ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "identitate romaneasca"

identitate romaneasca

,

S-a spus și s-a scris adesea că numele de România a fost „inventat” sau folosit pentru prima oară de către un autor grec, Dimitrie Philippide, pe la 1816, când el publica la Leipzig lucrările Istoria României și Geografia României, referindu-se în linii mari la spațiul vechii Dacii traiane.

Unii au crezut sincer și mai cred că toponimul de România a apărut realmente ex nihilo la începutul secolului al XIX-lea, din rațiuni politice artificiale și în spirit naționalist modern.

În legătură cu această convingere se află și o alta, curentă și acum în anumite zone ale spiritualității europene: valahii au fost o populație difuză, disparată și neprecizată în Evul Mediu, cu mai multe ramuri și componente; dintre anumiți valahi, s-ar fi format în epoca modernă, odată cu națiunile de tip modern, românii. Cu alte cuvinte, valahii și românii ar fi două popoare (etnii) predominant romanice, aflate în succesiune: întâi ar fi fost vlahii și apoi românii.

Impunerea unor asemenea idei tendențioase, cu substrat politic, legate de diferențele dintre vlahi/valahi și volohi sau dintre moldoveni și români, fără nicio bază științifică, s-a făcut, în mare măsură, datorită propagandei rusești și apoi sovietice, însușite și perpetuate până astăzi în anumite cercuri și de anumite state.

Text este extras din articolul „Serbia. Catastrofa lingvistică, numită „limba vlahă”, demontată de academician Alexandrina Cernov: Valea Timocului nu va avea o „limbă vlahă” funcțională” și reprezintă Discursul de recepție la Academia Română al istoricului Ioan Aurel Pop.

romaniabreakingnews.ro

,

Gânduri de la o studentă de etnie română din Ismail, regiunea Odesa, o zonă în care cam 90% dintre oficialii statului român se feresc să meargă. Ce-i drept, cei mai mulți dintre aceștia, parlamentari, miniștri, secretari de stat, habar n-au unde se află Ismailul sau Cartalul (Orlivka), localitatea natală a acestei tinere. Nu-i nimic. Reușim noi să ajungem și acolo, convingând și câțiva oficiali, dacă ni se pare că este necesar, se arată într-un comunicat al ACE –  Asociația Convergențe Europene.

Acest material a obținut premiul I la cea de-a III-a ediție a concursului de eseuri pentru tinerii români din Ucraina “Identitate românească în spațiul european”, organizat de Asociația Convergențe Europene și asociația Eurocentrica. Proiectul a fost susținut de Ambasada României la Kiev și de consulatele românești din Odesa, Cernăuți și Slatina (Solotvino, Transcarpatia)

Marina Ivanov

Sunt cetățeancă a Ucrainei, îi studiez limba, istoria și cultura, îi respect legile, însă, socot că, în primul rând, fiecare trebuie să cunoască limba, istoria și tradițiile neamului său, ca să știe de unde vine și încotro merge.

Ucraina este o țară care se îndreaptă cu pași repezi spre Uniunea Europeană, unde drepturile omului sunt puse pe primul plan. Doresc ca în această situație și noi, minoritățile naționale, să fim tratate cu respect și demnitate, pentru că ”…nu suntem o pleavă mânată de vânt, o buruiană rătăcită pe o margine de drum, o viță ajunsă fără strugure și fără rădăcină. Suntem un popor!” (Ion Druță). Avem rădăcini vânjoase, rădăcini ce se cheamă Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Grigore Vieru ș.a. și suntem convinși că ne surâde un viitor luminos. Vorba cântecului: ”Să trăiască neamul meu, să mi-l țină Dumnezeu!”.

Nu mi-am dorit nicicând să fac parte din alt neam, oricât de falnic și puternic ar fi. Sunt româncă din talpă. Locuiesc într-un sat pitoresc pe malul stâng al Dunării, satul Cartal. Stă mândru pe culmea dealului cu aripile desfăcute. Se pare că-și ia zborul, însă, îl țin aici oamenii cu dragostea și grija lor pentru limbă, neam, tradiții, obiceiuri. De la Cartal până la Isaccea, este numai o azvârlitură de băț, însă majoritatea consătenilor mei privesc spre Patria-mamă numai prin binoclu. Eu pot să spun că sunt o norocoasă, fiindcă am avut ocazia să vizitez anul trecut România. La Galați, m-am simțit ca acasă. Am găsit inimi deschise și oameni plăcuți – români de-ai mei. M-aș întoarce în România ori de câte ori voi avea posibilitatea. ”România hrănește sufletul și inima” (Prințul Charles).

Cântecul și dansul popular sunt hrana de suflet a românului. În familia mea, dintotdeauna s-a cântat numai românește. ”Când aud, mamă, vioara / Cum saltă pe strună, / Inima din piept îmi saltă / Parcă-ar fi nebună”. De aceea, dansez de opt ani în ansamblul de dansuri populare ”Opincuța”. Port cu mândrie și onoare costumul tradițional românesc. Se zice că iubindu-ți portul popular te iubești pe tine, îți iubești rădăcinile și de acolo îți vine toată puterea și rezistența în viață.

Fiind elevă, am făcut câteva lucrări de cercetare, nu prea mari. M-a interesat originea familiei mele (am descoperit că strămoșii mei au venit din orășelul Luncavița în anul 1812), jocurile copilărești ale bunicilor și străbunicilor mei, colindele frumoase din satul meu (care se asemănă foarte mult cu cele de la Turcoaia, România). La Cartal, în seara de Crăciun, se umblă cu Moșul (la fel ca Moșoaiele la Luncavița). Asta ne dovedește încă o dată că avem aceeași limbă și sângele ne pulsează la fel.

