,
Cum i-a ingenuncheat Reagan pe sovietici si ce ar trebui sa invete Obama
Ronald Reagan a fost cel de-al 40-lea presedinte al Americii si totodata, unul dintre cei mai puternici adversari ai Uniunii Sovietice. Este liderul politic care a anticipat prabusirea Uniunii Sovietice.
Cum a negociat Reagan cu sovieticii
Viziunea lui Reagan fata de modul in care se poate negocia cu Uniunea Sovietica este comparata cu reusitele SUA din cele trei crize in care a fost implicata Uniunea Sovietica: Berlin 1948-1949, Berlin 1961 si Cuba 1962. Reagan nu si-a ascuns niciodata ostilitatea sa fata de Uniunea Sovietica si, in iesirile sale publice, nu a contenit sa loveasca in sovietici, considerand ca o strategie agresiva este mult mai oportuna decat una bazata pe reciprocitate.
Ronald Reagan este presedintele SUA care a schimbat fundamental maniera americanilor de a negocia cu sovieticii. In spatele acestei schimbari stau convingerile presedintelui fata de politica externa a sovieticilor, caracterizand confruntarea Americano-Sovietica cu o lupta a binelui cu raul. Cele mai faimoase discursuri in care Reagan a desfiintat Uniunea Sovietica au fost in 9 iunie 1982, in fata Parlamentului Britanic si pe 8 martie 1983.
Ronald Reagan, 9 iunie 1982
“Marsul catre libertate si democratie va lasa Marxism-leninismul in cenusa istoriei”
Ronald Reagan, 8 martie 1983
“Uniunea Sovietica este Imperiul Raului”
Reagan era convins ca modul in care sovieticii negociaza este cu totul diferit fata de cel al statelor din Vest. Sovietici nu erau de incredere in negocierile pe baza de reciprocitate si nu isi tineau cuvantul. Reagan a acuzat pe fata Uniunea Sovietica de faptul ca este dispusa sa comita orice crima, oice minciuna si orice truc murder pentru a mentine intacta lumea comunista.
Modul lui Reagan de a negocia cu sovieticii era urmatorul: totul trebuie disputat pe picior de forta si sa demonstreze cu argument credibile faptul ca americanii sunt dispusi sa isi foloseasca puterea pentru a-si proteja interesele. Intarirea fortei militare americane in fata sovieticilor a fost unul dintre marile obiective ale lui Reagan inca de la inceputul campaniei sale presidentiale.
Strategia negocierii pe un ton imperativ demonstrand determinarea Americii de a-si folosi forta militara a fost cu totul opusa fata de cea a lui Jimmy Carter, pe care Reagan l-a acuzat ca “a riscat credibilitatea si securitatea noastra nationala!”
Ronald Reagan, 29 ianuarie 1980
“Natiunile pot sa intre mai repede in necazuri daca dau inapoi in loc sa tina piept pentru ceea ce cred”
Reagan considera ca un razboi pe care nu si l-ar dori nimeni ar avea mult mai multe sanse sa izbucneasca daca SUA ar demonstra ca este o natiune slaba si nesigura. A rostit aceasta asertiune chiar in timpul unei reclame Tv din campania electorala, in octombrie 1980!
Pe termen scurt, orice negociere cu sovieticii este un joc fara miza. De-aceea, SUA trebuie sa aiba initiative si, intr-o confruntare cu acestia, America trebuie sa dea avertismente credibile si serioase ca poate sa faca uz oricand de capacitatile sale militare.
Ce a insemnat Doctrina Reagan
Reagan a escaladat fara ezitare Razboiul Rece, accelerand o politica antagonica fata de cea a detensionarii relatiilor, impusa de Carter si care incepuse in 1979, dupa Razboiul din Afghanistan. Reagan a ordonat ca fortele armate ale Americii sa se inarmeze rapide cu proiectile si implementarea multor altor programe militare, precum cel al avionului B-1 Lancer anulat de Administratia Carter si producerea de rachete MX.
Impreuna cu Marea Britanie, condusa la acea vreme de premierul Margaret Thatcher, Reagan a denuntat in termini ideologi Uniunea Sovietica. Dupa ce pilotii sovietici au prabusit cursa 007 a Liniilor Aeriene Coreene, Reagan a suspendat toate serviciile aviatice ale rusilor in SUA si a renuntat la o serie de contracte, lovind financiar Uniunea Sovietica.
Mai mult decat atat, Reagan si administratia sa au oferit ajutor miscarilor de rezistenta anti-comuniste intr-un efort concentrat spre prabusirea guvernelor comuniste din Africa, Asia si America Latina. Reagan nu a avut nicio problema sa infiltreze CIA-ul in Afghanistan si Pakistan si sa ii echipeze pe mujahedini pentru a lupta impotriva sovieticilor. Asa a luat sfarsit si ocupatia sovietica in Afghanistan, dar americanii au achitat acest pret mai tarziu, atunci cand, in Razboiul din Afghanistan din anii 2000, localii au luptat impotriva americanilor folosind chiar armele date de Reagan!
