ” Andrei  Mureșan ” ( autorul  versurilor Imnului  Național – „Desteapta-te române”)  si  subsemnatul  care  am  prezentat  o  scurtă recenzie  a  cărții  lansate . Dar  adevărata  revelație  a  serii  a  fost  participarea  la  eveniment  a  domnului  profesor  Nicolae  Lupan , basarabean , veteran  de  război și  participant  la  operațiunile  militare  ale  Armatei  Române  pe  Frontul  de  Est  și  președinte – fondator  al  ONG-ului  ” Pro  Basarabia și  Bucovina ” în  ianuarie  1990 la  București .

Domnia  Sa  a  venit  cu  avionul  de  la  Paris în  ciuda  celor  94  de  ani  pentru  a  fi  alături  de  noi în  acea  seară  mirifică . Evident  că  a  vorbit  cu  mult har  și  a  fost  îndelung aplaudat . O altă  surpriză  deosebit  de  frumoasă  a  constituit – o prezența  domnului  profesor  dr . Nicholas  Dima , venit  din  SUA , fost  redactor  și  șef  al  redacției  românești al  postului de  radio ” Vocea  Americii ” ( până  în anul  2001 ) , fost  profesor  la ” Naval  War  Academy ” , autor  de  cărți despre  Basarabia , globalizare , etc , iar  în  prezent  un  foarte  activ  militant pentru  drepturile  Românilor din  Basarabia , Bucovina , Transnistria etc în  calitatea  sa  de  prim vice- președinte  al  ” Comitetului  Româno – American pentru Basarabia ” . Domnia  Sa  a  fost  invitat  să  vorbească  și  de  asemeni  a  fost  îndelung  aplaudat . În  mod  firesc  a  vorbit  și  autorul  dl profesor dr . Vasile  Șoimaru care  a  tras  și  un  bine  venit semnal  de  alarmă referitor  la  lipsa  unor  monumente funerare  la  Cotul Donului  precum  și  în  alte  locuri  din  Rusia și  Ucraina , care să amintească generațiilor  viitoare  despre  jertfa  de  sânge a  celor  600. 000 de  Români care  și-au  dat  viața in  pustiurile înghețate  ale  Rusiei  pentru  Reîntregirea  teritorială a  României  Mari .

La  final  a  cîntat  o  doină  de  jale Vasile  Iovu – un  virtuoz  al  naiului  ” artist emerit al  poporului ” în  Republica  Moldova . Timpul  acordat  pentru  acțiunea  culturală  a zburat  ca ” o  clipă  ” , iar  noi mai  aveam încă  foarte  multe  să  ne spunem . Așa  că  cei  doi  lideri ai  celor  două  ONG- uri co-organiuzatoare  au  invitat  peste  20  de  persoane din  cei  150  de  participanți la  sediul Asociației  Culturale ” Pro Basarabia și Bucovina ” ,unde  au  continuat  discuțiile  până  târziu  în noapte . Noi  cei  de  la Romanian Breaking  News  Press , am  avut  privilegiul să participăm  și  la  această  continuare  a  acțiunii  și  să  realizăm chiar  un  minunat interviu  cu  dl profesor Nicolae Dima – această  ” legendă vie ” a  Neamului  Românesc . Dar  ce  spun  eu  aici …?  Practic , toți  cei  prezenți  nu  ne  mai  săturam să-i ascultăm pe  cei  doi  corifei  ai ” luptei  noastre naționale ” dl profesor Nicolae Lupan și dl profesor dr Nicolae Dima . Cu  mare  regret  am încheiat  seara  atunci  când  Domniile  Lor au  trebuit într- un tîrziu  să  plece  acasă . Am  plecat  și  noi, participasem la  un  miracol  în  care  ” doi  sfinți  ai  emigrației românești și  doi  arhangheli ai  Românismului ” au  sfidat  timpul  și  spațiul  și  au ” coborât ” printre  noi . Cu dl  profesor dr . Nicholas Dima ne-am  reîntâlnit  de  altfel  vineri  pe  22 martie  cand am realizat împreună  cu  Domnia  Sa un  excelent  interviu , divers  și  alert  ca  întreaga  sa  viață și  întreaga sa  activitate . Ne- a povestit  despre  experiența  anilor de ” pușcărie  politică ” din  periada  României  comuniste dar  și  despre  ultimii  45  de  ani  petrecuți  in  SUA , ani  de  muncă și  de  sacrificiu . Dl  profesor  dr . Nicolae  Dima  este  un  povestitor  desăvârșit și  ne-a  încântat  cu  relatările  sale  despre  anii  petrecuți  la  Radio ” Vocea  Americii ” sau  despre  anii  petrecuți  ca  profesor  la  ” Naval War Academy ” . Dar  despre  toate  acestea vom  relata  curând.

Dacian Dumitrescu

Acest articol  poate  fi  preluat  de  toata  presa  de  limba  romana  din  țară  și  de  peste  hotare  cu  menționarea  sursei.

