ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "intelligence"

intelligence

,

joe_wippl_romanibreakingnews_ro

Fostul ofițer CIA – Joe Wippl, cu o carieră de peste 30 de ani în serviciile secrete americane, în prezent profesor la Boston University, s-a aflat pentru câteva zile în România, la conferința internațională „Intelligence in the Knowledge Society”, organizată de Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”, unde a vorbit despre securitatea globală, dar și despre lecțiile învățate după Războiul Rece. Cu prilejul părticipării la această conferință a răspuns cu amabilitate și presei din România căreia i-a devăluit din perspectiva experienței din intelligence viziunea sa asupra vulnerabilităților majore cu care se confruntă România. 

Romania Breaking News – RBN Press: Intelligence in the Knowledge Society- Conferință organizată de Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” în colaborare cu Universitatea Națională de Informații din SUA

Fostul ofițer CIA a arătat într-un interviu pentru News.ro  preluat de romaniabreakingnews.ro că în această perioadă, „regiunea Mării Negre”, precum și „exodul creierelor”, reprezintă vulnerabilitățile majore cu care se confruntă țara noastră, făcînd apel la argumte despre actorii implicați în condiționarea fenomenelor politice, diplomatice, economice, sociale, culturale, militare, și informaționale.

Joe Wippl: Cred că Războiul Rece a fost foarte diferit de lumea în care trăim noi astăzi. Războiul Rece, în esență, a fost un conflict între lumea vestică, în frunte cu Statele Unite, și lumea comunistă, în frunte cu Uniunea Sovietică și China comunistă. A fost între două tipuri de lumi. Între doi oponenți ideologici. Lecția învățată în timpul Războiului Rece a fost că nimic n-a mai rămas la fel. (…) Într-un fel, cred că securitatea în această regiune, în linii mari, este destul de bună. Cred că aveți un mediu de securitate destul de bun. Sunteți acum membri în NATO și în Uniunea Europeană. Așa că sunt de părere că, în general, sunteți într-un context de securitate bun. Dar nu e perfect. Fără îndoială, vedem că rușii vor continua să încerce să tatoneze și să dividă Uniunea Europeană și granițele sale estice. În regiune, cea mai mare problemă, de fapt sunt două probleme, dar numărul unu este Ucraina. Și un pic Moldova, unde sunt conflicte înghețate. Și a doua problemă este cea a imigrației. Posibilitatea ca un aflux major de imigranți să vină din Orientul Mijlociu.”

Problema Imigranților, progresul economic, lupta împotriva corupției, dezvoltarea educației, exodul creierelor… 

(…) Nu știu dacă România se va confrunta cu o astfel de problemă (n.r. problema imigranților). Așa că depinde mult de ceea ce Guvernul vostru va face și de ceea ce Uniunea Europeană stabilește să facă. Ar trebui continuat progresul economic, lupta împotriva corupției, continuarea relațiilor de membru în Uniunea Europeană și în NATO și cred că ar trebui continuată dezvoltarea educației. Cred că există un exod al creierelor (eng. – brain drain) din România către vest și trebuie să vă țineți oamenii buni aici în România atât cât puteți. Aceasta este o parte aproape naturală. Unul dintre colegii mei din Universitatea din Boston, un tânăr coleg care predă economie politică, este român. Este un om foarte bun, profesorul Cornel Ban. Cred că, evident, pierdeți unii oameni  din cauza oportunităților din cealaltă parte a lumii.” – a mai spus fostul ofițer CIA.

 

Cezar Teodoreanu / RBN Press

,

intelligence-in-the-knowledge-society_2016

București – România / 13-14 octombrie 2016. În cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” a fost organizată a XXII-a ediție a conferinței internaționale „Intelligence in the Knowledge Society”. Conferința are loungă tradiție, anul acesta a ajuns la a 22-a ediție și are ca obiectiv principal încurajarea comunicării interdisciplinare și schimburile între mediul academic și practicienii care manifestă interes față de transformările din domeniile intelligence și securitate.

intelligence-in-the-knowledge-society_2016-3

Anul acesta, Conferința „Intelligence in the Knowledge Society” și-a propus un format inovator, în sensul găzduirii atât a discuțiilor tematice propuse, cât și a sesiunilor de dezbatere și prezentări de tip expert talk, oferind tinerilor cercetători și studenților doctoranzi în domenii conexe studiilor de securitate și intelligence oportunitatea de a-și prezenta stadiul cercetărilor curente și viziunea proprie asupra dinamicii de securitate în cadrul unei sesiuni dedicate de postere.

Bucurându-se de prezența a peste 150 de participanți, din România și din străinătate, a unor membri de prestigiu din mediul academic internațional, dar și de cea a unor experți și practicieni din domeniul studiilor de intelligence și de securitate, conferința a oferit oportunitatea dezbaterii și problematizării principalelor teme aflate pe agenda de securitate națională, regională și globală.

intelligence-in-the-knowledge-society_2016-2

Conferința din acest an s-a axat pe analiza modului în care practicile din domeniul intelligence-ului și securității au nevoie de o reconsiderare în vederea gestionării provocărilor asimetrice din partea unor agresori tot mai bine pregătiți.
În cadrul acestei ediții (2016) au participat invitați din mai multe state, reprezentanți ai mediului academic și profesioniști din domeniul securității, printre ei numărându-se adjunctul directorului Român de Informații, domnul Cristian Bizadea, rectorul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” domnul Niculae Iancu, președintele Universității Naționale de Informații din SUA, domnul David R. Ellison, președintele International Association for Intelligence Education (IAFIE), precum și domnul Larry Valero.