Reagan a trimis forte armate in Liban, Beirut si in Siria in Razboiul din Liban din 1983 si SUA a invadat Grenada in toamna aceluiasi an pentru a sprijini o lovitura de stat impotriva guvernului marxist-leninist.
Ronald Reagan si sfarsitul Uniunii Sovietice
La mijlocul anilor ’80, Uniunea Sovietica era un urias cu picioare de lut. Cheltuielile militare erau uriase iar agricultura colectivizata si economia planificata atarnau ca niste pietre de moara de soarta Uniunii Sovietice. Lovitura de gratie a venit din partea Arabiei Saudite care a marit productia de petrol. Preturile s-au prabusit in 1985. Intrucat petrolul era una dintre principalele surse de venit ale Uniunii Sovietice, in timpul lui Gorbaciov, economia sovietica a inceput sa stagneze si sa intre in declin. Reagan, vazand schimbarile impuse de Gorbaciov in politica sovietica, glasnostul si perestroika, a trecut la diplomatie si l-a incurajat pe Gorbaciov sa incheie o serie de intelegeri militare care au schimbat lumea.
Reagan dorea o lume care sa nu mai fie sub amenintarea nuclear pe care o cataloga drept “irationala, inumana si buna numai la a ucide oameni”. S-au tinut patru conferinte pe aceasta tema: la Geneva, reykjavik, Washington si Moscova. Jocul lui Reagan era urmatorul: stia foarte bune ca daca ii va convinge pe sovietici sa lase sa patrunda in tarile asuprite de comunism mai multa democratie si sa incurajeze libera exprimare, atunci sfarsitul comunismului ar fi aproape.
Ronald Reagan, la Zidul Berlinului, pe 12 iunie 1987:
“Domnule secretar Gorbaciov, daca dumneavoastra cautati pacea si prosperitatea Uniunii Sovietice si a Europei de Est, daca dumneavoastra cautati liberalizarea, atunci veniti la aceasta poarta. Domnule Gorbaciov, deschideti portile! Domnule Gorbaciov, daramati acest zid!”
Atunci cand Reagan s-a dus la Moscova in 1988, el a fost primit ca pe o celebritate. A fost intrebat de un jurnalist daca el mai considera Uniunea Sovietica “imperiul raului”. A raspuns ca nu!
In noiembrie 1989, la zece luni dupa ce Reagan parasise fotoliul de presedinte, Zidul Berlinului era daramat iar Razboiul Rece a fost declarat inchis la Summitul din Malta tinut pe 3 decembrie 1989. Doi ani mai tarziu, Uniunea Sovietica se prabusea.
Moralitatea strategiei lui Reagan
Desigur, Doctrina Reagan a fost criticata sever de-a lungul istoriei. “Avem un drept moral sa ii ajutam pe oameni sa se elibereze de sub opresiune. Este punctul central al politicii noastre externe”, spunea Elliott Abrams, asistentul Secretarului de Stat al Americii motivand sustinerea americanilor din luptele din Nicaragua. A incuraja principiile si valorile americane precum democratia, libertatea si independenta sprijinind insurgenti si rasturnand guverne a fost o operatiune desfiintata de istorici si de oamenii politici.
Culmea este ca, in timpul Razboiului Rece, SUA a fost imlicata in mai multe actiuni militare decat a fost Uniunea Sovietica. Doctrina Reagan a fost una a paradoxului si care, de multe ori, impunea democratia prin intermediul fortelor armate. Reagan are dreptate cand spunea ca statele democratice au fost remarcabil de pasnice in relatile dintre ele, insa mijloacele prin care aceasta democratie este impusa nu intotdeauna au fost privite cu ochi buni.
Jocurile de culise ale americanilor si de ce s-a prabusit Uniunea Sovietica dupa criza petrolului din 1985
La mijlocul anilor ’80, Uniunea Sovietica era un urias cu picioare de lut. Cheltuielile militare erau uriase iar agricultura colectivizata si economia planificata atarnau ca niste pietre de moara de soarta Uniunii Sovietice. Lovitura de gratie a venit din partea Arabiei Saudite care a marit productia de petrol. Preturile s-au prabusit in 1985. Intrucat petrolul era una dintre principalele surse de venit ale Uniunii Sovietice, in timpul lui Gorbaciov, economia sovietica a inceput sa stagneze si sa intre in declin.
OPEC este un cartel al petrolului a carui misiune este de a coordona politicile tarilor producatoare de titei. Scopul este de a securiza un venit stabil pentru membrii acestor state sis a asigure furnizarea de petrol consumatorilor. OPEC a fost creeat la Conferinta din Baghdad din 1960 de Kuveit, Iran, Arabia Saudita si Venezuela. Lor li s-a mai alaturat Libia, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Indonezia, Algeria, Nigeria, Ecuador, Angola si Gabon.