Imagini de la eveniment:

_MG_3561

autorul – Vasile Soimaru

autorul Vasile Soimaru si Marian Clenciu presedintele As. Pro Basarabia si Bucovina

_MG_3514

Avocatul Nihai Nicolae – Institutul Fratii Golescu, Marian Clenciu – As. Pro Basarabia si Bucovina, Dacian Dumitrescu – jurnalist R.B.N.Press

in centru doamna Prof. Univ. Dr. Adina Berciu Draghicescu

Col.(r) Constantin Chiper presedinte As. Cultul Eroilor „Regina Maria”

_MG_3584

Sever Muresan, prof. Ion Coja, prof. Nicolae Dima

Nicolae Lupan

jurnalista Iulia Modiga – Infoprut

_MG_3648

autorul Vasile Soimaru daruind cu generozitate dedicatii si autografe

,

În raportul Comisiei Wiesel – pe care am făcut greșeala să nu stric până mai ieri nicio privire, măcar în treacăt aruncată, sunt pomenit, citat și comentat pe îndelete în capitolul Distorsionarea, negarea și minimalizarea Holocaustului în România postbelică în subcapitolul Negaționismul deflectiv. (Ce-o fi aia „deflectiv”?!) Mai întâi se consemnează, corect, teza unui „politician post-comunist, Adrian Păunescu”, ca fiind reprezentativă pentru poziția celor inventariați în sus-numitul capitol: „Nimeni dintre românii care au luptat pentru Reîntregirea Neamului (de la Mareșalul Antonescu la ultimul soldat) n-a acționat în felul sângeros în care războiul îi pune pe oameni să acționeze, împotriva vreunui inamic, pentru că era evreu. Singura – și îngrozitoarea – rațiune a crimelor din Basarabia a fost pedepsirea bolșevicilor.(…) România nu a ucis evrei pentru că erau evrei.” (s.n.) Iar apoi sunt înregistrat și eu, subsemnatul, cu o parte din argumentele pe care le-am invocat de-a lungul anilor pentru a „distorsiona, nega și minimaliza holocaustul”.

Ce am eu de obiectat la textul acesui capitol? Mai înainte de orice pretind ca în titlu să se facă precizarea că toți cei citați neagă nu Holocaustul, ci holocaustul „din România”, din Transnistria! Nici Păunescu, nici Buzatu și nici subsemnatu’, nu am distorsionat, negat ori minimalizat Holocaustul și punct! Fără nici un determinant! Adică Holocaustul de pretutindeni! Inclusiv cel de la Auschwitz și alte sumbre locații, așa cum s-ar înțelege din titlul bietului capitol! Ci l-am negatără numai pe cel pus în cârca românilor! E drept, eu, unul, am făcut în mai multe rânduri apel la inteligența evreilor holocaustizanți, nu puțini, dar foarte puțină, și le-am atras atenția cât sunt de imprudenți atunci când ne acuză pe noi de holocaust în ciuda tuturor evidențelor, căci nouă, românilor, ne este atât de ușor, ne este foarte ușor, ne este cel mai ușor să ne disculpăm, iar dovezile noastre de nevinovăție, imbatabile, cu sau fără voia noastră, vor fi imediat invocate de alții pentru a nega, distorsiona etc. însuși în întregimea sa Măria Sa Holocaustul și punct! Deci și cel de la Auschwitz etc. Că, deci, obligându-ne pe noi, ca români, să ne apărăm, argumentele noastre vor servi, în final, cauza „infamă” a celor care neagă Holocaustul și punct! Ceea ce ne sincer displace! Nu stă în intențiile noastre!…Dar, deh! Tu l’as voulu, George Dandin!

Deci, cât de cât corect, titlul capitolului ar fi fost Distorsionarea, negarea și minimalizarea holocaustului din România. Iar propriu zis corect ar fi să fie scos din titlu măcar cuvîntul distorsionare. Sub un tilu ca Negarea Holocaustului din România eu, unul, recunosc, mă înscriu oricând! Cu amândouă mâinile!…

În rest, e mult mai mult de corectat. Căci, după regula „cine zice ăla este”, capitolul respectiv chiar cu asta se ocupă: cu distorsionarea, negarea și minimalizarea argumentelor celor care contestă holocaustul din Transnistria, din România. Dacă încerc acum, prin rândurile de față, să îndrept ceva, nu am în vedere persoana mea, ci a celor doi evrei citați în titlul acestor rânduri: Wilhelm Filderman și Alexandru Șafran, pe care eu i-am pus mereu în centrul de greutate al argumentației mele.Au fost cei doi, la vremea aceea, liderii evreilor din România. Despre primul, se spune că evreii din Statele Unite îl considerau a fi „cel mai important evreu din Europa”. Amândoi au cunoscut în modul cel mai nemijlocit cu putință situația evreilor din România acelor ani și nu au stat indiferenți la tragedia coreligionarilor. Să-i luăm pe rând:

Mai întâi, Wilhelm Filderman. Sunt bine cunoscute scrisorile sale trimise șefului statului, Mareșalul Ion Antonescu, pentru a protesta față de vexațiile, împinse până la ucideri, de care – zicea și se plângea Filderman, aveau parte evreii evacuați în Transnistria. Este binecunoscut și răspunsul Mareșalului. Este însă puțin cunoscută împrejurarea că la un moment dat, adunându-se mai multe motive, „excedat” de insistențele fostului său coleg de liceu,  Mareșalul Ion Antonescu l-a deportat în Transnistria chiar și pe Wilhelm Filderman, nu pentru că acesta ar fi întrunit condițiile care determinau acest gest administrativ extrem, ci pentru că în felul acesta Mareșalul a vrut „să-i închidă gura”! Adică, știindu-l pe Filderman om de onoare, Mareșalul a socotit că de îndată ce liderul evreu va vedea la fața locului cum sunt tratați evreii în Transnistria, va înceta să mai umble cu memorii disperate că piere evreimea din România! Că sunt uciși și batjocoriți evrei nevinovați! Etc., etc… De fapt, nu se știe exact-exact din ce pricină a fost Filderman dus să locuiască câteva luni printre evreii „strămutați” în Transnistria, dar cunoaștem foarte exact efectul acestui exil:

După ce a petrecut câteva luni în Transnistria, în „lagărele de exterminare a evreilor”, Filderman nu i-a mai scris Mareșalului nici un rând de protest față de soarta evreilor din Transnistria și n-a mai produs nici un text despre „holocaustul” din Transnistria!

Nici măcar după 23 august 1944. Ba chiar a fost de acord, în primăvara lui 1944, ca alături de alți evrei, inclusiv lideri sioniști, să facă loby în Occident pentru ca Aliații să menajeze interesele României și să evite ocuparea României de către Armata Roșie, eventual printr-o debarcare anglo-americană în Balcani, răsplătind astfel poporul român pentru „oaza de liniște” oferită evreilor în anii 1938-1944. (Expresia „oază de liniște” aparține altui mare evreu martor al evenimentelor: rabinul Moshe Camilly Weinberger, liderul evreilor din Transilvania, din Ardealul ocupat de hortyști…)

Scurt timp după instalarea evreilor comuniști la putere în România, Wilhelm Filderman a emigrat în America. Anti-comunist fervent, Filderman a emis principiul potrivit căruia un evreu, în măsura în care este comunist și se atașează de marxism, încetează a mai fi evreu!… A fost atât de sincer în această atitudine încât nu a pregetat ca în 1955 să depună mărturie în favoarea tinerilor români care atacaseră ambasada română de la Berna, de unde au sustras documente extrem de compromițătoare pentru comuniști. Din păcate, fără să le fi fost în intenție, atacul lor s-a soldat cu uciderea nepremeditată a lui Aurel Șețu. La procesul care a urmat, Wilhelm Filderman a trimis o declarație în sprijinul tinerilor luptători anticomuniști, declarație înregistrată la un notariat din New York – unde locuia, iar declarația, avântat anticomunistă, face un succint portret al României ultimilor 15 ani, prilej de a vorbi și despre Mareșalul Ion Antonescu. Iar Filderman o face în termeni clari și extrem de pozitivi. De atunci, acest text circulă cu un fel de supra-titlu, „Testamentul lui Filderman”, cam nepotrivit. Eu am citat deseori din acest text, pe care l-am și publicat integral într-una dintre revistele lui Adrian Păunescu. Citez fraza cheie: „Mareșalul Antonescu a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuțiile germanilor naziști”. Repet: afirmația aparține fostului Președinte al Federașiei Comunităților Evreiești din România!…

Raportul Wiesel exprimă îndoieli asupra autenticității acestui text, afirmând că sursa sa ar fi un articol din revista „Baricada”. Repet, declarația lui Filderman apare citată, uneori integral, în lucrările dedicate „atacului de la Berna” și procesului care a urmat, la al cărui dosar a fost depusă declarația lui Filderman. Iată și fraza de început a declarației:„Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Președinte al Uniunii Comunităților Evreiești din România și Președinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel Alameda, Boradway at 71 St, declar următoarele…” Așadar, documentul există! Pot face trimitere chiar și la biroul de avocatură unde s-a înregistrat declarația lui Wilhelm Filderman. Mă pun la dispoziția comisiei Wiesel cu această informație.

Membrii comisiei Wiesel, în măsura în care au monitorizat corect prestația mea pe ogorul distorsionării și al negării, ar fi trebuit să înregistreze și cea mai importantă referire pe care am făcut-o la persoana lui Wilhelm Filderman, precum că este autorul unor Memorii despre anii petrecuți în România. Prețiosul manuscris a fost lăsat în grija secretarului său, cu indicația de a fi predat Academiei Române de îndată ce va cădea comunismul, spre a fi publicat. Din păcate, Memoriile lui Filderman nu au ajuns la destinatar, iar în momentul de față manuscrisul se află în arhiva de la Yad Vashem „sub cheie”. Expresia „sub cheie” am preluat-o de la Teșu Solomovici, dintr-un text al acestuia care confirmă existența și soarta „Memoriilor” lui Filderman. Răposatul Jean Ancel, cât era el de dedicat Holocaustului, nu a avut voie să consulte acest document. A avut onestitatea să i se plângă colegului său Gheorghe Buzatu pentru acest afront.