Conferința s-a desfășurat în limba engleză și a urmărit tematici diverse. (Versiunea in limba engleză) Panels proposed until now for the 22nd edition of the international conference Intelligence in the Knowledge Society:

1. (Re)forming 21st century analytic lenses to think the unthinkable and see the unseeable
Consecrated threats and “blind spots” are multiplying and achieving new dimensions, questioning and challenging traditional paradigms and modi operandi, as well as the state’s ability to offer timely answers and act accordingly; for that, earlier anticipation and prevention require forward-looking Intelligence analytic tools adequate to an emerging volatile security environment.
2. Intelligence cooperation patterns for 21st century security-building
In today’s world, the need to know has shifted towards a need to cooperate determined by the insufficient approach of intelligence as knowledge in the absence of a shared experience. 
Moreover, intelligence cooperation is not only an asset to the agencies’ work, but also a proof of mutual trust and appreciation between states which concede to show each other some of their secrets.
3. Communication strategies and risk prevention: perspectives and lessons learned
 A good knowledge on security risks and social perception is an essential prerequisite in building efficient communication and risk prevention strategies that can contribute, in their turn, to the reduction of the population’s vulnerability and to an increased resilience towards national security risks.
We propose this debate on communication strategies and risk prevention in order to improve our capacity to prevent, prepare and respond to major national security risks, starting from the following key questions:
  • What are the limits of our risk communication strategies?
  • What are the main concerns of the Romanian population? and
  • What information does the society need regarding the risks identified?
 4. The 21st century cultures of resistance and discontent. From radicalization to terrorism, from uprising to civil war
 The late modernity we are experiencing today is characterized by a powerful return to multiple realities and the capacity if not the pure pleasure of the individual to challenge values once considered a priori – such as freedom, identity, loyalty, democracy etc. The skeptical citizen is focusing more and more on questioning and contesting established authority, be it the state, the media, science, religion or any mainstream institution of the 20th century for that matter. It is in this contest that we are inviting you to revisit cultures of resistance and discontent and their significance in the global context. Can radicalization, terrorism, violence and civil war be contained? Can we find the means to return the social energy unleashed by the cultures of resistance to the communities in which they were generated? Can discontent be woven into the fabric of society as positive forms of change? Aware that no simple answer can be given to this security dilemma, we’re inviting contributors to offer cross-disciplinary perspectives.
5. Governance during conflict: building stronger communities by developing effective conflict resolution strategies
The beginning of the millennium marked a new security paradigm, in which conflicts are no longer defined in a Trinitarian logic, thus shaping a multipolar, diffuse and interconnected map of power. Under the impact of globalization and fast-paced technological advancement, conflict gained new forms of manifestation, often hybrid. The panel addresses national and regional security threats, aiming at identifying efficient conflict resolution mechanisms and developing sustainable security-related policies.
6.  A technological view on training and education in intelligence: the analytic and quantitative roots
The use of information technology means in deploying exercises is considered to enrich and extend training or educational activities, in security and intelligence programs. Trough simulation, more or less serious games and other technology dependent instructional activities, the gap between the specific instruction for some particular job related tasks and the conceptual and theoretical approaches is said to be reduced. While such an approach gained momentum, the applied and quantitative perspective on security and intelligence seems to be far less visible, hidden in the background, irrespective of the fact that it conditions the simulation and gamification of any activity. 
This panel aims at demystifying and emphasizing each and every step on the road to using technology in security and intelligence, for training and educational purposes.  No matter the academic perspective of the speaker and the research area, from cybersecurity to socio-political issues, from intelligence analysis to military planning, we expect for presentations targeting the links between various mindsets, models and simulations, and thus exploring the hidden analytic and quantitative dimension of particular processes, phenomena, scenarios.
 7. Why backdoors to encryption is a bad idea
The governments of the United States of America and the Kingdom of the Netherlands have demonstrated their unwillingness to permit the law to be used to engineer back-doors in communications. On the 4th January 2016, it was announced that the Dutch government has formally opposed the introduction of backdoors in encryption products. A government position paper, published by the Ministry of Security and Justice and signed by the security and business ministers, concludes that „the government believes that it is currently not appropriate to adopt restrictive legal measures against the development, availability and use of encryption within the Netherlands.” The conclusion comes at the end of a five-page run-through of the arguments for greater encryption and the counter-arguments for allowing the authorities access to the information. „By introducing a technical input into an encryption product that would give the authorities access would also make encrypted files vulnerable to criminals, terrorists and foreign intelligence services,” the paper noted. „This could have undesirable consequences for the security of information communicated and stored, and the integrity of ICT systems, which are increasingly of importance for the functioning of the society” The panel will include, amongs others, experts from Germany, the Netherlands and the USA and will be moderated by the UN Special Rapporteur on Privacy, Professor Joe Cannataci. Sursa: intelligencestudies.ro
 –
,

Mihai_Moruzov_Serviciul_Secret_al_Armatei_Romane_taiana_compartimentarii_romaniabreakingnews_ro

Con­cepția lui Mihail Moruzov în pri­vința muncii de in­for­mații și contrainformații – fără a fi fost vreo­dată siste­mati­zată și ex­pusă ca atare – era în acord cu ceea ce era mo­dern în epocă. Într‑o se­rie de ra­poarte, care ni s‑au păstrat cu sem­nătura lui olo­grafă, Moruzov atrăgea atenția asupra ne­ce­si­tă­ții preve­ni­rii eveni­men­te­lor ce puteau pune în pe­ri­col si­gu­ranța na­ți­o­nală.