Doresc continuitate pentru neamul meu, limbă și tradiții. De aceea. am ales să-mi continui studiile la Secția de Limbă Română a Universității Umaniste din Ismail. Visez să devin profesoară de limba română, ca să păstrez acel ”… șirag de piatră rară” și să-l transmit generațiilor viitoare. Păstrarea identității lingvistice este parte integrantă a identității noastre ca și comunitate românească, iar învățământul în limba română joacă un rol esențial în păstrarea acesteia.

Autor: Marina Ivanov – studentă în anul I la Secția de Limbă Română a Universității Umaniste din Ismail, originară din satul Cartal (Orlivka)

Materialul  a fost prezentat în cadrul Concursului de eseuri “Identitate românească în spațiul european”, dedicat tinerilor din Ucraina, organizat de Asociația Convergențe Europene (ACE) și asociația Eurocentrica. Conform organizatorilor, pe 13 martie 2017, la Bucureşti, au fost anunțați câștigătorii celei de a III-a ediții a concursului de eseuri “Identitate românească în spațiul european”, adresat elevilor și studenților de etnie română din Ucraina, din regiunile Cernăuți, Odesa și Transcarpatia. Proiectul a fost derulat în parteneriat cu Ambasada României la Kiev, Consulatele Generale ale României la Cernăuți și Odesa și Consulatul României la Slatina (Solotvino, Transcarpatia).
Câștigătorii concursului sunt:

Premiul I – Marina Ivanov (Odesa), Carolina Vlad (Transcarpatia), Vasile Bărbuță (Cernăuți)
Premiul II – Ion Pungă
Premiul III – Valentin Gherghișan
Premiul Asociației “Identitate Culturală Contemporană” (AICC) – Mihaela Exari
Premiul ”Identitate Europeană” – Darina Nicora
Mențiuni: Olena Muntian, Sveatoslav Oltu, Denis Caranghel, David Rojintovschii, Mihaela Lupașco

”Am încheiat o nouă ediție a concursului de eseuri, în care am provocat tinerii români să conștientizeze identitatea națională și diversitatea culturală în context european. Anul acesta, am avut 12 câștigători ai concursului. Ne-am bucurat să vedem un interes mai mare din partea elevilor din regiunea Odesa, iar acest rezultat ne încurajează și ne arată că proiectele derulate de ACE și Eurocentrica au avut și continuă să aibă un efect pozitiv în comunitatea românească de acolo. Acest concurs este un demers simbolic, prin care dorim să le oferim tinerilor de etnie română din Ucraina posibilitatea de a identifica lucrurile comune care unesc diferite popoare, iar Europa este despre această diversitate culturală, care ne unește, indiferent de granițele reale ale statelor”, spune Sergiu Dan, președintele Asociației Convergențe Europene.

Cele mai bune lucrări vor fi preluate de platforma online TocPress, unde vor putea fi citite de oricine dorește să vadă și să înțeleagă viziunea acestor tineri despre tema propusă în concurs.

”Suntem încântaţi să observăm că, de la an la an, calitatea eseurilor primite de la tinerii vorbitori de limbă română din Ucraina este tot mai bună, atât sub aspectul formei, cât şi al conţinutului. Concurenţii şi profesorii îndrumători merită felicitări cu prisosinţă. Doresc să mai subliniez, în calitatea mea de istoric şi arheolog, că, în eseurile lor, tinerii au evidenţiat inspirat felul în care, departe de ideologizările nefericite, trecutul comun este o punte de legătură între popoare şi poate sta astfel la baza unui viitor mai bun, în întreaga Europă”, precizează Liviu Iancu, coordonator de programe la Asociaţia Eurocentrica.

Participanții la concurs au obținut câte o Tabletă Internet, premierea urmând să aibă loc în regiunile de reședință ale acestora, la o dată care va fi stabilită în funcție de disponibilitatea organizatorilor concursului și a corpului diplomatic de la consulatele României din Cernăuți, Odesa și Slatina (Solotvino).

Despre Asociația Convergențe Europene

ACE este o organizație neguvernamentală din România care, prin proiectele pe care le desfășoară, încearcă să contribuie la consolidarea relațiilor dintre românii din țară și cei din jurul granițelor, prin promovarea valorilor europene și implicarea tinerilor cu potențial. Înființată la București în 2011, asociația a organizat o serie de evenimente și conferințe cu tematici care dezbat situația românilor din afara granițelor și colaborează constant cu instituțiile statului român care au în statut susținerea românilor din afara țării.

Despre Eurocentrica

Eurocentrica este o organizație creată în 2010 printr-un parteneriat de profesioniști din mediul academic, domeniul politicilor publice, ONG și de afaceri. Misiunea Eurocentrica este aceea de a promova statul de drept, democraţia, cooperarea economică, cultura şi dezvoltarea durabilă în Europa. Asociația susține proiecte dedicate comunităților românești din țările din vecinătate.

,

Material video filmat de jurnalistul Nicolae Hăucă / EURO MEDIA la Centrul Cultural Român - „Eudoxiu Hurmuzachi” Cernăuți /25.02.2017

În incinta Cafenelei literare „Bucureşti” a Centrului Cultural  Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți s-a desfășurat cea de-a V-a ședință a cenaclului transfrontalier „Mașina cu poeți” (Cernăuți – Suceava) – informează corespondentul BucPress, citat de romaniabreakingnews.ro

Din partea gazdelor invitat de onoare a fost remarcabilul poet şi traducător Mircea Lutic, personalitate proeminentă a vieţii culturale din Bucovina, scriitor binecunoscut în întreg spaţiul românesc. Din partea Sucevei invitat de onoare a fost poetul şi eseistul Alexandru Ovidiu Vintilă, redactor şef al revistei „Bucovina literară”.