Eu am aflat prima oară de aceste Memorii pe la începutul anilor 90, direct de la Eugen Simion, care le-a și văzut la Paris, acasă la executorul testamentar al lui Filderman. Întreb: de ce Comisia Wiesel nu a încercat să consulte acest document? Și afirm: Memoriile lui Filderman au toate șansele să fie documentul cel mai important cu privire la așa zisul Holocaust din România. Iar faptul că accesul la acest document este blocat chiar de cei care ne acuză de holocust nu poate fi interpretat decât într-un singur fel: Memoriile lui Filderman contrazic acuzația de genocid adusă Mareșalului Ion Antonescu și României.

Recomand comisiei Wiesel să ia urma Memoriilor lui Filderman printr-o discuție cu fostul președinte al Academiei Române. Eugen Simion mai știe și altele… De la Nicolae Cajal îndeosebi.

Despre Alexandru Șafran, care a fost Marele Rabin al evreilor din România acelorași ani, am povestit de mai multe ori cum, cu ocazia vizitei în România, în 1995, s-a întâlnit cu dl Șerban Alexianu, fiul lui George Alexianu, cel pe care Ion Antonescu l-a numit guvernator al Transnistriei și pe care toată istoriografia holocaustizantă îl acuză că este principalul vinovat de „holocaustul din Transnistria”. George Alexianu a fost condamnat la moarte pentru aceste crime și a fost executat odată cu Mareșalul, în 1946. În 1995, după o jumătate de secol, Alexandru Șafran, lider spiritual al evreilor din România, s-a întâlnit cu feciorul celui ce a ucis vreo două sute de mii de evrei și i-a înmânat următorul înscris: „Lui Șerban Alexianu, amic din tinerețea noastră, în amintirea ilustrului său părinte, care în întreaga-i viață și activitate profesională și mai ales în perioada neagră a războiului a făcut din inimă și total dezinteresat atât de mult pentru comunitate. A plătit la comanda comunistă cumplit și total nedrept. Întreaga-i suferință să-i fie izbăvită.”

…Am publicat de mai multe ori acest text care mi s-a părut atât de clar și de …definitiv, capabil să pună capăt discuțiilor despre „crimele din Transnistria”! L-am publicat cu mare grabă, temându-mă ca nu cumva bietul rabi Șafran să se prăpădească și să nu apuce să autentifice, măcar și prin tăcere, prețiosul înscris. Alexandru Șafran a mai trăit după 1995 ani buni și nu a dat nici un fel de dezmințire. I-am făcut și o scrisoare deschisă, publicată în „România Mare”, despre care nu avea cum să nu afle. Aflu din raportul Wiesel că eu, subsemnatul, nu am prezentat prea mare încredere, drept care „unul dintre autorii acestui raport, politologul Michael Shafir, l-a contactat pe nepotul bătrânului rabin(91 de ani la acea dată), Dan Șafran, pentru a ajuta la clarificarea autenticității dedicației. Rabinul Șafran a răspuns că roagă să fie recitite rândurile pe care le scrisese despre Alexianu în memoriile sale. Guvernatorul este menționat o singură dată, fiind descris ca „renumit pentru cruzimea sa”…

Așadar, marele rabin nu dezminte că s-a întâlnit cu dl Șerban Alexianu și nu dezminte nici cele declarate în scris în fața și pentru uzul acestuia. Sunt convins că Dan Șafran, ca nepot și persoană interesată de subiect, s-o fi mirat de întâlnirea prietenească dintre bunicul său și fiul celui care a ucis sute de mii de evrei nevinovați și l-o fi întrebat pe Alexandru Șafran mai înainte de orice dacă este adevărat că s-a întâlnit cu Șerban Alexianu și de ce s-a întâlnit? A adus Dan Șafran la cunoștința Comisiei și a dlui Michael Shapir răspunsul primit?

Per total, este însă de neînțeles comportamentul Comisiei, căreia îi reproșez următoarele:

(a)Comisia nu a verificat ea însăși existența și autenticitatea textului. Era foarte simplu și ușor să mă convoace la comisie și să-mi ceară toate lămuririle. Eu, altminteri, m-am oferit în mod public să colaborez cu Comisia deoarece la Vatra Românească există un grup de cercetare a Holocaustului, care a ajuns la anumite rezultate, deține unele documente interesante etc. Nimeni nu m-a căutat. Nici măcar „politologul” Michael Shafir… Le-a fost mai ușor să-l contacteze, tocmai în Suedia, pe Dan Șafran. Nu m-aș mira să aflu că acesta s-a deplasat în Elveția ca să stea de vorbă cu bietul rabin. De ce „bietul”? Pentru că ulterior marele rabin a fost atacat pentru declarația dată lui Șerban Alexianu, câțiva „experți” în Holocaust declarându-l senil, oportunist etc. Nepotul său nu i-a sărit în apărare… Precizez eu: declarația rabinului a fost dată în 1995, când a venit în România, a ținut un frumos discurs în Senatul Țării, a dat numeroase interviuri etc. și nimeni n-a zis că n-ar mai fi întreg la minte!