Mihail Moruzov-coperta, art-emis

Pentru aceasta, statul tre­buia să dis­pună de in­for­mații bune despre in­tențiile po­si­bi­li­lor ina­mici și să elabo­reze din timp va­ri­ante de apă­rare. Actu­ală era și con­cepția lui în pri­vința mo­dului în care tre­buiau tratați spio­nii. Iată cum ne‑o redă colo­nelul Gheorghe Petrescu: „O or­ga­ni­za­ție de spio­naj, cu­nos­cută într‑o țară, nu mai este pe­ri­cu­loasă atât timp cât este ur­mărită, mai ales în faza ei de or­ga­ni­zare… este mai pe­ri­culos să o dis­trugi pentru că va lua naștere alta pe care nu o vei mai cu­noaște”[1].

Alte detalii in­te­re­sante despre ideile lui Moruzov pri­vind ac­ti­vi­ta­tea de in­for­mații le în­tâl­nim în mărtu­ri­si­rile lui Ștefan Enescu:

„În toamna anului 1939, lui Mihail Moruzov i‑a ve­nit ideea în­fi­in­ță­rii unei « școli de se­cretari de ata­șați militari ».

Rațiu­nea în­fi­in­ță­rii ei, era că Servi­ciul Se­cret, fi­ind o struc­tură a ar­matei, iar atașa­ții mili­tari erau ușor de desco­pe­rit în ac­ti­vi­ta­tea lor, tre­buia să li se ata­șeze câte un se­cretar care să facă în prea­la­bil o școală de spio­naj. Cur­santul tre­buia să în­vețe limba ță­rii unde urma să fie trimis, tehni­cile de fo­togra­fi­ere, ca­muflaj, scrieri in­vi­zi­bile, condu­ce­rea auto­mobi­le­lor etc. și noți­uni de spio­naj militar.

Moruzov a trimis din fondul său la Secția a II‑a a M.St.M. suma de 100 000 lei pentru în­fi­in­ța­rea acestei școli” [2].

După cum știm, preci­pi­ta­rea eve­ni­men­te­lor din pri­mă­vara și vara anului 1940 nu a mai permis în­fi­in­ța­rea unei ast­fel de școli, de pe urma că­reia putea avea de câști­gat efi­ci­ența ac­ti­vi­tă­ții in­for­mative. Ideea a fost însă prelu­ată și pusă în apli­care, aproape un an mai târ­ziu, de Eugen Cristescu.

Toți cei ce ne‑au lă­sat mărtu­rii despre Moruzov sunt de acord asupra unui punct:

„Se­cretul puterii lui Moruzov a re­zi­dat în com­parti­mente cât mai mă­runte și ex­clu­sive pentru fie­care”. Vintilă Ionescu, alt cola­bo­rator al său, îl în­tă­rea pe Ștefan Enescu: „Moruzov era un om foarte conspi­ra­tiv. Nu puteai afla de la el nimic, mai ales în pri­vința oa­me­nilor de care se servea…

„Edu­ca­ția tutu­ror era fă­cută să nu se in­te­re­seze unul de ce face celă­lalt, fiindcă imediat ce ar fi că­utat să afle sau să în­trebe ceva, era în­de­părtat” [3]. Colo­nelul Octav Vorobchievici men­ți­ona în le­gătură cu dis­creția lui Moruzov că n‑a „putut pă­trunde se­cretele pe care știa să le păs­treze cu se­ve­ri­tate” [4].

Nici an­cheta­to­rii lui Moruzov nu au putut afla prea multe în toamna anului 1940.

Fostul șef al Servi­ci­u­lui Se­cret a re­fu­zat să co­mu­nice date în pro­blema agen­tu­rii al­tcuiva de­cât lui Ion Antonescu, șe­ful gu­ver­nului. Cum acesta nu avrut să îl vadă, Moruzov a luat în mor­mânt și acest se­cret.

De altfel, du­sese prin­ci­piul com­parti­men­tă­rii până acolo în­cât stân­je­nea buna funcți­o­nare chiar a apa­ratu­lui. După cum ne spune Gheorghe Cristescu, doar cu greu a putut fi con­vins ca șe­fii secți­ilor să co­mu­nice în­tre ei în pro­ble­mele de servi­ciu.

Moruzov stăpâ­nea un alt se­cret, ab­solut ne­ce­sar orică­rui șef de servi­ciu se­cret de in­for­mații, și anume ne­ce­si­ta­tea de a dis­pune de pro­pria‑i agen­tură, prin care să obțină in­for­mațiile cele mai sensi­bile și cu care să poată con­trola în orice mo­ment ceea ce îi furni­zează servi­ciul, în­tre in­for­matorii lui Moruzov s‑au nu­mărat: Horia Sima („pe care îl plătea cu suma de 200.000 lei lu­nar” – ne spune Gheorghe Cristescu), prin­țesa Caragea (care lu­cra pentru mai multe servi­cii), maio­rul Cristea Nicolae (rudă cu Brătienii, a ajuns în 1944‑1945 pre­fectul Poli­ției Capi­ta­lei, condu­cea o adevă­rată re­țea de in­for­matori pentru Moruzov), Eugen Titeanu (îl in­forma despre ce se în­tâmpla la Uni­versul și des­pre Stelian Popescu, cu care nu era în re­la­ții prea bune), Mitiță Constantinescu și Victor Iamandi (îi ofe­reau date despre Dinu Brătianu și bătrâ­nii li­be­rali). De mare ajutor i‑a fost se­creta­rul său ge­ne­ral, Ghiță Marincu, care avea le­gături în toate parti­dele poli­tice. Moruzov frec­venta și pe Ale­xandru Vaida‑Voie­vod, Nicolae Iorga (a elabo­rat unele studii cu ca­racter is­to­ric la ce­re­rea S.S.I.) și pe ami­ralul Ion Coandă. De ase­menea, avea re­zer­vate sume de bani pentru perso­najele cheie din condu­ce­rea Mi­niste­rului Apă­ră­rii Națio­nale și din Marele Stat Major. O altă metodă era să în­chiri­eze de la ei spații pentru servi­ciu, plătindu‑le o chirie cu mult mai mare de­cât se cu­ve­nea.

