ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Iasi"

Iasi

,

În  luna noiembrie 2016, în săptămâna premergătoare Zilei Naționale a României, Primăria Municipiului Ploiești a inițiat proiectul educațional CAUTĂ EROII LA TINE ACASĂ. Elevi și profesori de la Colegiul de Artă Carmen Sylva și din Colegiile Naționale Ion Luca Caragiale, Mihai Viteazul, Jean Monnet, Alexandru Ioan Cuza, Nichita Stănescu (toate din Ploiești), au participat la o dezbatere, fiecare elev identificând un erou român din Primul sau din al Doilea Război Mondial, pe care apoi l-a transformat într-o poveste – scrisă, vorbită , cântată. O saga cu documente, fotografii și filme.

La 29 noiembrie 2016  au fost anunțați câștigătorii. Aceștia, împreună cu profesorii coordonatori, au obținut cel mai frumos premiu: o excursie de cinci zile în CAPITALELE UNIRII (premiul a fost  înmânat la 1 Decembrie 2016, cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale a României).

Menționăm că părțile implicate în proiect au fost Primăria municipiului Ploiești (primar – Florin Adrian Dobre), Inspectoratul Școlar al județului Prahova (Inspector Școlar General – Nicolae Oprea Angelescu), Asociația Cultul Eroilor, filiala Prahova (președinte – Constantin Chiper),  Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, filiala Ploiești (președinte  –  Nicolae Petrescu Redi).

Excursia „Capitalele Unirii”  a avut loc în perioda 1-5 iunie.

Delegația a fost însoțită de doi reprezentanți ai Primăriei, care au răspuns de partea organizatorică a proiectului , și de doi consilieri locali. Persoana desemnată de Inspectoratul Școlar să coordoneze întregul proiect a fost profesorul Leonard Coțac – inspector management.

La ora 8, autocarul a plecat din Ploiești. Excursia în istoricele  orașe ale Unirii : Iași, Chișinău, Cernăuți, Alba Iulia  ne-a adus aminte că inima are patru cămăruțe.

Pe traseu, domnul Constantin Chiper a evocat luptele purtate de ostașii români în cele două războaie mondiale pe teritoriile pe care le străbăteam.  Vizitarea Muzeului de Istorie din Focșani și popasul făcut la  Mausoleul Eroilor din Mărășești,   i-a ajutat pe elevi să își cunoască și să-și prețuiască și mai mult  eroii .

La IAȘI a fost vizitată Casa memorială Mihail Kogălniceanu, Bojdeuca din Țicău, Catedrala Patriarhală, Biserica Trei Ierarhi, Palatul Culturii – Sala Voievozilor.

În Muzeul Unirii, situat în partea centrală a orașului (strada Alexandru Lăpușneanu), am pășit ca într-un tunel al timpului. Sub candelabrul aducerii aminte, inimile se prindeau duios  în Hora Unirii.

Muzeul Unirii din Iași

Clădirea în care funcționează muzeul a fost înălțată la începutul secolului al  XIX –lea în stil neoclasic.  Între 1859 – 1862, palatul a servit drept locuință domnitorului Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza.

În timpul Primului Război Mondial, când Capitala a fost  ocupată de trupele germane, regele Ferdinand Întregitorul hotărăște să-și stabilească  în „Palatul Cuza”  cartierul general.

Iași. Muzeul Unirii

Elevii ploieșteni, admirând interiorul Palatului Culturii (Iași)

Monumentul Unirii  din Iași

În  CHIȘINĂU  vizităm Muzeul de Artă (grație domnului  Florin Sicoe, scriitor, director al Muzeului de Artă din Ploiești), Arcul de Triumf,  Grădina publică.

În inima orașului – Monumentul lui Ștefan cel Mare. Cu mâna dreaptă, voievodul sprijină sabia. Cu cea stângă, înalță crucea.Fără paloșul lui, altfel ne-am fi dus   crucea…

În  Muzeul de Arta din Chișinău

La monumentul lui Ștefan cel Mare din Chișinău

Chișinău. Teatrul Național

Cladirea Muzeului de Artă din Chișinau

La CERNĂUȚI  am trecut prin  parcul sfințit de pașii lui Mihai Eminescu, am făcut fotografii la statuia marelui poet, potopită de florile de tei, am văzut clădirea gimnaziului unde a învățat „Luceafărul”, am vizitat impunătoarea clădire a Universitații (fosta reședință a Mitropoliei Bucovinei și Dalmației), Centrul Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi, Casa Națională a Românilor  (aici, elevii au avut prilejul să-l întâlnească  pe cunoscutul  poet Vasile Tărâțeanu – un simbol al românismului din aceste locuri și de pretutindeni).

În centrul orașului Cernăuți

În centrul orașului Cernăuți

Cernăuți, Casa Națională a Românilor (întalnire cu poetul Vasile Tarâțeanu- centru)

Cernăuți, Casa Națională a Românilor (întâlnire cu poetul Vasile Tărâțeanu- centru)

Universitatea din Cernăuți ( fosta reședință a Mitropoliei Bucovinei)

Universitatea din Cernăuți ( fosta reședință a Mitropoliei Bucovinei)

La  Centrul Cultural Român din Cernăuți

Ne-ar fi plăcut să le oferim elevilor, dacă timpul ne permitea,  și posibilitatea de a-i cunoaște  personal pe Eugen Patraș  (avocat, o personalitate căreia românii din Ucraina îi datorează înființarea Centrului Cultural Român), Vasile Răuț și Iurie Levcic (animatori ai vieții culturale românești din Cernăuți – și nu numai), pe scriitorul Ștefan Hostiuc  (conduce revista Mesager Bucovinean și poartă în minte și suflet  o adevărată arhivă istorică), Elena Nandriș, primar  de câteva mandate bune în Mahala (localitatea arată ca o stațiune și este locuită în proporție de 99%  de români). Poate, cu un alt prilej, poate  vom vizita și Cimitirul românesc, redacțiile publicațiilor Zorile Bucovinei (ziarul românilor din Ucraina) și Analele Bucovinei.

În a cincea zi de excursie am ajuns în ALBA IULIA, orașul-simbol al României Mari. istoria ne aduce în memorie intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în cetate (noiembrie 1600), intrarea triumfală a cetății Alba Iulia în inima românilor ( 1 Decembrie 1918), jerfa eroilor  Horea, Cloșca și Crișan,  încoronarea regelui Ferdinand și reginei Maria ca regi ai României Mari, 15 octombrie 1922 (emoționanta ceremonie a avut loc la Catedrala Reîntregirii Neamului, un edificiu impunător, construit în 1921 – 1922 pe latura de apus a Cetății, după planurile arhitectului Victor Gh. Ștefănescu)

În cetatea Alba Carolina am fost întâmpinați cu multă căldură de Daniel Claudiu Chindriș. O simplă vizită  în orașul nostru, ne spune cunoscutul ghid, înseamnă o adevărată incursiune în timp în cei peste 2000 de ani de istorie neîntreruptă a acestor   meleaguri.  Relicvele istorice din epoci diferite, istoria celor trei fortificații, sistemul de apărare Vauban  de tipul III , istoria unirii și formării statului român și peste 26 obiective turistice din cetate – toate pot fi descoperite aici.”