(b) Comisia nu a binevoit să ia legătura cu însuși dl Șerban Alexianu și să-i ceară să vadă înscrisul. În plus, dl Șerban Alexianu, ca fiu al guvernatorului Transnistriei și ca persoană care de ani de zile se luptă cu justiția română, pretinzând că tatăl său, George Alexianu, în 1946 nu a avut parte de o judecată dreaptă și de un proces corect, e de presupus că deține niște informații și documente care ar putea interesa o comisie ea însăși interesată de aflarea adevărului. Parte dintre aceste documente Șerban Alexianu le-a depus la Tribunal, măcar acestea să fi fost cercetate de Comisia Wiesel. Această omisiune – după mine foarte gravă, dovedește, cel mai probabil, lipsa de interes pentru aflarea adevărului, dovedește că Comisia Wiesel a știut dinainte la ce concluzii va trebui să ajungă și n-a mai pierdut vremea nici măcar ca să se facă că caută adevărul…

Mă simt obligat să suplinesc acest dezinteres și să enumăr eu câteva lucruri pe care Comisia Wiesel le-ar fi aflat de la dl Șerban Alexianu. Primul lucru de mirare este că Alexandru Șafran, marele rabin de Geneva și fost rabin șef al evreilor din România, venit în România numai pentru câteva zile și suprasolicitat de toată lumea, de la Vlădică până la opincă, și-a făcut timp să se întâlnească cu dl Șerban Alexianu, fiul, repet, al celui condamnat la moarte și executat în 1946, pentru genocid, pentru uciderea în tragica Transnistrie a două sute de mii de evrei.

De-a ne mirare și mai tare este locul unde s-a produs întâlnirea: acasă la Nicolae Cajal, președintele Federației Comunităților Evreiești din România!… Ce să caute fiul asasinului de evrei în casa lui Nicolae Cajal, liderul evreilor supraviețuitori ai Holocaustului?!

Explicația ne-o dă chiar înscrisul lui Alexandru Șafran: „amici din tinerețea noastră”. Toți trei se cunoșteau din anii războiului. Se întâlneau de obicei la Alexianu acasă, acasă la asasinul de evrei, așadar! Nicolae Cajal venea cu taică-su, medic care îngrijea de copiii guvernatorului Transnistriei… Deci medic evreu al familiei ucigașului de evrei!!!

Venea Nicușor Cajal și se juca cu copiii asasinului, cu care a legat astfel o prietenie care a durat toată viața, până la moartea sa, regretată de toată lumea bună… Cum se împacă această prietenie dintre liderul evreilor din România și fiul lui George Alexianu cu ideea că George Alexianu poartă răspunderea a sute de mii de vieți evreiești?!…

Alexandru Șafran, mare rabin, era ceva mai în vârstă, nu venea la Alexianu acasă ca să se joace cu copiii acestuia, ci ca să le dea lecții de limbă germană! În fapt, aceste lecții erau un bun pretext pentru rabin ca să păstreze, fără știința nemților, un contact permanent cu guvernatorul Transnistriei, prin care a făcut o sumedenie de aranjamente și intervenții pentru a ameliora situația evreilor evacuați în Transnistria. La toate astea se va fi gândit bonomul rabin când a zis despre George Alexianu că „a făcut din inimă și total dezinteresat atât de mult pentru comunitate”. Nimeni nu putea ști asta în 1995 mai bine decât rabi Șafran!

Așadar, la inițiativa marelui rabin cei trei s-au întâlnit la Cajal acasă, revederea lui Șafran cu dl Șerban Alexianu petrecându-se după 50 de ani. Cât va fi fost de emoționantă!…

La un moment dat, Nicolae Cajal, gazdă perfectă, i-a lăsat singuri pe musafirii săi, poate au ceva mai deosebit să-și spună. Atunci s-a produs momentul de grație, clipa astrală când rabinul șef al Genevei a decis să-și răscumpere deceniile de tăcere deloc nevinovată! Va fi înțeles cât de greu i-a fost copilului să (supra)viețuiască purtând povara de a fi fiul unui criminal de război executat împreună cu marele criminal Ion Antonescu. Din adâncul sufletului său s-a iscat curajul ce i-a lipsit până atunci, a apucat, la întâmplare, o bucată de hârtie de pe biroul lui Nicolae Cajal, și pe coperta interioară a unei cărți a consemnat pentru eternitate mărturia sa despre George Alexianu în postură de mare binefăcător al evreimii din România, postură pe care nimeni nu o putea cunoaște la fel de bine ca Eminența Sa. I-a înmânat fostului său elev înscrisul, l-a lăsat să-l citească, bucurându-se de ce putea citi pe chipul copilului septuagenar din fața sa, și atât i-a mai spus„Îți dau acest înscris ca să-l publici, dar am o singură rugăminte: să-l publici după moartea mea. Nu mai am mult de trăit…”

După care s-a îmbrățișat cu fostul elev, cu gazda, și a plecat pe unde era așteptat de atâta lume… În urma sa, dl Șerban Alexianu s-a simțit dator să-i arate și lui Nicolae Cajal ce a primit, iar acesta citind înscrisul a înmărmurit, căci și-a dat seama bine de importanța mărturiei. Dar a avut onestitatea să nu distrugă petecul de hârtie, poate că nici nu i-a trecut prin minte!… Cert este că dl Șerban Alexianu a ajuns acasă cu comoara întreagă, neatinsă. Asta până când a avut ghinionul să se cunoască cu subsemnatul și să-mi relateze cele petrecute la Cajal acasă. L-am întrebat

„-Și aveți de gând să nu publicați acest text decât după moartea Eminenței sale?