Desi au potentialul energetic de a produce mai mult si de a acoperi cererea de pe piata, statele OPEC produc atat cat trebuie pentru ca oferta globala de petrol de pe piata (productia statelor OPEC, insumata cu productia statelor non-OPEC) sa ramana mult inferioara cererii, ceea ce va determina o crestere a pretului, maximizandu-si astfel profitul.
Atunci cand OPEC s-a infiintat, aceasta organizatie functiona intr-un sistem paralel fata de economiile centralizate si era dominate de companiile multinationale de petrol. Criza petroliere din timpul Razboiului Yom Kippur (1973) a fost preambulul celei din anii ’80, care a condus si la prabusirea Uniunii Sovietice.
In aprilie 1979, Jimmy Carter, presedintele SUA, a semnat un ordin executiv prin care se dorea inlaturarea controlului pietei produselor petroliere, astfel ca preturile trebuiau sa fie determinate de pietele libere. Reagan a pus in aplicare acest ordin pe 28 ianuarie 1981, permitand pietei libere sa ajusteze pretul petrolului la fel ca in SUA. Aceasta masura a condus la o crestere a productiei de petrol.
Intre 1980 si 1986, OPEC a scazut productia de petrol pentru a mentine la cote inalte pretul petrolului. Aceste stradanii au fost in zadar intrucat OPEC nu a reusit sa isi mai mentina locul dominant in productia de petrol, ajungand la o treime din productie in 1985. Tarile non-OPEC erau cele care exportau cea mai mare cantitate de petrol spre Vest.
Aici intra in scena Arabia Saudita. Membra a OPEC, Arabia Saudita juca rolul producatorului de schimb. A renuntat insa la aceasta pozitie si a crescut productia, mutand agresiv pentru a creste cota de piata. Sauditii au incercat o tarifare diferita, care lega preturile titeiului de valoarea produselor petroliere rafinate. Aceasta schimbare transfera riscul de la cumparatorul de titei la producatorul acestui produs.
Colapsul preturilor la titei a inversat trendul acscendent al productiei din SUA din prima jumatate a decade. Productia interna de petrol a inceput sa scada la inceputul lui 1986 si, dupa ce preturile au scazut cu peste 50%, operatiunile de forare au inceput sa se opreasca.
Efectul a ceea ce au facut sauditii a inceput sa se manifeste, totusi, in 1986, printr-o crestere a cererii de importuri de titei, care a crescut de la 3,2 milioane de barili pe zi la 9,1 milioane de barili in 2000. Aceasta crestere a fost acoperita de OPEC, a carei cota din importurile SUA de titei a crescut de la 41% in 1985 la 60% in 1990.
Cea mai lovita tara a fost Uniunea Sovietica, ce a pierdut rapid teren. Intrucat OPEC detinea din nou suprematia pe piata, productia de petrol a sovieticilor si-a inceput declinul.
Atat SUA cat si Uniunea Sobietica aveau resurse vaste de petrol si amandoua au crescut puternic intrucat exploatau petrol din belsug. Ambele economii extrageau rapid petrol si, chiar daca erau considerati a fi mai putin eficienti, sovieticii exploatau resursele petroliere mai rapid decat americanii.
Din pacate pentru sovietici, sistemul lor economic era foarte slab la capitolul inovatie. Economia URSS-ului incepuse sa stagneze inca de la sfarsitul anilor ’70 si nevoia de reforma si de o crestere economica mult mai rapida l-au ajutat pe Gorbaciov sa ajunga la putere.
Interesant este ca inarmarea militara a lui Reagan inceputa in 1980 a fost exact stimulul economic de care avea nevoie SUA pentru a iesi din recesiune.
La inceputul anilor ’80 era exportatorul de top iar strategia SUA era sa loveasca in veniturile obtinute din exporturile de petrol care, intr-un final, a fi distrus economia sovietica. De-aceea, SUA si Arabia Saudita au crescut productia de petrol, pentru a cauza un declin al veniturilor sovietice din petrol. Daca sauditii ofereau mai mult petrol, preturile scadeau iar sovieticii nu mai puteau sa achizitioneze tehnologia necesara de peste granite intrucat nu ar mai fi avut aceleasi venituri si, in plus de asta, si-au vazut diminuate si rezervele valutare.
In plus, urmau in SUA alegerile pentru Congres iar Reagan dorea sa creeze o economie robusta si in plina expansiune. Astfel ca, preturile scazute la titei conduceau catre bunastarea cetatenilor americani.
Ce mai este de mentionat este ca familia regala saudita era profund anti-comunista, avea o relatie speciala cu SUA iar sovieticii, atei prin definitie, erau un real pericol pentru lumea musulmana.
Sursa: europolitics.ro