Moderatorii ședinței cenaclului literar au fost – în mod tradițional – poetul Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române, și Gina Puică,  şefa Lectoratului român al Universităţii sucevene „Ştefan cel Mare” din cadrul Universităţii Naţionale „Iurii Fedkovici” din Cernăuţi.

Conform organizatorilor, „Mașina cu poeți” reprezintă o suită de evenimente, inițiată și organizată de Lectoratul de limbă română al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava din cadrul Universității din Cernăuți, Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți şi Clubul de Inițiativă Literară. Întâlnirile Cenaclului transfrontalier „Mașina cu poeți” sunt lunare, organizându-se la Cernăuți și la Suceava. Prima întrunire, de lansare, a avut loc la Cernăuți în 26 septembrie 2016 și i-a avut ca invitați speciali pe Constantin Severin (Suceava) și pe Marin Gherman (Cernăuți). Precedentele întruniri i-au mai avut ca invitați speciali pe Florin Haidamac, Doru Mihai Mateiciuc, Cezar Straton (de la Suceava), respectiv pe Vasile Tărâțeanu, Constantin Ungureanu, Vasile Bâcu (de la Cernăuți).

Video: cuvântul de deschidere al Academicianului Vasile Tărâțeanu – președintele  Centrul Cultural Român – „Eudoxiu Hurmuzachi” Cernăuți

Video: Invitați și participanți la Cenaclul literar transfrontalier „Maşina cu poeţi” la Cernăuţi

Dorian Theodor CLENCIU / București / RBN press -27.02.2017

 

,

Brandurile si motivele romanesti nu reprezentau interes pentru nimeni in urma cu 6-7 ani. Din contra, produsele straine erau apreciate si tot ce era romanesc era desconsiderat. Am initiat atunci cu revista Biz primul studiu al brandurilor romanesti care a reunit un Top 50 al celor mai puternice branduri. Imi amintesc cum toti interlocutorii ma intrebau curiosi daca exista 50 de astfel de branduri!

Au venit apoi anii in care „Made in Romania”, brandurile si motivele romanesti au revenit la moda. A reinviat pasiunea pentru traditie si am reinceput sa mancam si sa ne imbracam romaneste si sa ne apreciem radacinile.

A fost nevoie de ani si de multa respingere a tot ce era romanesc pana am inteles ca, de fapt, valorile noastre sunt reale. Si unice. Ca sunt la fel de frumoase ca ale altora. Sau chiar mai frumoase!

Nu pot sa uit cu cata incantare si apreciere a revenit ia, dupa ce marii creatori au aratat-o pe celebrele podiumuri de moda internationale, iar motivele romanesti au prins aripi din momentul in care Lana Dumitru a reusit sa le impuna in colectia Puma.

Astazi purtam cu mandrie haine cu motive romanesti. Ne plac si cautam pantofi si accesorii cu aceleasi motive, ne uitam cu drag la mobilier sau la alte produse si magazine in care regasim traditii romanesti. Este o normalitate. O etapa in care incepem sa intelegem ca in marea digitalizare si internationalizare avem o identitate. Una care ne place.

Va invit sa cititi cea mai recenta editie a revistei Biz, una dedicata creatorilor si antreprenorilor care au construit afaceri pe traditiile si motivele romanesti.
Motive sa iubim Romania  –  martausurelu.ro

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Liza_Pricop_la_Institutul_Eudoxiu_Hurmuzachi

Elisabeta Pricop, membru fondator „Clubul Maramureșenilor din dreapta Tisei” și Eugen Popescu directorul  Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi”

Între Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni ( IEH) din cadrul Ministerului de Externe și Clubul Maramureșenilor din dreapta Tisei (CMDT) a fost încheiat un protocol de colaborare. Protocolul a fost semnat din partea IEH de către directorul general, domnul Eugen Tiberiu Popescu, iar din partea Clubului Maramureșenilor din dreapta Tisei de către doamna Elisabeta Pricop, membru fondator informează un comunicat al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi”, citat de romaniabreakingnews.ro

Clubului Maramureșenilor din dreapta Tisei și Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” Cele două organizații vor derula proiecte, programe culturale și educaționale comune. Prin activitățile pe care le vor desfășura, va fi susținută promovarea și păstrarea limbii române, a identității naționale și a valorilor culturale, calitatea educației și deschiderea sistemului educațional românesc către românii din Maramureșul Istoric, Ucraina.

Clubul Maramureșenilor din dreapta Tisei încearcă să tragă un semnal de alarmă privind situația comunităților de români din Ucraina, de peste un deceniu. Problemele sunt legate de păstrarea identității naționale și de lipsa instituțiilor românești din cadrul comunității.

Publicat de Gabriel NEGRU – romaniabreakingnews.ro

,

romani_adunati_la_inaugurarea_Centrului_Cultural_Romanesc_Cernauti

Asociația “Identitate Culturală Contemporană” din București organizează, pe data de 18 martie 2016, la ora 19:00, o dezbatere intitulată “Repere culturale românești în Ucraina”, în cadrul căreia vor fi discutate chestiuni referitoare la nevoile comunității românești din regiunile Transcarpatia, Odesa și Cernăuți, impactul pe care îl au marile tensiuni din regiune și cum pot fi ajutați aceștia de la București, informează TOCpress citat de romaniabreakingnews.ro

Evenimentul va avea loc în cadrul unei ediții speciale a seriei “Repere Identitare”, organizate de Conceptual Lab, avându-i invitați pe Marin Gherman, președintele Centrului Media BucPress (Cernăuți), Sergiu Dan, președintele Asociației Convergențe Europene (București), drd. Tatiana Toma (Bernevec) specialistă în relațiile diplomatice româno-ucrainene (Universitatea București) și Liviu Iancu, coordonator de programe Eurocentrica și editor la revista Europunkt (București). Moderatorul evenimentului va fi Miruna Vlada, de la asociația “Identitate Culturală Contemporană”.