Moruzov a strâns în ju­rul său o echipă de oa­meni care l‑au spriji­nit și care i‑au fost cre­dinci­oși (atât cât se poate vorbi despre un ase­menea senti­ment într‑un servi­ciu de in­for­mații). Prin­ci­palul cola­bo­rator i‑a fost Niky Ștefănescu. Și în acest caz, am avut sur­priza să în­tâl­nim di­fe­rențe de pă­reri la cei ce ne‑au lă­sat mărtu­rii despre Moruzov. Potri­vit re­la­tă­rii lui Con­stan­tin Maimuca, Niky Ștefănescu fu­sese în­de­părtat din Si­gu­ranță de el, pe când era la Chișinău. Maimuca îi in­tentase chiar și o ac­ți­une la Par­chet. Moruzov l‑a luat însă la el, la Cen­trul de in­for­mații Chișinău, apoi l‑a adus la Bucu­rești, înfrun­tea Secției Contrainformații.

Niky Ștefănescu era un om fără scru­pule, dispus ori­când să li­chi­deze chiar și un cola­bo­rator de­venit in­co­mod. Mai târ­ziu, potri­vit acelu­iași Maimuca, cât și lui Gheorghe Cristescu, l‑a pro­pulsat în frun­tea Cor­pului Detec­ti­vilor din ca­drul Si­gu­ranței, plasându‑și ast­fel omul său în in­stituția ri­vală. Ștefan Enescu, se­creta­rul perso­nal al lui Moruzov, ne oferă o altă versi­une asupra ra­portu­ri­lor dintre cei doi: „Ștefănescu și Moruzov pă­reau prie­teni – im­presie care nu a dăi­nuit mai târ­ziu. Nu se produ­sese încă în­tre ei acea di­fe­rență colo­sală de rang, ceea ce i‑a adus lui Ștefănescu dis­preț din partea lui Moruzov, iar aces­tuia, din partea lui Ștefănescu, in­vi­dia” [5].

Pentru Ștefan Enescu, numi­rea lui Niky Ștefănescu în frun­tea Cor­pului Detec­ti­vilor nu a fost de­cât prilejul de mult aș­teptat de Moruzov de a scăpa de un om in­co­mod, de care s‑a fe­rit tot timpul. Ace­lași Ștefan Enescu însă ne spune că Moruzov se fe­rea foarte mult și de maio­rul Ionescu Micandru, iar acesta îl ura. Dacă ul­tima afir­mație poate fi vala­bilă, prima ri­dică se­rioase semne de în­tre­bare, pentru că tocmai lui Micandru i‑a în­cre­dințat Moruzov de­li­cata sar­cină de a iniția, în fe­bruarie 1937, con­tacte cu servi­ciul ger­man de in­for­mații (doc. nr. 3).

În ca­zul lui Niky Ștefănescu, opinia fostu­lui se­cretar perso­nal pare a fi contra­zisă de o scri­soare din 31 au­gust 1940, sem­nată de Moruzov și tri­misă unui mi­nistru (doc. nr. 38). Nu putem pre­ciza cine era desti­nata­rul și nici condi­ți­ile con­crete în care a fost re­dactată. În scri­soare, Moruzov asi­gura că era în po­se­sia tutu­ror date­lor din care re­zultă că acuza­ți­ile aduse lui Niky Ștefănescu nu erau în­te­meiate. Moruzov ruga ca „dom­nul N. Ștefănescu, care a dat do­vadă cu vi­ața sa în atâtea rân­duri de cre­dință și de­vota­ment, să fie re­pus la postul său, mai ales că încă nu s‑a dat o de­ci­zie for­mală”. Dar, pentru că lu­mea oa­me­nilor din servi­ci­ile de in­for­mații este una aparte, să în­cheiem acest pa­ra­graf cu o preci­zare a lui Con­stan­tin Maimuca: „îl vi­zam pe Nicky Ștefănescu ca un ele­ment de mare folos an­chetei [de­clan­șată după aresta­rea lui și a lui Moruzov, în sep­tem­brie 1940 – n.n.], mai ales că se de­so­li­da­ri­zase de Moruzov și era dispus ca să vor­bească pentru ca să‑și creeze o si­tu­ație mai bună” [6].

