Haralambie Balamace

Un moment comemorativ dedicat Martirilor Români din Balcani are loc joi, 23 martie 2017, ora 11,00, la Biserica Sfântul Gheorghe din București.
Evenimentul este organizat de Institutul Eudoxiu Hurmuzachi – pentru românii de pretutindeni, instituție aflată în coordonarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, Societatea de Cultură Macedo- Română și Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni. Momentul va cuprinde un parastas și mici alocuțiuni ale invitaților se arată într-un comunicat al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi, citat de romaniabreakingnews.ro

Pe data de 23 martie 1914, Părintele Haralambie Balamace împreună cu alți trei români/aromâni, era martirizat (jupuit de viu și străpuns cu baioneta) la Corcea pentru faptul că slujea lui Hristos în limba română și se lupta pentru identitatea românească.

Cei patru fac parte dintr-o serie de circa 1000 de români din Balcani, învățători, profesori, preoți, dar și simplii elevi care au fost uciși în condiții bestiale de către antarții greci pentru că apărau identitatea românească și slujeau comunităților din care făceau parte în limba română/dialectul aromân/dialectul meglenoromân.

Haralambie Balamace

Preotul Haralambie Balamace, martir al aromânilor

După războaiele balcanice încheiate prin Pacea de la Bucureşti din 1913, se creau premisele pentru câştigarea unor drepturi naţionale şi confesionale pentru românii locuitori în noile state apărute pe ruinele Imperiului otoman. Cu toate acestea, înţelegerile reprezentanţilor statelor balcanice nu au fost respectate. Mai mult, bandele de antarţi (luptători pentru cauza grecească din vechiul stat otoman) au acţionat în continuare, nu de puţine ori, la instigarea mitropoliţilor greci. Este cazul românilor din satul Coriţa, din Albania.

Hăcuit cu baionetele de greci. Părintele martir Haralambie Balamace: «Loveşte şi pe partea aceasta, căci nu cred să fiu chinuit mai mult decât Iisus Hristos. Ştiu că mor pentru dreptate şi pentru naţiune!» (23 martie 1914)

Momentul culminant s-a consumat de praznicul Învierii din 1914.

În contextul retragerii trupelor greceşti din sudul Albaniei şi preluarea teritoriului de către jandarmeria albaneză sub conducerea militară olandeză, la semnalul clopotului care trebuia să vestească marele praznic al creştinătăţii, bande de grecomani şi antarţi au înconjurat locuinţele din cartierul românesc din Coriţa. Românii au fost jefuiţi de avutul lor, maltrataţi, li s-au incendiat sau distrus casele şi au fost obligaţi să declare că nu-şi vor mai trimite copiii la şcolile româneşti. Unii români, în frunte cu preotul Haralambie Balamace, au fost somaţi să iasă din case, pentru a fi duşi la marginea oraşului, apoi maltrataţi, umiliţi, mutilaţi şi ucişi. Despre cum a fost tratat părintele Balamace există mărturii, din care o redăm pe cea a fiicei lui: „Venind la casa noastră antarţi, soldaţi şi grecomani, aducând cu dânşii şi bidoanele de petrol pentru incendierea casei, au invitat pe tatăl meu şi pe unchiul Sotir să se predea şi să nu opună nici o rezistenţă din ordinul mitropolitului şi al ofiţerilor şi că vor fi duşi la Mitropolie pentru explicaţii. (…) Au ieşit din casă, fără să se opună. Deodată, amândoi au fost luaţi în bătăi cu paturile de puşcă şi când un soldat i-a tras o palmă pe obraz, el a întors cealaltă parte, zicându-i: «Loveşte şi pe partea aceasta, căci nu cred să fiu chinuit mai mult decât Iisus Hristos. Ştiu că mor pentru dreptate şi pentru naţiune!» După ce i-au întors în casă luându-le toţi banii, precum şi alte obiecte de valoare, i-au dus afară din oraş. (…) Modul brutal în care au fost omorâţi nu se poate descrie. Figurile lor nu se puteau distinge de înţepăturile baionetelor, afară de părintele care nu era străpuns la obraz, dar a avut mai multe lovituri de baionetă pe corp şi mutilat într-un mod oribil“. Istoria integral pe marturisitorii.ro

romaniabreakingnews.ro