Potrivit organizatorilor, dezbatrerea își propune să exploreze situația comunităților istorice de români, care sunt adesea uitate de către autorități, ajungând să fie asimilate de populația majoritară și să își piardă limba, tradițiile și interesul față de identitatea lor etnică.

La întâlnire vor lua parte reprezentanți ai comunității românești de la Cernăuți, ai organizațiilor de la București implicate în proiecte pentru românii din Ucraina, precum și specialiști în relațiile diplomatice româno-ucrainene.

Totodată, în cadrul evenimentului, va fi prezentat și un exemplu de implicare românească: Asociația Convergențe Europene și asociația Eurocentrica, prin campania “Acces la educație. Sprijin pentru școlile românești din Ucraina”, strâng cărți și echipamente IT pentru școlile din regiunile Odesa, Cernăuți și Transcarpatia.

“Ne propunem să cunoaștem mai bine situația acestor comunități, dincolo de ideologie sau retorică, și să înțelegem perspectiva lor asupra legăturii cu România” – se arată într-un comunicat al organizatorilor.

Locuri la eveniment sunt limitate, iar participarea se face numai pe bază de rezervare la adresele miruna.vlada@aiccromania.org sau contact@mixofideas.ro.
Conceptual Lab (www.mixofideas.ro) este un proiect al Asociației Identitate Culturală Contemporană (AICC) și găzduiește regulat evenimente cu tematici variate, în care invitații explorează, într-un cadru relaxat, universul cultural al lumii contemporane, în toată complexitatea și diversitatea sa.
Pagina de Facebook a evenimentului: https://www.facebook.com/events/1512697529039657/

Publicat de romaniabreakingnews.ro/Sursa: “Repere culturale românești în Ucraina” – dezbatere la București

,

romanii_din_Sudul_BasarabieiCea de-a doua zi a vizitei pe care ministrul Angel Tîlvăr o efectuează la comunitatea românească din Ucraina a continuat la Odessa, unde au avut loc întâlniri cu liderii comunității românești și reprezentanți ai mass-media de limba română. Având în vedere slaba reprezentare a presei în limba română care apare în format print în această regiune, ministrul Tîlvăr consideră că trebuie încurajată și sprijinită presa de limbă română în această regiune, însă în același timp nu trebuie neglijate nici avantajele pe care le oferă mediul on-line, care poate suplini absența printului. Din acest punct de vedere, orice publicație în limba română, oriunde apare ea, poate fi ușor accesată oricărei comunități de români din afara granițelor.

Tot în cursul vizitei, ministrul delegat pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni s-a întâlnit și a discutat cu reprezentanții Administrației Regionale Odessa, președintele Consiliului Județean Odessa, Mihail Shmushcovici, președintele Adjunct al Administratiei Regionale de Stat, Vladimir Kulacov și deputatul Iurii Maslov, dar și cu șeful Reprezentanței Ministerului Afacerilor Externe Ucrainean în regiunea Odessa, Rjepisevskii Constantin. În acest context a fost exprimat interesul comunității românești din regiune pentru păstrarea identității și culturii, în condițiile în care în Ucraina se discută despre o posibilă reașezare administrativ-teritorială, care nu ar fi în avantajul comunității de români.

În urma vizitelor pe care le-a făcut în școlile în care se învață limba română, ministrului Angel Tîlvăr a constatat, lucru de altfel semnalat și de reprezentanții mediului asociativ românesc, nevoia de carte în limba română, precum și nevoia de manuale în limba română.

Ministrul a precizat pentru redactorii de la timpromanesc.ro prezenți în cadul vizitei, că în perioada imediat următoare, specialiști ai Departamentului pentru Românii de Pretutindeni vor reveni în regiunea Odessa pentru a evalua și dimensiona corect nevoile comunității românești urmând ca această problemă să fie rezolvată. În acest demers, ministrul Tîlvăr a precizat că se bazează pe specialiștii Departamentului, dar și pe celelalte instituții care fac parte din Consiliul Consultativ Interministerial, astfel încât fiecare să preia în responsabilitate și să rezolve problematica semnalată. Printre instituțiile menționate de ministru au fost Ministerul Educației, Ministerul Muncii, Institutul Cultural Român, Institutul Limbii Române, care, fiecare în parte, au experiență și pot acționa într-un mod integrat și profesionist.

Sursa: timpromanesc.ro prin romaniabreakingnews.ro

Foto: RBN Press -românii la Sfințirea Bisericii Românești din Hagi Curda (2011)

,

Ministrul delegat pentru românii de peste hotare – Angel Tîlvăr a efectuat o vizită oficială în Republica Moldova, în perioada 26 – 27 martie 2015. Sâmbătă, 28 martie 2015, în timp ce se întorcea spre casă, demnitarul român a acordat un interviu telefonic portalului jurnalromanesc.ro și preluat de România Breaking News în care punctează principalele repere ale vizitei, concluziile întrevederilor și rezultatele acestei deplasări.

