Ilie Lazăr, cel mai tânăr semnatar al Actului Unirii de la Alba Iulia, va fi reînhumat în București

Miercuri, 4 decembrie 2019, orele 12:00 – la trei zile după sărbătorirea a 101 ani de la Marea Unire, la Cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti, se va desfăşura ceremonia de reînhumare a osemintelor marelui patriot, unionist şi om de stat Av. dr. Ilie Lazăr precum şi ale soţiei sale, Mara Lazăr, fiicei şi ginerelui său, Lia Lazăr-Gherasim şi Ioan Gherasim, şi, respectiv, mamei soţiei sale, Vilma Urdea, deshumate la 29 noiembrie a.c. din Cimitirul Mănăştur din Cluj-Napoca potrivit bucpress.eu citat de romaniabreakingnews.ro

Anunţul a fost dat de  dl. Ionuţ-Andrei Gherasim, nepotul lui Ilie Lazăr şi preşedintele executiv al Fundaţiei „Corneliu Coposu”, slujba religioasă va fi oficiată de PS Mihai Frăţilă, Episcop Greco-Catolic de Bucureşti.

Potrivit sursei citate, cu prilejul înfăptuirii acestui act de reparaţie şi recunoaştere istorică, Asociaţia „Restitutio in integrum România” – „Comitetul comemorativ Ilie Lazăr” a dat publicităţii următoarea DECLARAŢIE-APEL:

Ilie Lazăr

„Aducerea pe 4 decembrie a.c. la Cimitirul Bellu din Bucureşti a osemintelor familiei Ilie Lazăr este un moment şi de aducere-aminte a faptelor bravului om de stat, avocat şi comandant militar în Armata Austro-Ungară din care pleacă pentru a elibera Bucovina şi a pune primar la Cernăuţi pe Iancu Flondor, devenind apoi cel mai tânăr semnatar al Actului Unirii de la 1918 de fondare a Statului naţional unitar român, ulterior parlamentar al Partidului Naţional Român.

Ilie Lazăr a urmat şcoala primară apoi Liceul Piarist din Sighet. Din clasa a V-a s-a mutat la Liceul din Lugoj. Studiile superioare le-a urmat la Facultăţile de Drept din Sighet şi Cluj, obţinând titlul de doctor în Drept al Universităţii din Cluj, studii de specializare în economie, la Viena.

În acest sens, pe lângă înaltul omagiu al Bisericii Greco-Catolice, decorarea post-mortem sau comemorarea de 1 Decembrie 2019 în Parlamentul României în care, în mai multe legislaturi, a fost deputat de Maramureş, sunt gesturi simbolice necesare, dar mult prea puţin pentru o personalitate cum a fost Ilie Lazăr, care pentru ale sale idealuri de dreptate naţională şi neatârnare a ţării, s-a luptat toată viaţa, pătimind 17 ani în temniţele comuniste: Galaţi, Sighet (lotul Maniu), Râmnicu Sărat apoi Periprava.

În 1946 a fost împiedicat de comunişti să candideze în alegeri în urma unei farse judiciare şi, în replică, susţinătorii săi din PNŢ au hotărât ca soţia sa, Maria, să-şi înainteze candidatura; deşi aleasă deputat în circumscripţia în care trebuia să candideze Ilie Lazăr, a refuzat apoi să-şi ridice mandatul parlamentar în condiţiile în care alegerile erau falsificate de comunişti, rezultatele fiind inversate în favoarea regimului marionetă de ocupaţie sovietică.

Veşnica lor pomenire!”

Avocat Antonie Popescu

Incredibila viață a unui român adevărat

Potrivit site-lui Memoria.ro Ilie Lazăr, fost fruntaș țărănist, apropiat de Iuliu Maniu, insistând asupra faptelor care i-au conferit legitimitate pentru a candida și a fi ales, și mai puțin pe activitatea sa politică din perioada interbelică.

Recomandat de romaniabreakingnews.ro / Citește: Un erou român! El este cel care a pus steagul românesc pe primăria din Cernăuți – Ilie Lazăr!