Pentru că am vorbit de con­cepția mo­dernă a lui Mihail Moruzov, să mai amin­tim, folosindu‑l pe Gheorghe Cristescu, și dotă­rile pe care le aveau bi­roul și ma­șina șe­fului Servi­ci­u­lui Se­cret de in­for­mații. „Ca­bi­netul lui Moruzov, din str. Saita, era prevă­zut (con­form do­rinței lui) cu in­stalații teh­nice speci­ale și anume: aparate de în­re­gis­trare fo­nică pe dis­curi și fir elec­tromag­ne­tic; mi­crofoane; de­tec­toare speci­ale; oglinzi transpa­rente, prin care poți ob­serva o per­soană, fără ca dânsa să te vadă; pe­ris­coape pentru o ob­ser­vare in­di­rectă; celule fo­toelec­trice de­tec­toare și al­tele. Unele se mani­pulau di­rect de la bi­roul său, al­tele de că­tre un ope­rator dintr‑o ca­meră alătu­rată… Un auto­mobil Mercedes‑Benz, foarte puter­nic și  de ase­menea o in­stalație de im­primat pe dis­curi con­vorbi­rile dintre ocu­panți” [7].  Ma­șina mai dispu­nea și de un post ra­dio de emisie‑re­cepție, care îi per­mitea să țină per­ma­nent le­gătura cu se­diul. După 1936, Moruzov a în­fi­in­țat școli pentru pregă­ti­rea speci­a­liș­ti­lor ne­ce­sari servi­ci­u­lui (radio‑te­legra­fiști, filori, foto și ci­nema, dacti­losco­pie etc.).

Ca­li­tă­țile lui Moruzov de șef al Servi­ci­u­lui Se­cret de In­for­mații și aportul in­stitu­ției au fost și ele di­fe­rit apre­ci­ate. Cele mai puter­nice critici i‑au ve­nit din partea re­pre­zen­tanților Secției a II‑a din Marele Stat Major și au fost fă­cute – tre­buie să subli­niem – în cursul an­chetei, după moar­tea lui Moruzov. I se re­proșa faptul că in­for­mațiile culese în exte­rio­rul ță­rii nu au co­res­puns ne­vo­ilor Ma­relui Stat Major, că erau adesea ero­nate sau pe­ri­mate, că pri­veau dota­rea și pregă­ti­rea ar­matei so­vi­e­tice din Ex­tre­mul Orient dar nu și pe cele ale tru­pelor stațio­nate la granița Ro­mâ­niei[8]. Destul de as­pru îl critica și un fost șef al Fron­tului de Sud din ca­drul S.S.I. (com­parti­ment care se ocupa cu cule­ge­rea date­lor din zona balca­nică). Iată ce nota că­pi­ta­nul Mihail Stănescu: „Până la urmă m‑am con­vins că ac­ti­vi­ta­tea in­for­mativă a acestui servi­ciu se re­zumă în a di­fuza in­for­mațiile pri­mite de la unii atașați mili­tari… și de a da ca note in­for­mative anu­mite știri culese din zi­are străine. Totul era numai ca zil­nic să plece cât mai multe infor­mații a că­ror ca­li­tate însă nu avea nici o va­loare. Se pu­nea, de ase­menea, preț pe orice ar­ti­col străin care vorbea de re­gele Carol al II‑lea”[9]. To­tuși, nu i se pot nega lui Mihail Moruzov o se­rie de merite, cum ar fi crea­rea din vreme a re­țe­lei de la Târgu‑Mureș, care a funcți­o­nat nedetectată în toată pe­rioada ocupa­ției horthyste și care mai tri­mitea încă note și la în­ce­putul anilor ’50, a celor de la Chișinău și Cernă­uți, care au furni­zat in­for­mații în timpul ocupa­ției so­vi­e­tice în Ba­sa­ra­bia în 1940‑1941.

Merite îi re­cu­noștea și Ștefan Enescu, care spune că Moruzov afla cele „„dis­cutate cu ușile în­chise în Sovi­etul Comi­sa­ri­lor Popo­rului din URSS față de noi”  [10].

Și îi re­cu­noștea merite și un ofițer ameri­can de in­for­mații, ve­nit în 1944 în Ro­mânia, maio­rul Robert Bishop, care spunea că do­sa­rele S.S.I. „con­ți­neau cea mai gro­zavă cule­gere de date despre so­vi­e­tici din toată Eu­ropa, cu ex­cepția do­sa­relor gă­site în Ger­mania. Pre­zentau o colec­ție conti­nuă de date, în­ce­pând cu pri­mul război mon­dial”[11].

Și‑a iubit țara

O altă în­tre­bare, care a stârnit multe con­tro­verse, s‑a pus în le­gătură cu lo­ia­li­ta­tea lui Mihail Moruzov față de statul ro­mân. Suspi­ci­uni au planat asupra lui încă din pe­rioada pri­mului război mon­dial. Aflăm dintr‑o adresă, tri­misă la 26 aprilie 1918 de Marele Cartier Gene­ral că­tre Mi­niste­rul de In­terne, că se hotă­râse o an­chetă – la care ur­mau să parti­cipe un dele­gat al ar­matei și al­tul din partea In­ternelor – pentru a ve­ri­fica o se­rie de acuza­ții la adresa lui Moruzov[12]. La 29 mai 1918, acesta so­li­cita apro­ba­rea de a‑și face co­pii după unele lu­crări, pentru a se putea justi­fica [13].

În 1920 a fost și arestat, dar nu s‑a putut do­vedi nimic. Con­stan­tin Maimuca de­clara mai târ­ziu:

Co­man­da­men­tul fran­cez a primit pe acea vreme o se­rie de informații care arătau că Moruzov ar fi fost spion în solda Con­sula­tului ța­rist rus de la Galați și că, de ase­menea, este spion bulgar. Că ar fi existat oarecari le­gături în­tre el și con­sulul rus de la Galați re­ie­șea și din unele ra­poarte ale Brigă­zii de si­gu­ranță din acel oraș că­tre Di­recția Gene­rală a Poli­ției, pe care le‑am gă­sit mai târ­ziu în ar­hive și le‑am co­piat” [14].