Angel Tîlvăr a avut o agendă foarte încărcată în cele două zile, iar cele mai mari emoții pe care le-a trăit au fost participarea directă la aniversarea Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 2018 și vizita la Biblioteca Universității „Alecu Russo” din Bălți, unde va fi amenajat un centru de informare românesc.

Ministrul delegat a fost primit de către președintele Republicii Moldova – Nicolae Timofti, cu care a discutat despre limba română, cea mai solidă punte dintre cele două state, precum și despre importanța deosebită pe care autoritățile române o acordă afirmării și păstrării elementelor identitare ale comunităților românești de pretutindeni. De asemenea, demnitarul român s-a întâlnit și cu premierul Moldovei, Chiril Gaburici, prilej cu care a fost trecută în revistă activitatea DPRRP – MAE și importanța pe care statul român o acordă sprijinirii românilor de pretutindeni, prin proiecte care privesc identitatea culturală, lingvistică și spirituală. Totodată, ministrul delegat a exprimat întreaga deschidere a autorităților române în oferirea de asistență și expertiză, în ceea ce privește integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Un alt punct pe agenda vizitei a fost întâlnirea de suflet cu directorii școlilor românești din Transnistria, la care a subliniat rolul educației, al limbii române și grafiei latine pentru păstrarea identității românești. Ministrul delegat și-a exprimat respectul și înalta sa apreciere pentru profesorii din școlile romanesti din Transnistria.

Un alt moment emoționant s-a consumat la Universitatea „Alecu Russo”, din Bălți, unde ministrul delegat s-a arătat încântat de grandoarea și bogăția bibliotecii universitare și unde a făcut o donație importantă de carte românească. Ministrul a mai anunțat că în această bibliotecă va funcționa un centru de informare românesc, a cărei deschidere este pregătită cu atenție în perioada următoare. „Am văzut una dintre bibliotecile care mi-au plăcut mult, o bibliotecă plină de viață, o bibliotecă ce mi-a confirmat proverbul „Omul sfințește locul”, o bibliotecă condusă de o persoană foarte inimoasă, care a reușit să facă din această instituție un loc în care oamenii să se întâlnească, să se informeze, să schimbe idei, să aibă acces și să se documenteze pe toate problemele care țin de preocupările pe care cei ce doresc să învețe le au în această perioadă. La această bibliotecă noi am făcut o donație de carte și în care va funcționa și centrul pe care dorim să îl deschidem la Bălți”, a precizat ministrul Angel Tîlvăr. (interviul audio este disponibil la finalul interviului!)

Reporter: Domnule ministru, tocmai ați încheiat o vizită oficială în Republica Moldova. Care sunt primele concluzii ale acestei vizite?

Angel Tîlvăr: În primul rând mă bucur că această vizită a cuprins și ziua de 27 martie, o zi cu semnificații istorice speciale pentru noi, și mă bucur că am putut să fiu în Moldova în această zi (n.n.: la finalul acestui interviu am adăugat mesajul transmis de ministrul Angel Tîlvăr cu ocazia aniversării a 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România), în al doilea rând mi s-a confirmat și mă bucur că atât autoritățile, cât și oamenii apreciază efortul pe care România l-a făcut și sprijinul pe care România l-a acordat și îl acordă atât pentru susținerea parcursului european al Moldovei, cât și pentru realizarea unor proiecte importante pentru Moldova și în al treilea rând, pe linia de activitate a Departamentului nostru (n.n.: DPRRP), am avut ocazia să văd în ce măsură proiectele pe care le-am făcut în alți ani au produs efectele pe care le-am dorit și să încercăm să venim cu idei noi în ceea ce privește activitatea viitoare.

Reporter: Ați vorbit cu președintele Timofti despre importanța mass-media și a învățământului în limba română, care se vor intensifica prin aceste proiecte ale DPRRP. Puteți detalia, domnule ministru, aceste aspecte?

Angel Tîlvăr: Am discutat aspecte legate de importanța presei de limba română, un lucru pe care toată lumea îl dorește a fi prezent cu mai multă apăsare, dacă pot spune așa, în Moldova, am discutat despre puterea educației și despre învățământul în limba română și am găsit de cuviință să subliniez și eu faptul că suntem dispuși să dăm și noi o mână de ajutor pentru realizarea obiectivelor. Cu zi înaintea acestei întrevederi cu președintele, fusesem la Bălți unde am făcut o donație de carte și am luat decizia să înființăm un centru de informare și la Bălți, asemănător celui pe care îl vom deschide la Comrat, am și identificat un loc în care acest centru să funcționeze, am și gândit variantele în care să îl folosim cu maximă eficiență, iar eu cred că au fost discuții bune care m-au făcut pe mine să ajung la concluzia că în majoritatea lucrurilor esențiale, vizavi de aceste probleme, gândim în mod asemănător.

Reporter: Domnule ministru, dincolo de eforturile republicii surori de peste Prut, de a accede în marea familie europeană, cum apreciați dumneavoastră atmosfera pe care ați găsit-o în Republica Moldova, în ceea ce privește calea ei europeană?

Angel Tîlvăr: Eu cred că în ciuda turbulențelor de la început de an, în ciuda dificultăților care au dat naștere unui nou Guvern, cred că oamenii simpli, și nu neapărat politicienii, vor da mesajele necesare, care să îi determine pe politicieni să ia cele mai bune decizii și, aici aș vrea să mă pronunț foarte clar, cea mai bună decizie este urmarea parcursului european de către Republica Moldova, parcurs care România l-a susținut, îl susține și îl va susține cu putere. Nu cred că aici avem de a face cu variante de echivoc!
Reporter: Ați vorbit la un moment dat, la întâlnirea cu premierul Chiril Gaburici, despre deschiderea autorităților române în oferirea de asistență și expertiză în ceea ce privește integrarea în Uniunea Europeană. În ce ar consta această expertiză și analiză?

