,
România trebuie să decidă dacă înarmează sau nu R. Moldova
Toată lumea bănuiește că acalmia din Ucraina este, de fapt, doar o pauză, și că foarte curând războiul va reizbucni. Nu neapărat însă în regiunile din estul Ucrainei, sau, mai bine spus, nu numai acolo. Am observat că unii analiști dau ca mai probabilă destabilizarea regiunii Odessa, aflată în apropierea gurilor Dunării, la granița cu România, urmată de un desant marin mai mult sau mai puțin voalat al omuletilor verzi ai lui Putin.
Sensurile deschiderii unui nou front ar fi multiple… slăbește în primul rând presiunea pe partea de est, căci ucrainienii vor fi nevoiți să se replieze, apoi trupele din Transnistria, deloc de neglijat, pot face în mod facil joncțiunea cu Odessa, căci până la Tiraspol sunt doar vreo sută de kilometri, dar, mai important decât toate, atât Moldova, cât și România, țară membră NATO, vor fi puse într-o situație extrem de dificilă, din care n-ar lipsi provocările.
Nu știu câtă lume cunoaște faptul că Republica Moldova nu mai are de facto armată, în timp ce, dincolo de Nistru, rușii încă au 8000 de soldați profesioniști și aproximativ 100 de tancuri și blindate. Pentru comparație, la uriașele aplicații militare ce se desfășoară în poligonul Smârdan de la Galați, Armata Română a deplasat acum 400 de tancuri și blindate.
Desigur, nu poate fi o întâmplare faptul că exercițiul militar a avut loc în imediata vecinătate a regiunii Odessa, chiar dacă, în același timp, la Giurgiu s-a tras cu rachetele antiaeriene, iar la Câmpia Turzii și la Constanța s-au făcut exerciții cu avioanele de vânătoare.
Tehnica grea de luptă trebuia adusă în vecinătatea zonei Odessa, iar exercițiul militar a fost doar modalitatea de a face asta fără a da un mesaj belicos rușilor. Iarăși, nu poate fi o întâmplare faptul că la exerciții a participat, alături de americani și englezi, și un detașament de militari din Republica Moldova.
De fapt, Moldova își pune acum din nou problema înarmării, după ce, de două decenii și-a decimat armata doar pentru a-i convinge pe ruși că e neutră și că nu va putea amenința nici măcar Transnistria.
Și de aici încep problemele… căci România va trebui să decidă dacă pune sau nu umărul la înarmarea Moldovei și la pregătirea ei de apărare, în vederea unei eventuale repetări a scenariului din Crimeea.
Bineînțeles, un astfel de gest din partea României ar fi considerat provocator de către Rusia, dar, să ne înțelegem, pentru Rusia constituie o obrăznicie ori de câte ori nu poate amenința în mod eficient o altă țară din zonă. Și, de fapt, cel mai teamă îmi este de situația inevitabilă în care Rusia va dori să testeze Alianța Nord Atlantică, implicând cumva în conflict o țară membră NATO.
Sursa: Moise Guran-biziday.ro prin romaniabreakingnews.ro
,
Pentru cine se înarmează Rusia la Nistru?
Parcă suntem în lumea cărții lui Iov. După ce de zece ori a fost batjocorit și i s-a tăiat orice ieșire, după ce l-au zdrobit din toate părțile, depărtându-i pe frații lui de la el, părea că în sfârșit trebuia să intervină o ușurare. Dar oștile vrăjmașului s-au aprins de o mânie și mai mare. Au pornit înainte, și-au croit drum până-n curtea lui Iov și i-au smuls nădejdea ca pe un copac.
Cu cine vor să lupte rușii?
Așadar, Kremlinul, în loc să-și evacueze munițiile și trupele de la Nistru, onorându-și angajamentele asumate la Istanbul, aduce pe ascuns arme noi: mai performante și cu o putere de foc mult mai mare decât cele vechi. Nu e vorba, firește, doar de automobile blindate și arme individuale (automate Kalașnikov, de exemplu).
A fost introdusă tehnică de război nou-nouță. Contingentul militar rus s-a pricopsit cu armament greu de infanterie: lansatoare de grenade, aruncătoarele de bombe calibru 82 mm, puști cu lunete, rachete antiblindate dirijate etc.
E la mintea oricui că pretinșii pacificatori ruși nu au nevoie de atare arme. Unde mai pui că depozitele de la Cobasna sunt doldora de carabine Vepr și pistoale-mitraliere AK-47 modernizate care pot fi utilizate în misiunile de menținere a păcii.
Potrivit concepției NATO de întrebuințare a armelor de luptă, armamentul greu de infanterie este utilizat ca forță de descurajare și neutralizare a inamicului mai cu seamă în operațiile de sprijin ale unor acțiuni ofensive de amploare. Cu cine vor să lupte rușii la Nistru? Ale cui ținte vor fi lovite de aruncătoarele lor de bombe?
Chișinăul poate fi cotropit într-o oră
Odată cu introducerea armamentului greu de infanterie, forța de distrugere a unităților militare ruse de tip operativ este suficientă pentru a ataca și a ocupa Chișinăul în decurs de oră. Spre deosebire de Georgia, condițiile noastre geo-climatice nu formează o stavilă naturală în fața agresorului. În aceste împrejurări, trupele ruse, chiar fără tancuri și artilerie grea, sunt capabile să răpună rezistența Armatei Naționale a Republicii Moldova în doi timpi și trei mișcări.
De altfel, Moscova se înarmează nu pentru Chișinău. Contingentul militar rus de la Nistru era în stare să facă ferfenița orice redută moldovenească și fără modernizarea potențialului său militar. Nu încape îndoială că aducerea armamentului greu de infanterie e o demonstrație de forță în fața Washingtonului și a aliaților săi europeni.
Dislocarea noilor puști și lansatoare de grenade în Transnistria a fost din capul locului un secret al lui Polichinelle. Agenții secreți ai SIS-lui de la Chișinău nu au trebuit să-și riște viața, ca ministrul Apărării, Vitalie Marinuță, să afle în sfârșit că rușii au adus noi arme și muniții la bazele lor militare de pe teritoriul ocupat al Republicii Moldova.
Totul s-a știut din timp. Că Moscova își va renova și moderniza arsenalul de la Nistru a anunțat cu surle și trâmbițe acum câtva timp nimeni altul decât Dmitri Rogozin.
Kremlinul își marchează teritoriul
Mai mult decât atât. Se pare că Rusia a avut grijă ca scandalul legat de introducerea armamentului greu de infanterie să izbucnească odată cu desfășurarea la București a Congresului Partidului Popular European. Și faptul acesta nu-i un mister. Din contra. E pe deplin explicabil.
Rușii se înarmează ostentativ pentru a-și marca teritoriul și a-și bate-n cuie prezența la Nistru. „Noi de aicea nu plecăm acasă, pentru ca „Nistrenia să nu fie a voastră!”, parcă ar scanda voios Putin.
Ministrul Apărării, Vitalie Marinuță, are dreptate, bineînțeles, când ne îndeamnă să nu intrăm în panică. Dar nici să intrăm la apă, tot scăldând-o, nu-i cazul.
sursa: jurnal.md / foto:karadeniz-press.ro