-Negreșit, așa i-am promis!

-Dar dacă nu moare mâine sau poimâine, ci moare după dumneavoastră?!

-Asta e!, a ridicat din umeri domnul Alexianu.

Măcar ați facut niște copii xerox ale textului?”, am mai întrebat. Da, făcuse, așa că la plecare am luat și eu una, am băgat-o în buzunar și la lift i-am spus:

„Domnule Alexianu, eu nu i-am promis nimic rabinului Șafran!” Și m-am grăbit să public de mai multe ori acel înscris, am avut grijă să afle și Eminența sa de publicarea textului, m-am bucurat să văd că a mai trăit ani buni după aceea și că nu a avut de formulat nici o dezmințire, nici un protest, nicio dezicere etc.

Trebuie însă să mărturisesc gândul cel mai ciudat pe care mi l-a stârnit comportamentul rabinic: cerându-i dlui Șerban Alexianu să publice textul numai după moartea sa, bietul rabi mi s-a părut că dovedea o tare firavă și precară credință în Dumnezeu. Nu cumva o fi ateu?!”, m-am întrebat, căci acest comportament este tipic pentru cine nu crede în viața și judecata de apoi. Mă rog, dacă rabinul Șafran chiar se închină la același Dumnezeu ca și mine, mi-am zis, înseamnă că mai mult se teme de oamenii de aici, de pe pământ, decât de Dumnezeu Cel de dincolo, ceea ce pentru un rabin mi se pare grav, grav de tot!…

Firește, normal, adică creștinește și onorabil, era ca acea declarație Alexandru Șafran s-o fi dat în 1946, la proces! La „Procesul Marii Trădări Naționale” unde a fost invitat ca martor al apărării și nu s-a prezentat… Probabil că o asemnea declarație l-ar fi salvat pe George Alexianu de la condamnarea la moarte, l-ar fi salvat și pe „amicul din tinerețe” de la viața pe care a dus-o sub comuniști, ca fiu al unui criminal de război!… Un orfan „de război” pe care toți se fereau să-l ajute!…

Cu toate acestea, mai bine mai târziu decât niciodată: declarația rămâne extrem de utilă, căci mai salvează ceva, ceva foarte important: Onoarea familiei Alexianu și a Neamului românesc. Dar nu mă împac nici azi cu cererea rabinului: mărturia sa să-și producă efectele numai după moartea sa, când nimeni nu-i mai poate reproșa că a pus principiile morale mai presus de orice… De orice interese naționale sau cum le-or fi numind cei care, după publicarea declarației, într-adevăr au și sărit la bietul rabi, încă de pe când mai trăia, cu jigniri și acuze netrebnice. Zău că-mi pare rău că m-am băgat, dar de unde era să știu eu că bunul Dumnezeu îi va da destule zile dlui Alexianu?! Și mai ales de unde să știu că declarația rabinului șef, a marelui rabin, nu va avea nici o urmare pentru mercenarii Holocaustului?! Crezusem, naivul sau imbecilul de mine, că în felul acesta, cu un document atât de clar și de autorizat, se va pune capăt balivernelor inventate de toți specialiștii în istoria PCUS, reciclați în istorici ai holocaustului. Dar de unde?!… Nimic nu-l tulbură pe alde Mihai Ionescu & comp. Lya Benjamin, Radu Ioanid și toți ceilalți, toți o apă și-un pământ, nimic nu-i abate din a susține mai departe basna transnistreană!…

…Trebuie spus că publicarea abuzivă (de către mine!) a textului „rabinic” nu a afectat relațiile dlui Șerban Alexianu cu Nicolae Cajal. (De altfel, cineva din familia unui prim ministru cu ascendenți evrei binecunoscuți și știuți, mi-a povestit că în particular Nicolae Cajal nici nu vroia să audă de vreun holocaust în România. Făcea în public vorbire de așa ceva foarte rar și numai cât să nu se expună la criticile zăltaților din Comunitate. „Avem și noi Vadimii noștri”, obișnuia Cajal să spună, pentru a se scuza…)

Cei doi, Șerban Alexianu și Nicolae Cajal, au mai avut o discuție ceva mai deosebită, despre care Comisia Wiesel ar fi trebuit să afle și să fie interesată. S-a fost cu ocazia vizitei istorice a Papei Ioan Paul al II-lea. La recepția dată de Papă, a fost invitat și Nicolae Cajal. Până aici nimic de a se mirare cineva! Dar ce a căutat la recepție dl Șerban Alexianu? Căci da, onorată comisie Wiesel, onorați demascatori ai crimelor din Transnistria: din dispoziția Papei Ioan Paul al II-lea, la recepție, printre invitații români cei mai reprezentativi și mai vrednici de o asemenea cinste, s-a numărat și dl Șerban Alexianu, fiul lui George Alexianu, criminalul!… Repet: dl Șerban Alexianu a fost invitat la recepția pe care Papa Ioan Paul al II-lea a dat-o la București în onoarea celor mai vrednici români!…

Se pun în mod logic două întrebări:

(1) Care merite deosebite ale dlui Șerban Alexianu îl recomandau pentru această onoare?