Tot Daniel Claudiu Chindriș ne-a  vorbit despre cetatea dacică din apropiere, Apulon  (după distrugerea ei, a împrumutat numele pentru castrul roman Apulum) și rolul pe care Legiunea a XIII-a Gemina l-a avut în cucerirea Daciei.

Elevii și profesorii au făcut apoi cunoștință cu unul dintre soldații castrului roman Apulum, soldatul Tiberius T. Aelius Lupus (Alexandru Cacior). El ne-a prezentat armura romană, armamentul și aspecte din viața de soldat… Poate , la întâlnirea viitoare, alături de soldatul roman vom vedea și un soldat dac.

 

Alba-Iulia. Catedrala Reîntregirii  Neamului

Alba-Iulia. Catedrala Reîntregirii  Neamului

Cetatea Alba Carolina, Poarta 3

Cetatea Alba Iulia a fost construită în timpul împăratului Carol al VI-lea (1711-1740). Avea șapte porți, a șaptea fiind secretă. În poarta a III-a, spune legenda locală,   a fost închis Horea , conducător al Răscoalei de la 1784-1785. Unii istorici  cred că este vorba de poarta a IV-a.

Catedrala catolică din Alba Iulia (cea mai veche din România) a fost înălțată în perioada 1247-1291. Are la bază stilul romanic. Întrucât construcția a avut mai multe etape de-a lungul secolelor, a rezultat o îmbinare armonioasă de stiluri.

*Cei care doreau să vadă aici locul de veci al lui Iancu de Hunedoara, n-au avut nici o șansă. Sarcofagul voievodului era acoperit de o mulțime de coronițe cu steag maghiar. La sesizarea  vizitatorilor, doamna  ghid ne-a surprins cu răspunsul :

„Ne  aflăm într-o biserică de rit catolic, nu în muzeu!” Și în Cartea de impresii mulți turiști și-au manifestat nemulțumirea.

A urmat vizitarea  monumentului din apropierea catedralei. Realizată de sculptorul Oscar Han, statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul a fost inaugurată la 28 noiembrie 1968, cu ocazia semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România).

Elevii ploieșteni la statuia lui Mihai Viteazul, Alba- Iulia

Pe calul său, pogorât parcă din poveste, Mihai Viteazul privește mândru și încrezător înainte. Are „armuri”  de bronz, nicio lance străină nu-l mai poate străpunge, nicio trădare nu-l mai poate atinge…

În fața porții a III-a ne întâmpină impunătorul obelisc al lui Horea, Cloșca și Crișan, ridicat în 1937 de sculptorul Iosif Fekete Negrulea și arhitectul Octavian Mihălțan.

Obelisc închinat memoriei lui Horea, Cloșca si Crișan

Din ceruri, Horia și Cloșca par a ne șopti: Oasele noastre nu-s bețe în roata istoriei!… Iar Crișan: Cu opinca-mi veche, măsurat-am distanța de la bordei la castel;  cu nojițele opincii – drumul  de la pământ la cer.

Am ieșit din Alba Iulia ca dintr-un vis spumos. După câțiva kilometri parcurși, deja aveam impresia că ni se face dor de aceste locuri. În final, câteva impresii lăsate de această excursie care încununează un proiect cu mari valențe educative.

Alba Iulia. De la stanga la dreapta- Daniel Claudiu Chindriș ( ghid), Nicolae Petrescu Redi si Alexandru  Cacior (ghid)

Mă bucur că am avut prilejul să vizitez orașe și monumente de referință, atât de la noi, cât și din Basarabia și Bucovina de nord –  teritorii care , în urma Marii Unirii din 1918  au  făcut  parte din România Mare. În această excursie am reusit să acumulez cunostințe noi și să leg prietenii frumoase. Cel mai mult m-a impresionat primirea călduroasă de care am avut parte în Cernauți. (Alexa Tudose, elev – Colegiul Național I.L.Caragiale (profesor îndrumător – Carmen Băjenaru)

Această excursie a reprezentat pentru mine una dintre cele mai frumoase experiențe de până acum. Deși toți am manifestat la început o ușoară reticență, am reușit ca până la finalul acestei „aventuri” să închegăm frumoase prietenii. Consider că datorită eroilor din famiiile noastre, noi am avut oportunitatea de a vizita locuri extraordinare, de a întâlni oameni minunați și de a pune temelia unor amintiri aproape imposibil de uitat.  (Dungă Andreea Veronica, elevă, clasa a XI-a B, Colegiul de Artă  Carmen Sylva (profesor îndrumător – Dragoș Lipan)

În ultima zi a acestei excursii duc o tolbă plină cu amintiri  și impresii frumoase, cu multe cunoștințe interesante pe care doresc să le împărtășesc cu cei de acasă.  Sunt plăcut surprinsă de idea acestei excursii și de adevăratele performanțe pe care le-am realizat împreună.Sunt cinci zile în care fiecare dintre noi a lăsat celorlalți câte o părticică din felul lor de a fi, din cunoștințe, suport, încredere, prețuire și sunt recunoscătoare pentru că am participat. (Oana Cozea, profesor – Colegiul Național Nichita Stănescu, Ploiești)

Redactor Nicolae Petrescu Rediromaniabreakingnews.ro

,

Catedra de Literatură româna Garabet Ibrăileanu, din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Alexandru Ioan Cuza (UAIC) din Iaşi organizează o nouă manifestare ştiinţifică de impact cultural şi educaţional. Astfel, joi, 16 martie 2017, între orele 12:00 şi 14:00, în Sala Senatului de la Cuza, este programat interesantul colocviu intitulat „Mircea Eliade: un român în elită mondială a culturii. 110 ani de la naştere” informează romaniabreakingnews.ro citând un comunicat  de pe site-ul Universității din Iași – uaic.ro

Evenimentul urmărește aducerea în prim-plan opera marelui savant român. Mircea Eliade (născut la 13 martie 1907, Bucureşti – decedat la 22 aprilie 1986, Chicago, Statele Unite ale Americii) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficţiune, filosof şi profesor român la Universitatea din Chicago.

MIrcea Eliade fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al Catedrei de istoria religiilor – Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetăţean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Este autorul a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filosofice traduse în 18 limbi şi a circa 1.200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Operă completă a lui Mircea Eliade cuprinde peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Mircea Eliade avea o serioasă formație filosofică încă din România. După o pubertate dificilă de intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca „șef al generației” sale. Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginație, iar ceva mai târziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informații autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacția ziarului Cuvântul. Deși părerile posterității sunt împărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian.

romaniabreakingnews.ro

,

Unirea Principatelor Române- 24 IANUARIE 1859

LA MULȚI ANI DRAGI ROMÂNI DIN BASARABIA, MUNTENIA, MOLDOVA, TRANSILVANIA, OLTENIA, BANAT, DOBROGEA, CADRILATER, SUDUL BASARABIEI (BUCEAG), TIMOC, VOIEVODINA, MARAMUREȘ, MARAMUREȘUL ISTORIC (UCRAINA), BUCOVINA, BUCOVINA ISTORICA- CERNĂUȚI (UCRAINA) !