Ulte­rior, pe când ac­tiva în ca­drul Si­gu­ranței din Chișinău, Maimuca l‑a sus­pectat și el că lu­cra pentru ruși. S‑a spe­culat mult pe seama lo­cuinței lui de la șo­sea, care era gard în gard cu Lega­ția so­vi­e­tică. Dar ni­meni – nici măcar an­cheta de­clan­șată după aresta­rea lui Moruzov – nu a putut pro­duce vreo do­vadă în acest sens.

Lo­cote­nent‑co­lo­nelul Ion Dumitrescu, un vechi lu­crător al SSI, a ți­nut să facă, în ziua de 8 martie 1941, ur­mătoa­rea de­cla­ra­ție în fața ju­de­căto­rului de in­strucție; – Ale­xandru M. Ionescu – care in­stru­menta „cazul” Moruzov:

„Con­vinge­rea mea este că Mihail Moruzov era un bun patriot. Năs­cut, ca și pă­rintele său, preo­tul Moruzov, pe pă­mân­tul ță­rii, la Tulcea, iu­bea Dobrogea cu o dra­goste sin­ceră și fier­binte. Iu­bea țara cu ace­eași căldură. Iu­bea acest neam în mijlo­cul că­ruia se po­me­nise și pentru care de atâtea ori în tre­cutul său zbuci­u­mat de in­for­mator și chiar agent trimis în alte țări străine, a fost în pe­ri­col de a fi omo­rât. Nu cred și nici in­di­cii nu am avut, cât timp l‑am cu­noscut și am cola­bo­rat cu alte servi­cii de in­for­mații străine. Este just, că a cola­bo­rat cu alte servi­cii de in­for­mații străine, dar întot­deauna, o afirm pe baza fap­tului că această cola­bo­rare s‑a fă­cut cu știința și con­cursul oa­me­nilor din acest servi­ciu, ofițeri și ci­vili, ro­mâni ne­con­testați. Nici un mate­rial nu se putea con­fecți­ona perso­nal de Moruzov, fără știința vreu­nei per­soane din cele mai sus amin­tite, ca­li­fi­cate în materia în care se cola­bora. Din contră, Moruzov a avut previ­zi­uni pre­cise asupra pe­ri­cole­lor care con­stituie o ame­nințare per­ma­nentă a nea­mului nostru (peri­colul slavo‑co­munist) și a avut soluții pe care, mult mai târ­ziu, le‑a adoptat în­săși Con­du­ce­rea statu­lui (apro­pi­e­rea de Germania – n.a.)” [15].

Con­di­ți­ile în care a murit Mihail Moruzov sunt cu­nos­cute. Și Horia Sima și Ion Antonescu îl urau de moarte. Horia Sima, pentru că îi strân­sese un do­sar com­pro­miță­tor. Ambii aveau in­te­re­sul să se de­ba­ra­seze de Moruzov. S‑a vorbit mult și despre in­tervenția perso­nală a lui Canaris pentru a‑i salva vi­ața. Ne pu­nem în­treba­rea în ce mă­sură do­rea sincer acest lu­cru șe­ful Abwehr‑ului, în condi­ți­ile în care ger­manii putu­seră că­păta proba jocului du­blu fă­cut de Moruzov în re­la­ți­ile cu ei după captu­ra­rea, în mai 1940, a ar­hi­vei Servi­ci­u­lui de in­for­mații fran­cez. Iată deci că perso­najul Mihail Moruzov ră­mâne în conti­nu­are o fi­gură foarte enig­matică, pe care noi cer­cetări, mai ales în ar­hi­vele en­gleze, fran­ceze, ger­mane și ruse, ar putea să ne ajute s‑o în­țe­le­gem și s‑o desci­frăm mai bine.

Autor: Prof. Univ. Dr. Cristian Troncotă

Publicat de romaniabreakingnews.ro

(material republicat de pe platforma rbnpress.info / 22 Ian 2013)

,

Luni 25 mai, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni a fost găzduită, deschiderea oficială a programului de formare „Securitate în Regiunea Mării Negre. Provocări comune, viitor sustenabil” (SBSR) ediția a II-a. Programul este organizat sub înaltul patronaj al Președintelui României, Klaus Iohannis, de către Serviciul Român de Informații / Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”, în parteneriat cu Universitatea Harvard și cu participarea Universității Naționale de Informații din SUA și se va desfășura în perioada 24-30 mai 2015

Desfășurat sub înaltul patronaj al Administrației Prezidențiale a României, SBSR preia și dezvoltă filosofia, misiunea și obiectivele programului regional Black Sea Security, inițiat de Harvard University acum 15 ani. Actualul program are, totodată, misiunea de a promova responsabilitatea și inițiativa actorilor regionali în abordarea provocărilor de securitate specifice regiunii Mării Negre. Ediția din acest an va fi dedicată temei “Elemente de conflict, factori de schimbare în arealul Mării Negre”.
Programul de formare se adresează preponderent segmentului de leadership public și personalităților din mediul diplomatic și academic, fiind menit să genereze schimbul de idei inovatoare și bune practici în prevenirea și combaterea amenințărilor regionale. Programul vizează identificarea și promovarea oportunităților și intereselor comune vitale pentru dezvoltarea sustenabilă a regiunii Mării Negre
Sala Unirii a Palatului Cotroceni – deschiderea oficială a programului de formare „Securitate în Regiunea Mării Negre. Provocări comune, viitor sustenabil”
La program vor lua parte peste 80 de personalități, lectori și participanți din Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Canada, Germania, Georgia, Grecia, Olanda, Moldova, România, Statele Unite, Turcia, Rusia și Ucraina, acestora adăugându-li-se oficiali de rang înalt ai Uniunii Europene și NATO.