(2) Papa și Vaticanul nu știau al cui urmaș, al cui fiu este dl Șerban Alexianu? Nu știau adică cine a fost George Alexianu? Nu știau că a fost un criminal odios?! Cu 200.000 de victime pe conștiință?!…

Cele două întrebări au un singur răspuns: Ba știau foarte bine! În 1943, celebrul Papa Pius al XII-lea a dispus ca nunțiul papal Andrea Cassulo să efectueze o inspecție umanitară în Transnistria, ca să verifice acele zvonuri potrivit cărora evreii erau ținta fără apărare a unui regim de exterminare, de genocid etc. Inspecția s-a efectuat aproape concomitent cu o anchetă similară a Crucii Roșii Internaționale. Cele două atât de onorabile instituții, Vaticanul și Crucea Roșie Internațională, au ajuns la aceeași concluzie, pe care noi o putem deduce din faptul că, prin dispoziția aceluiași papă, profesorul George Alexianu, guvernatorul Transnistriei, a fost decorat cu cea mai înaltă distincție acordată de Vatican în acel an: ordinul „Orbis et Urbis”. Este și cea mai mare distincție papală primită vreodată de un român!…

Un român pe care mai apoi „noi” l-am condamnat la moarte pentru exact aceleași fapte: felul cum s-a purtat față de evrei în calitatea sa de guvernator al Transnistriei. („Noi”, adică justiția din anul 1946. Adică evreii kominterniști din completul de judecată!…)

Așadar, la acea recepție atât de selectivă, prin dl Șerban Alexianu a fost invitat, de fapt, GEORGE ALEXIANU, guvernatorul criminal de război din Transnistria… Iar dacă iei seama la faptul că la recepție dl Șerban Alexianu a fost mereu în preajma prietenului său Nicolae Cajal și vice-versa, poți spune că la recepția dată de Papă au participat braț la braț guvernatorul Transnistriei și președintele Federației Comunităților evreiești din România. Cum de a acceptat Nicolae Cajal această postură și însăși prietenia de-o viață cu Șerban Alexianu? Simplu de răspuns: Nicolae Cajal cunoștea foarte bine adevărul despre ce a fost în Transnistria! De aceea nu s-a simțit un trădător al neamului său evreiesc atunci când, din copilărie și până la moarte, a rămas un fidel prieten al familiei Alexianu! Altă explicație nu există! Este o explicație logică, cu prisosință acoperită de realitatea faptelor.

…Structura vădit literară a celor povestite mai sus aparține strict faptelor relatate. Coincidențele produse și semnalate dacă poartă un sens, un mesaj, acela nu aparține subsemnatului, ci Marelui Scenarist care, pentru a lega mai strâns cele două nume din titlul acestor pagini, a făcut ca în acea clipă de uitare de sine, când rabi Șafran s-a uitat în jur după o foaie de hârtie, mâna, inspirată din Înaltul Cerului, să apuce o cărticică de pe biroul lui Nicolae Cajal, pe a cărei copertă interioară, cum spuneam, să lase prețioasa inscripție. Merita, aș zice, s-o sape în piatră sau aramă, pentru a-i da și eternitatea materială. Dar și mai bine S-a gândit Cine S-a gândit ca mâna rabinului să apuce taman cărticica, cunoscuta, semnată de Wilhelm Filderman (în colaborare cu Sabin Mănuilă), unde, în concluzia celor prezentate, se afirmă că – și citez din memorie, „România este țara în care au supraviețuit cei mai mulți evrei!” Coincidență mai semnificativa e greu de imaginat!

Ca să fiu mai clar: prețiosul text a fost scris pe coperta interioară – coperta a III-a, a unei cărți care consemnează punctul de vedere, negaționist, al lui Wilhelm Filderman. Mai frumoasă potriveală nici că se putea!… Cine e în stare, nu poate să nu vadă aici, în această coincidență, „mâna Domnului”…

O ultimă punte între Wilhelm Filderman și Alexandru Șafran: amândoi proveneau din vechi familii de „evrei pământeni”, categorie azi dispărută și uitată, lichidată nu de holocaust, ci de ravagiile și nebunia sionismului și a kominternismului, cei doi frați siamezi și criminali ai lui Iosif… Dar despre acești admirabili evrei, evreii pământeni, cu altă ocazie…

anno Domini 2008

ION  COJA

Post scriptum 2013.