„Vom fi ce-am fost, și mai mult decât atâta” Petru Rareș

Domn al Moldovei 1527-1538, 1541-1546

 

Stema Principatelor Unite 1859

Stema Principatelor Unite 1859

În fiecare an, în ziua de 24 ianuarie, sărbătorim Unirea. Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 – 1856), o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât împăratul Napoleon al III-lea, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească. Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (1856) prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”. La 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei – favorabil unirii, iar la 30

Theodor Aman Proclamarea Unirii

Theodor Aman – Proclamarea Unirii

septembrie cel al Țării Românești; prin documentele redactate au pus bazele fuzionării celor două principate. Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea Unirii Principatelor Române. Între țăranii fruntași care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii și cu mitropolitul țării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, a fost și vrânceanul Ion Roată, om cinstit și cuviincios, cum sunt mai toți țăranii români de pretutindeni. Desființarea hotarului de la Focșani (Vrancea) echivala cu Unirea celor două Principate și crea premisele punerii temeliei statului național unitar român. În ziua de 5 februarie 1859, când Domnitorul Cuza a fost oaspetele orașului Focșani, mii de oameni i-au ieșit în cale, în drumul dinspre Mărășești, pe unde Cuza venea de la Iași. Se consemnează că în cinstea Domnitorului s-au ridicat, pe

„Dacia lui Cuza” - Principatele Unite în vremea lui Alexandru Iona Cuza I

„Dacia lui Cuza” – Principatele Unite în vremea lui Alexandru Iona Cuza I

șosea, pe ulițele pe unde trebuia să treacă, arcuri de triumf împodobite cu verdeață și înfășurate în pânză tricoloră; tarafuri de lăutari, cântau Hora Unirii, valuri de flori se revărsau în calea Domnitorului, care cobora din diligență. Despărțit în două – Focșanii Moldovei și Focșanii Munteniei – de un braț al Milcovului, orașul întruchipa, în acea vreme, situația celor două țări vecine și surori. Ajungând la hotar, unde era al doilea arc de triumf, Domnitorul s-a oprit, a chemat la el pe cei doi soldați care făceau de strajă la hotar: un moldovean și un muntean, spunându-le că sunt frați, și i-a pus să se îmbrățișeze. Apoi a dat poruncă ca fiecare să meargă la cazarma lui și să comunice comandanților că de azi înainte și pe vecii vecilor, Domnitorul Principatelor Unite a ridicat gărzile de la hotarul dintre români, la Focșani. Însoțit de mai marii orașului și de mulțimea de oameni, Cuza a mers până în centru, la Podul de Piatră, unde au dansat cu toții Hora Unirii.

Poetul focșănean Dimitrie Dăscălescu, scria cu acest prilej poezia „O zi frumoasă”, așa cum a rămas în inimile românilor ziua de 5 ianuarie: „Azi, Românul dovedește/ Că-n sfârșit s-a deșteptat,/ Și că-n faptă vrednicește/ Libertatea ce-a visat.” Aici, în Moldova, a fost ales în unanimitate, la 5-17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”. Deoarece în textul Convenției nu se stipula că domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate, conducătorii luptei naționale au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat și în Țara Românească.

Adunarea electivă a Țării Românești era dominată de conservatori, care dețineau majoritatea mandatelor. În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitație în rândul populației Capitalei și a țăranilor din împrejurimi. Zeci de mii de oameni s-au aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră și să o silească să proclame ca ales pe alesul Moldovei”. Așa s-a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, această alegere fiind acceptată în unanimitate. Era un pas important către definitivarea Unirii Principatelor Romane, înfăptuirii statului național român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru Ioan Cuza și-a găsit confirmarea deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană. A urmat recunoașterea internațională a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele două Principate a determinat cele două Conferințe internaționale de la Paris, în același an. La cea de a doua Conferință, sub presiunea evenimentelor internaționale – războiul dintre Franța și Sardinia împotriva Austriei fiind pe cale să înceapă – marile puteri europene au fost oarecum nevoite să accepte unirea înfăptuită de români. Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoașterea sa fiind limitată numai pe durata vieții acestuia.

Alexandru-Ioan-Cuza     Născut la 20 martie 1820 în Moldova, a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România, la 5 ianuarie 1859 – ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea Unirii de către puterea suzerană și puterile garante și apoi pentru desăvârșirea Unirii Principatelor Romane pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

După realizarea Unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza împreună cu colaboratorul său cel mai apropiat, ministru și apoi prim-ministru Mihail Kogălniceanu, au inițiat importante reforme interne, cele mai importante fiind: secularizarea averilor mânăstirești (1863), reforma agrară (1864) și reforma învățământului

Mihail Kogalniceanu

Mihail Kogalniceanu

(1864), care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării. Șirul de reforme inițiate de Cuza și venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, au consolidat actul de la 1859.

În anul 1866, a fost obligat să abdice; o coaliție a partidelor vremii, denumită și „Monstruoasa coaliție” a hotărât aceasta din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului. Complotiștii au reușit să-și realizeze planurile atrăgând de partea lor o fracțiune a armatei, l-au constrâns pe domnitor să abdice într-o noapte a lunii februarie 1866. La aceasta a contribuit însuși Cuza, care nu numai că nu a luat măsuri în privința factorilor reacționari, ci, într-un discurs, s-a arătat dispus să renunțe la tron în favoarea unui principe străin (fapt susținut și de o scrisoare adresată unui diplomat străin).

A fost exilat și a trăit la Viena și Florența. A murit în 1873 la Heidelberg (Germania), dar a fost adus în țară și înmormântat la castelul familiei sale de la Ruginoasa (județul Iași), apoi înhumat la Biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași.

În fiecare an, în luna ianuarie, sărbătorim Unirea, „Mica Unire” cum i se mai spune, dar fără de care nu s-ar fi putut săvârși faptele mari de mai târziu. Unul dintre cei care a pus umărul la realizarea acestei uniri a fost Ion Roată, intrat în istorie ca o legendă, cunoscut și sub numele de „Moș Ion Roată”, un țăran român, deputat în Divanul Ad-hoc, susținător înflăcărat al Unirii Principatelor Moldova și Valahia și al reformei agrare din Principatele. Se spune că semna prin punerea degetului muiat în cerneală, fiind neștiutor de carte, oficial semnând cu parafa primită în Divanul ad-hoc, dar era înzestrat nativ cu o minte ageră și o judecată dreaptă, fiind cunoscut ca un om cinstit, „cu gâdilici la limbă”, fiindcă spunea adevărul fără menajamente, neavând „ascunzători în suflet”, după cum îl caracteriza Ion Creangă. Pentru spiritul său de dreptate, Ion Roată a fost considerat de către țărani ca fiind puternic, dârz și capabil de a le apăra interesele. A avut, se spune, o apariție meteorică pe scena istorică a țării.