Cu acest prilej au luat cuvântul Președintele României, dl. Klaus Iohannis, asistentul secretarului general al NATO pentru provocări de securitate emergente, domnul Sorin Ducaru, secretarul de stat pentru afaceri strategice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, dl. Daniel Ioniță, co-directorul programului din partea Universității Harvard, dl. Sergey Konoplyov, precum și directorul Serviciului Român de Informații, dl. Eduard Hellvig.

Vorbitorii au abordat teme precum evoluția provocărilor cu care se confruntă regiunea Mării Negre, necesitatea de a privi regiunea în ansamblul contextului global de securitate, ca punct de inflexiune al unui arc de instabilitate cu ramificații către sudul și estul României, precum și măsurile pe care le iau instituții precum NATO ca reacție la revirimentul logicii anacronice a sferelor de influență.

Academia Națională de Informații, furnizor de expertiză în educația de intelligence pentru partenerii externi

De asemenea, directorul SRI a ținut să sublinieze standardul înalt al Academiei Naționale de Informații, în condițiile în care a dobândit legitimitatea de a se alătura prestigioasei Universități Harvard în organizarea SBSR. Mai mult decât atât, demersul permanent de optimizare a programelor educaționale îi permite Academiei Naționale de Informații să devină furnizor de expertiză în educația de intelligence pentru partenerii noștri externi. “Ne propunem ca Academia Națională de Informații a SRI să fie un promotor al performanței în intelligence pentru întregul areal din care facem parte, pentru Regiunea Mării Negre, pentru Balcanii de Vest și, de ce nu, pentru colegii noștri euro-atlantici,” a afirmat domnul Eduard Hellvig.

Programul actual este continuatorul platformei Harvard Black Sea Security Program lansate în anul 1997, formulă în marja căreia România a fost extrem de activă. În tot acest răstimp, țara noastră și-a pus la dispoziție, așa cum a precizat și dl. Klaus Iohannis, “resursele de cunoaștere, precum și pe cele umane și materiale, pentru a contribui la consolidarea securității regionale bazate pe dreptul internațional și la asigurarea sustenabilității statelor din regiunea Mării Negre”. De asemenea, longevitatea proiectului, adusă în discuție de către dl. Konoplyov, a făcut posibilă formarea a peste 400 de experți regionali, capabili să contribuie cu cunoaștere la identificarea de soluții pentru problemele din regiune.

Șeful statului a decarat în discursul susținut în cadrul acestui eveniment că Programul reprezintă ”un valoros demers de reflecție strategică”, pe care îl va sprijini și în anii care urmează.

”Programul «Security in the Black Sea Region» contribuie la consolidarea relației transatlantice. Securitatea regională este nu numai o problemă a statelor care aparțin strict unui anumit areal, ci o provocare pentru întreaga comunitate internațională, mai ales atunci când conflictele evoluează radical, spre război, fie el intra sau interstatal. Contextul geopolitic actual este unul complex, caracterizat de transformări globale și provocări. Într-un asemenea context, Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenența la NATO și la Uniunea Europeană sunt esențiale pentru România. Ele reprezintă coordonatele fundamentale ale politicii externe și de securitate ale României”, a precizat Klaus Iohannis potrivit unui comunicat de presă al Administrației Prezidențiale.

Șeful statului a mai spus că ”România își asumă în continuare ferm angajamentul de a furniza securitate în regiune, de a susține procesele de stabilizare, reformă, democratizare și integrare în zonă, de a promova o Europă sigură, liberă și prosperă, nu doar în interiorul NATO și al Uniunii Europene, ci și în vecinătatea acestora”.

Secretarul de stat pentru afaceri strategice, Daniel Ioniță  a făcut referire la actualul context de securitate din regiunea Mării Negre, afirmând că, în prezent, „asistăm la un proces de consolidare militară din partea Federației Ruse în regiunea Mării Negre, cu potențial destabilizator, ceea ce confirmă o dată în plus necesitatea focalizării atenției Alianței Nord-Atlantice asupra regiunii”.

El a reamintit că, la Summitul NATO din Marea Britanie, s-a decis că Marea Neagră este o componentă a securității euro-atlantice.

Secretarul de stat pentru afaceri strategice a subliniat faptul că, pentru România, valorile democratice sunt „expresia definitorie a identității poporului român” și a respins, în discursul său, „încercările de revenire la jocuri de sumă nulă, unde echilibrul de putere se decide prin anexări teritoriale, iar norme cardinale cum ar fi integritatea teritorială și suveranitatea sunt încălcate flagrant”.

„România a finalizat un sfert de secol de transformare la nivelul structurilor și al ideologiilor care proiectau și implementau politica de securitate în această țară. S-a muncit foarte mult în acest sens, cu reforme costisitoare și dificile. S-au atins însă obiective strategice, precum calitatea de membru în structurile euro-atlantice NATO și UE, menite să dea expresie valorilor noastre fundamentale, care sunt definitorii pentru identitatea românească și transcend secole de căutare. Acest drum al transformării a fost parcursul necesar pentru afirmarea identității autentice a poporului român. Aceasta este probabil singura dimensiune a realității pe care analiza dumneavoastră trebuie să o abordeze drept o constantă și nu o variabilă”, a afirmat Daniel Ioniță, potrivit comunicatului de presă.