Ilie Lazăr s-a născut la Giulești, în Maramureș, în 1895, părinții săi fiind descendenții unor vechi familii românești din mica nobilime. Bunicul său, Vasile Lazăr, preot și licențiat în drept, fost protopop al Sighetului, descindea din șapte generații de preoți. A crescut în tradițiile românești și ideile românismului pe care nu le-a abandonat niciodată, în ciuda persecuțiilor și anilor de închisoare de mai târziu. Liceul îl face la Sighet și Lugoj, unde intră în societatea aleșilor oameni de cultură români din acest oraș. Academia de drept o face la Sighet și la Cluj, unde este nevoit să se transfere din cauza șovinismului profesorilor unguri, care îl vedeau ca și Agitator Pe acest tânăr care organiza serate și consfătuiri la care vorbea despre drepturile românilor și distribuia broșuri editate de asociația ASTRA. Odată l-a căutat un curier din partea unchiului său care l-a sfătuit să plece din județ, deoarece urma să fie arestat. A plecat la Lugoj pentru câteva luni și apoi a continuat studiile la Cluj.

Ilie Lazăr și Petru Groza în regimentul 8 infanterie honvezi de la Lugoj al armatei austro-ungare

Între timp este înrolat în armata austro-ungară, el alegând regimentul 8 infanterie honvezi de la Lugoj, pentru a sta cât mai mult în acel mediu curat românesc. Până și soldații și ofițerii de rezervă ai regimentului erau 80% români, iar propaganda continuă, mai pe ascuns, mai pe față, pentru cauza românească, în special prin intermediul ceaiurilor dansante, corurilor organizate și altele, era una din principalele activități ale lui Ilie Lazăr. Ca o curiozitate, aici îl va cunoaște bine și chiar îl va avea în subordine pe Petru Groza. Mai târziu, când Petru Groza va fi printre cei ce conduceau țara, nu îi va fi deloc ușor lui Ilie Lazăr.

Războiul

Prima oară a ajuns pe frontul galițian, fiind în prima linie la 10 iunie 1916, în timpul ofensivei Brusilov, chiar în locul în care s-a rupt frontul. Compania în care era comandant de pluton a rămas cu 27 de oameni din 184, el singurul ofițer în viață, grav rănit la ambele picioare cu gloanțe dum-dum. A mai reușit să fugă și să se târască urmărit de cazaci vreo doi kilometri după care a căzut la pământ. Salvarea i-a venit de la prietenul său Maxim Radovan, care și el împușcat în piept, a reușit să oprească o căruță care să-l ducă în spatele frontului prăbușit. Trenul cu răniți se întorcea prin Sighet, a reușit să-și anunțe rudele care l-au așteptat în gară și unchiul său, Alexandru Lazăr, fost președinte de tribunal, însoțit de doi medici militari, îl iau aproape cu forța din tren și-l duc la spital, salvându-i picioarele sau chiar viața, cel stâng învinețindu-se și Ilie având dureri îngrozitoare. Ulterior este mutat la spitalul din Gyor, apoi prin intervenția episcopului la cel din Lugoj, apoi la Szeghedin. Ulterior este trimis la regimentul său pe perioada convalescenței. Dar și aici își continuă activitatea de propagandă românească, astfel că este retrimis pe front incomplet vindecat, cumva trebuia să i se închidă gura, ca și în cazul lui Iuliu Maniu, care a fost trimis pe front ca simplu soldat.
În cazul acestui rebel față de regimul austro-ungar, până și a doua plecare pe front a trebuit să fie marcată de evenimente. În Oroshaza, (în preajma intrării României în război, toate regimentele românești fuseseră mutate în Austria sau în Ungaria, cât mai departe de Ardeal) se țin discursuri în piața publică de către conducătorii regimentului în ungurește și germană, neînțelese de cei 90% soldați români. După ce compania pornește spre gară, orchestra începe să cânte ceardașuri ungurești, dar sublocotenentul Ilie Lazăr oprește muzică și ordonă soldaților să cânte Când de acasă noi plecăm, o cântare ostășească românească, pe patru voci. Comandantul companiei, sublocotenentul Buckwald Odon, le interzice soldaților să cânte Olahul, adică românește, în limba valahilor. Ilie Lazăr nu cedează, Buckwald îl face agitator și lovește pe un soldat român, pe fruntașul Ilie Laz cu piciorul în burtă, Ilie Lazăr îl pune la punct, Buckwald îl face trădător, Lazăr se năpustește cu baioneta scoasă la el, alții îi despart, soldații români gata să sară și ei. Ofițerii unguri dispar, Ilie duce compania în gară și o aliniază pe peron, unde se încing dansuri și jocuri românești. Un ofițer român apare în gară și îi spune că în oraș s-a împrăștiat vestea că Compania Ilie Lazăr s-a răsculat. Apar ofițerii unguri din garnizoană, se parlamentează îndelung, până la urmă pleacă pe front. Pe front ajunge și la judecata Consiliului de Război de la Stray, pentru lovirea unui ofițer în fața soldaților. Treismuth Joseph i-a ordonat unui soldat român ceva și acesta nu a știut să-i răspundă în ungurește, la care acesta l-a înjurat ceva de genul D-zeul vostru de valahi, Ilie Lazăr i-a cerut socoteală, acesta i-a făcut trădători și Lazăr i-a ars o palmă solidă în fața trupei. A fost trimis cu acte în regulă la judecată, s-a apărat singur vorbind timp de trei ore, dar primește o pedeapsă cu închisoarea de trei luni, dar care ar urma să fie executată după război. Plin de amărăciune, în amintirile sale lăsate ascunse pe la rude și publicate abia în anul 2000, Ilie Lazăr se întreabă dacă nu cumva cele trei luni de închisoare sunt cuprinse printr-o înțelegere dintre Petru Groza și unguri în cei 17 de ani grei care i-a executat sub comuniști. Materialul integral pe site-ul Memoria.ro