   Eminescu la cei douăzeci de ani ai săi, deci în 1870, aflându-se la Viena, împreună cu o delegație de studenți l-au vizitat de Anul Nou pe Cuza care trăia în exil la Viena în acel moment, pentru a-i demonstra astfel „solidaritatea, atașamentul ideologic și admirația”. Poziția adoptată de Mihai Eminescu față de Cuza l-a determinat pe marele eminescolog Dimitrie Vatamaniuc să afirme: „Cultul lui Eminescu pentru Alexandru Ioan Cuza se explică prin importanța ce-o acordă reformelor sale, realizate într-un timp scurt și fără sprijin dinafară” și prin faptul că poetul era necruțător cu participanții la complotul detronării.

Hora Unirii are o semnificație sfântă pentru noi românii. Citind cartea „Ultimul tren spre Romania” a lui Anatolie Paniș, m-a impresionat figura lui Constantin Stere, remarcabil om de cultură (jurist, profesor, gazetar, scriitor, om politic) care a trăit între anii 1865 și 1936. Acest scriitor, în alt moment al istoriei țării, a cerut unirea cu România, spunând: „Frații mei basarabeni, a sosit clipa marii noastre izbăviri! Suntem la un pas de a ne desăvârși libertatea! Acum ori niciodată…” El a citit delegațiilor ruși și ucraineni, hotărârea țăranilor din județul Hotin: „Ținând seama că timp de 14 veacuri Basarabia a fost ținut al României, că a făcut parte din același neam… cerem astăzi în mod solemn în fața lumii întregi, Unirea Basarabiei cu România.”

Autorul povestește cum în 1918 Basarabia s-a alăturat României nu prin război, ci prin conștientă vrere, cum s-a înfiripat cea mai formidabilă horă din toate câte s-au cunoscut, cuprinzând în mijlocul ei o piață și mai apoi străzile de jur împrejur ale Chișinăului, hora care a ținut o noapte, cum două zile mai târziu, mai povestește, deputații basarabeni erau alături în parlamentul și guvernul României, alături de rege și regină, hora cuprinzând de data aceasta întreaga piață de la Iași.

Hora este un dans popular cunoscut în Balcani, în România. Pentru cine nu știe, hora se dansează pe muzică cu un ritm specific, într-un cerc închis, dansatorii ținându-se de mână, făcând trei pași înainte și unul înapoi. Se dansează la aniversări, diferite festivaluri și în spațiile rurale; tradiția la noi, la români era, ca în fiecare sfârșit de săptămână, țăranii din sate să se îmbrace în costume naționale și să danseze acest dans, bucurându-se de comuniune.

   Să amintim că „Hora Unirii”, poezia scrisă de Vasile Alecsandri, a fost publicată pentru prima dată în 1856, în revista Steaua a lui Mihail Kogălniceanu, că muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher și că în ziua de 24 ianuarie când s-au unit Moldova cu Țara Românească, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a dansat și s-a cântat această Horă a Unirii.

Ion Creangă a descris frumos pledoaria pentru unire, într-un dialog:

„…Și Roată se duce și vrea să ridice bolovanul, dar nu poate. – Ia, du-te și dumneata moș Vasile, și dumneata… În sfârșit, se duc ei vreo trei-patru țărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umeri și-l aduc lângă boier. – Ei, oameni buni, vedeți? S-a dus moș Ion și n-a putut face treaba singur; dar când v-ați mai dus câțiva într-ajutor, treaba s-a făcut cu ușurință, greutatea n-a mai fost aceeași. Povestea cântecului: Unde-i unul nu-i putere,/ La nevoi și la durere;/ Unde-s mulți puterea crește/ Și dușmanul nu sporește. Așa și cu Unirea, oameni buni…”

HORA UNIRII:

Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română,/ Să-nvârtim hora frăției/ Pe pământul României!/ Iarba rea din holde piară!/ Piară dușmănia-n țară!/ Între noi să nu mai fie/ Decât flori și omenie!/ Măi muntene, măi vecine,/ Vină să te prinzi cu mine/ Și la viață cu unire,/ Și la moarte cu-nfrățire!/ Unde-i unul, nu-i putere/ La nevoi și la durere;/ Unde-s doi, puterea crește,/ Și dușmanul nu sporește!/ Amândoi suntem de-o mamă,/ De-o făptură și de-o samă,/ Ca doi brazi într-o tulpină,/ Ca doi ochi într-o lumină./ Amândoi avem un nume,/ Amândoi o soartă-n lume,/ Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,/ În noi doi un suflet bate!/ Vin’ la Milcov cu grăbire/ Să-l secăm dintr-o sorbire,/ Ca să treacă drumul mare/ Peste-a noastre vechi hotare./ Și să vadă sfântul soare,/ Într-o zi de sărbătoare,/ Hora noastră cea frățească/ Pe câmpia românească!

Video HORA UNIRII

Pentru România Breaking News / R.B.N.Press – Vavila Popovici (articol scris în anul 2014 și republicat azi 23 ianuarie 2017)

N.R.

Istorica afirmație – „vom fi ce am fost, și mai mult decât atâta” aparține Domnitorului Moldovei Petru Rareș  în scrisoarea , trimisa judelui orasului Bistrita: Vom fi ce-am fost, si mai mult decat atata!

“Petru, cu mila lui Dumnezeu voievod și moștean al Moldovei. Închinăciunea noastră cu toată prietenia noastră s-o știți întâiu. Jupane Toma**, mi-ar plăcea să aflăm de la d-ta de sănătatea d-tale. Să știi că noi suntem la Constantinopol***, bine sănătoși, slavă Domnului, și ținuți bine și în cinste de Măria Sa Împăratul**** și de viziri; nu ne lipsește nimic, slavă Domnului. Dacă lucrul zăbovește, trebuie să fim cu răbdare. […] Nădăjduim în Dumnezeu că vom fi ce am fost, și mai mult decât atâta, … A scrie mai mult nu ni-a dat vremea.                                                                                                           În Constantinopol, miercuri spre Sâmpietru, anul 1540.”

* Petru Rareș, domn în anii 1527-1538, 1541-1546.

** Jude al orașului Bistrița era Thomas Boldorfier după cum era numit în latinește; în germană: Toma Waldorfer; scrisoarea era trimisă din Istanbul la 23 iunie 1540.

*** În textul german: Constantinopel; în celălalt loc Constantynopel; N. Iorga a tradus: Țarigrad.

**** Petru Rareș a mers la sultan pentru a obține reînvestirea ca domn.

romaniabreakingnews.ro

,

Teatrul_National_din_Iasi_BBC_romaniabreakingnews_ro (2)

7 teatre care-ți taie respirația” –„BBC – Culture – Seven theatres that take your breath away” este top-ul celor mai frumoase Teatre din lume, un clasament realizat de televiziunea BBC, pe baza voturilor publicului. Criteriul de selecție a fost frumusețea clădirilor dar și amintirile legate de acestea, deci un plus l-a avut și notorietatea.

Top-ul a fost realizat cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului și a fost publicat de BBC pe 25 martie 2015. Fiind un top realizat în marea Britanie și ținând cont și de criteriul amintirilor, evident că primul clasat a fost un teatru din Marea Britanie – teatrul Bristol Hippodrome, care a fost construit în 1912, pe trei nivele, cu o capacitate de 1951 de locuri. Următorul clasat este Teatrul Național „Vasile Alcsandri” din Iași – România, o mândrie a arhitecturală românească. Oare ce amintiri îi leagă pe Britanici de Teatrul Național din Iași?