Angel Tîlvăr: În primul rând în bune practici! Drumul pe care Moldova este acum înscrisă este un drum pe care noi l-am parcurs, și noi a trebuit să respectăm exigențe pe care acum trebuie să le respecte și Moldova, și noi am fost în plin proces de accedere la această mare familie europeană și cred că și această susținere a noastră, atât politică, cât și bazată pe expertiză, este o susținere care nu trebuie neglijată, cu atât mai mult cu cât România a devenit principalul partener economic al Republicii Moldova, iar lucrul acesta ne face să credem că felul în care noi am abordat relația cu Republica Moldova a fost unul corect și constructiv.

Reporter: Ați avut inspirația de a efectua o vizită la Bălți, la Universitatea „Alecu Russo”, o adevărată insulă de românism și de latinitate. Ce credeți despre această regiune a Bălțiului și de ce ar trebui ea sprijinită cu precădere, prin comparație cu celelalte zone?

Angel Tîlvăr: Eu mi-am început vizita exact în această regiune și la Universitatea „Alecu Russo”, tocmai pentru că știu că aici este nevoie de ajutorul nostru, dar mai mult decât atât, în momentul în care noi am ajutat, am văzut și am convingerea că ajutorul nostru a fost folosit așa cum trebuie și a fost de maximă utilitate. Am avut ocazia să cunosc oameni extrem de motivați și de dedicați românismului și păstrării identității românești și, nu în ultimul rând, am văzut una dintre bibliotecile care mi-au plăcut mult, și nu am văzut puține biblioteci în viața mea, dar am văzut o bibliotecă plină de viață, o bibliotecă ce mi-a confirmat proverbul „Omul sfințește locul”, o bibliotecă condusă de o persoană foarte inimoasă, care a reușit să facă din această instituție un loc în care oamenii să se întâlnească, să se informeze, să schimbe idei, să aibă acces și să se documenteze pe toate problemele care țin de preocupările pe care cei ce doresc să învețe le au în această perioadă. La această bibliotecă noi am făcut o donație de carte și în care va funcționa și centrul pe care dorim să îl deschidem la Bălți. Sunt foarte mulțumit de rezultatele întâlnirilor avute acolo.

Mesajul cu ocazia aniversării a 97 de ani de la Unire

Dragi români,

În urmă cu 97 de ani, Sfatul Țării de la Chișinău a hotărât Unirea Basarabiei cu România. Actul istoric săvârșit atunci ne amintește în fiecare an că națiunile au un spirit și un suflet al lor și, mai ales, au ultimul cuvânt de spus în ceea ce privește propriul destin.

În acel an, în care marile imperii ale Europei se prăbușeau, înaintașii noștri au înțeles că sosise clipa acțiunii. Generații de români au pregătit această clipă, au așteptat-o cu răbdare, au lucrat pentru împlinirea ei, în toate locurile locuite de români. A fost o luptă dusă prin creație spirituală și prin sacrificiu și o lucrare demnă de curajul și puterea unor giganți. Această lucrare a început la Chișinău, când, pe 27 martie 1918, Sfatul Țării a anunțat unirea cu Regatul României. Niciun român nu trebuie să uite – căci, așa cum ne spunea Nicolae Iorga:cine uită, nu merită! De aceea, o zi ca 27 martie 1918 trebuie mereu și mereu amintită și cinstită cum se cuvine.

În prezent, Republica Moldova s-a angajat pe drumul integrării în familia europeană. Acest lucru reprezintă o garanție că generațiile viitoare vor crește într-un spațiu în care se vor putea afirma sub toate aspectele. România îi va fi alături, fără rezerve, iar relația va rămâne în continuare unică, pentru că ne leagă același trecut istoric, vorbim aceeași limbă și ne raportăm la aceleași valori.

Cu drag,
Angel Tîlvăr
Ministru delega

Sursa: jurnalromanesc.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

Scandalul în jurul cetățencei Irina Tarasiuc a regenerat o dezbatere pe alocuri neplăcută, dar necesară, privind modul în care România recunoaște (în lege încă se mai folosește termenul imprecis „redobândire”) cetățenia foștilor săi cetățeni, care și-au pierdut-o în urma ocupației sovietice din 28 iunie 1940.

Cele două afirmații ale respectivei, prin care individa a ridiculizat un act simbolic, esențial pentru identitatea câtorva zeci de milioane de români, iar pe de alta a batjocorit aceeași identitate românească a noilor ei concetățeni, reprezintă două dintre ideile-cheie regăsite în mentalitatea unor sute de mii de cetățeni moldoveni. Acești moldoveni pot fi de etnie rusă, ucraineană, tătară, găgăuză, română, sau pur și simplu oameni „fără etnie”, conform propriilor lor credințe.

Oricât le-ar plăcea unor corifei și zburători să vorbească despre un popor român integru din stânga Prutului, despre o speranță a resuscitării gloriei daco-romane de altădată, sau despre o lacrimă a românismului care se leagă de populația de aici, lucrurile stau altfel, iar noi trebuie să încetăm a ne mai minți. Moldovenii anului 2014, la fel ca și ceilalți oameni ai anului 2014, sunt niște ființe umane adaptate vremurilor în care trăiesc. Cel puțin din punctul de vedere al intereselor și a nevoilor pe care le au. Iar faptul că mulți dintre aceștia folosesc pașaportul român european pentru a călători prin Vest și buletinul român pentru a se angaja tot acolo, n-ar trebui nici să ne mire, nici să ne zgândăre sentimentele de răzbunare și frustrare pe care le-am acumulat de-a lungul celor 200 de ani de rusificare și discriminare.