De asemenea, secretarul de stat pentru afaceri strategice a vorbit în cadrul panelului cu tema „Viitorul regiunii Mării Negre în multiple perspective”, evidențiind relevanța strategică a regiunii extinse a Mării Negre, „ca spațiu de congruență între Europa, Asia Centrală și Orientul Mijlociu”.

„Daniel Ioniță a semnalat particularitățile situației curente, a inventariat măsurile adoptate de NATO și s-a referit la reperele principale ale acțiunii diplomatice a României, după cum urmează: consolidarea apartenenței la NATO și la UE, întărirea legăturii trans-atlantice și a Parteneriatului Strategic cu SUA, aprofundarea coordonării și cooperării NATO — UE în special în privința inițiativelor care vizează Marea Neagră, soluționarea conflictelor prelungite, care, în prezent, formează un inel de insecuritate în jurul Mării Negre, precum și sporirea sprijinului pentru partenerii estici, cu accent asupra Republicii Moldova, Ucrainei și Georgiei. De asemenea, a exprimat susținere pentru un proces amplu de revizuire a Strategiei Europene de Securitate, care să reflecte importanța strategică a regiunii”, se mai arată în comunicat.

Ministerul Afacerilor Externe Român, viziunea asupra zonei Mării Negre

Odată cu aderarea României și a Bulgariei la UE, în 2007, Marea Neagră a devenit vecin direct al UE. Plecând de la implicarea anterioară aderării, România s-a profilat treptat drept cel mai activ membru al UE în promovarea importanței strategice a Mării Negre și a necesității unui rol crescut al UE în această zonă, în spiritul unei abordări strategice. Sprijinul important acordat de alte state membre, în principal de Grecia, Bulgaria, dar și de Germania – la acel moment deținătoare a Președinției UE – a contribuit la succesul acestei abordări, sub forma Sinergiei Mării Negre și a proceselor inițiate prin aceasta. Importanța regiunii a început să capete contur în mai multe politici și instrumente UE pentru vecinătatea estică, între care și mai recent lansatul Parteneriat Estic (2009).  


Obiectivele majore ale României la Marea Neagră, definite prin strategia națională în domeniu (2006) vizează consolidarea, în proximitatea estică, a unei zone stabile, democratice și prospere, simultan cu deschiderea spațiului Mării Negre la valorile și procesele europene și euro-atlantic. „Oboseala” extinderii spre est va trebui suplinită cu un model de cooperare care să perpetueze forța UE de atracție și transformare, fără a elimina perspectiva extinderii. Ca linii de acțiune pentru perioada 2009-2013, politica externă în domeniu se va concentra, cu un grad superior de coordonare și pragmatism, pe raționalizarea balanței dintre resurse și obiective și selecția riguroasă a demersurilor și inițiativelor susținute, în funcție de fezabilitatea lor, caracterul de continuitate cu proiectele deja inițiate și de beneficiile concrete aduse la nivelul cooperării regionale și al creșterii implicării UE în regiune.

Surse: sri.roagerpres.romae.ro prin romanibreakingnews.ro

,

NATO si Uniunea Europeana, confruntate cu o Rusie din ce in ce mai agresiva si cu amenintarea jihadista, vor sa isi imbunatateasca cooperarea in special in materie de informatii, scrie AFP.

„Suntem inconjurati de provocari care ne unesc. Suntem de naturi diferite, dar impartasim aceleasi valori”, a explicat sefa diplomatiei europene, Federica Mogherini, la sosirea la reuniunea ministrilor Afacerilor externe ai NATO la Antalya, in sud-vestul Turciei.

UE si NATO au in comun 22 de state membre.

„Vom discuta diferitele crize care ne inconjoara: la est, situatia din Ucraina si tensiunile cu Rusia. La est, vedem o Rusie mai agresiva care a folosit forta pentru a schimba granitele si pentru a-si intimida vecinii. La sud, tulburarile si extremismul violent care atinge nivele niciodata vazute in vremurile moderne”, a declarat secretarul general al Aliantei, Jens Stoltenberg.

Acesta a prezentat raspunsurile oferite de Alianta pentru imbunatatirea „apararii colective”, intarind prezenta in est si prin creare in 2016 a unor brigazi foarte reactive, dintre care unele sa poata fi amplasate in teatre in 48 de ore in caz de crize.

„Imbunatatim capacitatea noastra de a raspunde si descuraja amenintarile hibride”, a precizat Stoltenberg. NATO acuza Rusia ca a recurs la tactici hibride pentru a destabiliza Ucraina, combinand mijloace militare clasice cu actuini secrete in domeniul civil precum atacuri cibernetice, propaganda si dezinformare, agitarea minoritatilor, taieri de gaze sau masuri economice punitive.

Anexarea Crimeii in martie 2014, unde „omuletii verzi” – in realitate fortele speciale rusesti, fara insemne pe uniforme – au ocupat, in confuzia generala, pozitiile strategice, este adeseori citata ca exemplu.

„Pentru noi este extrem de importanta o coordonare puternica la toate nivelurile” si „in special in ceea ce priveste infromatiile privind noile amenintari cu care ne confruntam”, a adaugat Mogherini.

Pentru NATO, este imperativa imbunatatirea capacitatilor de intelegere si evaluare in cazul unor tensiuni bruste in cadrul sau la granitele sale. Canalele de informatii in societatea civila si contactele oficiale ne-militare pot sa contribuie la acest lucru, potrivit unui diplomat citat de AFP.

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press