Evident că pe langă impactul imagistic al arhitecturii Teatrului din Iași  și amintirile legate de experiența întâlnirii pe scenele din Marea Brianie cu tot ceea ce înseamnă teatrul românesc (decoruri, prestația actorilor și regia), a contat pentru alegere. Încă din anii `90, numeroase trupe de teatru românești au făcut senzație pe scenele londoneze. Să ne amintim de momentele chiar recente când  actorii români au jucat la Londra, cu casa închisă –„Un succes aproape nesperat de casa si de critica are in aceste zile, la Londra, spectacolul Teatrului Nottara „Aniversarea” de Thomas Vinterberg si Morgens Rukov, in regia lui Vlad Massaci. Spun „nesperat” pentru ca un turneu al teatrului romanesc in care sa se joace un spectacol mai multe zile la rand in capitala Marii Britanii nu a mai avut loc de 13 ani”, relata Jurnalul.ro în urmă cu câțiva ani.

Așadar, exepriența cu actorii teatrului românesc dar și imagile sublime ale Teatrului Național din Iași,  ne-au propulsat în acest top mai mult decât onorant!

Teatrul_National_din_Iasi_al_II-lea_cel_mai_frumos_din_lume_BBC_romaniabreakingnews_ro

Teatrul_National_din_Iasi_BBC_romaniabreakingnews_ro

Istoria noii clădiri conform descrierii  teatrulnationaliasi.ro

               Istoria clădirii Teatrului Național din Iași, care din 1956 primește numele poetului și omului de teatru Vasile Alecsandri, este legată de un eveniment mai puțin fericit – distrugerea vechiului Teatru de la Copou în urma unui incendiu devastator, în noaptea de 17 spre 18 februarie 1888.

              Demersurile pentru construirea noului teatru au durat până în 1894 când, datorită stăruințelor primarului, ale Consiliului comunal, precum și ale deputatului Miltiade Tzoni, este aprobat contractul cu arhitecții vienezi Fellner și Helmer care „până astăzi au zidit mai bine de douăzeci de teatre care sunt modele de bun gust și de bună orânduire”: Viena, Praga, Odessa, Mainz, Hamburg, Oradea,  Darmstadt, Budapesta, Timișoara, Augsburg, Cernăuți, Carlsbad, Fiume, Pressburg, Szegedin, Cluj sau Berlin.

              Execuția construcției a fost încredințată unei societăți bucureștene, iar uzina electrică și cea termică au fost realizate de o societate berlineză. De notat că de la uzina electrică s-au alimentat primele instalații de iluminat public din Iași (iluminatul Pieții Teatrului cu 12 lămpi electrice cu arc voltaic) care constituie începutul electrificării orașului Iași. Lucrările de construcție durează doi ani și, în 1896, la 2 decembrie, în cadrul unei impresionante ceremonii culturale, are loc solemnitatea predării cheilor primarului Nicolae Gane.

              Programul serbărilor de inaugurare derulat în zilele de 1 și 2 decembrie a cuprins „Uvertura Națională” de Flechtenmacher, vodevilurile „Muza de la Burdujeni” de Costache Negruzzi și „Cinel-cinel” de Vasile Alecsandri și comedia în versuri „Poetul romantic” de Matei Millo. Venitul primei seri a fost distribuit săracilor din Iași, iar venitul seratei a doua a revenit artiștilor Societății dramatice din Iași.

Teatrul_National_din_Iasi_BBC_romaniabreakingnews_ro (3)

Arhitectura

              Sala Mare cu 750 de locuri organizată în stal, loje și balcon impresionează prin rafinamentul, fantezia și somptuozitatea ornamentelor de inspirație barocă și rococo, fie că este vorba despre reprezentările sculpturale sau picturale.

              Cele 1418 lămpi electrice și candelabrul cu 109 becuri din cristal de Veneția luminează un teatru cu o personalitate arhitectonică unică.

              Cortina principală, pictată de maestrul vienez Lenz și terminată de unul din discipolii săi, este concepută sub forma unei alegorii a vieții cu cele trei vârste în plan central, la dreapta fiind imaginată simbolic Unirea Principatelor; partea stângă, pictată de ucenicul lui Lenz este diferită de rest prin stil și culoare.

              Plafonul și cortina de fier (sau de incendiu) au fost pictate de Alexander Goltz. Cortina de fier prezintă motive ornamentale dispuse simetric, iar plafonul – adevarată operă de artă – a avut ca tematică Povestea, reprezentată figurativ prin alegorii paradisiace, nimfe și îngeri încadrați de o stucatură rococo.

              Tot pe plafon, deasupra fosei orchestrei, se află stema celor patru provincii reunite, cu însemnele heraldice ale fiecăreia, iar din stema regală aflată într-un plan paralel, cel mai vizibil este sceptrul, însemnele regale fiind îndepărtate după abdicare.

Personalități

              Marile nume ale scenei ieșene continuă să-și trăiască destinele în memoria prezentului: N. Luchian, Fanny Tardini, Mihail Pascaly, Mathilda Pascaly, Mihail Galino, Matei Millo și mai târziu, Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Aglae Pruteanu.

              Generația de aur creatoare de repere a făcut epocă: actorii Aurel Ghițescu, Anny și Bruno Braeschi, George Popovici, Nicolae Șubă, Constantin Ramadan, Margareta Baciu, Marioara Davidoglu, Mihai Grosariu, Ștefan Dăncinescu, Costache Cadeschi, Costache Sava, Eliza Nicolau, Virginica Bălănescu, Miluță Gheorghiu, Ion Lascăr, Carmen Barbu; regizorii Aurel Ion Maican, Ion Sava, George Mihail Zamfirescu și scenograful Theodor Kiriacoff.

              Personalitați de marcă ale lumii literare s-au implicat în activitatea Teatrului Național: A. D. Xenopol și Otilia Cazimir scriu cronici dramatice, iar Garabet Ibrăileanu făcea parte din comitetul de lectură. Și-au confirmat vocația și talentul de buni diriguitori ai acestei instituții cu un capital deschis spre universalitate: Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, Ionel Teodoreanu, Iorgu Iordan, George Topârceanu, Andrei Oțetea sau N. I. Popa.

Teatrul_National_din_Iasi_BBC_romaniabreakingnews_ro (1)

              Trupa este alcătuită din 33 de actori, 2 regizori și 1 scenograf, alături de compartimentele manageriale, administrative și tehnice, și de alți numeroși colaboratori și invitați pe proiect teatral. Numărul premierelor pe stagiune variază (8-10 titluri), acestora adăugându-li-se reluările spectacolelor de succes.

              Repertoriul, alcătuit pe baza valorii artistice a textelor propuse, pe baza criteriilor de utilizare a trupei, în urma ofertelor regizorale și a testelor de piață, cuprinde piese din dramaturgia clasică și universală, urmărind în aceeași măsură și promovarea noii dramaturgii românești.