Acest text s-a întors la mine după 5 ani. L-am slobozit pe Internet în 2008 și uitasem de el. Un coleg mai în vârstă, un fel de frate mai mare i-aș zice, mi l-a trimis azi, fără niciun comentariu. Nu era greu să pricep ce am de făcut. M-am conformat și l-am mai pus o dată în circulație. Repetitio mater…

Doamne, ajută-i să priceapă și pe cei care nu vor să priceapă!

rbnpress.info

,

Material realizat de partenerii noștri de la Ziarul Natiunea / Redactor Șef Romeo Tarhon

În atmosfera sărbătorească a multor suflete din toate generațiile, a avut loc prima gală a copiilor români de excepție inițiată de IRSCA Gifted Education, susținută spiritual și material de către patriotul și omul de afaceri Sever Mureșan, președintele fundației ”Andrei Mureșanu – Deșteaptă-te române ”, sprijinită partenerial de Grupul de Presă Alcero-Națiunea și ajutată financiar de către pasionatul autodicdact în spiritualitate, Marian Tabără. Premieră a unui eveniment inedit la care au participat numeroase personalități ale culturii, artei și științei, gala  a avut loc în seara de luni, 25 februarie 2013,  la ”Sala Dalles”, așa cum ne-am obișnuit din generație în generație generație să numim primitoarea locație din inima capitalei.

Marin Moraru

A fost, în fapt, al doilea eveniment important pe scena Universității Populare ”Ioan I. Dalles”, după spectacolul din vară care a omagiat ”Ziua Imnului” și la care, cenaclul literar-artistic ”Rezonanțe Românești” patronat de trustul de presă Națiunea în parteneriat cu fundația ”Andrei Mureșanu – Deșteaptă-te române”,  a avut oaspeți de scenă dragi printre care și continuatori de  marcă ai ”fenomenului” spiritual ”Flacăra”, în frunte cu Andrei Păunescu, talenatul și îndrăgitul fiu al poeților Adrian Păunescu și Constanța Buzea.

”Gala Națională a Copiilor Supradotați”, generic… generos pentru această festivitate de premiere a unor copii de excepție, a fost organizată (cu o oarecare doză de amatorism scuzabil emoțional) de organizația ISCRA Gifted Education  sub președinția remarcabilului prof. dr. Florian Colceag, avându-l drept moderator pe tânărul director Lajos Kristof Lajos și pe și mai tânărul lui colaborator, Liviu Anghel. Alături de aceștia, din partea fundației ”Andrei Mureșanu – Deșteaptă-te române”a moderat acrtița Mihaela Gaicu în prezența președintelui fundației și a invitaților acestuia, între care celebrul actor Marin Moraru și nu mai puțin celebrul prof.dr. Ion Coja. Trustul de presă Națiunea a fost reprezentat de către co-patronii acestuia, jurnaliștii și scriitorii Cezar A. Mihalache și Romeo Tarhon. A mai fost prezent domnul Marian Tabără, unul dintre generoșii co-sponsori, cunoscut exeget al fenomenologiei ligvistice sacre a limbii române, recent mediatizat de către eminentul realizator TV. Oreste Teodorescu. Au onorat, de asemenea, cu prezența și cu alocuțiuni care au mers la sufletul numerosului public foarte tânăr, tânăr și mai puțin tânăr, celebrul inventator Justin Capră, îndrăgitul cant-autor Florin Chilian și alte personalități.

Gala_Nationala_a_Copiilor_Supradotati (8)Gala copiilor străluciți reprezentă un gest necesar, de susținere și recunoaștere a potențialului valoric național celei mai tinere generații, rezervorul viu fără de care România  ar fi văduvită de un viitor onorabil în care năzuim și pe care, după 23 de ani de decepție, decadență, deculturalizare și deznațioanalizare, nădăjduim că doar copiii și nepoții noștri îl mai pot salva.

Evenimentul a fost animat de către copiii talentați invitați pe scenă să se prezinte, să își demonstreze artistic sau științific calitățile și să primească felicitări, premii, diplome, insigne, cărți, obiecte din partea IRSCA și a fundațieie ”Andrei Mureșanu – Deșteaptă-te române”, precum și aplauze din partea părinților și a invitaților. Cuvintele marelui actor Marin Moraru, ale profesorului Florin Colceag, ale profesorului Ion Coja, ale inginerului Justin Capră, ale muzicologului Florin Chilian și ale altor persoanlități, dar mai ales ale copiilor, îndrumătorilor și părinților, au emoționat prin sentimentele transmise, nuanțându-se necesitatea sprijinirii nu doar a copiilor cu dezabilități, ci și, sau mai ales, a copiilor având calități excepționale.

Manifestarea scenică a fost un prilej emoționant pentru înmânarea unei diplome de execelență inventatorului român Justin Capră și a unei diplome de onoare actriței Mihaela Gaicu din partea editorilor ziarului Națiunea.
Generosul sponsor principal al galei, Sever Mureșan, a oferit după spectacol o masă festivă la unul din restaurantele din centrul capitalei, promițând că va sprijini în continuare astfel de manifestări, între care, în imediata perspectivă, o serie de spectacole ale trupei actorului Claudiu Bleonț și a regizoarei Andra Negulescu, începând cu reprezentația piesei de teatru ”Măgura” a dramaturgului slătinean  Geroge Smarandache, o adevărată comoară spirituală inspirată din viața satului românesc autentic, din trecutul gri al colectivizării forțate și din și mai întunecatul prezent al unui capitalsim artificial, impropriu, de import, care încearcă să spulbere patrimoniul spiritual și material peren al satului românesc.

Material realizat de partenerii noștri de la Ziarul Natiunea / Redactor Șef Romeo Tarhon

Foto: Dorian Theodor – R.B.N. Press

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press