Lucrurile trebuie luate așa cum sunt. Altfel, riscăm să ne rotim încă mult și bine în jurul propriilor cozi, manifestându-ne complexele și neputința de a depăși etapa majorității asuprite prin experimentele imperiului sovietic. Totuși, trecerea de la abordarea patetico-sufletistă, la cea realistă nu presupune nicidecum și renunțarea la niște principii clare, unele dintre care sunt transpuse și în legislație. Este esențial pentru statul român, dar și pentru noi toți, indiferent unde ne-am duce traiul, ca aceste principii să fie respectate de către orice individ/ă care solicită recunoașterea cetățeniei române și, mai ales, depune jurământul de credință patriei sale, România.

Nici principiile despre care vorbesc (cunoștința limbii române și a istoriei naționale, fidelitate față de patrie, respect față de conaționali ș.a.) și nici jurământul de credință patriei România nu sunt vorbe goale. Sau n-ar trebui să fie. Pentru unii, însă, așa cum este Tarasiuc, aceste lucruri nu reprezintă nimic. Este evident că atitudinea acestora denotă deșertăciunea propriilor cuvinte, jurăminte și prin urmare a propriilor lor persoane. Vă puteți imagina câți asemenea indivizi/de există, dar nu știe nimeni despre ei/ele, pentru că au avut norocul (sau tactul) de a nu se remarca în vreun fel, spre oripilarea noilor lor concetățeni cu educație și bun simț? Să ne amintim, de exemplu, de ștabii comuniști și de rudele acestora, care-și țin gura, dar continuă să-și bea cafelele la București, după care se întorc la Chișinău și reiau fabricarea gunoiului antiromân.

Dilema care decurge din această stare este întrebarea dacă statul român are nevoie de asemenea persoane, care au demonstrat în trecut că a insulta România, a cere ruperea vestului Moldovei istorice de la statul român actual și a promova minciuni sovietice despre națiunea română este pentru ei îndeletnicirea de bază (încălcând prin asta Art. 25, Al. (1), lit. a) din Legea Cetățeniei Române).

Mai mult, trebuie să ne întrebăm cu toții, inclusiv autoritățile române, dacă avem nevoie de asemenea concetățeni care se mândresc și bravează cu isprăvile lor, fiind siguri că România îi va tolera. Din punctul meu de vedere, răspunsul este Nu. Răspunsul este Nu, pentru că tolerarea unor asemenea persoane duce la lezarea imaginii României ca stat integru, care crede în niște valori clare și care nu se lasă batjocorit de niște oameni momentan pierduți.

Sigur, am putea crede că recunoașterea cetățeniei române tuturor celor ai căror predecesori s-au născut între 1918 și 1940 între Prut și Nistru, este o investiție pe termen lung. Dar avem, oare, timp pentru experimente, când realitatea ne tot arată altceva? În plus, ce ne face să credem că niște oameni care fac parte dintr-o lume ruso-sovietică, paralelă cu lumea noastră, se vor schimba după ce vor merge la shopping prin România sau prin alte state europene? Au devenit, oare, rușii din Rusia mai deschiși la minte după ani și ani de trai în Vest? Mă îndoiesc.

Cred cu tărie că în lege trebuie să fie introduse o serie de precondiții, sau cel puțin să se transpună în cazul celor care cer redobândirea cetățeniei, prevederile din Art. 8, al. (1), lit. b), f), g). Adică să se vegheze atent asupra loialității solicitanților față de statul român, asupra cunoașterii limbii și istoriei românilor, precum și a prevederilor Constituției și a imnului național Deșteaptă-te, române! Altfel, vom fi din ce în ce mai des martorii izbucnirilor majorității românești din stânga Prutului, izbucniri ce vor veni de jos în sus și care ne vor tot surprinde.

Această majoritate se simte, în sfârșit, stăpână pe situație, iar minoritatea rusească imperială, care până mai ieri se comporta ca o majoritate, poate fi determinată să respecte regulile democratice, integrându-se organic în societatea moldovenească. Sau cel puțin asta cred unii.

Vezi articol și aici: Timpul (ediția din 8 august 2014), Unimedia

Pentru R.B.N. Press

Tudor Cojocariu

www.tudorcojocariu.eu

,

Într-un cadru destul de restrâns, dar select, azi 26 iunie 2013, a fost lansată revista „Mesager Bucovinean”, într-un format nou și mai atractiv vizual, expresie a eforturilor încununate de succes a Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina. Lansarea a avut loc în Aula ”Prof. Popoviciu” din cadrul Facultății de Medicină Veterinară din București. Încă din anul 2009 era așteptată această apariție editorială, însă posibilitățile materiale au întârziat aproape 4 ani ieșirea de sub tipar a acestei reviste.

În anul 2003, Ștefan Hostiuc i-a propus prima oara regretatului Col. Galan, Președintele Filialei București și Prim-Vicepreședinte al Societătii pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, să se tipărească o revistă trimestrială care să cuprindă în paginile sale toate activitațile întreprinse de această veche și prestigioasă Societate de Cultură Românească, societate care prin activitățile sale a mentinut și menține încă vie printre românii din țară și cei din jurul României, cultura și istoria strâns legată de acest spațiu atât de încercat  și totuși foarte drag românilor, Bucovina, a carei capitală istorică, Cernăuți, împreună cu o mare parte din vestigiile culturale și istorice ale neamului românesc se află  datorită vitregiei istorice, înstrăinate și înglobate în statul vecin Ucraina. Propunerea a fost primită cu interes de venerabilul Col. Galan, dar posibilitățile concrete al Societății au facut practic imposibilă demararea proiectului. Abia prin anul 2009 au aparut șansele de materializare a proiectului care au condus concret la lansarea de azi a revistei mult așteptate.