              Astfel, echilibrul unui asemenea repertoriu relevă orientarea pluridirecțională a mesajului cultural care nu mai este apanajul exclusiv al unui cadru formal, ci crează modalități tot mai diverse de contact public. Naționalul ieșean tinde către un asemenea limbaj modern care să satisfacă exigențe din cele mai diverse.

Vă invităm să vizionați turul virtual al Teatrului Național „Vasile Alexandri” din Iași

Publicat de Dorian Theodorromaniabreakingnews.ro

,

Stephen Holley e un munte de om. Blând, cu chipul cald, cu vocea groasă și răsunătoare. După ce a trăit o viață în America, acum, la 65 de ani, el s-a mutat la Iași, unde slujește ca diacon la Biserica ortodoxă „Sfântul Haralambie”.

#IasiIsBeautiful – Stephen Holley, California – SUA

Americanul și-a descoperit apropierea de credință pe front, în Vietnam

Stephen Holley spune că în tinerețe nici nu voia să audă de credință sau de Dumnezeu. A intrat într-o biserică, pentru prima dată, la 20 de ani, la prima întâlnire cu soția sa, Mary Patty.

Și-a descoperit apropierea de Dumnezeu un an mai târziu, în timp ce își servea țara în armata Statelor Unite ale Americii. Prima dată a luptat, pentru un an, în Vietnam, la 21 de ani, făcând parte dintr-un batalion al aviației militare. Apoi a fost detașat pentru încă un an în Alaska. Atunci a ținut pentru prima dată o slujbă la o capelă, după ce preotul și diaconul rămăseseră înzăpeziți.

Întors din armată, Stephen Holley a studiat Teologia baptistă la facultate și a făcut două masterate. A ajuns să fie uns ca preot baptist în 1976. A slujit 20 de ani, iar apoi a avut un conflict cu șeful Bisericii Baptiste, având viziuni diferite asupra credinței.

În urma conflictului a părăsit de tot biserica. „Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale”, afirmă americanul și apoi râsul îi răsună din piept, apăsat ca o pereche de clopote care vor să alunge ploaia.

Această ruptură a afectat-o cel mai tare pe soția sa, care avea, de generații, legături cu Biserica Baptistă. Tot ea s-a adaptat cel mai greu când el a descoperit în ortodoxie religia pe care spune că o căutase toată viața.

„Mă simțeam la un moment dat gol, însă la prima mea liturghie am zis că da, e ceva cu totul diferit. Am mers la o masă rotundă, am dezbătut ceea ce credea ortodoxia și am zis că da, asta am crezut și eu dintotdeauna. (…) Am fost ortodox toată viața, doar că nu am știut cum să-i spun”, afirmă americanul.

Se uită către soția sa, care-l privește cu indulgență, și completează: „Tămâia îi dădea dureri de cap, așa că după ce s-a terminat prima liturghie mi-a spus «du-mă de aici, nu suport locul ăsta, mă doare capul de la miros, vreau să plec acum!». Dar Dumnezeu i-a schimbat inima și nu știu dacă au trecut trei săptămâni de la acea primă liturghie, când Mary Patty mi-a spus. «Știi cum ai mers toată viața la biserică, dar simți că nu ai fost niciodată cu adevărat? Ei bine, așa mă simt eu acum, simt că am fost la biserică.»”.

Astfel, în aprilie 1996, în trei luni și jumătate de când au asistat prima dată la o liturghie ortodoxă, ambii fuseseră creștinați. După 25 de ani de baptism, americanul a redescoperit ortodoxismul la 47 de ani și a început să predice ca diacon la o biserică din California, în paralel el predându-le studenților la Teologie cursuri de consiliere premaritală.

Prima dată a venit în România pentru câteva săptămâni, iar după trei ani s-a stabilit definitiv la Iași

Preotul american a venit pentru prima dată în România în 2010, pentru șase săptămâni, ca misionar, mergând la Iași și la Cluj. Spune că a rămas impresionat de situația copiilor, de rata foarte mare a avorturilor, dar și de bunătatea oamenilor.

Stephen Holley – un PENTICOSTAL convertit ORTODOX

„Când a venit momentul să plec din Iași, după șase săptămâni, am fost atât de îndrăgostit de România și de oamenii din Iași încât am început să plâng ca un copil. Mi-am jurat că mă voi întoarce, chiar și în vacanță, și o voi aduce cu mine pe Mary Patty pentru că voiam să vadă frumusețea oamenilor și a acestei țări”, povestește Stephen Holley.

Așa că s-a întors în 2012, pentru trei săptămâni, și a adus-o și pe soția sa, care acum, la 62 de ani, este pensionară.

„Cu cât stăteam mai mult în România cu atât eram mai încântat de oameni, de cultură și de faptul că la fiecare colț sunt trei biserici, iar fiecare dintre ele seamănă cu o catedrală, comparativ cu ce avem noi în SUA. În State, sunt unele locuri în care trebuie să mergi sute de kilometri ca să găsești o biserică ortodoxă și dacă o găsești este posibil să treci pe lângă ea pentru că nu o recunoști, fiindcă sunt clădiri foarte mici. Aici, fiecare biserică e o catedrală și este de-a dreptul încântător”, afirmă Stephen Holley.

Mai povestește, energic, că prima dată când a asistat la o slujbă în România, la Cluj, era iarnă, frig și zăpadă până la genunchi, iar biserica și curtea acesteia erau arhipline.

„Era zăpadă până la genunchi și dincolo de înghesuiala din biserică, unde nu aveai loc să binecuvântezi pe careva, afară mai erau încă 150 de oameni care stăteau în zăpadă și frig și care ascultau slujba la difuzoare pentru că nu încăpuseră în biserică. M-am gândit că, dacă s-ar întâmpla asta vreodată în America, ar fi o reînviere, pentru că bisericile noastre sunt foarte goale. Și când am avut posibilitatea de a vorbi cu mitropolitul Teofan și i-am spus asta a oftat și mi-a explicat că sunt probabil de zece ori mai mulți oameni care nu vin”, povestește preotul.

El și soția lui s-au hotărât să se mute la Iași după primele trei zile petrecute împreună în capitala Moldovei. Au vândut locuința din California și au cumpărat un teren în zona Bucium, cu ajutorul preotului Radu Brânză, parohul Bisericii „Haralmbie” din Iași.

S-au mutat în România în decembrie anul trecut, iar acum stau cu chirie într-un apartament din cartierul Alexandru din Iași și speră că locuința pe care au început să și-o construiască va fi gata în iulie.

„Patty mi-a spus, văzând locul unde ne vom construi casa, că dacă aici ne vrea Domnul, aici vom locui. Noi am stat câțiva ani în Pennsylvania și apoi am locuit 24 de ani în California. La un moment dat i-am spus soției mele să ne mutăm din nou în Pennsylvania. «Nu ne mutăm că nu îmi las nepoții!». Însă acum, când am întrebat-o de nepoți, mi-a spus că dacă poate să îi fie dor de ei de la 150 de mile depărtare, poate să îi fie dor și de la 8.000 de mile”, spune americanul.