 




Un erou român! El este cel care a pus steagul românesc pe primăria din Cernăuți – Ilie Lazăr!

Ilie Lazăr a fost un luptător ardelean pentru unirea provinciilor românești cu țara și un om politic profund devotat ideilor democratice (n. 12 decembrie 1895, Giulești, județul Maramureș – d. 6 noiembrie 1976, Cluj). Provenea dintr-o familie de mici nobili maramureșeni. a fost un jurist și om politic român, fruntaș al Partidului Național Țărănesc în perioada interbelică și garda de corp a lui Iuliu Maniu.

A luptat la începutul Primului Război Mondial înrolat în armata austro-ungară, apoi în  1918, a dezertat cu întreaga companie pe care o conducea și a trecut în Bucovina și s-a angajat în luptă pentru eliberarea Cernăuțiului, unde alături de cu Iancu Flondor, a pus steagul românesc pe clădirea primăriei din Cernăuți.

 „Ne-am dus cu Iancu Flondor să preluăm imperiul!”, îi lui plăcea lui să glumească, după cum ne mărturisea fiica sa, Lia Lazăr Gherasim.
Din Bucovina, a trecut în Maramureș, fiind printre organizatorii Găzii Naționale.Cu ajutorul trupelor de moldoveni a participat și la eliberarea orașului Sighet, unde, ironia sorții, va fi întemnițat 34 de ani mai târziu. A fost un membru marcant al Partidului Național Român iar din 1928 a câștigat fotoliul de deputat pe listele PNȚ.

În 1946, înaintea alegerilor, a fost arestat de către autoritățile comuniste sub acuzația de trădare, fiind închis timp de 7 luni. Soția sa, Maria Lazăr, a câștigat fotoliul de deputat în locul său, dovedind astfel popularitatea de care se bucura Ilie Lazăr.

În 1947 este implicat în înscenarea de la Tămădău, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la 12 ani de temniță grea, 5 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată.

Monumentul Unirii ucovinei cu Romania Cernauti Vedere din România Interbelică

La 1 decembrie 1918, a făcut parte din delegația Maramureșului la Marea Adunare de la Alba Iulia, „cea mai mare dintre manifestările suveranității naționale – după cum nota istoricul Ioan Lupaș- nu numai prin covârșitoarea mulțime care a luat parte la ea, dar prin însuflețirea și demnitatea cetățenească ”.

În perioada interbelică, Ilie Lazăr s-a implicat în viața politică de la București. A fost unul dintre fruntașii Partidul Național Țărănesc, fiind, „copilul de suflet” al lui Iuliu Maniu, după cum aprecia istoricul Ioan Scurtu. La rândul său, Ilie Lazăr l-a venerat pe șeful P.N.Ț., rămânându-i credincios în toate împrejurările.