Echipa redacțională a revistei, sub conducerea inimosului și energicului redactor șef, Ștefan Hostiuc, printre care îi putem enumera pe acad. Dimitrie Vatamaniuc, prof.univ.Pavel Țugui, prof.univ.Dumitru Curcă, ec.dr.Liviu Cabariu, av.dr.Eugen Pătraș, prof.Cuța Trandafir, prof. Antuaneta Lucasciuc, ing.Mihai Onciul, ing.Oltea Reus(București), jurnalist Maria Toacă(Cernăuți), scriitor Arcadie Suceveanu,(Chișinău), dr.Ion Guzo(Maramureșul Istoric), jurnalistul Vadim Bacinschi(Sudul Basarabiei-Regiunea Odesa),  au realizat împreună o lucrare excepțională și remarcabilă atât din punct de vedere vizual, grafică, culoare, model de tehnoredactare cât și din punct de vedere al conținutului bogat în materiale de istorie și cultură, care o dată parcurse chiar și fugitiv te surprind și te prind sufletește în meandrele momentelor de luptă pentru neatârnare și afirmare a înaintașilor români din Bucovina, aflați sub Imperiul Habsburgic, în momentele de glorie dinaintea și din timpul Marii Unirii a Tuturor Românilor din 1918, dar și tragediei care a urmat începănd cu anul 1940, cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord. Toate acestea sunt momente vii cuprinse în paginile revistei „Mesagerul Bucovinean”, alături de multe alte momente ce sunt un veritabil zid împotriva uitării, ca atâtea altele care s-au ridicat prin efortul și devotamentul celor care vibrează pentru istoria și cultura neamului românesc.

Prezentare selecțiuni din revista „Mesager Bucovinean”

Stema Ducatului Bucovinei aflata in componenta Imperiului Austro Ungar -1849

Existența Societății pentru Cultură și Literatură în Bucovina este strâns legată de lupta de rezistență a românilor din Bucovina, alipită de Imperiul Austro-Ungar la Galiția în anul 1786,  fiind  supuși presiunilor de germanizare din partea imperiului,  a căror comunitate risca să dispară din Bucovina. La ora respectivă crearea unei societăți a intelighenției românești care să pregătească cadre naționale era prioritatea numărul unu. Lupta pentru refacerea și conservarea identității românești a românilor bucovineni a continuat până la Unirea din 1918. Lupta s-a dat în principal prin organizațiile societății civile românești create după anul 1862 prin asocieri benevole bazate pe afinități și interese naționale comune care au creat și format caractere, au produs bunuri, au inițiat acțiuni și au pus la  cale manifestări ce au dat o nouă amploare procesului de refacere și conservare a identității naționale românești început în anul 1848 prin mișcarea de separare de Galiția. Palmaresul societății civile românești din Bucovina, cuprinde  victorii reale: editarea gazetei „Bucovina”(1848-1850), proclamarea Ducatului Bucovinei(1849), înființarea Catedrei de limbă română la Gimnaziul Superior de Stat din Cernăuți (1849) și numirea în acest post a profesorului Aron Pumnul, înființarea Gimnaziului Superior Greco-Oriental din Suceava (1860), fondarea Școlii Superioare Real-Ortodoxe din Cernăuți (1862). O realizare cu totul deosebită și semnificativă ca durată și existență este însăși Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina cu denumirea inițială de „Reuniunea Română de Leptură în Cernăuți”(1 mai 1862), care alături de Societatea  „Astra Transilvăneană” au fost singurele societăți din numărul mare de asociații înființate în Imperiul Habsburgic după liberalizarea politică din 1861, care și-au continuat activitatea și după Marea Unire din 1918.

Trebuie menționat că începând cu anul 1862, în Bucovina, majoritatea actelor de cultură și nu numai, cu valoare istorică pentru români, au fost făcute în totalitate de către această Societate pentru Cultură sau cu ajutorul ei.

Până la data emancipării Bucovinei de sub Galiția (eminamente slavă), o bună perioada de timp, toate lucrurile funcționau în baza cutumelor cosmopolite, unicele agreate de autoritățile imperiale pentru asemenea întreprinderi. Cosmopolitismul era atunci la moda în imperiu. În realitate acest cosmopolitism era îndreptat împotriva spiritului național. Sosia lui de mai târziu, internaționalismul socialist cultivat de regimul sovietic se va plimba pe străzile Cernăuțiului cu aceași nonșalanță imperială, cu diferența ca nu va mai purta frac și joben ci salopetă și șapcă proletară. Aceiași doctrină cu alte haine, cosmopolitismul austriac țintea germanizarea iar cel sovietic rusificarea. În ambele cazuri, reacția românilor a fost pe potrivă. În condițiile liberalizarii de sub Franz Josef lua ființă Societatea pentru Cultură și Literatură Română iar sub „perestroika” lui Gorbaciov, Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți. Prima a avut șansa să pornească la drum cu boieri de calibrul lui Alexandru Hurmuzachi, pe când cealaltă…  alte timpuri alți oameni, „Dar unde sunt boierii de altă dată?…”(întrebarea din discursul lui Alexandru Hurmuzachi la constituirea Reuniunii Române)

În anul 2012 „Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina” a împlinit 150 de ani de existență. Mulți înainte !

Video – lansarea revistei „Mesager Bucovinean”

Redactor Dorian Theodor

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press