Ei au patru nepoți de la fiul lor, care a murit la 28 de ani după ce a suferit un transplant de inimă, iar corpul a respins noul organ. Iubesc copiii și spun că aceștia au avut un rol important atunci când au decis să se stabilească în România pentru că în timpul primei sale vizite în țara noastră preotul a rămas impresionat de numărul mare de copii abandonați în spitalele din Iași.

Stephen Holley este diacon la Iași în parohia preotului Radu Brânză de la Biserica „Sfântul Haralambie” din Iași. Oficiază slujbele în limba română, pe care nu știe însă să o vorbească aproae deloc, dar o înțelege suficient încât să le poată citi credincioșilor din cărțile sfinte.

După câteva luni petrecute în România, a reușit să învețe „foarte bine” numerele și ora. Se miră și acum când vede oamenii oprindu-se pe stradă în fața lui, spunându-i „seromena parente” și aplecând capul pentru a-i binecuvânta.

„Nu am avut mult timp mașină și mergeam pe străzi. Oriunde mergeam, lumea se oprea, se uita la noi și Mary Patty mă întreba «dragule, am uitat să-mi iau ceva, fața mea arată bine?». Acum, când ne văd ne fac cu mâna, chiar dacă unii se mai încruntă la noi. Nu știu sigur, dar dincolo de faptul că suntem americani, cred că atunci când ieșim noi zâmbim mereu și nu sunt prea mulți oameni care zâmbesc pe stradă”, afirmă americanul și râde din nou cu vocea sa groasă.

Pe enoriașii de la Biserica „Haralambie”, el îi consideră „cei mai minunați din lume” și simte că în puținele luni de când s-a stabilit la Iași i-au devenit foarte apropiați, deși la început s-a speriat că îi va îndepărta cu limba sa română „măcelărită”.

Americanul mai spune că dacă IPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, s-ar hotărî să îl ridice la rangul de preot nu s-ar „supăra”, mai ales că în Biserica Ortodoxă de care aparținea în SUA nu a putut trece de rangul de diacon. De altfel, IPS Teofan i-a spus că se gândește să deschidă la Iași o biserică la care se va predica doar în limba engleză, iar Stephen Holley ar urma să ajute la construirea și dezvoltarea acesteia.

Fost luptator în Vietnam, Stephen Holley, în prezent diacon ortodox

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Articolul a fost publicat pe Mediafax în anul 2014

Alte surse: ProTv, TVR Iași

,

Valerii Gaiciuk (foto stanga)

Valerii Gaiciuk (foto stânga)

• El este cel mai tare spion strain capturat de procurorii ieseni

• Acum a fost pus in libertate dupa un scenariu desprins parca din filmele americane

• A fost prins in urma unei actiuni spectaculoase, in timp ce era aproape sa finalizeze un jaf de aproximativ un milion euro prin mijloace informatice frauduloase

• Banii proveniti de la banci din strainatate urmau sa fie ridicati de la CEC Bank Iasi

• Valerii Gaiciuk a fost unul dintre spionii KBG trimisi in Romania pentru a raporta evenimentele din decembrie 1989

În 2011, Valerii Gaiciuk, un agent al serviciilor secrete rusești, a fost prins la Iași în timp ce încerca să comită un jaf de un milion de dolari. Banii urmau să fie ridicați de la CEC Bank Iași, însă rețeaua condusă de acest Valerii Gaiciuk a fost capturată de procurorii de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) Iași cu puțin timp înainte de ridicarea banilor.

Gaiciuk Valeriu în anturajul fostului președinte Victor Iuscenko sau a Patriarhului Rusiei

Valerii Gaiciuk_IuscenkoPotrivit surselor judiciare, „pontul” pentru procurorii ieșeni a venit din partea FBI, serviciul de securitate al SUA. Valerii Gaiciuk era urmărit pas cu pas pe oriunde mergea. Acțiunile sale au fost urmărite îndeaproape de serviciile secrete românești și străine. A fost capturat în decembrie 2011 și băgat în spatele gratiilor. La audieri, oamenii legii au constatat un lucru absolut bizar – Valerii Gaiciuk figura cu mai multe nume, printre care: Gaiciuk Valeriu sau Valeri Bologa. Mai mult, acesta este un fost general de armată ucrainean. În perioada în care a lucrat în armata ucraineană acesta s-a aflat în anturajul fostului președinte Victor Iuscenko sau a Patriarhului Rusiei. N-a ascuns niciodată aceste legături la nivel înalt și a postat pe facebook.com mai multe fotografii prin care să dovedească acest lucru.

În România, încă dinainte de 1989

Primele vizite ale spionului rus în România au fost făcute înainte de 1989. În timpul Revoluției acesta se afla la București, loc din care ar fi ținut la curent Moscova cu privire la tot ce se întâmpla. A fost unul dintre cei mai de încredere spioni trimiși în România în acea perioadă.

Angajații de la penitenciar au rămas blocați când au înțeles problema

După arestarea lui din 2011, de-a lungul anilor a formulat mai multe cereri de a fi lăsat în libertate, însă toate au fost respinse. În martie 2014 judecătorii de la Curtea de Apel Iași au decis să-l condamne pe Valerii Gaiciuk la executarea unei pedepse de șase ani de închisoare. A stat mai multă vreme în Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași după care a fost transferat la Penitenciarul Botoșani.

La începutul acestui an, spionul KGB a cerut Comisiei de Liberări Condiționate din cadrul Penitenciarului Botoșani să fie lăsat în libertate pe motiv că a împlinit fracția cerută de lege pentru persoanele care au împlinit vârsta de 60 ani. Angajații penitenciarului i-au respins cererea pe motiv că acesta nu avea 60 de ani. Practic, potrivit documentelor pe baza cărora a fost condamnat acesta figura cu vârsta de 58 ani în baza de date a penitenciarului. Putea beneficia de reducerea pedepsei la jumătate dacă ar fi avut 60 de ani. Cei de la Penitenciar s-au speriat când au văzut că, de fapt, Valerii Gaiciuk susține că are deja 60 ani.

El a spus că are „documente diplomatice și că de fapt vârsta reală este alta decât cea trecută în documentele pe care le deținea. A spus că urmează să-i vină documentele bune din Ucraina. Evident, noi nu am crezut așa ceva până am văzut ce s-a întâmplat la instanță de judecată”, a declarat un angajat din cadrul Penitenciarului Botoșani. Potrivit buletinului pe baza căruia a fost condamnat, spionul născut cu numele Valeriy Bologa s-a născut pe data de 12 decembrie 1957 la Bălți, în Republica Moldova. Și-a terminat studiile universitare la Institutul de Economie Mondială și Relații Internaționale din Moscova în perioada 1979/1984, o instituție considerată pepinieră pentru serviciile de spionaj. În anul 1998 și-a fi luat doctoratul la Universitatea din Miami.