De mai multe ori deputat în parlamentul României Mari, Ilie Lazăr i-a apărat pe evreii din Maramureș, atunci când legionarii pregăteau împotriva acestora acțiuni violente.

Harry Maiorovici își amintea un astfel de episod. La Sighetu Marmației, Ilie Lazăr se adresa mulțimii adunate, întrebând cu vocea lui tunătoare:”-Mă fraților, cine sunt jidanii?/ – Frații noștri!”, răspundeau țăranii.„- Îi lăsăm pe mâna proștilor?”, striga Ilie Lazăr, cu vocea sa fantastică de bas. „-Nu-i lăsăm!”vuia, din nou, mulțimea adunată.

Prin astfel de acțiuni s-au pus capăt, pentru un timp, mișcărilor antisemite în Sighet.
Semn al prețuirii efortului lui Ilie Lazăr de apărare a drepturilor evreilor maramureșeni, la Yad Vashem a fost plantat, urmare a strădaniei lui Harry Maiorovici, un copac cu numele lui Ilie Lazăr.

Pentru convingerile sale democratice, pe care le-a manifestat cu curaj în timpul regimurilor dictatoriale care s-au succedat la conducerea României începând cu deceniul al IV-lea al secolului trecut, Ilie Lazăr a fost de mai multe ori închis.
„17 ani am stat în închisoare, Gheorghe, pentru sfânta dreptate…”, îi spunea el cu amărăciune unui țăran din Giulești, venit să-l viziteze la Cluj, după ce fusese eliberat din închisoare în 1964.

Fragmentele din interviurile cu Lia Lazăr Gherasim, Harry Maiorovici, Gheorghe Pop din Giulești, Lucia Mihaly, precum și aprecierile profesorului Ioan Scurtu, documente aflate în Arhiva de Istorie Orală a S.R.R., contribuie la o mai bună conturare a personalității acestui mare patriot român.
Sunetul vocii lui Ilie Lazăr, conservată pe un disc vechi, extrem de rar și parțial deteriorat, și pe care compozitorul Harry Maiorovici ne-a permis cu generozitate să îl copiem, aduce un plus de emoție și de farmec.

Spicuiri din cartea „Ilie Lazăr-consecvența unui ideal politic ” de Andrea Dobes

„….Prabusirea frontului rus, urmata de semnarea acordului dintre Rusia si Puterile Centrale, la Brest-Litovsk, la 3 martie 1918, a insemnat – scrie autoarea – transferul corpului de armata austro-ungara, comandat de generalul Hoffman-in cadrul caruia se gasea si Ilie Lazar – in Ucraina, pentru mentinerea ordinii. Tanarul maramuresean avea sub ordine o companie, a carei misiune era paza unei fabrici din localitatea Troscionetz. Dupa cateva luni petrecute in oraselul ucranian, in septembrie 1918, convins ca Puterile Centrale au pierdut razboiul, Ilie Lazar a dezertat din armata austro-ungara. Dar nu singur, ci impreuna cu intreaga companie aflata in subordinea sa, formata in mare majoritate din soldati de etnie romana. Se incheia astfel activitatea lui ca ofiter in armata austro-ungara, marcata de o serie de conflicte cu ofiterii maghiari, intrucat s-a manifestat ca un adevarat lider de opinie in randurile soldatilor in problema nationala.”
Sau, spunem noi, a procedat ca mentorul sau, Iuliu Maniu la Viena care, se stie, intors de pe frontul italian, cu ostasii romani regrupati in jurul lui, a asigurat paza capitalei austriece impotriva jafului. Deci, si Ilie Lazar, impreuna cu fostii sai subalterni, a asigurat, in toamna anului 1918, ordinea in Cernauti, pana la intrare armatei romane in oras (…) In acele zile si in acel context, Ilie Lazar a infipt, pentru prima oara dupa aproape un secol si jumatate de ocupatie straina, drapelul romanesc pe cladirea primariei din Cernauti.
Un act patriotic care ar trebui retinut de istorie.”

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Surse: radioromaniacultural.rowikipedia.orgCasa memoriala Dr. Ilie LazarAndrea Dobes