În fața judecătorilor a adus acte prin care a arătat că are 60 ani cu documente de la Ambasada Ucrainei la București

Supărat că i-a fost respinsă cererea de liberare condiționată, Valerii Gaiciuk s-a plâns instanței de judecată. Pe data de 16 februarie 2015 a depus o cerere de liberare condiționată la Judecătoria Botoșani. Pe data de 13 martie a fost judecată această cerere. Până pe această dată a primit din Ucraina, cu ajutorul Ambasadei de la București, documentele care atestau faptul că are vârsta de 60 ani. Astfel, instanță de judecată nu a avut altă variantă decât să-i aprobe cererea.

„Admite cererea. Dispune liberarea condiționată a condamnatului Gaiciuk Valerii, de sub puterea mandatului nr. 143/2014 al Tribunalului Iași. În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului”, – au precizat judecătorii.

Oficial, Penitenciarul Botoșani a refuzat să comenteze această situație de-a dreptul hilară.

„Persoana la care faceți referire nu se afla în prezent în custodia Penitenciarului Botoșani. Precizăm că datele cerute de dumneavoastră sunt conținute în dosarul individual al persoanei la care faceți referire, iar potrivit art. 60 din Legea nr. 254 din 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aceste informații pot fi accesate numai cu acordul persoanei. Totodată, precizăm că datele cu caracter personal ale persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate sunt confidențiale, potrivit legii (art. 60, alin. 8 Legea 254/2013) „, a declarat agentul Anna Maria Rotariu, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Botoșani.

Valerii Gaiciuk,  patron de televiziune cu sediul în Panama

După ce a fost lăsat în libertate, Valerii Gaiciuk a plecat din țară. Și-a postat deja pe facebook imagini în care pozează într-un mare om de afaceri, patronul mai multor televiziuni și agenții de presă internaționale. Povestea cu televiziunile pe care le-a creat a fost spusă de Valerii Gaiciuk și în perioada procesului judecat de instanțele ieșene. În dosarul respectiv au mai fost condamnate două persoane, locotenenții spionului KGB: Konstantin Ossipov, de 46 ani, cetățean israelian, administratorul firmei ieșene SC Romuluc SRL, a fost condamnat la 4 ani de închisoare, iar Vitalie Matei, de 42 ani, a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare. Tranzacțiile financiare se desfășurau prin intermediul firmei Romuluc SRL, deschisă în aprilie 2011, la Iași, pe numele lui Konstantin Ossipov, cetățean israelian, născut în Rusia. După înființarea acesteia, cei trei membri ai rețelei au deschis trei conturi, în lei, dolari și euro, la CEC Bank. De asemenea, au cerut și aprobare pentru a efectua transferuri bancare prin internet. Astfel, în prima fază, erau efectuate transferuri neautorizate din conturile firmelor victimă, după care, prin internet banking, mutau banii de la CEC Bank în alte conturi, din Letonia, Elveția și Cipru. Este vorba de două tranzacții frauduloase efectuate de cei doi: una din conturile firmei de asigurări Fondiaria SAI Spa Di Torino din Italia, iar altă din conturile firmei Society of Corp Compliance Ethics din SUA. De la prima societate a fost efectuat un transfer ilegal pe 29 noiembrie 2011, la mijloc fiind suma de 400.000 de euro.

Valerii Gaiciuk_2

Cum au fost prinși

Lucrătorii de la Banca Instituto Intensa Sanpaolo SPA au trimis o sesizare la CEC Bank Iași, prin care au cerut ca sumă să fie returnată, întrucât la mijloc e vorba de o greșeală. Pentru ca această tranzacție nu le-a mers până la capăt, au încercat să fure bani de la firma Society of Corp Compliance Ethics din SUA, care se ocupa cu organizarea de seminarii privind etica unor angajați ai unor firme americane. Pentru a scoate banii de la aceasta, a prezentat la bancă un contract de vânzare-cumpărare, prin care firmă din SUA și cea de la Iași, administrată de Ossipov, cumpărau 10 la sută din acțiunile lui Valerii Gaiciuk, care pretindea că le are la postul de televiziune SC ITR Europe TV Channel Corp. Au reușit să fure 933.000 dolari din conturile firmei americane, însă au fost prinși de procurorii ieșeni tocmai când efectuau tranzacțiile la Iași. În ceea ce-l privește pe Valerii Gaiciuk și pe Konstantin Ossipov, aceștia urmează să fie expulzați în țările lor de origine atunci când sentința va rămâne definitivă. Prejudiciul a fost recuperat, pentru ca procurorii de la DIICOT Iași au organizat flagrantul la scurt timp după intrarea banilor în cont. În fața judecătorilor, acuzații au susținut că nu sunt vinovați și că tot ce s-a întâmplat acolo sunt niște chestiuni de natură civilă.

„Eu, în calitate de director la postul de televiziune SC ITR Europe TV Channel Corp, am încheiat un contract de vânzare cu o firmă care știam că este în Italia, Fondiaria SAI Spa Di Torino, pentru vânzarea a 10 la sută din pachetul de acțiuni al televiziunii. Tranzacția era intermediată de SC Rumuloc SRL. Cei de la bancă mi-au cerut să aduc specificații clare cu privire la banii care trebuiau să ajungă la Rumuloc din această intermediere. În acest context, a fost făcută o anexă la contractul inițial în care era trecut și Rumuloc drept cumpărător al acțiunilor. Dacă nu-mi cereau cei de la bancă, nu se făcea acea anexă”, a explicat Valerii Gaiciuk în fața judecătorilor.

Valerii Gaiciuk – promotor al intereselor lui Putin

Din anul 2007, Valerii Gaiciuk a devenit un personaj interesant în domeniul mass-media. A înființat mai multe publicații și televiziuni în limba rusă, în diferite zone ale planetei. Televiziunea Inter Rusin, cu sediul în Panama, a început să emită în limba rusă pentru țările din America Latină și pentru America de Sud. În martie 2009, toată presa internațională a relatat acest eveniment total neașteptat. În emisiunile postului menționat era elogociat mai tot timpul Vladimir Putin.

„Postul de televiziune rus – Inter Rusia, cu sediul în Panama, a început să emită non-stop în țări din America de Sud, de la Mexic și până în Argentina sau Chile. Programul va consta în știri din Rusia și internaționale, dar și din țările din America de Sud. Vor fi transmise și programe de cultură, sport și educație, potrivit liderului proiectului, Valery Gaichuk-Bologa, potrivit Itar-Tass”, relata presa internațională atunci.

Pe data de 20 octombrie 2011 a apărut o altă informație trăsnet în presa internațională: postul ITR Europe TV Channel cu sediul la Bruxelles va transmite non-stop emisiuni în limba rusă. Transmisiunea viza în special rețelele de cablu din țările din fostul bloc sovietic. Patronul acestui nou post de televiziune rusesc cu sediul la Bruxelles era tot Valerii Gaiciuk. Aceste știri au făcut vâlvă în toată presa internațională, jurnaliștii considerând că este o formă nouă de propagandă a politicii promovate de Vladimir Putin. La câteva săptămâni după deschiderea postului de televiziune de la Bruxelles, Gaiciuk a fost arestat la Ia Iași.

Azi, 3 octombrie 2015 – Valerii Gaiciuk este liber…

Publicat de Andrei Rădescu –  romaniabreakingnews.ro / Surse: botosaninews.robzi.ro 

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press